Demetrius http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member

Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 1.476


http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif
Citat:
În prealabil postat de CristianR http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
Citat:
În prealabil postat de sophia;
Exemplul Fecioarei Maria este complicat si nu se poate explica. Nu se poate. Fiindca omeneste nu este posibil sa fii fecioara si in acelasi timp sa porti o sarcina si sa nasti un copil.

Omeneşte nu-i posibil, adevărat. E vorba de dumnezeisc aici.

Ba da, se poate; e posibil.Nu e nimic dumnezeiesc.

Cu multa consideratie va aduc la cunostinta ca spermatozoidul poate trece prin porii membranei vaginale(la fel cum trece si sangele menstrual) si in consecinta poate fecunda ovulul.
Altfel spus, ca urmare a unui "joc erotic" o tanara virgina poate ramane insarcinata, dar nu mai e fecioara pentru ca a deschis in inima ei inseminarea barbatului.

Tot acolo unde am citit demult aceasta informatie medicala, am mai citit si ca o fecioara violata ramane tot fecioara, chiar daca membrana vaginala e perforata.

E atat de evidenta Balasfemia , incat nu-i loc de nici o interpretare , decat daca e vorba de rea vointa :

"Exemplul Fecioarei Maria este complicat si nu se poate explica. Nu se poate. Fiindca omeneste nu este posibil sa fii fecioara si in acelasi timp sa porti o sarcina si sa nasti un copil.

Omeneşte nu-i posibil, adevărat. E vorba de dumnezeisc aici."

Demetrius spune CLAR ca nu e nimic dumnezeiesc , si urmeaza raspunsul lui aberant cu spermatozoizii si alte bazaconii !!!

"Ba da, se poate; e posibil.Nu e nimic dumnezeiesc."

În ce mă priveşte, am înţeles că Demetrius a dat o replică referitoare doar la posibilitatea ca o virgină să rămână însărcinată (lucru adevărat, se poate întâmpla şi dacă se foloseşte, de pildă, un prosop comun... Au fost cazuri.). Dar explicaţia a picat prost, ţinînd seama de context.
Totuşi, Sophia amintise în postarea ei şi de faptul că Sfânta Fecioara a rămas Fecioară şi după naşterea Pruncului.
În acest caz, comentînd postarea celor doi colegi, Demetrius ar fi putut să facă o precizare suplimentară. Nu să explice totul la pachet, fără nici o diferenţiere.
Căci nu găsesc vreo posibilitate ca o fecioară, chiar dacă a rămas însărcinată şi a purtat sarcina fiind totuşi virgină (să admitem că se poate, dacă tot voim să scormonim), să mai tracă şi prin travaliul naşterii rămânînd tot fecioară. Asta e o imposibilitate, îmi pare evident.

Dar Taina Fecioarei Maria şi a Pruncului nu cred că se cuvine cugetată în acest fel medicalist, biologist etc. Duhul iscodirii nu are ce căuta în gândirea omului credincios, mai ales când e vorba despre un astfel de moment din istoria mântuirii neamului omenesc.
Nu reducem Dumnezeirea la ordinea noastră lumească, a naturii căzute şi desfigurate de după păcatul dintâi. Ci, dimpotrivă, căutăm să ne ridicăm cugetarea şi fiinţarea la Dumnezeu, dincolo de ordinea naturală (naturalistă) a firii căzute.

Naturalul şi supranaturalul nu se pot reduce unul la altul, nu se pot explica reciproc, deşi coexistă în viaţa credinciosului. O viaţă de credinţă în Dumnezeu în care totul îşi găseşte obârşie ori existenţă naturală (deci efemeră, pieritoare) constituie o imposibilitate logică, mai întâi.
În fine, să ne reamintim şi faptul că, oricât de pătrunzători ar fi în cugetare unii creştini (Maxim, de pildă, ori Ioan Gură de Aur) ei nu tâlcuiesc niciodată Scriptura rupţi de conştiinţa duhovnicească sobornicească. Ei tâlcuiesc în şi din Tradiţie, soborniceşte, eclesial - chiar dacă se exprimă ca persoane distincte, ca autori unici, individuali.

