Si aici cred că trebuie să clarificăm termenii. Sinuciderea e inadmisibilă pentru că îi lipseste tocmai credinta, sensul. Ea înseamnă cel mai adesea deznădejde; nu mai crezi în nimic, viata nu mai are rost si atunci îi pui capăt.

Există, într-adevăr, si sinuciderile fanatice, tot mai prezente în ultimul timp, al căror sens este fals, aducând celorlalti suferintă, iar sinucigasului nu-i aduce unirea cu Hristos.

Dar a muri de bună-voie pentru Hristos este jertfă, care, spre deosebire de sinucidere, trece prin moarte către viată, „cu moartea pe moarte călcând”.

uite, cand citesc astfel de lucruri ma emotionez prea tare si nu mai gandesc limpede. eu cred asta si felul meu de a fi chiar ma impinge spre un astfel de eroism, ca sa-i zic asa.

dar nu cred ca a te duce benevol la moarte pentru credinta este crestineste. nu pot sa cred asa ceva. daca este adevarat lucrul asta, daca iuliu are dreptate, atunci asta e situatia. nu am sa cred niciodata asa ceva.

Mai Lancelot eu ti-am spus ca tu nu pricepi nici bazele crestinismului. Pai primul "fanatic" a fost chiar Hristos care a ales sa moara. Stia ce-L asteapta si totusi nu a fugit de asta. Sunt chiar pasaje explicite in Scriptura, de exemplu la Schimbarea la Fata, Petru, un Lancelot al acelor vremuri ii spune lui Hristos ca ar fi bine sa ramana acolo pe munte. :D
Atata pricepea el, ce rost are sa ne pierdem viata cand putem trai aici linistiti ?

Sinucidere ar fi daca ai cauta tu un prilej sa devii martir cu orice pret. Dar sa iti pretuiesti credintele mai mult decat viata nu poate fi decat de admirat. Chiar si pentru un ateu, nu mai vorbim despre crestini unde asta trebuie acceptata din start.

Daca eu m-as duce acum in Siria si i-as cauta pe aia de la ISIS stiind ca aia ma vor pune sa aleg, aia inseamna sinucidere. Nu are nici o valoare marturisirea mea.

Dar crestinii de acolo care sunt pusi sa aleaga, sunt martiri, nu-s sinucigasi. Din punct de vedere crestinesc, ei aleg sa traiasca. La fel cum a ales si Brancoveanu si sfanta aia despre care aminteai tu.

pai exact de aici a pornit discutia, de la dorinta acelei fete tinere si frumoase de a deveni o martira.

e posibil sa fie asa cum zici, sa nu inteleg nimic, dar aici te inseli, pentru ca "Hristos nu a ales sa moara". nu pot sa explic corect si nu vreau sa incerc, dar te asigur ca ai gresit cand ai scris asta. nu e vorba despre o alegere.

perfect adevarat, dar nu si in cazul sfintei. cel putin asa era prezentat cazul.

@Lancelot:
Te duci la moarte benevol... când nu ai încotro. Nu îti cauti moartea cu orice pret, dar nici nu o eviti atunci când te-ar costa prea mult, respectiv când ar însemna să-ti pierzi sufletul. Dacă pentru a rămâne în viată trebuie să te lepezi de Hristos nu poti să o faci, cu atât mai mult cu cât El însusi ne-a prevenit în sensul ăsta.

Stiu că esti o fire războinică si admir asta. Asa încât cred că îti merge la inimă si că Hristos ne cheamă la luptă, care e aspră și presupune sacrificii, a nu privi în urmă, a nu da înapoi, disponibilitatea de a renunta la tot ceea ce ne-ar face niste soldati slabi. El e în frunte si esti sigur că n-ai cum să mergi decât la victorie; singura piedică poti fi tu însuti.

