Repet: nicioadata nu poti cunoastea un om 100%! Asta e viata- mintea omeneasca e foarte complexa ca sa zic asa. Insa asta nu inseamna ca de frica unui eventual esec nu trebuie sa actionam- altfel "nu intram in padure de frica ursului"".
Nu am zis "dupa cateva discutii""! Aici depinde de caracterul, firea fiecaruia. Te intalnesti, vezi ce caracter are, cum se comporta persoana respectiva in diferite imprejurari, cum gandeste, cum actioneza, etc. Dumneavoastra aveti pretentia sa explicati in cuvinte si sa teoretizati niste lucruri care vin de la sine, intre doi oameni maturi si responsabili. Chiar trebuie explicat ca la copii ?!
La partea cu responsabilitatea m-am referit in sensul urmator: atunci cand iti doresti doresti intradevar ceva serios, care ulterior sa duca la casatorie, si intalnesti pe cineva care-ti place (bineinteles ca in prima faza nu te poti indragosti de cineva asa peste noapte, ci pur si simplu iti place de persoana respectiva), intai o cunosti mai mult timp, si daca apoi apar sentimente autentice si vorbim de iubire reciproca si ajungem si la relatii fizice, i consider iresponsabili pe acei barbati care, dupa cele spuse mai sus, constata "brusc"" ""ca nu le mai place de persoana respectiva si s-au plictisit""!
Adica in sensul de a nu da sperante false omului si de a nu-ti bate joc de el. E bine ca sa stim ce vrem si vorba sa fie vorba, nu spusa asa in vant.

Alin, tot nu mi-ai raspuns la o intrebare: esti casatorit?

Iar partea cu responsabilitatea se observa si in timpul cat suntem impreuna inainte de casatorie! Daca in acel timp barbatul sau femeia nu pot fi responsabili, atunci cu atat mai greu de crezut este ca ar putea fi responsabili dupa casatorie.

Acuma ce ar inseamna concret ä fi responsabil"" (atunci cand intradevar exista sentimente autentice de ambele parti): in primul rand a te completa reciproc , pentru o relatie armonioasa si sanatoasa. Apoi a fi alaturi de persoana iubita, mai ales in momentele dificile si neplacute- imbolnaviri, necazuri la locul de munca sau cu rudele, etc. Apoi a rezolva eventualele neintelegeri si dispute, fara a apela la äjutorul"" neamurilor sau diversilor "binevoitori"" (ca se gasesc destui in situatii de astea). Apoi in situatiile de criza a-ti pastra "sangele rece"", pentru a putea actiona eficient in rezolvarea problemei.
Si bineinteles a fi si o fire vesela, mai "spontana"" (o surpriza placuta, o cina la lumina lumanarii, etc).
Si a sti aceea "linie de demarcatie"": bineinteles ca la orice barbat i place sa iasa cu "baietii"" la un fotbal, o tabla, unii la pescuit, la o bere cand si cand, etc. Insa timpul petrecut astfel nu trebuie sa fie petrecut in detrimentul celui cu femeia iubita. Ce vreau sa zic concret: de exemplul atunci cand femeia iubita are un necaz, se imbolnaveste, este suparata, etc, ca si barbat responsabil mi se pare normal a refuza politicos orice invitatie din partea amicilor, si a fi alaturi de femeia iubita.

Cam asta ar fi- ca ideii generale- partea de responsabilitate. Ori treburile astea trebuie vazute INAINTE de casatorie, pentru a nu aparea surprize neplacute DUPA casatorie.
Bineinteles ca si femeia- in egala masura- trebuie sa dea dovada de responsabilitate si seriozitate. Asa cum sunt si barbati neseriosi, la fel sunt si femei neserioase.

Sunbsriu total ce a scris Florinvs.

