Mulţumesc şi eu, frate drag, pentru completare şi ... pentru atitudine...:)
(Mult mă sprijină şi mă mângâie fratele meu, de câte ori prinde ocazia - mustrînd delicat ici-colo, susţinînd limpede câte un pas nimerit etc.)

Fie Domnul cu toţi care Îl iubesc!
Şi cu toţi ceilalţi.
Care nu L-au iubit ieri, să-L iubească azi. Iar care nu Îl iubesc nici azi, să-L iubească de mâine! AMIN+

..........:)
Touche!

(El stă mereu cu noi, paznic credincios, o, atât de fidel..., de nespus, rugîndu-se fierbinte ca Duhul să ne dea gândul cel bun, să mergem adică la Liturghie şi să lăsăm grijile noastre, of, atât de multe şi de mari, pentru mai târziu... Fiind el încredinţat, de Însuşi Domnul, că toate celelalte ni se vor da, la vremea cuvenită, din preaplin...)

Şi pentru ce n-am merge la Sfânta Slujbă?
Mă bate gândul acum să fac o listă de bunătăţi, un şir de daruri primite, de-o vreme... Ce găsesc la Sfânta Liturghie? Îndrăznesc să fomulez cumva, stângaci şi deloc priceput:
- mai întâi chiar Casa Domnului. O casă, un adăpost, un cămin, o intimitate. Şi nu orice fel de casă, ci însăşi Casa lui Dumnezeu. Sunt chemat acolo, sunt aşteptat, sunt dorit. O casă şi totodată o barcă, o corabie, un pod plutitor peste ape adânci şi necunoscute, un Cârmaci de nădejde în care îmi pun toată nădejdea, o arcă. Ea începe aici şi ne duce departe... în pace...
- timp liturgic, timp fără ceas, timp dulce, timp amar, timp de cutremur, timp de nădejde, timp de înviere.
- fraţi şi surori, oameni ca şi mine, omenitate şi omenesc, susţinere mutuală şi explicită, pilde vii, mulţime care mă trece din solitudinea de visuri într-o ceremonie a comuniunii în inimă înfrântă şi smerită; puteri sporite, braţe întinse pentru firavul meu duh, pentru şandramaua mea încropită şi zdrenţuită foarte.
- preotul, dascălul, clopotarul; îndrumătorii şi veghetorii mei pământeşti, tocmiţi de dincolo, din tării cereşti.
- poarta spre morţii mei uitaţi şi nedreptăţiţi, din pricina răutăţii şi nebuniei mele; puindu-i pe pomelnic, suspinînd pentru ei, mai capăt un licăr de nădejde. Dorul meu şi căinţa pentru ei se mângâie cu rugăciunea, cu firul frumos vălurit al cântării, cu parfumul tămâiei, cu diamantul lacrimilor toate...
- poarta nădejdii mele spre cei vii; dramul meu de speranţă că mă vor ierta, pepenele dulce al iertării lor de către mine; mâna întinsă către vecinul meu pe care ieri l-am supărat şi care, iată, aici, acum, îmi întinde mâna, mai mult sau mai puţin împăcat, în numele Domnului. Mi-o întinde, într-un sfârşit, iar mie îmi cântă îngerii prin oase şi mă podideşte plânsul. Mare şi bun eşti, Doamne! Ce om bun e vecinul meu, iar eu, netotul, cum îl credeam de rău...
- chipuri, vorbe, fapte de sfinţi, aduceri aminte că omul e muritor şi iată, totodată, nemuritor şi triumfător, prin Domnul. Sfinţi de care copiii şi oamenii mari se miră, deopotrivă. Că sunt frumoşi şi au ochii larg deschişi, ori cu privirea aparte... şi degete prelungi, atât de fine că se fac lumină, mai departe subţiindu-se şi trecînd...
- predica, putere vie
- Jertfa şi Sfânta Împărtăşanie
- lumânările
- un dram de odihnă şi intimitate pentru îngerul meu dăruit de Hristos, înger mult necăjit de mine între timp...
- suspine, uneori tăceri întru totul, şoapte de dragoste, sfială şi încredere, certitudine.
Şi multe, multe altele, firimituri şi mari. Poate să le socotească cineva numărul? Ţine vreun muritor munţii şi cerurile de daruri care se coboară asupra omului la Liturghie din tării? E vreun iconom ori contabil pe pământ care să poată ţine o balanţă a darurilor acestora în contra vreunui alt taler de bunătăţi lumeşti şi omeneşti? E vreun bijutier să meşterească alte fire mai de preţ? Ştim vreun brutar mai dulce şi mai hrănitor decât Brutarul ceresc? Vreun stup mai dulce şi mai plin, găsim oare? Vreo doctorie mai meşteşugită? Vreo licoare mai tămăduitoare pentru trup şi suflet? Vreun castel mai de preţ - ne-o da vreun agent imobiliar? Vreo casă mai luminoasă şi mai încăpătoare, oare? Vreun pescar mai blând o mai fi? Vreun Păstor ca Acesta, găsim?...
De ce n-aş merge unde îmi e dorul, aşadar?
Am altceva mai scump de-agonisit?