Iar Învierea pentru fiecare din noi s-ar traduce si asa: În orizontul vietii trecătoare nu putem decât să ne amăgim că avem vreun sens. Toti stim că ne îndreptăm către sfârsit, si atunci e clar că totul se va risipi si nimic din ce am realizat nu va mai rămâne sau nu pentru multă vreme. Si, în orice caz, nu pentru noi. Pur si simplu nu cred că poate fi găsit sens real în viata trecătoare. Si dacă nu e sens, nu e nici viată cu adevărat, adică nu e pentru totdeauna. Pentru sensul dă viata. De aceea cred că s-a spus că trăim în lumea mortii si a întunericului; asta pe care noi o numim viată.

Hristos a pătruns în lumea asta închisă în sine, aducând Lumină, Viată, Sens. Dar tocmai pătrunzând din eternitate si iesind către eternitate, prin moarte, trăgându-ne si pe noi cu El. Nu poti iesi din această moarte decât prin deschizătura pe care El a făcut-o, adică mergând pe urmele Lui si trecând prin suferintă si prin moarte.

Pai in cazul fetei nu este vorba despre dorinta de a fi martira. Daca unul iti spune maine sa-ti vinzi parintii sau sa-ti pierzi viata si alegi sa nu-i vinzi, asta nu inseamna ca ti-ai dorit sa fii martir. Inseamna ca iti iubesti asa de mult parintii incat nu exista un pret pentru care i-ai vinde, nici macar viata ta nu valoreaza atat.

In cazul lui Hristos fireste ca stia care Ii va fi soarta. Tocmai ti-am dat un exemplu in care Petru il indeamna sa nu mearga la Ierusalim. Al doilea se petrece in momentul in care Hristos este prins si Petru scoate sabia. Acolo ii spune explicit ca trebuie sa se implineasca Scripturile.

E posibil sa fi vazut un documentar la National Pornografic pe tema asta. Parca am vazut si eu unul in care aia ii invinuiau pe crestini ca doreau sa fie martiri cu orice pret. Dar ai grija, s-ar putea ca postul ala de televiziune sa aiba o agenda ascunsa, adica sa incerce sa-ti sugereze ca de fapt nu au existat martiri ci doar niste apucati care se rugau de romani sa-i omoare. :)

vezi? de ce trebuia sa o iei pe urmele lui alin? crede-ma ca stiu foarte bine cat sunt de nestiutor, daca afirmi si tu asta macar fii corect.

mai omule, succint:
deci tanara este arestata impreuna cu alti crestini pentru vina de lezmajestate, daca-mi amintesc corect, dar este neimportant acest lucru, si este condamnata la moarte alaturi de ceilalti. insa unul dintre acuzati spune ca fata e nevinovata, un altul acelasi lucru, un soldat la fel, pana cand toti stiu ca fata nu e vinovata. i se cere sa spuna si ea acelasi lucru, nu vrea. il cheama aia pe taica-su, de acasa, ala incearca si el s-o convinga, nu vrea. se duce sa moara ca sa devina martira, pentru crestinism si pentru viata vesnica. toti au incercat s-o salveze, atat crestinii cat si ceilalti, a fost doar vointa ei sa moara.

edit. e simplu de aflat daca prezint cazul corect. cautam Sfanta de care ne-a spus Patrie si Credinta si vedem viata si martiriul ei.

Prea Sfințitul LONGHIN – Predică la Înviere (fragment) 16 aprile 2017


https://danielvla.wordpress.com/2017...6-aprile-2017/

Of, draga de ea, este o importanta martira, Sfanta Perpetua:

https://doxologia.ro/viata-sfant/via...enite-perpetua

Scrisoarea marturisitorilor olteni

http://prieteniisfantuluiefrem.ro/wp...lor-olteni.pdf

Pai uite daca te-ai uita exact la documentarul ala din nou, ai vedea ca se spune acolo ca li se cerea sa se inchine la zeii romani. Poate pentru tine pare un lucru marunt, in definitiv unii s-ar inchina si la draci ca sa ramana in viata. Iata ca unii oameni au pretuit mai mult credintele lor decat viata.