Da, ok, e pacat sa nu te casatoresti virgin/virgina, dar poti ajunge (si chiar se ajunge ) la situatia in care ramai casatorit/casatorita cu omul ala doar ca sa nu pacatuiesti, desi si-au distrus viata: nu se inteleg, unul din soti are alte preocupari, munca in casa o face doar unul din partener pentru ca celalalt nu face asa ceva, la un necaz unul din ei clacheaza i tot greul ramane pe spatele celuilalt si multe, multe altele. Or, astea le poti vedea pe parcurs, inainte sa te casatoresti; chiar daca nu ajungi sa cunosti persoana aia perfect (aia no sa se intample niciodata, de fapt, nici noi pe noi insine nu ne cunoastem perfect) macar sti cum reactioneaza in aumite situatii, sti l ce sa te astepti, ii afli o mare parte din calitati si defecte si te casatoresti cu persoana respectiva DACA sti ca poti trai cu efectele lui/ei pentru tot restul vietii, pentru ca degeaba vrei sa schimbi un om (cunosc cazuri in care ea s-a casatorit cu el, desi nu ar fi trebuit, dar ea era ferm convinsa ca o sa reuseasca a il schimbe - acu sunt divortati dupa 2 ani de batai crunte si alcolism de-al sotului), daca omul nu vrea sa se schimbe, garantat n-o sa reuseasca nimei sa il schimbe.
Asa ca da, am facut alegerea perfecta PENTRU MINE, ca am iesit cu sotul meu timp de mai bine de 6 ani jumate inainte sa ma casatoresc cu l si nu regret nici o clip[a ca nu m-am casatorit virgina. N-aveti ecat sa ma judecati pentru asta, eu oricum stiu ca am facut alegerea potrivita pentru MINE, nu pentru alti.

Am inteles, ai mai repetat chestiile astea de cateva ori, ideile tale idealiste despre cum ar trebui sa decurga o relatie.
Pot sa-ti zic ca din perspectiva experientei lucrurile au infinit mai multe nuante care sar de multe ori din cadrul teoretic.
Si fiind vorba de alegeri de viata, poti sa te cam frigi doar cu teoria.

Dar la ce nu mi-ai rapuns, este: de ce sa nu astepti pana la casatorie?

Nu e suficient doar sa inveti copiii sa faca ceva ci sa le inveti si DECE trebuie sa faca ceva, ori pentru ca nu te-au invatat si DECE, n-ai de unde sa stii.

O buna parte din moralitatea comuna se sprijina din pacate pe spiritul de turma si teama de judecata celuilalt, nu pe credinta si insusirea cu motivatii persoanale a unor valori morale.

Nu cred ca mai era nevoie de inca o dovada ca esti cvasi-total-ignoranta fata de ceea ce este invatatura de credinta.
Dar stim si motivul, si atat timp cat nu se vindeca boala, nici simptomele nu dispar.

Dar ce repede te-ai razgandit. :41:

Dar bun si asa, e bine ca pana la urma am ajuns la o convingere comuna.
Sper ca atunci cand o sa ai copii, daca o sa ai, sa-i educi in ideea asta si mai ales sa afli si tu pana atunci DECE, ca sa nu le spui doar ce sa faca si DECE sa faca asa si nu altfel.

de ce? lumineaza-ma...

si tot nu mi-a raspuns la intrebare...

De ce ce? :))
Detalii personale doar pentru prieteni.
Nu ca n-as mai fi facut si exceptii, dar am promis sa nu se mai repete :)

Dar la ce nu mi-ai rapuns, este: de ce sa nu astepti pana la casatorie?

Va raspund acum: pentru ca suntem oameni si nu roboti, pentru ca suntem facuti si din trup, nu numai din suflet!

Poate ar trebui sa citesti asta:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-69013.html

Apropo, cum intelegi tu credinta?
Mergi in fiecare duminica, macar o ora la Sf. Liturghie?
Te-ai spovedit macar o data in viata?

La ambele intrebari da!
Si oricum, nu inseamna ca daca nu te-ai casatorit virgin/virgina nu esti credincios/credincioasa!
Am inteles- nu este bine nici a fi dastrabat/dastrabata (a schimba partenere/partenerele ca pe ciorapi ), insa nici sa cadem in extrema cealalta!

