Buna ziua, Marian!
Bine ai venit!

Ce alte nedumeriri te-au indepartat de crestinism?

Intrebarile tale vor demonstra buna ta credinta.
Sincer, daca ar fi fost ceva de reprosat crestinismului, nu alegea nimeni sa moara in numele lui Iisus Hristos.

Intrebari diverse
 

Buna ziua!

Va multumesc mult pentru raspuns, cred ca as putea accepta raspunsul, ramane sa mai "procesez".
Alte intrebari care ma framanta:
1. Cum intelegeti , si cum acceptati conceptul de trinitate. Inteleg ca a fost introdus destul de tarziu in dogma crestina (dupa vreo 300 de ani de la Hristos) si ca exista o asemanare suparatoare cu trinitatile idolatre precrestine. Plus ca, fiind un subiect foarte important este tratat cam "subtire" in Noul Testament.
2. In timpul rugaciunilor, crestinul ortodox trebuie sa se indrepte cu fata spre rasarit, si daca da, de ce? Are legatura cu venerarea soarelui?
3. Venerarea sfintilor cat de ok este, avand in vedere amploarea fenomenului si subtirimea justificarii biblice?
Deocamdata doar aceste intrebari imi trec prin cap, daca voi mai avea alte intrebari, revin.
Apropo, cunoasteti in Bucuresti un duhovnic credincios, inteligent, intelectual si mai ales rabdator cu un Toma necredinciosul ca mine?

Dumnezeu este, cel putin din punctul nostru de vedere, unul singur. Exista un singur Dumnerzeu. Acesta este asmenea unui trup spiritual cu trei capete. Sau, mai degraba, cu trei fete. El poate avea o fata sau alta spre noi, dar nimic din ce face Dumnezeu in exterior nu este facut numai de un singur ipostas al Lui. Noi putem avea in vedere un aspect sau altul, o fata sau alta. Spunem, de exemplu, ca Tatal este Creator ori ca Fiul este Rascumparator, ori ca Sfantul Spirit este Consolator. Dar, in realitate, toate aceste trei actiuni sunt facute, sincron, de Dumnezeu Unul. Acest lucru apare evident mai ales cand citim cu atentie cartile sfinte, de exemplu inceputul Evangheliei lui Ioan: vedem acolo cum Fiul pe toate le-a facut. Deci, este Creator.
La fel, cand ne rugam si spunem "Tatal nostru", noi nu avem in vedere pe Dumnezeu Tatal, ci pe Dumnezeu Unul. Acela este Tatal nostru.
Vedeti dv, Noul Testament nu este un tratat. Nu avem un capitol "Despre Sf Treime", asa cum nu avem altul "Despre Rascumparare", dupa cum avem in cartile de dogmatica.
Pe de alta parte, numeroase sunt locurile unde se vorbeste despre Sf Treime, si nu doar in Noul Testament, ci si in Vechiul. Noi nu trebuie sa credem ca vechii evrei credeau numai in Dumnezeu Tatal, dar nu si in Fiul. Ei credeau in Dumnezeu Unul, chiar daca nu aveau constiinta limpede a Treimii. Fiindca Dumnezeu nu se aratase lor plenar, in toate cele trei ipostaze simultan (decat "in ghicitura", ca la stejarul din Mamvri).


Are multa legatura, fiindca Isus Cristos este Soarele nostru. El va veni de la rasarit, iar noi il asteptam. De aceea si mortii nostri se ingroapa cu capul spre rasarit, fiindca e directia de unde va veni invierea. Asa a si venit, cand a venit prima data Rasaritul cel de Sus. O stea (o cometa ?) s-a deplasat de la rasarit spre apus si dupa ea s-au luat trei crai de la Rasarit.

Dumnezeu nici nu vrea sa fie singur, nici nu este singur, ci in mijlocul unui "nor de martori": ingeri si sfinti. Vedem in Biblie multe cazuri de venerare a sfintilor. In Actele (Faptele) apostolilor vedem cum oamenii asteptau ca macar umbra lui Petru sa treaca peste ei si vroiau sa atinga macar hainele lui. Dupa cum, mai inainte, citisem in Evanghelie ca femei bolnave vroiau sa atinga macar hainele lui Isus si ca acest lucru le vindeca.