Repet, documentarul ala are o anumita agenda in spate, ca orice face postul respectiv de televiziune - oamenilor trebuie sa li se bage in cap ca crestinii au fost mereu niste apucati cu idei ciudate, tocmai pentru ca astazi trebuie distrusa credinta crestina. Dar chiar si de acolo intelegi care era targul la acel moment. Daca tu l-ai fi facut, e problema ta si probabil ca majoritatea oamenilor ar fi facut acel targ. Dar iata ca unii nu au vrut sa-l faca si urmasii lor nu vor sa-l faca nici astazi.

https://www.youtube.com/watch?v=EOGpTTDpyL8

Prostiile astea le scriu Chirila ala sau Ciprian Stanciu si le pun pe piata in numele anumitor grupuri de cetateni. :)

De ce spui asa? Stii precis? Exista si in Oltenia oameni care marturisesc impotriva ecumenismului.

Hristos a înviat!

Hristos Domnul, Cel înviat din morți, să vă dăruiască cu îmbelșugare Harul sfințitor și mântuitor, bucurii duhovnicești, sănătate sufletească și trupească și puterea de a mărturisi Adevărul, în lumina Sfintei Învieri, cu mult curaj, dragoste curată și deplină seninătate.

Redăm în rândurile de mai jos, ca mângâiere duhovnicească, la ceas de mare Sărbătoare, câteva cuvinte scrise de Mitropolitul Hierotheos Vlachos la Praznicul Învierii lui Hristos.
https://ortodoxiamarturisitoare.file...pg?w=364&h=490,,Învierea lui Hristos nu trebuie sărbătorită ca un eveniment istoric și social, ci ca unul existențial, ceea ce echivalează cu împărtășirea din harul Învierii. Postul de dinaintea sărbătorii, care durează șapte săptămâni și nevoința ascetică, țintesc spre desăvârșita împartășire din taina Învierii.
Însă, așa cum ne învață toți Sfinții Părinți, pentru acest lucru, este nevoie atât de curățirea simțurilor trupești, cât și de cea a celor sufletești. Omul are trup și suflet, și de aceea are simțuri trupești și simțuri sufletești. Într-un tropar, Sfântul Ioan Damaschin scrie:
„Să ne curățim simțurile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumina a Învierii. Şi, cântându-I cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: bucurați-vă”.
Așadar, curățirea este o condiție necesară pentru vederea de Dumnezeu și pentru comuniunea cu Acesta. Sfântul Grigorie Teologul spune: „De aceea, să te curățești mai întâi pe tine pentru ca să se curățească și cei din jurul tău”.
Scopul vieții duhovnicești este ca omul să se unească cu Hristos înviat din morți și să îl vadă pe Acesta în inima sa. Hristos înviază în inimă, omorând gândurile de răzvrătire care sunt sădite acolo de diavoli și zdrobind patimile și atacurile păcatului, la fel cum a zdrobit pecețile mormântului (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Prin urmare, nu suntem în fața unei sărbători exterioare și ceremoniale, ci a unui praznic lăuntric și existențial. Astfel privind lucrurile, Sfântul Grigorie Teologul ne îndeamnă să nu facem din Înviere o petrecere lumească, ci să o sărbătorim cu sfințenie și să ne îndepărtăm de duhul lumesc.
Împartășirea din taina Învierii înseamnă trăirea îndumnezeirii. Cel care a început să înțeleagă puterea tainică a Învierii a cunoscut din experiență scopul pentru care Hristos a zidit lumea (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Cu adevărat, omul a fost creat pentru a ajunge la îndumnezeire, iar lumea – pentru a se sfinți prin om. Prin urmare, cei care încep să înțeleagă puterea tainică a Învierii, ajung la îndumnezeire și împlinesc scopul existenței lor pe pământ. În acest fel, aceștia dobândesc o mare cunoștință.
Sfântul Apostol Pavel ne recomandă tuturor să dăm vieții noastre un asemenea curs, scriind că, prin Botez, ne-am îngropat cu Hristos în moarte, „pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 4). Această renaștere este absolut necesară, pentru că altfel, omul moare duhovnicește, după cuvântul Apostolului Pavel: ,,căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți cu Duhul faptele trupului, veți fi vii. Căci câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8,13-14)
Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Ea înseamnă învierea și îndumnezeirea firii omenești și nădejdea de îndumnezeire și de înviere a propriului nostru ipostas. Pentru că s-a găsit tratamentul, acum există speranță de viață. Prin Învierea lui Hristos, viața și moartea capătă un alt înțeles. Deja nu mai considerăm că viața este reprezentată de totalitatea evenimentelor istorice, ci de comuniunea cu Dumnezeu. De asemenea, nu mai considerăm că sfârșitul acestei vieți înseamnă moarte, pentru că moartea este îndepărtarea omului de Hristos, în vreme ce despărțirea sufletului de trup nu este decât un somn temporar. Tocmai pentru că se simte în comuniune cu Hristos înviat din morți, Sfântul Apostol Pavel poate să mărturisească: ,,Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înalțimea, nici adâncul și nici o alta făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 8, 38-39).
Într-un cuvânt de învățătură – un adevărat imn de biruință – al Sfântului Ioan Gură de Aur, se spune că, prin Învierea lui Hristos, au fost depașite toate problemele omenești:
,,Nimeni nu trebuie să plângă pentru sărăcie și, în general, pentru lipsa celor necesare, pentru că „s-a arătat Împărăția cea de obște”.
Nimeni nu trebuie să jelească pentru păcatul pe care l-a făcut, pentru că „din mormânt iertare a răsărit.
Nimeni nu trebuie să se teamă de moarte, pentru că „ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”.
Acest „nimeni” este absolut, pentru că izvorăște din Învierea lui Hristos. Cu cât ne închidem mai mult în relativ și ne îndepărtam de absolutul lui „nimeni”, cu atât mai mult vom plânge, vom jeli și ne vom teme“.
Arhim. Hierotheos Vlachos – Predici la Marile Sărbători, p. 249 – 251