Hai frate ca dat-o cu trenul in biserica rau de tot. In primul rand nasterea lui Dumnezeu dupa trup este o taina, pt ca insusi Dumenzeu este o taina.Numai
o taina poate indeplini alta taina.
Ori sa te apuci (doar asa ca idee) sa incepi sa gandesti lucruri si chestii pt care nu ai fost creat sa le intelegi este o prostie enorm de mare.
Este ca si cum un cimpanezeu care stie doar "banana here " sau "banana there" incearca sa-si explice el domne cum stau lucrurile in fizica cuatinca.
Si ce a iesit ? A iesit ceva mai rau decat o blasfemie.Nici dracii n-au frate tupeul asta.
Asta se intampla cand incerci sa explici o taina avand certificat de donator pt milostienie(o alta alta taina), cerftificat care transforma aceea taina in bataia de joc a dracilor.
Nimic nou sub soare.

PS: Taina este taina si nici o minte omeneasca n-o poate explica, ca daca ar putea n-ar mai fii taina, dooh.:51:
Hai frate ca astea-s deja chestii de bun simtz si scoala primara.:48:

Definitia pentru taina = actiune/eveniment pe care mintea omeneasca n-a priceput-o, n-o pricepe si n-o va pricepe in Vecii Vecilor, pentru ca nu a fost construita s-o priceapa vreaodata fara ingaduinta si interventia explicita a lui Dumnezeu in acest sens.
Ura si la gara.

Păi da. Asta nu mai discutăm.

Încercam doar să arăt că Demetrius a făcut, probabil, o eroare involuntară. Mă rog, aşa sper.
Hai mai bine să vedem ce are de spus acum. A comis-o involuntar şi a avut de fapt alte intenţii decât pare? Sau a vrut de-a dreptul, în spiritul sinagogii de care îl bănuiesc că aparţine, să spună ditamai grozăvia. Să vedem ce are de spus, mai întâi!

Ai dreptate, la acea posibilitate omeneasca m-am referit si intr-adevar n-am tinut seama de contextul ca sunteti prea orgoliosi, acesta fiind principalul motiv al prezentei noastre pe forum.
Pentru asta e bine sa-mi cer scuze.
Chiar daca apreciez cantitatea de copy/paste prin care ai devenit lider incontestabil aici pe forum(calitatea de copy/paste nu-i meritul tau), trebuie sa remarc ca, in lipsa copy/paste, dai dovada de aceeasi rea vointa.

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Ei, atunci e clar şi cred că nu mai are rost să discutăm posibile alte intenţii etc.
Poate că ar fi momentul să ne amintim că o colegă e singură...:)

Vezi că supărarea ta vine de la mândrie , iar blasfemia de la superficialitatea ta , asta ca sa fiu "delicat"cu tine , ținând cont că esti donator la Catedrală si s-ar supăra Preafericitul dacă ar afla ca-ti sifonez mândria :)
Dumnezeu sa te lumineze !

E cam naspa sa faci de kko munca unor oameni fara sa ai nimic concret de spus.

Ţăţico, n-am concret, bre. Da abstracte am spus destule.
Hai, nu te mai plictisi! Lasă intrigile tale de doi bani, mai bine pune mâna p-o carte!

La ce asteptari te referi ?

Pai care plaseaza intrigi cu acuzatii fara substanta?

Daca tot acuzi, da mataluta o forma concreta acuzatiei ca altfel...uite de fapt cine ce:

ÍNTRIGĂ, intrigi, s. f. 1. Act›iune (ascunsă) care foloses™te mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.

Slava Domnului ca macar o parte a problemei a fost rezolvata.

De fapt discutia a pornit de la altceva, si anume se facea o comparatie
(a cata oara) a femeii om cu Fecioara Maria, pentru ca o fata de aici a spus ca ar dori sa aibe familie si chiar copii, dar fara relatii sexuale.

Acum ca biologic ar fi posibil ca o fata virgina sa ramana insarcinata, eu nu stiu. Sincer nu cred, ar trebui sa cunosc mecanismul. Eu nu am auzit de asa un caz. Daca abia este posibil pe cale naturala sa se realizeze "intalnirea" si uniunea celor doua celule, ca sunt atatea probleme cu spermatozoidul, atunci cum sa mai treaga si printr-o membrana?
Am auzit in schimb ca himenul se poate rupe si accidental, deci fara relatii. Dar se cheama ca fata este totusi virgina, nu a cunoscut barbat.

Acum termenul de virginitate este si el cu mai multe conotatii. Virginitate inseamna a fi intact, dar si a nu fi avut relatii cu sexul opus.
Poti fi totusi intact, dar sa fi avut relatii de alt fel cu partea opusa. Dar fara sarcina.