De mai multe ori am discutat despre asta pe forum, in special cu catolicii, pentru ca sfintii lor au o minune numita bilocatia. Si de mai multe ori am dat mesajul meu de pe forumul catolic despre minunile din catolicism: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...locatia#p57096
Am scris asa: "bilocatia inseamna prezenta unei persoane simultan in doua locuri distincte. Am citit ca la unii sfinti catolici apare acest fenomen. Acesta nu apare deloc la sfintii din primul mileniu (si ortodocsii de dupa schisma) si nici nu cred ca ar avea cum sa apara. L-am mai intalnit doar in paranormal, am citit despre o persoana din sec. XIX care era vazuta in doua locuri in acelasi timp.
In crestinism doar Dumnezeu este omniprezent celelalte creaturi au un singur trup (sau duh). Deci nu poate fi o persoana simultan in doua locuri diferite, doar daca una din aparitii este o viziune creata de ingerul cazut."
Vedem de aici ce fel de minuni au sfintii catolici. Si ca s-ar putea ca unele persoane sa aiba mai multe cunostinte, de aceea au o intelegere mai exacta.

Eu am idei puţine. Şi fixe.

Citeşte-le (citiţi-le) neapărat.
Excepţională este şi "ortodoxia şi religia viitorului".
De bază pentru înţelegerea lumii din punct de vedere ortodox este "Cartea facerii, crearea lumii si omul inceputurilor".

Mă scuzaţi.

Nu exista bilocatia in ortodoxie, este confundata cateodata (mai ales de catolici, ca sa argumenteze existenta acestei minuni si in primul mileniu) cu alte minuni: translatia (parcurgerea intr-un timp foarte scurt a unei distante), disparitia (sfantul nu mai poate fi vazut de cei prezenti, desi este acolo) sau inainte vederea.
In cazul Parintelui Paisie Aghioritul e vorba de inainte vedere, la fel ca in cazul altor sfinti sau parinti. De exemplu parintele Porfirie: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rie-79458.html
Citez: "Povestirea unor intamplari in care este vadita lucrarea acestui dar al parintelui, de a fi in mai multe locuri, ne va ajuta sa intelegem mai bine aceste minunate imprejurari..."
Ce este de fapt acest dar? Nu prezenta fizica in doua locuri (sau mai multe), ca in cazul catolicilor, ci inainte vederea.
Chiar parintele explica acest lucru in link: " Asa cum povestea chiar el, toate acestea i se perindau inaintea ochilor ca pe un ecran cinematografic."
" Poate vorbi la telefon cu cineva din Africa de Sud sau din Oceanul Indian, Spunandu-i cate se intampla in casa aceluia, ce ii fac rudele si familia, desi se afla aici". Acest lucru minunat i se intampla si Parintelui Porfirie; desi era cu trupul aici, in acelasi timp se afla duhovniceste la sute si mii de kilometri departare, unde vedea persoane si situatii pe care mai apoi le descria. "

De exemplu, o astfel de intamplare (minune). " Aproape de Novi Sad se afla vestita manastire de maici de la Jazak (episcopia Srem). In iarna anului 1983 aceasta sfanta manastire a trecut printr-o mare primejdie. Regimul ateu, la putere in acea vreme, a incercat sa desfiinteze manastirea, aruncand otrava in reteaua de alimentare cu apa a manastirii. Atunci Parintele Porfirie i-a dat telefon imediat maicii starete a acelei manastiri. I-a spus toate amanuntele despre planul ucigas ce incepuse a fi aplicat si a sfatuit-o sa caute in alta regiune apa pentru nevoile manastirii. Ba chiar i-a spus unde se afla un izvor, intr-o padure din apropiere. De atunci manastirea ia apa doar din acel loc."

Dar bune :)

Mulțumesc pentru recomandări. Voi ține cont.

offtopic
 

:)
Mi-a placut tare mult ultima ta postare, nu atat ca e poetica, dar ca descrie cu dragoste ce se intampla la Liturghie.
Mi-au placut si ultimele doua fraze din acest quote. Stii ca ai facut o adaptare la refrenul din poezia "Pervigilium Veneris" - priveghere la sarbatoarea primaverii dedicata zeitei Venus, zeita dragostei: "Cras amet qui numquam amavit quique amavit cras amet" - Maine sa iubeasca acela care nu a iubit niciodata si acela care a iubit sa iubeasca maine.

Altfel, nici eu nu prea inteleg de ce un crestin ar prefera sa faca altceva in timpul Sfintei Liturghii - fireste, nu discut situatiile in care trebuie sa mergi la serviciu, esti bolnav sau alte situatii asemanatoare. Iar in ceea ce priveste spalatul rufelor sau alte treburi casnice ... cred ca nu trebuie vazuta ca pe o interdictie religioasa, doar ca atunci cand experimentezi ce a descris mai jos Cezar si e sarbatoare si in inima ta, nu doar in biserica, nu mai ai dispozitia necesara sa speli rufe sau sa dai cu aspiratorul.

...:)
Nu ştiam, mulţumesc frumos!

Parcă în mod asemănător îşi încheie Fowles romanul "Magicianul"... (L-am citit în adolescenţă...)
Dar e mai frumos poemul închinat zeiţei, mai deplin: că îndeamnă şi la menţinerea/continuitatea iubirii deja prezente în inima omului.
"Şi acela care a iubit să iubească mâine." AMIN!

Pai Fowles din Pervigilium Veneris se inspira la sfarsit - romanul postmodern are multe elemente de intertextualitate. Uite, daca vrei sa citesti tot poemul, care e la fel de misterios, dar atragator, precum Magicianul, il gasesti in engleza aici - http://www.forumromanum.org/literatu...vigiliume.html