| adam000 |
11.09.2010 15:47:49 |
Un cuvant al parintelui Teofil Paraian:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68601.html
Citat:
Se spune ca, dintre toate ideile cate sunt in lumea aceasta, cea mai felurita idee este ideea despre Dumnezeu. Daca luam aminte la ceea ce cred oamenii despre Dumnezeu, constatam ca, intr-un fel oarecare, fiecare o are Dumnezeul lui, fiecare om are o idee anume despre Dumnezeu
|
Citat:
un cuvant al lui Goethe, un poet si scriitor german... de fapt, la acest cuvant am vrut sa ajung, insa am facut ocolisul cam mare... dar asta este realitatea. Cuvantul acesta ramas de la Goethe, care mi-a placut tare mult si care-i adevarat, este: "Asa cum este cineva - oricare om -, asa este si Dumnezeul lui". Adica fiecare om, cand se gandeste la Dumnezeu, pune ceva din partea lui in ideea de Dumnezeu. "De aceea, zice Goethe mai departe, Dumnezeu de atatea ori e de batjocura in lumea aceasta." Adica oamenii deformeaza ideea de Dumnezeu, punand ceva din ceea ce sunt ei.
|
Citat:
cand am ajuns la Filocalie, am gasit in scrierile Sfantului Marcu Ascetul un cuvant pe care il puneam in legatura cu ceea ce-mi spunea mama cand zicea: "Nu-ti uita de rugaciune, nu-ti uita de Dumnezeu", si anume cuvantul: "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea, ca atunci cand il vei uita, Domnul sa-Si aduca aminte de tine". Deci ce spune Sfantul Marcu Ascetul? "Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea." De ce? "Ca atunci cand il vei uita, Domnul sa-Si aduca aminte de tine." Iar mai tarziu - mult mai tarziu -, am mai gasit un cuvant, de la Sfantul Munte, care are urmatorul cuprins: "La Dumnezeu sa te gandesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si sa-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul".
|
Citat:
Deci am in vedere trei cuvinte pe care mi le-a spus mama, si anum "Nu-ti uita de Dumnezeu" - primul; al doilea: "Nu-ti uita de rugaciune" deci sa ai o practica a rugaciunii, pentru ca altfel nu-L ai pe Dumnezeu in consideratie; si "sa fim buni". Asta este o cale a cunoasterii lui Dumnezeu-sa fii bun, ca sa te asemeni cu Bunul Dumnezeu; sa faci rugaciune, ca sa-L ai pe Dumnezeu ca realitate; si sa-ti amintesti de Dumnezeu, sa nu uiti de Dumnezeu. Si atunci, in masura in care se realizeaza conditia inaintarii spre curatirea inimii, se realizeaza si conditia vederii lui Dumnezeu. Intai bineinteles ca ai de luptat cu tine insuti, cu negativele tale, cu incarcaturile de odinioara, cu incarcaturile pe care le-ai adus in existenta ta, cu rautatile pe care le-ai adus din strafunduri de existenta, si apoi, pe de alta parte, ai de luptat cu acumularile pe care le-ai adunat in sufletul tau si care se opun, cumva, cunoasterii de Dumnezeu. Cand zicem " cunoastere de Dumnezeu", nu ne gandim numai la ceea ce am agonisit noi prin noi insine, ci ne gandim si la ceea ce ni se spune despre Dumnezeu, fie in Scriptura, in Evanghelie (de exemplu ca Dumnezeu e Tatal nostru, ca Dumnezeu ne cheama, ca Dumnezeu ne iubeste, ca Dumnezeu ne asteapta, ca Dumnezeu ne mantuieste, ca Dumnezeu ne miluieste, ca Dumnezeu ne intareste in bine, ca Dumnezeu ne da bucurie, ca Dumnezeu e Dumnezeul in treime), fie la sfintele slujbe, unde auzim cuvinte ca acestea: "Ca Tu esti Dumnezeul nostru si Tie marire iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti", "Ca Tu esti Dumnezeul milei si al indurarilor si al iubirii de oameni", "Ca Tu esti sfintirea noastra", "Ca sfant esti, Dumnezeul nostru".
Toate acestea noi le auzim la slujbe, si nu le bagam in seama, desi ar trebui sa le bagam in seama, ca sa intelegem ce ne ajuta Dumnezeu, ce este Dumnezeu pentru noi, pentru ca noi nu vorbim despre Dumnezeu ca despre o abstractiune, ci vorbim cu Dumnezeu ca persoana, ca Cel care ne primeste, ne asteapta, ne iubeste. Parintele Arsenie zicea ca "iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".
|
Citat:
Si mi-a spus parintele atunci o alcatuire de la slujbe, si anume de la slujba sarbatorii inaltarii Domnului Hristos: "Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gangavul, a spus Legea cea scrisa de Dumnezeu. Caci scuturand tina de pe ochii mintii, vede pe Cel ce este si se invata cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiesti cantari". Am analizat impreuna aceasta alcatuire si am constatat ca exista o cunostinta pe care o da Dumnezeu, nu o cunostinta pe care o gaseste omul. Invatasem eu de mai demult, si la Teologie, si citind Noul Testament, ca Sfantul Apostol Petru a zis catre Domnul Hristos: "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu", iar Domnul Hristos a zis: "Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-a descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 17). Deci cunostinta de Dumnezeu este o taina pe care ti-o descopera Dumnezeu, iar daca nu ti-o descopera Dumnezeu, n-o poti cunoaste. De ce n-o poti cunoaste? Pentru ca, asa cum spunea Fericitul Augustin, "nu poti muta marea intr-o groapa de nisip". Deci omul nu poate niciodata sa cuprinda nemarginitul in marginit.
|
Mai sint multe fragmente care imi plac, dar vad ca nu incap in acest mesaj. |