Problema mea si altora de aici este daca este mai important sa fii intact trupeste, sau curat, fara relatii cu sexul opus.
Aici cred ca nu este clar.

Credinta cere sa fii totalmente intact, deci sa nu fi cunoscut partea opusa. Cere asa pentru ca se opune desfranarii, dar de aici incep problemele, pentru ca nu se fac niste diferentieri. Ce inseamna desfranare, mai ales la cei casatoriti?
Ma rog aici este o discutie intreaga. Din toate discutiile de-a lungul timpului, rezulta cumva ca biserica are o problema cu relatiile sexuale in sine.
Pe de alta parte stiu ca exista o regula care spune ca sotii trebuie sa-si realizeze casatoria (imi scapa acum termenul), in sensul ca trebuie sa aibe relatii sexuale si sa aibe copii (daca le da Dumenezeu).

Revin putin la Fecioara Maria, pe care putem sa o luam ca model dar doar partial.
Sunt detalii pe care biserica nu le explica. Omul in schimb, prin natura lui, vrea sa stie, sa inteleaga lucrurile asa cum se petrec la el. Omul nu poate sa inteleaga supranaturalul, minunile.

Noi oamenii, stim cum se procreeaza. Si pentru noi este imposibil sa intelegem anumite lucruri. Trebuie barbat si femeie cu celulele lor. Asa ia nastere viata, pruncul. Dar la Iisus cum a fost?
Se spune ca Fiul a fost in mod intentionat creat cu parte omeneasca, tocmai pentru ca oamenii sa-l considere de-al lor. Dar nu era chiar de-al lor, pentru ca avea si partea Dumnezeiasca.

Unii spun ca nu trebuie sa intelegem. Dar ne este mai usor daca intelegem si luam totul ca pe ceva natural, firesc.
Ca dorim sa intelegem este una, dar mai facem si greseala sa comparam omenescul cu minunile. Tot timpul.
Si nu ne ajuta la nimic. Noi tot omeneste trebuie sa facem totul.
Pai ia sa vedem:

1. Fecioara Maria a primit prunc fara a cunoaste barbat. La noi nu se poate. Dupa nastere nu stiu cum a fost. Ioan aduce aici o teza care nu stiu daca biserica o explica: daca ea a ramas intacta si dupa nastere. Nu stiu. Asta deja nu mai este important.
Si a mai fost o problema amintita aici - rolul lui Iosif. Cineva spunea ca pentru ca lumea sa nu-si puna intrebari asupra copilului si curateniei morale a Mariei. Dar asta inseamna ca s-au gandit si la acest aspect, la neputinta omeneasca de a intelege si accepta unele lucruri? Lui Dumnezeu i-a pasat si de acest aspect? Chiar fara barbat nu putea sa apara pruncul.

2. De multe ori se da exemplul Sf. Ioachim si Ana, respectiv Zaharia si Elisabeta. Ei au primit copii la varsta inaintata si fiind sterpi.
Nu stiu cine dintre ei avea infertilitatea. Stim cu siguranta (din scripturi), ca in primul caz erau deja batrani. Deci Ana era demult la menopauza. Cum a ramas ea insarcinata? Minune dumnezeiasca. De altfel ei au murit cand Maria era inca mica.
La Zaharia si Elisabeta nu stim varsta. Se pare ca ea era mai tanara.
De ce nu puteau avea copii? Nu stim, dar au primit tot prin minune dumnezeiasca.

La oamenii obisnuiti se mai intampla si minuni, in sensul ca in mod neasteptat pot sa apara sarcini cand nu te astepti (pe cale naturala ma refer): ori la varsta avansata, la menopauza (care inca nu este instalata definitiv), ori se rezolva macar temporar unele dezechilibre hormonale.

Dar sunt si cazuri unde nu se intampla asa. Unde sarcina nu apare nicicum, singura solutie fiind medicul si laboratorul. Si de multe ori nici asa nu apare. Caci tot voia lui Dumnezeu trebuie sa fie si acolo.

La Ana si Elisabeta rugaciunile au fost ascultate. Asa a vrut Dumnezeu si asa a fost scris. O minune (Iisus) s-a nascut din alta (Maria).
Maria nu a fost o fata oarecare ci a fost nascuta tot dintr-o minune.