insa n-am vazut la tv, am citit cu multi ani in urma o istorie a martiriului crestin. erau multe exemple, atat corecte cat si incorecte, de la inceputurile crestinismului, dar si de mai tarziu. nu-mi amintesc numele fetei, e posibil sa fie chiar sfanta perpetua, caz in care cartea respectiva mintea.
nu avem de unde sti cum reactionam in astfel de situatii, mai ales noi, oamenii moderni, ca sa zicem asa. inteleg ca tu ai sta sa-ti scoata unghiile fara probleme, sa-ti taie apoi degetele unul cate unul si alte d'astea. eu nu stiu cum as reactiona. insa stiu ca daca m-ar chema Biserica s-o apar m-as duce. nu cu imnuri ca nu stiu decat doua, dar am facut armata adevarata, stiu sa trag cu toate armele infanteriei de secol XX si chiar daca am hernie de disc si o gramada de discopatii tot m-as duce.

Or exista...orice o insemna sa marturisesti impotriva ecumenismului. :)

Cati dintre voi il privesc cu ochi buni pe Mitropolitul Hierotheos Vlachos ? Ca eu am vazut acuzatii grave inclusiv la adresa lui. Toate din partea voastra.
Daca erati niste oameni echilibrati, ii urmati exemplul lui. El este un om echilibrat care iata, poate sa si critice Sinodul din Creta si nu e nici prigonit pentru asta ( in afara de jignirile pe care i le aduce gruparea voastra ). Si nu e singurul ierarh care are aceasta pozitie. E o diferenta intre o atitudine ferma si ortodoxa si lupta oarba cu morile de vant pe care o vedem in randurile nepomenitorilor.
Vezi ca Mitropolitul Hierotheos Vlachos a avertizat ca intotdeauna o asemenea grupare de "marturisitori", ajunge o secta.