Florin a raspuns bine, suntem oameni, a fi om inseamna automat a gresi, a pacatui. Si daca te casatoresti virgin/virgina, ce sanse sun sa nu pacatuiesti in acelasi fel, doar ca, cu gandul?!
Mai bine pacatuiesc cu un singur om, fizic, decat sa pacatuiesc cu n cu gandul. A fi om inseamna utomat a-ti pune intrebari, a-ti imagina, a creea scenarii. Zi-mi tu om care nu face asta. Zi-mi tu om cae nu pacatuieste/nu a pacatuit (in afata e Iisus Hristos).
Alin, ce sa-ti povestesc, ce detaliu personal mare ti-am cerut. Nu e ca si cum te-am intrebat cu cate femei daca te-ai casatorit virgin/esti virgin, te-am intrebat un simplu casatorit sau necasatorit? o intrebare la care trebuie sa raspunzi pana si pe un amarat de CV. Dar mai bine ne ascundem dupa deget si vorbim de altii, ca e mai simplu.

Alin, cum intelegi tu credinta? ca sa-ti pun eu aceeasi intrebare care i-au pus-o lui Florin.

De unde știi care e extrema, când tu nu știi care e punctul de referință?

Cred ca prin tot ce am spus si explicat (la modul concret, practic) stiu care ar fi "punctul de referinta"!
Pana la urma si in definitiv -vizavii de subiectul acestui topic- ca si barbat- conteaza a iubi si a fi iubit de o femeie, cu care sa te casatoresti apoi.
A spune mai mult de atat inseamna a "bate apa piua" si a lungi inutil discutiile, dupa metoda despicarii firului in patru.

Ce spune învățătura ortodoxă contează?

Ne intrebam de ce sa ne infranam pana la casatorie eu ma gandesc ca Domnul vrea ce e mai bun trebuie sa fie mai bine asa.Toate poruncile sunt destinate ridicarii calitatii relatiei dintre oameni .Numa noi zicem ca ne multumim cu mai putin nu ne trebuie culmile perfectiunii .Cat de adevarat este ca ne multumim cu mai putin insa doar cunoscatorul inimilor stie si daca vede ca am fi nemultumiti de fapt atunci ne ajuta sa tintim la mai sus unde chiar vom avea implinire.

Curatia mirilor este bineplacuta Domnului, iata de ce trebuie infranare.

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...a-ne-casatorim

de-aici rezulta oarecum ca ar fi bune sa ne casatorim la 12-16 ani, ca atunci e sigur (sau poate nu in zille noastre) ca ne casatorim virgini... Da, daca o iei asa, chiar nu prea ai cand sa ai relatii intime, tu fiind un copil.
Daca e sa ma iau dupa articol inseamna ca am stat virgina mai mult cu ani buni decat oamenii din vremurile de de mult apuse. Ah, ca nu m-am casatorit la varsta aia, e altceva.

Intreba ce spune invttura ortodoxa.
Spune sa ne casatorim virgini.
Bun...pana aici in regula.
Dar oare cine respecta intocmai TOATA invatatura ortodoxa?! Nimeni, pentru ca nimeni nu e fata pacate. Singurul om fara pacate a fost Iisus Hristos, iar noi, niste amarati de oamni, n-avem cum sa ajungem la a fi fara pacate. Unii avem pacate mai mari, altii mai mici, unii multe mici, altii putine mari, unii multepacate meri, alti putin mici, dar absolut nimeni nu e fara de pacat.
Si sincer, cati dintre voi se caiesc abolut pentru toate pacatele pe care le are? Cati sunt dispusi sa nu repete unul sau mai multe pacate? Ca pan la urma dac iti pare rau de ceva, pur si simplu nu mai faci.
Raspuns: nimeni.

Sa vorbim de minciuna, un pacat care sigur il are toata lumea. De cate ori ai iesit dintr-o situatie complicata mintind sau de cate ori ai salvat pe cineva mintind, ori de cate ori a iesit ceva bun dintr-o minciuna? Macr o data in viata, nu? Ei bine, daca minciuna a dus la ceva bun (se mai intampla, rar, dar se mai intampla) poti sa te caiesti 100% de minciuna respectiva?! Cel mai probabil nu...

mai bine pomeneai de clevetire. Pacatul asta in face orice persoana

E cam anormal a te casatori la 12-14-16 ani! (Doar daca nu vrem sa luam ""exemplul"" tiganilor!).