Atat de mare este rolul sfintilor, incat ei vor judeca lumea. Scrie in Biblie chiar asa: "nu stiti, oare, ca sfintii vor judeca lumea ?" (1 Cor 6:2). Ei, asezati pe 12 scaune, vor fi asesorii Judecatorului Cristos, cuvantul lor va atarna greu (Matei 19:28). Ce alinare ar fi daca am avea favoarea macar a unuia dintre ei, care sa depuna marturie pentru noi!

Salut,

As putea sa iti zic doar un singur lucru: pentru merele putrede din lada Bisericii Ortodoxe nu are sens sa le lasi, sa le lepezi pe cele bune. O tulburare de moment cauzata de cineva nu trebuie sa aiba ca si consecinta o decizie atat de importanta si de majora precum departarea de Biserica.

Vad ca intrebarile tale vin pe o filiera sau protestanta sau islamica sau poate necrestina. Povesteste-ne si noua care este povestea ta, sa te cunoastem si noi mai bine, sa intelegem cum sa te ajutam.

Oricum, vom incerca cu tot dragul sa-ti oferim raspunsuri pe cat de corecte putem noi.
Sper sa ai rabdare sa ne suporti pe toti, cu lipsurile noastre.

Numai bine

1. Trinitate
Trinitate: o singura fiinta Dumnezeiasca. Dar 3 persoane in aceasta fiinta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. O unitate in gandire, vointa, lucrare. Acesta este Dumnezeu.

Trinitatea a fost de la inceput cunoscuta clar de Apostoli si de toata Biserica.
Conceptul este destul de greu de inteles, este in Scriptura; dar asa cum si tu il intelegi greu, toti il inteleg greu.
Hristos a spus clar ca "v-am invatat tot ce ati putut duce", iar Duhul Sfant va va invata "totul", pe baza marturiei fundamentate de Hristos.


2. Spre rasarit este considerat asezat locasul lui Dumnezeu.
Hristos va veni de la rasarit.

3. Venerarea sfintilor: toti il veneram pe Dumnezeu. Iar sfintii sunt oameni in care Dumnezeu salasluieste prin Duhul Sfant.

A nu cinsti un astfel de om, inseamna a necinsti pe Dumnezeu.


Pentru duhovnic - cauta si vei gasi. Sunt multi, si buni, si intelepti.

Doamne ajută! Ştiu că la Mănăstirea Radu-Vodă sunt duhovnici foarte buni, cu mare disponibilitate pentru frământările noastre. Deasemenea, la Biserica Pogorârea Sfântului Duh din parcul Titan îl puteţi găsi pe părintele Adrian Niculcea http://www.crestinortodox.ro/biseric...tan-67978.html.
Dar acestea sunt simple sugestii. Aşa cum vi s-a spus şi de către colegul Gpalama, duhovnici buni şi înţelepţi sunt mulţi!

Buna ziua!

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
Este adevarat, evolutia mea spirituala a pornit din biserica ortodoxa, unde am fost nascut si botezat, fara sa cunosc mare lucru despre credinta ortodoxa. Apoi, prin intermediul unui fost coleg de liceu am cunoscut biserica adventista de ziua a saptea, fara a fi insa botezat. Aceasta tatonare a durat aproximativ doi ani, dupa care citind niste materiale ale Martorilor lui Yehova, am fost extrem de descurajat si descumpanit de crestinism. Am inceput sa caut adevarul in afara crestinismului, rugandu-ma la Dumnezeu sa imi arate calea dreapta, calea placuta Lui. Nu aveam, si nu am, dubii in privinta existentei lui Dumnezeu, ci in ceea ce priveste modalitatea de adorare. Astfel incet-incet am inceput sa fiu fascinat si interesat de islam, asa ca anul acesta am implinit 15 ani de cand sunt musulman. Cam asta este povestea mea.