Pai nici eu nu stiu cum as reactiona. Adica stiu cum ar trebui sa reactionez dar nu stiu daca as fi asa de tare. Tocmai de asta ii cinstim pe martiri, pentru ca e greu tare sa fii martir, daca ar fi fost usor, nu s-ar mai fi interesat nimeni de ei. :)

Dar nu vad legatura. Tu afirmi printre randuri, constient sau nu ca marea majoritate a oamenilor moderni nu ar face asta. Si eu sunt de acord, ba cred ca si pe timpul romanilor era la fel. Dar ce legatura are cu crestinismul ? E corecta atitudinea sfintei respective din punct de vedere crestin ? Este! Asta e tot ce conteaza.
E corecta atitudinea din punct de vedere lumesc ? Putem discuta. Dar nu are importanta asta pentru un crestin.
Intreaba-te singur : Ti-ai trada tara, familia, prietenii si asa mai departe sub tortura ? Sau cu pretul vietii ? Daca ai avea un copil si ar fi ascuns si unii l-ar cauta sa-l omoare, l-ai trada ca sa mai traiesti tu o zi sau doua ? Sau 20 de ani ? Daca raspunsul e da, te felicit pentru sinceritate dar cred ca fiecare om ar trebui sa aiba un scop pentru viata asta.
Daca raspunsul e nu, atunci esti aproape un crestin. Numai ca nu-L iubesti pe Hristos indeajuns incat sa nu-L tradezi.

Vrei sa zici o anonima penibila.

Nu stiu de unde ti-au iesit tie ca sunt olteni. Ca asa scrie acolo? Puteau sa zica ca sunt nepomenitorii de pe Marte.
Tu sigur ii credeai.

Adevarul e ca daca erau olteni trebuia sa fi scris acolo cu fusasi sau zisasi. :1:

Daca te-ar duce capul cat de cat ai face conexiunea si ai sti cine a fost Primul care "s-a dus benevol la moarte".


"Întrupându-Se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat făptura, și printr-Însul a izvorât mulțimea mucenicilor, care au pătimit până la sânge, făcându-se apărători neputincioșilor;"


Stai linistit, nu e musai sa urce in barca toate ciurucurile. Sunt deja destule.

Sau măgar nepomenişi.

nu, lipsa hotararii in credinta, d'aia am scris ce am scris. sigur ca are legatura cu crestinismul.
de corectitudine e vorba? nici pomeneala, nu si-a pus problema nicio clipa, asta e definitia martiriului.
iti repet, nu stim cum reactionam sub tortura! niciunul dintre noi, nimeni nu stie daca nu a fost supus la asa ceva. ne putem imagina pagini glorioase, dar nu stim ce s-ar intampla daca...
insa eu iti spun altceva, zici asa:
" Numai ca nu-L iubesti pe Hristos indeajuns incat sa nu-L tradezi"
vezi tu, este un nonsens ceea ce spui. in momentul in care-L iubesti pe Hristos inseamna ca crezi in El. daca crezi in El stii ca totul este adevarat, nu mai ai cum sa-L tradezi, ar insemna sa te tradezi pe tine insuti, sa-ti pierzi sansa la nemurire. si oamenii sunt egoisti din fire, ar trada, dar chiar pe ei insisi? e mai greu.

Vere ce facusi ? Fusasi la Creta si te facusi de bafta ? :21:

bai, pe tine te-as tortura un pic, te-as strange de nas...:)

ps.ia vezi in dex ce inseamna benevol.

Pai daca la noi au semnat toti ierarhii... O parte din pleroma romana a inteles ca trebuie sa-si apere valorile spirituale. Exista si stangacii si greseli, nu zic nu. Nimeni nu coordoneaza aceasta miscare antiecumenista si atunci greselile pot sa apara. Dar exista o ierarhie a greselilor. Iar tradarea ortodoxiei ocupa un loc de frunte, totusi. Sa ne rugam sa putem pastra credinta in aceste vremuri deloc usoare pentru ortodoxia de pretutindeni. Traim vremurile lui ,,Scapa cine poate!" Abia Sus vom vedea care a scapat teafar din aceasta incercare a credintei.