In primul rand, la aceea varsta, suntem inca copii sau adolescenti, si nu putem aveea nici dezvoltarea fizico-somatica (la 12 ani o fata sa devina "sotie"" e cam ridicol), dar nici dezvoltarea psihica si emotionala, pentru o casatorie.

Apoi inainte de a se casatori este bine ca doi tineri sa aiba un serviciul stabil, pentru a se putea intretine singuri si a nu locui sau depinde material de socrii (indiferent cat de bune ar fi intentiile soacrei/socrului, in general cred ca stiti unde duce de multe ori traiul la comun cu acestia).
Ori ca sa ai un serviciul stabil, intai trebuie sa ai o meserie bine definita (nu zic neaparat facultate, dar in orice caz o scoala profesionala sau liceu industrial, care la 15-16 ani de-abia le incepi)..

Inainte era chestiunea ca de-abia dupa terminarea stagiului militar obligatoriu (acum din pacate nu mai este) cineva se considera "barbat"".

In plus- in situatia economica de astazi- gasirea unui loc de munca, in special in orasele mici, este dificila si de multe ori, pentru a-si gasi de lucru, doi tineri sunt nevoiti a se muta intr-un oras mai mare, unde (putini isi permit sa dea 50.000- 100.000 euro ca sa cumpere o garsoniera sau apartament intr-un oras mare) de obicei locuiesc cu chirie. Ori cand locuiesti cu chirie, cand poate si locul de munca de la patron nu-i 100% sigur (nu mai este cum era pe vremea lu' nea'' Nicu, cand primeai repartitia si stiai ca de acolo iesi la pensie), nu cred ca poti sa te casatoresti si sa mai faci si copii asa rapid.

Un test grila, rapid:

A) Criteriul dupa care judeci ce este moral sau extrem este:
1. Invatatura Bisericii
2. ............ (completati la alegere)

B) Sunteti credincios dupa:
1. Invatatura Bisericii
2. Imaginatia proprie

Si Sfintii tot dintre oameni s-au ridicat, nu sunt o specie extraterestra.

Sa intelegem ca daca nu te casatoresti virgin(a), nu mai pacatuiesti cu gandul?

Sau ai o logica de genul "ce mai conteaza un pacat in plus"?

Din pacate, cultura ta teologica se rezuma la pacat. Poate candva, ai sa afli si de pocainta si care e relatia ei cu pacatul.

Nu tin minte sa fi postat vreun CV pe aici. Fie si amarat.

Intrebarea e prea vaga pentru un raspuns precis.

atunci de ce imi pui aceeasi intrebare daca e prea vaga?

Nici măcar "armonie" între omul senzual şi cel spiritual nu există şi nici n-a existat vreodată. Un echilibru nu-l poate da între ei decât respectarea ierarhiei, supunerea senzualului în faţa spiritualului, prin acea putere a lui Hristos în suflet, care dezarmează orice obsesie a preocupărilor senzuale, trezind până şi carnea la o astfel de viaţă, încât şi aceasta îşi întegreaza trebuinţele sale în ansamblul întereselor spiritului. (Ierom. Arsenie Boca)

Părintele Arsenie - "Omul Îmbrăcat în haină de in" şi 'îngerul cu cădelniţa de aur" (pg.356)
(Iezechiel 9,3; 10,2 şi 6; Apocalipsă 8, 1-6)

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre patima senzualităţii
(placerile impotriva firi, placerile fizice denaturate, placerile irationale, placerile trupesti, placerile spirituale etc)


Fragment din Psihoterapia Ortodoxa - continuare si dezbateri

Daca observam atent oamenii de astazi si in general, societatea, vom vedea imediat ca este stapanita de patima senzualitatii. Epoca noastra este prin excelenta senzuala. Si omul inclina continuu spre aceasta groznica patima, care ii distruge toata viata si il priveaza de posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu. Intr-adevar patima senzualitatii este aceea care infesteaza lucrarea mantuirii. Un suflet senzual este cu desavarsire nepotrivit sa devina vas al Preasfantului Duh si sa simta in el prezenta lui Hristos.

Chestiunea este foarte importanta si in cele urmatoare vom analiza aceasta patima. Vom vedea manifestarile ei, vom examina cauzele din care pleaca si vom urmari sa descriem modul scaparii noastre si al eliberarii noastre de aceasta.