1. Referiri la Sfanta Treime exista chiar in primele capitole ale Bibliei, evreii si musulmanii nu au un raspuns coerent despre acest lucru. Astfel, in Facerea scrie "Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră." Vedem ca e la plural, adica sunt mai multe Persoane, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. La fel si " "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". Sau "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul."
2. Nu are legatura cu venerarea Soarelui. Au dat ceilalti explicatii.
3. Adorarea se face doar catre Dumnezeu. In rest se face o cinstire a sfintilor, e un articol pe tema asta pe site: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lor-68880.html

In legatura cu musulmanii, noi credem ca Mohamed nu a vorbit cu Arhanghelul, ci cu un inger cazut care se trasnformase in inger de lumina. In crestinism exista multe astfel de exemple, in care ingerii cazuti se prefac ca sunt persoane sfinte.

O sa-ti fac o f. scurta incursiune in niste mari culte prezente in Istorie.


Islamul - Fondator Mohammad
Ingerul Gabriel i-a dictat Quran-ul
Motivatia aparitiei Islamului:
Dumnezeu a vazut ca oamenii s-au indeparat de El si l-a trimis pe Mahomm sa-i intoarca la Dumnezeu


Mormonii - Fondator Joseph Smith 1830
Motivatie:
Profetul M. fost chemat de Dumnezeu să rezume și să compileze scrierile și relațiile poporului său cu Dumnezeu într-o singură carte.
Cartile sfinte au fost dictate de un inger. Dumnezeu a chemat poporul la credinta prin profetii mormoni...

Adventistii de ziua a 7-a:
- Fondatoare Hellen White
Motivatie:
Dumnezeu a vazut ca poporul s-a indeparat de el si a trimis pe H.W. sa aduca poporul la credinta.
Multe carti "revelate"

Bahai - Fondator: in Persia, Baha'u'llah
Motivatie: aceeasi
Scrieri divine: scrierile lui Baha'u'llah sunt considerate REVELATE
Din nou, si pe acesta l-a trimis Dumnezeu cu ALTA invatatura "revelata"


Constantin Dogaru:
- in Romania,
- Biblia mileniului 3
- alte "scrieri revelate"
- multe acatiste ale "Ingerilor Harpsandarius si...." (draci)


Vezi tu, sunt multi ingeri (draci) care "au dictat" carti sfinte, care au fondat culte si confesiuni, care mai de care mai nastrusnice.
Toate pe acelasi motivatie: Dumnezeu a vazut ca poporul s-a indeparat de la credinta, l-a trimis pe "X", sa aduca poporul la credinta si ei sunt adevarul.

Dar o cale corecta si echilibrata gasesti doar in Ortodoxie.

Ortodoxia = Biserica Rasariteana, Biserica intemeiata de Apostolul Pavel in Rasaritul imperiului Roman = Grecia, Romania, Balcanii, Slavii, Affrica, ceva din Asia Mica = exact unde a fost Ap. Pavel.

Iar daca ar fi sa alegi intre Ap. Pavel si Mahomed pe cine ai alege ? E interesant sa citesti epistolele Ap. Pavel vs. Coranul (nescris de Mahomed) dar plin de ce a facut ...

Offff, greu, greu de ales graul de neghina. Acum citesc o cartulie scrisa de un grec despre indumnezeirea omului, interesant si chiar logic prin prisma Bibliei si a traditiei , dar privind din monoteismul strict al islamului, e un pic de .....nebunie.

Sf. Spiridon a facut o minune pentru a arata ce inseamna 3 persoane si un Dumnezeu, in fata a multora care nu intelegeau si se indoiau.

A luat in mana o caramadia, a facut semnul Sfintei Cruci peste ea, iar caramida s-a desfacut in pamant, apa si foc.


Da, este putina nebunie, dar Dumnezeu in marea lui iubire a nascut Fiul iar Duhul Sfant vine tot de la Tatal. Asta este iubire, sa creezi, sa dai nastere, sa vezi din mainile tale ca iese ceva.