Acest articol ar trebui sa trezeasca toate broscutele care dorm in apa din ce in ce mai calda. Atunci cand apa va fierbe, vor fi transformate in ciorba. Cele care sar la timp din oala vor fi salvate.

CELOR CE SPUN CĂ EREZIA NU ESTE ÎNCĂ VĂDITĂ ÎN PATRIARHIA ROMÂNĂ – un document cutremurător care vădeşte apostazia în care se află Patriarhia Română şi ortodoxia oficială

https://romanortodox.info/celor-ce-s...oxia-oficiala/

adica voi, nepomenitorii, si alin. :)

Pai e posibil si ca partea aia din pleroma romana, ca si partea aia din pleroma greceasca sau partea aia din calugarii de la Athos si de pe unde or mai fi sa greseasca si sa reactioneze cu supramasura. Ca acolo unde era nevoie de o critica mai constructiva, voi ati pus imediat ziduri pentru ca au simtit nu stiu ce greci ca acum e momentul sa-i dea la gioale patriarhului de la Stambul. :)
E posibil ca tocmai voi sa fi tradat ortodoxia mai tare ca aia din Grecia.

Dar sfintii se pare ca stiu.

Stim, dracu e tare in sofisme.

Nu te minti, la voi n-a semnat nimeni nimic. :21:

Nici maculatura aia "olteneasca" n-a semnat-o nimeni.

Nu are legatura una cu alta. E ca la macheala, una e sa stii ca nu e bine sa bei ca un porc si alta e faptul ca esti slab si nu te poti lasa. Macar stii ca nu e bine ca bei.
La fel si aici - macar stii ca nu e bine sa tradezi. Chiar daca esti slab, macar intelegi asta. Dar nu spui ca X a facut rau pentru ca nu a tradat chiar si cu pretul vietii. E ca si cum ai spune ca Y a facut rau ca s-a lasat de macheala. Cand de fapt astia sunt oamenii adevarati, cei care s-au ridicat deasupra propriilor slabiciuni. :p

Preasfintitul Justinian Chira a abordat destul de intelept problemele acestea. L-a ascultat cineva?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/vladi...ulta-usurinta/

Nu vă dau încă autorul (poate unii îl vor ghici), însă ce părere aveti despre acest mod de a întelege ecumenismul?

„Eu cred în ecumenism, dar în sensul că fiecare confesiune crestină să devină în albia ei ortodoxă. Nu cum se spunea în texte catolice de până acum 50 de ani, cum că „toti să vină în staulul papal”. În niciun caz asa. Fiecare să crească în adevărul credintei, acolo unde se află, si astfel să ajungem în unitatea credintei depline si adevărate.
Totodată, în smerenie, noi însine, ca ortodocsi, atât poporul cât si clerul - eu ca preot, altul ca ierarh - noi putem fi în criză, deci debitori si perfectibili ca oameni. Dacă nu cunoastem si nu trăim adevărul, putem fi în criză.”

Cuvintele ii apartin parintelui Galeriu:
http://www.crestinortodox.ro/intervi...ism-70544.html

Adevărat. Dar mă interesează ce părere ai.

P.S. N-am dat de la început numele ca să putem avea opinii neinfluentate de personalitatea autorului.
Poate reusim si asa.

Părintele Galerie era deprins sa se ferească de tot felul de capcane. Parintele respinge, de fapt, ecumenismul în mod cât se poate de clar. Insa realizeaza un joc de cuvinte. Isi afirma astfel dorinta ca toate popoarele sa se mantuiasca. Aceasta este o atitudine inaltatoare. El era constient ca un ecumenism care sa aibă drept țintă întoarcerea la ortodoxie nu exista.