La inceput trebuie sa fie spus ca senzualitatea este una dintre cauzele centrale ale intregii neoranduieli sprituale si trupesti. De la aceasta pornesc toate relele si se avanta in suflet si in trup toate patimile. Sfantul Theodor, episcop al Edesei, invata ca trei sunt patimile generale prin care se nasc toate celelalte. Aceste trei patimi sunt senzualitatea, zgarcenia si mandria. Din acestea se nasc alte duhuri de viclenie si in continuare "din acelea se naste mult roi de patimi si feluri de rautate manifestata in diferite moduri". Si deoarece dragostea pentru avere si slava ascunde multa placere pentru avere si slava, de aceea putem sa spunem ca senzualitatea este cea care naste toate celelalte patimi. Aceasta este cauza denaturarii fortelor sufletului.

Acelasi lucru il subliniaza si Sfantul Ioan Damaschinul: "Radacina tuturor acestor patimi, si precum ar spune cineva intaia cauza este senzualitatea, mandria, zgarcenia, din care se dobandeste tot raul". Astfel, cine vrea sa se elibereze de patimi, in realitate cine vrea sa schimbe patimile, acesta trebuie sa se lupte intai si intai impotriva patimii senzualitatii, care este cea mai importanta dintre toate celelalte. Placerea este forta motrice care conduce sufletul. Analog cu calitatea placerii merge si sufletul, sau impotriva firii sau in favoarea firii. Daca ne gandim ca placerea este aceea care inrobeste mintea, atunci putem sa intelegem marea importanta pe care o indeplineste in mantuirea noastra.

Nume si definitii

Studiind scrierile ascetice ale Sfintilor Parinti, putem sa intalnim diferite nume, care caracterizeaza patima aceasta, precum placere, senzualitate, voluptate, desfatare. Placere inseamna multumirea, bucuria pe care o simte omul din trairea unui lucru a unei idei etc. Senzualitatea este dragostea pe care o simtim pentru aceasta practica si prin extindere, pentru obiectul sau ideea care provoaca aceasta multumire. Acelasi lucru, aproximativ, putem sa spunem si despre voluptate. Voluptatea este desfatarea si desfraul in principal al sufletului. Dupa Ilie Presbiterul, "voluptuos este cel in care lucreaza pacatul gandului". Impatimirea este vicleana materie a trupului, in timp ce voluptatea este vicleana materie a sufletului. "Materie vicleana a trupului este impatimirea; a sufletului, este voluptatea" (Ilie Presbiterul). Astfel, desi cel patimas este "cel care are pacatul mai violent al cugetarii", chiar daca nu pacatuieste in afara, cel voluptuos este "cel care are lucrarea pacatului cugetarii chiar cand sufera inauntru" (Ilie Presbiterul). Cu alte cuvinte, voluptatea este in principal boala interioara a sufletului, care doreste si faptuieste pacatul in interior.

Mai general, asa cum va fi spus mai jos, patima senzualitatii, care actioneaza atat in suflet cat si in trup, este cauza oricarei fapte pacatoase. Cel voluptuos si senzual inclina spre rau, gandeste continuu raul, este sufocat si stapanit de acesta. Sufletul lui este necurat si spurcat.

Impartire si functionare a placerii

Sfintii Parinti au expus adevarul ca patimile sunt miscarea sufletului impotriva firii. Prin urmare, nu sunt simplu forte rele care au patruns in sufletul nostru si pe care trebuie sa le dezradacinam, ci sunt actiuni ale sufletului impotriva firii. Energiile firesti ale sufletului prin incitarea diavolului si cu liberul nostru consimtamant sunt denaturate. Acelasi lucru poate sa fie spus despre placere. Placerea, cum o traim noi, oamenii patimasi,este miscarea placerii fizice denaturate.

Pentru Sfantul Maxim placerea are o dubla semnificatie. Sfantul Maxim observa intelesul pozitiv al placerii: "caci stie o singura placere, convietuirea sufletului langa ratiune", care "este dupa natura o nazuinta a mintii catre Dumnezeu". O astfel de placere este "necesara la constituirea naturii" si de aceea pentru dobandirea virtutii este "folositoare".

