Omul cu telefon mobil. Oare nu suntem pacaliti ?!

[windorin]

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si tacere, spre a se cunoaste cu adevarat.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multime de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

Diavolul se bucura nespus vazand cum suntem aici, dar traim dincolo, la celalalt capat al firului, cum suntem acum, dar vorbim despre mai incolo, cum suntem cu niste oameni, dar vorbim neincetat cu altii si tot asa. Se bucura ca ne fura timpul prezent si locul prezent. Iar noi ne mai si credem liberi. Zi'i unuia ca este pacalit de telefon. Oare nu ar rade de tine... cel putin ?!

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face, cum s'ar simti, cum s'ar comporta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de windorin

Nu cunosc vreun om fara telefon mobil. Pana si mai toti cei din clasele primare au telefon mobil.
Merg spre serviciu, apoi spre casa, spre biserica, etc. si vad numai oameni cu telefonul la ureche.

Oare chiar sa fi ajuns toti atat de importanti si de "cautati" ?!
Sau atat de inselati sa fi ajuns, noi toti, incat sa nu ne mai deslipim urechea de la difuzorul lui ?!

Gandesc la cat de mult ii indemnau Parintii pe ucenicii lor sa petreaca in liniste si in tacere, si chiar de unii singuri, spre a se cunoaste.
Ne este atat de frica sa ramanem singuri, cu noi insine. Dar cine sa o recunoasca ?!

Oare ce am gasi in noi insine... oare nu ne'ar speria lipsa noastra de continut.
Ne pacalim ca avem multimi de prieteni, de griji si planuri. Dar, cand colo, cine stie care o fi realitatea.

De'as avea putere, as lipsi de telefoane pe toti aceia care nu au nimic vital de transmis altora, macar pentru o singura zi.
Sunt curios ce ar face. Oare nu s'ar simti teribil de singuri si de ciudati.

noroc ca nu ai putere

[Lavrentiu]

Oamenii vorbesc mai mult, dar comunica mult mai putin. Ceea ce astazi este considerat dialog este de fapt, in marea majoritate, barfa.

Cel mai ciudat mi se pare cat de mult ne sperie gandul de a fi fara telefon.

Disponibili non-stop la barfa, suntem din ce in ce mai indisponibili la comuniune. In cele din urma, ne vom sufoca sub greutatea inutilitatii cuvintelor noastre.

[Doriana]

E nevoia omului de a comunica. In ciuda faptului ca e inconjurat de multi, omul se simte foarte singur in ziua de azi. Vorbitul e o alinare pentru multi; o alinare inselatoare, ce-i drept...

Windorin, sugerez sa-i lipsesti si de internet. Atunci sa vezi tragedie...

[Daniel777]

Stiu pe cineva care nu are telefon mobil,nici televizor,nici internet....Deci se poate si fara....

[windorin]

În prealabil postat de Lavrentiu

Oamenii vorbesc mai mult, dar comunica mult mai putin. Ceea ce astazi este considerat dialog este de fapt, in marea majoritate, barfa. Cel mai ciudat mi se pare cat de mult ne sperie gandul de a fi fara telefon. Disponibili non-stop la barfa, suntem din ce in ce mai indisponibili la comuniune. In cele din urma, ne vom sufoca sub greutatea inutilitatii cuvintelor noastre.

Un adevar trist. Si durerea cea mai mare este ca nu multi sunt cei care isi dau seama de aceasta.
Zice omul: "Cunosc pe multi, vorbesc mult cu multi, sunt sunat de multi..." si atat, din pacate. Niciodata mai mult.

În prealabil postat de Doriana

E nevoia omului de a comunica. In ciuda faptului ca e inconjurat de multi, omul se simte foarte singur in ziua de azi. Vorbitul e o alinare pentru multi; o alinare inselatoare, ce-i drept. Windorin, sugerez sa-i lipsesti si de internet. Atunci sa vezi tragedie.

Da, chiar ma gandeam intr'o zi la ceva de genul asta.
Sa se ia de pe fata pamantului tigarile, telefoanele, televizorul si internetul. Iti dai seama ?!

[horatiu.miron]

În prealabil postat de windorin

Sa se ia de pe fata pamantului tigarile, telefoanele, televizorul si internetul. Iti dai seama ?!

Dar de ce ti-ai dori asa ceva? In virtutea carui percept crestin crezi ca ar fi asta o idee buna, presupunand ca ar putea fi aplicata? Nu e incalcat liberul arbitru?

[Fani71]

Daca s-ar lua, windorin, nu s-ar lua si cauza folosirii lor excesive.
Nu existenta lor in sine e daunatoare, ci folosirea lor fara masura si sens.

Aceste obiecte exista acum, nu mai putem sa ne intoarcem la vremea dinainte. Ar trebui sa incercam sa le folosim bine si sa nu inlocuim adevarata cumunicare cu un fel de agitatie fara sens.

Stii cine au fost primii, in Germania, care au avut telefoane mobile pe care le foloseau si intensiv? Preotii... De ce? pentru ca asa puteau fi mai accesibili cand avea cineva nevoie de ei.

[windorin]

În prealabil postat de horatiu.miron

Dar de ce ti-ai dori asa ceva?
In virtutea carui percept crestin crezi ca ar fi asta o idee buna, presupunand ca ar putea fi aplicata?
Nu e incalcat liberul arbitru?

Era doar o idee, amuzanta sau nu, pentru a ne pune putin pe ganduri.
Aceasta nu ar fi insa nici posibil, nici crestin chiar (deoarece, bine spui, omul este liber sa faca binele sau raul).

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Daca s-ar lua, windorin, nu s-ar lua si cauza folosirii lor excesive.
Nu existenta lor in sine e daunatoare, ci folosirea lor fara masura si sens.

Da, stiu ca asa este si imi dau seama unde este raul.
Nu este intr'un plastic si intr'un fier, ori intr'un monitor, ori fir, ori priza, ci in mintea si inima omului.