Da, am auzit vorbindu-se despre aceasta minune, dar nu stiam despre ce este vorba. Impresionant.

uite aici minunea relatata mai pe larg http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ae-121987.html

Cei care vor sa afle despre credinta si sunt la inceput trebuie sa citeasca mai intai catehismul (adica ce spune crestinismul, pe scurt). Un catehism mai simplu: http://www.credo.ro/catehism.php
Altfel, daca nu stie lucrurile de baza, ii va fi greu sa inteleaga carti care expun invataturi mai profunde. De exemplu, in cazul indumnezeirii, trebuie inteles harul necreat. Harul necreat este o energie care izvoraste din Dumnezeu, prin aceasta se indumnezeiesc credinciosii. Harul acesta se da la Botez, de aceea a venit Iisus, nu doar ca sa aduca niste invataturi.

Poti citi de multe ori definitiile acestea ,sa le stii pe dinafara , dar nu automat sa le intelegi sau experimentezi.
Exista si invataturi mai simple, privind relatiile dintre oameni,care nu le respectam,d-apoi invataturi asa abstracte , ca cele privitoare la har.
Cred ca nu se poate intelege pina nu practici , pina nu simti ceva din acest har, oricat de bine ai cunoaste definitiile.

Lasa-l, e foarte bine ca l-a indemnat sa citeasca din Catehism. Cineva care isi pune intrebari "grele" trebuie sa inceapa cu abecedarul, ca sa poate asimila si alte informatii, fiindca a lua in mana "o cartulie despre indumnezeirea omului" poate fi totuna cu a-i da unui bebe sa manance sarmale, cand el abia suporta laptele.
Difinitiile acelea ... intrebarile si raspunsurile din Catehism, plictisitoare pentru unii, n-ai idee ce impact pot sa aiba asupra unui om, daca exista deschidere, fireste. Stiu o persoana, mare devoratoare de carti, care citea orice-i pica in mana si care nu avea treaba cu biserica. Printr-o imprejurare, i-a picat in mana tocmai acest Catehism Ortodox. Stii ce marturisea mai tarziu? Ca nu a putut sa o lasa din mana, ca i se parea ca nu citese niciodata o astfel de carte, se minuna cate a putut sa afle din ea .. si de acolo i s-a deschis apetitul catre credinta si devorarea cartilor duhovnicesti.

Da ,e foarte util catehismul. Dar unele notiuni sunt doar aruncate semintele acolo.Desi dpdv logic sunt f clare ,si poti sa le stii pe dinafara, ele pot rodi mult mai tarziu

Frumoasa coincidenta!
Chiar ma intrebam zilele acestea de ce Sf.Spiridon este infatisat cu o bucata de oaresce material in mana,din care ies flacari?!
Stiam ca se afla un talc si am tot amanat sa caut...

La Sinodul I ecumenic a facut sfantul minunea.

Eu ti-am scris si datile trecute ca invatatura de credinta cuprinde o serie de afirmatii in care credem. Nu tin prea mult de experimentare, ci de crezut in ele. De exemplu cum experimentezi ca Duhul Sfant purcede din Tatal, sau ca Iisus a venit in timpul lui Pilat din Pont. Si la scoala, nu faci practica la istorie, sau ce experimentezi din faptul ca leopardul are patru picioare?
Unii spun de ortodoxie si ortopraxie. Faptele noastre in cazul invataturii sunt sa cunoastem invatatura si sa o credem. In rest faptele noastre sunt rugaciunea, primirea Sfintelor Taine, milostenia si practicarea virtutilor.

Ei,contextul discutiei,cel putin de la care am plecat eu in a formula raspunsul ,era ceva care trebuie experimentat. Tu chiar povesteai despre har intr-o postare si atunci mi-a prilejuit aceasta reflective ,ca nu numai cunoasterea definitilor din catehism despre primirea harului si necesitatea lui sunt suficiente,ci trebuie si practicarea lor .
Cunoasterea e un prim pas ,dar care trebuie urmat de aplicare.
Nu inteleg dece eu,cunoscandu-le,nu pot sa le aplic. O forta nevazuta ma opreste. Probabil lipseste credinta cum spui tu ,sau chiar vointa . Nu inteleg de ce altii nu au probleme in a primi aceste invataturi a le intelege si a le aplica ,iar eu,desi le inteleg , desi mental sunt de accord cu ele,parca nu am 100% credinta si nu mai pot sa le aplic.