De cele mai multe ori insa placerea functioneaza in mod negativ, care este impotriva firii. Potrivit cu calitatea, adica sanatatea sau boala sufletului, se misca si placerea uneori in favoarea firii alteori impotriva firii. Semnificativ este exemplul pe care il mentioneaza Sfantul Ioan Sinaitul. Cineva i-a povestit o neobisnuita si limita a neprihanirii. "Frumusete cineva vazand, pe Creatorul in chip maret L-a slavit de la aceea; si de la o singura priveliste a fost miscat spre dragostea de Dumnezeu si la izvor de lacrimi; si era uimitor sa vezi ca cloaca celuilalt devine pentru altul pricina de cununi peste fire". De aceea Sfantul Ioan Sinaitul recomanda sa ne pazim cu sarguinta ca nu cumva placerea care survine si se dezvolta in suflet "de amari si perfizi medici sa fie amestecata in chip viclean". Adica, placere poate sa produca in suflet Dumnezeu, dar si diavolul. Si deoarece diavolul lucreaza cu inselatoare viclenie si de multe ori se transforma si "in inger de lumina", de aceea este posibil uneori sa provoace o placere spirituala aparenta ca sa inrobeasca mintea omului si sa-i stirbeasca dragostea.

De aceea nu trebuie sa acordam mare importanta nici placerilor spirituale, de vreme ce suntem stapaniti de patimi, pentru ca este posibil sa devenim obiecte ale inselaciunii si rapirii diavolesti. Placerea de Dumnezeu nu are nici o tulburare interioara, in timp ce placerea diavolului, chiar si aparent buna, ascunde o tulburare.

Adam a fost inrobit de ideea indumnezeirii. Aceasta idee oferita de diavol a provocat placere. Era insa inselatoare si i-a adus necaz si durere, moarte spirituala si trupeasca. De aceea se spune de catre Sfintii Parinti ca "mincinoasa si inselatoarea placere i-a adus caderea si moartea lui Adam.

Placerea este legata cu durerea. Desfatarea relei placeri, adica lucrarea impotriva naturii si miscarea ei, a creat suferinta si tristetea. Astfel exista o stransa legatura si dependenta a placerii si durerii, a voluptatii si suferintei. Placerea aduce suferinta si trairea suferintei este respingerea placerii. Sfantul Maxim spune ca, asa cum noptile succed zilelor si verile succed iernilor, tot asa se succed "desertaciunea si placerea, tristetile si durerile, fie in prezent, fie in viitor". Desfatarea placerii creeaza tristete si durere, atat in prezent, cat si in viitor. Cu cat cineva isi satisface placerea lui in viata aceasta, cu atat va suferi in cealalta viata. Este foarte caracteristic ca, asa cum invata Ilie Presbiterul, dupa cadere in suflet a intrat dorinta si tristetea, iar in trup placerea si durerea. Si chiar "cauza a durerii este placerea".


A fost spus si anterior, este nevoie si in acest punct sa fie repetat. Dupa invatatura Sfantului Maxim: "placerea si durerea in firea trupului nu au fost create impreuna", ci "le-a nascocit" incalcarea. Scrie Sfantul Maxim: "Din cauza placerii irationale care a survenit in fire durerea a patruns conform ratiunii prin intermediul multor patimi, in care si din care moartea". Astfel irationala placere a adus conform ratiunii durerea si ca rezultat moartea omului, atat spirituala, cat si trupeasca. Suferinta pe care o simtim, durerile, sunt consecinta desfatarii impotriva firii si impotriva ratiunii placerii. Si Sfantul Grigorie Palama invata ca placerea in lumea incalcarii, in starea de dupa cadere, placerea in casatoriile legale pentru nasterea de copii nu poate sa fie chemata "dar dumnezeiesc". "Caci este darul trupesc al naturii, si nu al harului, desi Dumnezeu a facut natura".

Desi Dumnezeu a facut natura, totusi placerea in casatoriile binecuvantate de Biserica - cu toate ca nu este condamnata - nu este dar dumnezeiesc, ci trupesc si natural. De altminteri modul in care este conceput omul, este tinut in pantece si se naste apoi constitute tunicile de piele pe care le-a purtat dupa cadere. Modul acesta nu a existat inainte de caderea omului. Deci este de dupa cadere si nu dinainte de cadere.