Exista multe intrebari si nelamuriri la oameni. Ei se zbat cu problemele lor si ajung sa caute rezolvari si in credinta si scripturi, comparand, analizand. "Daca la aia a mers, o sa mearga si la mine".
Dar nu intotdeauna se intampla asta. Si suferinta este si mai mare.

Si poate ca astfel de intrebari ar trebui lamurite de biserica: casatorie, monahism, feciorie. Vad ca sunt tare derutati oamenii, mai ales tinerii.

A fost clar de la început. Și după atâtea explicații se pare că pentru unii tot nu e clar. :)

...:) Ştiai că există o adicţie pentru umbră şi penumbră?....:)

Asa e maica, noi ăstia tinerii suntem că nis™te gaini fără cap.Dar însă s™tim una s™i bună:acolo unde este taina s-au terminat discutiile s™i s-a terminat subiectu'.Altfel uita-te s™i tu ce blasfemii se pot nas™te.

Nu am facut comparatie cu Maica Domnului, voi ati inceput apoi sa spuneti de ea si nici ca vreau copii fara relatii sexuale. E doar am afirmat ca in inima mea fug pe cat posibil de sex si casatorie dar familia ma vrea maritata si cum pot face sa vad taina casatoriei ca pe o taina, nu ca pe ceva ce ma strica si imi face rau. Dupa cum am zis, numai daca mi se deschide subiectul sa ma marit am tone de cosmaruri, ceea ce am zis deja. Numai simplul fapt ca m-a sarutat acum aproape un an (a fost prima data pt ca este primul iubit) m-a facut sa simt un sentiment extrem de mare de vina, au urmat zile intregi de plans si ma vad mai jos decat o curva. Dar mai mult? Nici nu vreau sa imi imaginez. Am incercat sa citesc carti, sa discut cu el, cu duhovnicul, cu prietenii, toti imi zic ca am o problema si sa o rezolv, dar cum insa...

Biserica ? De loc. In schimb, multi oameni au probleme cu relatiile sexuale. Probleme mari.

Ceea ce stim este ca a participat o femeie cu celula ei si a participat Dumnezeu, cel putin prin persoana Sfantului Spirit. Mecanismul molecular al conceptiei dumnezeiesti nu este cunoscut, ci e parte din Misterul Intruparii. A fost un spermatozoid creat ex nihilo ? Nu a fost niciun spermatozoid, ci doar acizi nucleici creati "in oglinda" cu cei ai Mariei ? Nu stim. Un mister e un lucru revelat de Dumnezeu, pe care nu il putem intelege pe deplin.


Nu este vorba de o teza, ci de un adavar de nivel dogmatic. Este chiar prima dintre dogmele mariane. Se intituleaza "pururea fecioria Mariei", tocmai pentru a arata ca Sf Maria nu numai ca a fost virgina inainte de a naste copilul adorabil, ci si in timpul si dupa nastere, pana la sfarsitul vietii ei pe pamant si tot astfel este in Cer.

Este foarte important, fiindca
1) arata ca explicatia dumnezeiestii conceptii este supranaturala, si nu naturala. Daca Preacurata ar fi ramas gravida prin jocurile erotice ale lui Demetrius, o modalitate de a ramanea gravida de care nu am auzit niciodata ca medic si imi pare de extrema improbabilitate, in niciun caz nu ar fi putut sa isi pastreze pecetea virginitatii in timpul nasterii prin mijloace naturale. Deci, intregul proces este de ordin supranatural.

2) arata ca Sf Fecioara a fost (si este) perfecta.
In cazul ui Isus, cineva ar putea spune: "pai da, a fost perfect fiindca era Dumnzeu. Noi nu suntem dumnezei, deci e obligatoriu sa pacatuim". Dar iata ca a existat o fiinta exclusiv umana care a avut o viata perfecta: Sfanta Fecioara. Prin Maica Sa, Dumnezeu nu numai ca ne ofera un model, ci ne arata ca se poate. Ca atunci cand spune: "fiti sfinti, ca Eu sunt sfant" ne vorbeste de un lucru posibil



Biblia ne ofera raspunsuri la surprinzator de multe intrebari. De exemplu, la cea de mai sus ne raspunde prin Luca 1:7


Ati sesizat un lucru subtil care i-a preocupat mult pe unii teologi si exegeti. Daca analizam genealogia lui Isus, observam ca nici pe departe toti ascendentii Lui nu au fost sfinti. In schimb, pare a exista un fel de "sfintenie progresiva" pe masura ce ne apropiem, in arborele geneaolgiei Lui, de El.