Aici ai dreptate, trebuia sa primeasca harul din Mirungere, spovedanie si Impartasanie. Probabil, daca se va intoarce la ortodoxie la reprimi Mirungerea, pentur ca s-a lepadat de Botez. Apostazia e unul din cele mai mari pacate, dar pocainta duce la iertarea si a acestui pacat.
Raspunsul ne este dat tot de sfinti. Totul depinde de smerenie. Daca vei crede ca sfintii si Biserica stiu mai multe decat poti sa stii tu nu vei mai avea probleme sa accepti invatatura ortodoxa.

Ok,multumesc.o sa meditez la raspunsul tau. Ai identificat bine piedica din mine ,anume dorinta de a intelege eu totul,si de a raporta totul la mine . Dar cum anume putem cunoaste sfintii ca sa avem incredere in ei ? Poti recomanda anumite carti , sau cum ii putem cunoaste mai bine? Ca sa avem incredere in ei , si sa scapam de tirania eului propriu...
Care ar fi acele mijloace prin care sfintii sa ne atraga ca niste magneti ? Sa nu vii cu carti gen Dogmatica sf Ioan damaschin, care este mult prea grea ,si mai mult descurajeaza .
Am primit de la I Cezar recomandarea de a citi "Omiliile dupa Matei" de sf Ioan Gura de Aur ,si efectiv am ramas uimit . E prima oara cand imi place cu adevarat o carte a unui sfant,si o consider o contiinuare perfecta a Evangheliei . Ce altfel de carti mai zac asa ascunse ?

Buna ziua!

Multumesc pentru sfaturi si raspunsuri! Mai am si alte intrebari, spre exemplu , exista rugaciuni zilnice obligatorii? Se pot face si rugaciuni libere, sau doar cele din cartile de rugaciuni?
Spre exempli, in islam, cele 5 rugaciuni zilnice, care de fapt nu sunt chiar ceea ce se intelege prin rugaciune, seamana mai mult cu liturghia crestina, sunt stalpii fiecarei zile, fara rugaciuni totul se prabuseste, practic viata musulmanului(practicant) este ordonata de cele cinci rugaciuni zilnice.

Nu este o rânduială obligatorie pentru creștin, ci una recomandată. Dar este tot atât de important să te rogi, după cum este să respiri. Avem rugăciunile din cartea de rugăciuni: de dimineață și de seară, dinaintea și la sfârșitul meselor.

Pe lângă acestea, și între ele gândul și inima trebuie să fie mereu la Dumnezeu, având conștiința că fără Hristos nu putem face nimic și despărțiți de El nu avem viață.

Pentru a păstra comuniunea cu El se practică rugăciunile scurte și dese, cum ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” sau o deasă pomenire a numelui Său, la tot pasul: Doamne ajută, Mulțumesc, Doamne, Doamne iartă-mă ș.a.m.d. Evident că acestea nu trebuie să fie formule goale de conținut, ci prilejuri dese de conștientizare a prezenței și a ajutorlui Său.

Ghidându-ne după rugăciunile alcătuite de Biserică, este bine să ne rugăm și folosind propriile noastre cuvinte, ori de câte ori avem ceva mai personal de comunicat lui Dumnezeu: o mulțumire, o cerere ș.a.

Am mai spus ca nu trebuie sa citim carti de teologie mai adanca daca noi suntem abia la inceput. Pentru fiecare este de mare ajutor citirea vietilor sfintilor, eu cand am devenit credincios asta citeam. Se gasesc aici (o parte): http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html E cea mai buna alegere, alaturi de catehism (catehisme). O alta lucrare, tot cu povestiri, este Limonariul (care este mai usor decat patericul). O parte e aici: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib.../limonariu.htm

Folositor raspunsul tau :)
Nu ai pus accentul pe reguli ci pe comunicarea continua cu Dumnezeu
Probabil,ca sa ajungi la aceasta capacitate de a comunica,trebuie si o anumita disciplina ,data de rugaciunile citite la anumiti timpi.