Desi una este placerea care se ascunde in noi, ea este caracterizata in multe feluri. Placerea, spune Ilie Presbiterul, este situata in toate membrele corpului, "nu pentru toate pare in egala masura de sacaitoare". Nu sacaie la fel pe toti oamenii. Acelasi lucru putem sa spunem si despre suflet. La unii irita partea volitionala a sufletului, la unii partea psihica a sufletului si altii cea rationala.

Aici aveti continuarea (Originea placerii, Consecintele senzualitatii, Vindecarea senzualitatii)

„Căci precum la cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a pofti se deşartă în trup şi de aceea devin întregi trup... tot astfel la cei ce şi-au înălţat mintea la Dumnezeu şi sufletul la poftirea Lui, se transformă şi trupul şi se înalţă şi se bucură şi el de comuniunea cu Dumnezeu; devine şi el posesiune şi locaş al lui Dumnezeu” (Triade I.2.9) (Sfântul Grigorie Palama)

Sursa

Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup...(Facerea 6, 3)

Ia uite, lore86, ce inseamna pat neintinat:

Extras din Patericul sau Apoftegmele parintilor din pustiu(Polirom 2005):
Doi parinti(calugari) s-au rugat lui Dumnezeu ca sa le arate la ce nivel au ajuns.
A venit un glas asupra lor zicand: "in satul cutare din Egipt traieste un mirean pe nume Eucharistos, iar sotia lui se numeste Maria. Voi inca nu ati ajuns la nivelul lor."

Cei doi batrani s-au sculat si au plecat in satul cu pricina. Au intrebat si au gasit chilia si pe sotia mireanului pe care o intreaba: "Unde este barbatul tau?". Ea raspunde: "E cioban si s-a dus sa pasca oile", dupa care i-a poftiti in casa. Spre seara ciobanul a venit cu turma si, vazandu-i pe batrani, le-a pregatiti masa si a adus apa sa le spele picioarele. Dar batranii ii zic: "Nu gustam nimic pana nu ne spui cum traiesti." Atunci Eucharistos a raspuns cu smerenie: "Eu sunt cioban si aceasta este femeia mea."

Batranii au staruit sa le povesteasca tot, dar el n-a vrut. Atunci batranii au zis: "Dumnezeu ne-a trimis la tine."
Atunci el s-a spaimantat si le-a zis: "Iata, avem oile acestea de la parintii nostri si, daca Domnul ne da vreun spor de la ele, facem trei parti: una o dam la saraci, alta o tinem pentru calatori straini si o parte pentru nevoile noastre. De cand mi-am luat femeie, nu ne-am intinat nici eu, nici ea. Ea este fecioara si fiecare se culca la locul sau, aparte. Noaptea ne imbracam in saci, iar ziua cu hainele noastre, dar pana acum nimeni n-a stiut aceste lucruri".

Auzind acestea, batranii s-au minunat si l-au slavit pe Dumnezeu.

Nu e asta pat neintinat.

Asta este exemplu de progres duhovnivesc si de setare orecta a mintii in fata lui Dumnezeu in milostenie si curatenie.

Pat neintinat este sa nu iesi din casatorie sisa nu favi prostii.

Dacă apostolii şi călugării şi sfinţii şi-au lăsat şi şi-au lepădat năravurile avute cu nevestele sau cu femeile sau cu fecioarele, inclusiv privitul, poftitul, flirtul... atunci putem înţelege ce înseamnă pat neîntinat. E patul acolo unde satana n-are putere! Nu există nici bârfă şi nici sex şi nici prea multă trândăveală ci o continuă rugăciune şi o atenţie sporită la sine însuşi ca să nu fi răpit în vise deşarte sau murdare.

Doar iubirea are voie să se apropie de aleasa inimii sale spre a-i dărui iubire însă adevărata iubire caută să nu cadă ci să dăinuie aşa că tot spre Calea Domnului o va duce pe aleasa inimii sale până la urmă.