Și chiar așa. De ce nu s-ar putea propune ca toată suflarea sa revină la ortodoxie? Ar fi atat de greu? Iata, atunci și eu as fi ecumenista. Sa punem din nou accent pe cele spirituale, sa dedicam toate eforturile înfăptuirii binelui în adevăratul sens al cuvântului. Sa fim din nou primiți la sfintele mănăstiri cu rugăciuni. Sa existe din nou ieroschimonahi și rugăciuni de noapte la toate mănăstirile.... Iar preoții ortodocsi sa aibă voie sa catehizeze cu timp și fără timp toată suflarea... De ce sectarii au voie sa bata din poarta în poarta pentru a raspandi erezii, iar preoții ortodocsi au fost aruncați în închisori pentru ca au mărturisit ortodoxia?

Nu e vorba de o capcană; acolo răspunde la o întrebare a lui Sorin Dumitrescu, si acesta nu cred că poate fi bănuit de viclenie, desi întrebări incomode nu se ferea să lanseze.

Problema este felul în care definim ecumenismul, înainte de a-l condamna sau de a-l adopta. Or, părintele arată dintru început că este pentru ecumenism, iar apoi arată si că acesta nu înseamnă nici ajustarea ortodoxiei, dar nici intrarea tuturor într-un staul (fie el si ortodox). Ci arată că se asteaptă la o crestere a tuturor confesiunilor, către o convergentă viitoare. În această crestere se înscrie si ortodoxia, care nu e lipsită de slăbiciuni sau păcate omenesti, chiar dacă doctrinar stă foarte bine. Totusi, nici ea nu trebuie să bată pasul pe loc, ci are un drum în fată, pe care îl va parcurge fără a renunta la tezaurul de învătătură si cultură acumulat.

Nu-i usor să ceri ca toată lumea să vină acum la ortodoxie, când sunt atâtea diferente de întelegere, culturale, de comunicare. Nu se poate fără dialog; care e numit si ecumenism.

Apropo, Părintele era în dialog permanent cu Biserica Catolică, iar unul din roadele acestui dialog a fost si aducerea unor părticele ale moastelor Sfântului Silvestru de la Roma.

Iata citatul cu pricina:

Parintele Galeriu : Eu cred in ecumenism, dar in sensul ca fiecare confesiune crestina sa devina in albia ei of-todoxa. Nu cum se spunea in texte catolice de pana acum 50 de ani, cum ca "toti sa vina in staulul papal". In nici un caz asa. Fiecare sa creasca in adevarul credintei, acolo unde se afla si astfel sa ajungem la unitatea credintei depline si adevarate. Totodata, in smerenie, noi insine, ca ortodocsi, atat poporul cat si clerul, eu ca preot, altul ca ierarh, noi putem fi in criza, deci debitori si perfectibili ca oameni. Daca nu cunoastem si nu traim adevarul, putem fi in criza, il pomenesc pe Sf. Marcu Ascetul : "Trei sunt uriasii care ucid sufletul - uitarea, ignoranta, lenea." Sfan-tul Antonie subliniaza de asemenea importanta cunoasterii si a credintei in cautarea lui Dumnezeu. Spun, deci, folosind expresia unui alt teolog, ca nimic nu-i lipseste Ortodoxiei, decat sa fie cunoscuta si traita. Va refereati mai inainte la starea ortodocsilor, a celor care se complac intr-o stare de platitudine si pasivitate. Nu este intrutotul adevarat. Asa cum dumneavoastra insiva precum si eu, suntem mistuiti de acest dor neincetat al adevarului, si cum Sfintii au si reusit sa concretizeze adevarul prin marile lor osteneli, acest dor facand din ei vase ale prezentei harului, negresit si alti crestini cred ca-l dobandesc.

O opinie recenta:

Lupta întru Adevăr a părintelui Evghenie, care la condus la mărturisire și jertfă pentru Hristos


http://prieteniisfantuluiefrem.ro/20...intru-hristos/