Cred că, atunci când avem în vedere rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, credința în general, cuvântul esențial este „viu”. Căci „Viu este Dumnezeu”, cum spune Scriptura (și tot așa se intitulează un catehism reeditat la editura Reîntregirea)
Totul trebuie trăit prin participare personală, cu mintea și cu inima: și rugăciunile citite, și Liturghia sau alte slujbe ale Bisericii; ca să înviem și noi, aici și acum.

"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan 14,6)

Dacă ar fi ceva obligatoriu în Ortodoxie, eu aş fi din nou ateu declarat sau agnostic.
Din fericire Ortodoxia nu constrânge, nu obligă, ci îndrumă şi mobilizează (întrucât Capul Bisericii este Viaţa-Iubire, Hristos).
Ce anume orientează şi mobilizează? Fiinţa noastră întreagă, pe care o pot considera o prezenţă în continuă devenire, cu infinite posibilităţi, o căutare care nădăjduieşte la păstorire întru viaţă veşnică. Astfel încât omul căutător/călător să nu rătăcească, să nu fie viaţa în zadar.
*
Cum bine a punctat Cristian, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne obişnuim de a ţine gândul şi inima permanent la Domnul. Este ca o deprindere sau ca un obicei, posibilă însă numai printr-o anumită nevoinţă personală şi prin darul şi lucrarea lui Dumnezeu. Se dezvoltă prin antrenament, după puteri, statornic. Implică lepădare treptată de sine, de "toate ale tale". Jertfelnicie.
A înălţa gândul către Domnul, cu smerenie, este deja rugăciune.
*
Pe măsură ce rugăciunea prinde rădăcini în noi, apar şi înţelesuri mai curate, mai bogate. Mintea şi inima se limpezesc, ochiul devine mai curat.
Atunci începem să înţelegem mai bine ce sunt rugăciunile din cărţi, din sfintele slujbe bisericeşti. Nu le mai vedem ca pe un text străin şi impus din afară ci, chiar, uneori le recunoaştem ca fiind parcă scrise de noi înşine, iar nu de sfântul cutare, în nu ştiu ce secol... Nu mai cunoaştem, ci re-cunoaştem...
*
Şi, mai ales la început, travaliul acesta trebuie făcut sub îndrumare şi povăţuire deasă, în limitele necesare ale unei discipline spirituale (care implică şi mintea şi trupul) de care, la noi creştinii ortodocşi, are grijă părintele duhovnic mai întâi.
Altminteri apar căderi şi rătăciri, înşelări variate şi adeseori cumplite.
*
Iar pentru ca omul să se smerească şi să se adâncească pe drumul cel folositor, are nevoie, adeseori toată viaţa, de comunitate şi comuniune. În lume e comuniunea din biserici (participăm la slujbele bisericeşti împreună cu ceilalţi creştini), în monahism e comunitatea şi comuniunea celor din obşte.
În tradiţia românească nici pustnicii nu erau/nu sunt cu totul rupţi de comunitatea euharistică. Nimeni, în Biserică, nu e lăsat singur şi însingurat, indiferent de măsura la care a ajuns.

Marturisirea pacatelor , este OBLIGATORIE ! ( si nu oricum , cu multa cainta si sinceritate ). . .
Respectarea canonului dat , este OBLIGATORIE . . .
Programul de rugaciune dat de Duhovnic , este OBLIGATORIU . . .
Toate cele ce duc pe drumul ingust si anevoios spre POCAINTA noastra , sunt OBLIGATORII , asta daca musai vrem sa ramanem in Ortodoxie , care cu adevarat nu este obligatorie . . .
Alegerea este a noastra , in rest sunt doar vorbe , simple vorbe si atat care nu ne duc in nici un caz spre Mantuire , ci spre alte orizonturi nedorite de nimeni . . !
Mantuirea este obligatorie Ioan ?
Nu , cu siguranta ca NU !

Multumesc Cezar ,foarte folositoare postarea ta,pentru ca arata un mers gradual.
Se incepe de la libertate si de la gandul interior ,se trece prin disciplina cuvantului scris,apoi prin smerenia ascultarii, si se ajunge in final la comunitate si comuniune.