Pe langa faptul ca te exprimi la pers a II-a (nu la pers I) mai si faci un proces de intentie rauvoitoare(nu la adresa mea, multumesc!) in cadrul unei cununii.
E clar, dar nu ma contrazici pe mine, ci Scriptura:
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.(Ps50,6)

Pacatul originar se afla la originea oricarei nasteri.

Tot Patericul mentioneaza ca avva Teodor de la Ferme (desi mai tot timpul a vietuit la Sketis), a zis, intre altele: "Sa nu te culci intr-un loc unde se afla o femeie".

intinare cu sotia
 

Citat din sfaturile pr Ilarion Argatu scrise in cartea "Pe treptele suirii catre cer" referitor la postul suplimentar:

LUNI- se ajuneaza pentru:ajutor in casatorie, reusita la examene, gasirea unui loc de munca, obtinerea de bunuri materiale, reusite la proces.
.....
Daca esti casatorit, sa nu te culci in acelasi pat cu sotia in ziua in care postesti, chiar daca nu pacatuiti, pentru ca vi se socoteste ca intinare si ispita care va chinuieste.
...

Mai prietene, saracul om le zice bine si nu e vina lui ca tu intelegi prost.
Argatu NU zice acolo ca relatia sexuala cu sotia este pacat. Asta e o erezie care-ti zornaie tie in cap. Nu lui.

Omul spune ca pacat este dacă în ziua postului ai relatii intime cu nevasta. Și are dreptate.
Dar ce a zis el si ce ai inteles tu!

Hm, iar ai citit doar cu un ochi, si de aceea tu intelegi ce ti se pare ca scrie(adica ceea ce ai vrea tu sa fie scris conform autosugestiei tale), nu ce scrie cu adevarat.
Cu alte cuvinte el spune ca se socoteste ca intinare(adica tot pacat) chiar si sa dormi alaturi cu tentatia (sotia) in zi de post.

Ca sa intelegi mai limpede, voi posta din nou acea fraza, insa voi elimina secventa subliniata, care ce te incurca sa intelegi corect:
Acum, dupa ce ai recitit fraza simplificata, nu se poate sa nu observi ca si autorul este de parere ca insasi prezenta sotiei langa sot este o ispita.
Oare vei spune ca sotia e ispita numai in ziulele de post?
In celelate zile sotul e ispita? Ha, ha, ha!

Voi spune ca in ziua de post trebuie sa te abtii de la hrana si de la relatii sexuale cu sotia.

Si voi mai spune ca atunci cand nu esti in post poti sa te hranesti si sa ai relatii intime cu ea

Dar astea sunt chestii prea biblice, prea evidente si prea de bun simt ca tu sa le poti pricepe.

De unde pot face rost de cărţile pr Ilarion Argatu ?

Spre deosebire de tine, care "te pricepi" sa te dat de gol ca e chiar ispita din moment ce te scapi si spui ca trebuie sa te abtii.

Incerci să te legi de cuvinte ca sectarii.
Fara să tii cont de mesaj.

Din nefericire nu stii nici măcar că ispita NU este păcat.

Vezi ca te-a intrebat ceva colegul iar tu in rog sa-i raspunzi politicos, vorbesti prostii cat roata carului.

Nu eu spun, Scriptura spune.

37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.(Mt12,37)

Cu alte cuvinte, tu ii raspunzi indirect (prin mine) pr. ortodox Ilarion Argatu ca ispita nu-i intinare, iar eu cred ca el nici nu s-ar astepta la alta parere din partea oricarui penticostal(indiferent ca-i traditional sau nu).
Multumesc!
Te rog sa ma ierti pentru cuvintele grele pe care le-am spus!

@Iorest
Am gasit linkul de la Scribd (157 de pagini PDF):
https://www.scribd.com/document/5538...Ilarion-Argatu

Eu ii raspund oricarui ateu, preot sau pastor:

- Ispitele nu trebuie să ne tulbure sufletul, fiindcă ele, în sine, nu sunt considerate păcate. Dacă ispita ar fi un păcat, Mântuitorul nu S-ar fi lăsat ispitit.

Ilarion Argatu stia si el aceste adevaruri simple, tu nu le stii.
Si stia si ca penticostalii traditionali le stiu, pentru ca ei citesc Biblia.