E obligatoriu cand omul poate sa duca lucruri obligatorii.
Dar pentru inceput e bine sa vada libertate si bucurie , ca sa ajunga sa accepte obligatia.
Prin libertate ajungi la obligativitate ,atunci cand intelegi natura obiectiva a Adevarului .

Stiu ca e obligatoriu dar nu fac nimic din ce e obligatoriu , sau fac cu mari eforturi .
Dar o explicatie treptata ,plecand de la libertate , si intelegand de ce trebuie sa faci anumite lucruri ,m-a ajutat inclusiv pe forum sau in alte carti
E singura speranta ,a noastra ,cei incapatinati, ca cineva sa ne inteleaga asa cum suntem,si sa ne arate ca ,chiar si asa Dumenzeu ne iubeste , si are rabdare sa ne calauzeasca spre adevar .
Un magar nu il tragi de funie ,ca o rupe si nu se mai misca , ci il duci cu zaharelul si vorbe iscusite ca sa ajunga unde vrei . Ii arati ca de fapt si el vrea sa ajunga acolo...

Pentru a realiza ceva intotdeuna exista niste lucruri obligatorii care trebuie facute. De exemplu ca sa faca cineva un scaun de lemn ii trebuie lemn, unelte si un plan. Nu e obligatoriu sa il faca , doar daca vrea. Dar e obligatoriu sa aiba acele lucruri daca vrea sa il faca.

Dar nu e obligatoriu ca daca ai sculele si materialele stii si sa faci scaunul !
Eu ma refeream la pedagogie , nu poti invata un ucenic sa lucreze doar obligandu-l
Trebuie sa ii arati frumusetea meseriei , si sa vada el necesitatea unui exercitiu repetat.

E obligatoriu sa respecti anumite reguli in credinta . Dar nu de aceea trebuie respectate ca sunt obligatorii , ci intelegandu-le semnificatia , si facandu-le de drag.
Nu regula e pe primul plan , ci disponibilitatea interioara de a respecta acea regula.
Si fariseul indeplinea regulile ,dar pentru ca trebuia ,nu pentru ca le iubea .

Ortodoxia nu forţează pe nimeni. Nu obligă. Hristos nu a murit pe Cruce ca să ne oblige pe noi să fim ortodocşi. Ci, dimpotrivă, ca să ne elibereze de obligaţiile Legii vechi. Ca să ne readucă în comuniunea cu Dumnezeu, comuniune care e libertate ("Iubeşte şi fă ce vrei!").
Noi oamenii avem deschisă, prin Hristos, Uşa Milostivirii Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Că voim sau nu să intrăm prin această Uşă şi să participăm la Viaţa şi Tainele Bisericii, asta e libertatea /alegerea fiecăruia.
Biserica ne-a arătat cum să facem. Ne-a furnizat leacurile şi indiciile unei călătorii reuşite spre Ţintă. Fiecare alege să participe sau nu, în limitele puterilor şi voinţei sale personale.

În acest sens, nu putem vorbi de lucruri obligatorii - care să oblige, să constrângă.
Dar dacă, însă, cugetăm în sensul unor condiţii necesare pentru mântuire - Botezul, Spovedania, Împărtăşania - atunci da, fără acestea nimeni nu ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Învăţătura aceasta a revelat-o Domnul şi o mărturiseşte lămurit şi necontenit Biserica.

Fariseul, ca şi tot moralistul, avea inima lipsită de iubire (Prima şi marea Poruncă din care decurg toate celelalte.). Era făţarnic. Ascultarea lui era exterioară, formală. Neavînd decât iubire de sine, fiind centrat pe sine, fireşte că nu era în comuniune cu Dumnezeu. Îi separa o lume întreagă...
De aceea Domnul le spune "Vai vouă, farisei făţarnici!..."

Am vrut sa spun ca nu e obligatoriu sa faci nimic, dar daca cineva vrea sa se mantuiasca nu poate face ce vrea, adica sa faca numai rele si apoi sa se mantuiasca. Cred ca imi dai dreptate.