Da, asa este, altcineva a facut comparatia/ a dat-o de exemplu pe Fecioara Maria.
Asta este raul pe care il oamenii, fara sa stie. Si aici pe forum. Am mai spus eu. Extrema duhovniceasca, in spirit monahal.
Tinerii nu sunt pregatiti (nici in ziua de azi) pentru casatorie si ceea ce-i asteapta acolo.
Acum nu stiu ce este la tine, de unde vine asta. Cine ti-a spus tie ceva care sa te faca sa te simti atat de rau in urma unui sarut?
1. Casatoria nu te strica si nu-ti face rau. Este o taina daruita oamenilor.
Nu stiu ce varsta ai. Poate ca nici nu esti inca pregatita pentru maritis. Lasa ce vor altii. Fa-ti viata ta: invatura, profesie, lucru, hobby-uri.
Va veni candva si momentul cand vei dori tu sa fii cu un baiat si te vei simti bine.
Casatoria este ceva frumos si pur, bazat pe dragoste si in care se nasc prunci. Ce poate sa aibe rau atunci? Faptul ca nu mai esti virgina, ca ai fost cu sotul tau?
Nu esti pregatita nici pentru sex si nu stiu ce fel de educatie ti s-a dat in acest sens.

2. Daca vrei totusi sa faci ceva care sa te ajute, atunci poate ar trebui sa mergi la un psiholog si la duhovnic. Trebuie sa poti sa vorbesti si sa vezi de unde vine totul. Psihologul nu-ti face rau. Doar discutati si el te ajuta sa gasesti treptat problema si sa capeti liniste si siguranta.
Duhovnicul te ajuta sa vezi greseli strecurate in sufletul tau, legate de taina cununiei.
Exista greseli de intelegere a credintei, inclusiv la teologi si ele fac mult rau. Familia, casatoria, relatiile dintre soti sunt vazute ca un pacat, ca ceva murdar. Totul este vazut ca desfranare.
La fel exista greseli de intelegere a situatiei femeii. Ca e murdara, ca e pacatoasa, ca Eva, ca nu are voia aia si aia, ca sa se supuna barbatului.

Sunt lucruri care trebuie lamurite si puse la punct, pentru ca se distrug suflete de oameni.

Mihnea

Biserica are mari probleme si ar trebui sa le rezolve.
Se amesteca monahismul cu casatoria.
Nu se defineste desfranarea si limitele ei.
Sunt multe lucruri care pleaca de la ideea ca relatiile intre soti sunt rele.
Daca as putea as cauta acum toate citatele care se vehiculeaza si defaimeaza familia, incepand cu acela care spune ca omul ar trebui sa fie singur si doar cei care nu pot altfel, sa se casatoreasca. Parca Pavel a spus asta.

Nu stiu ce e cu teoria asta marianica. Am mai spus, depinde la ce se refera virginitatea. La nastere se rupe totul in femeie. Virgina se refera probabil, ca nu a avut barbat. Asta este cu totul altceva.
Cum s-a nascut pruncul, pe unde? La fel ca orice prunc, sau a fost scos fara dureri si urme din corp?

Eu n-as considera pe Fecioara Maria ca fiinta exclusiv umana. Si Ea este rodul unei minuni de la Dumnezeu. Nu este o femeie care oricare alta. Si i s-au dat si niste puteri speciale.

Nu e numai un singur mister, ci totul este invaluit in necunoscut. Si pentru oameni este foarte greu de inteles si acceptat.
La tot pasul ne punem intrebari si ele nu au raspuns.

Sophia, constat cu regret că ești (iar!) în formă. Da' în cel mai nasol sens cu putință!
Pune mâna, omule, pe un catehism, învață-l pe de rost și nu mai scrie prostiile pe care le scrii.

Catehismul complica credinta.

Massmedia, cei ca Dan Brown, incearca sa o simplifice, sa fie pe intelesul tuturor, cu explicatii naturale, sa fie accesibila si celor care nu tin post, si celor care vor sa faca avort, etc.

Doar Dumnezeu ii iubeste pe toti, nu?

Tema discursului Apostolului nu este singurătate versus căsătorie.
Ci sfinţenia!
Preocupat să îi sprijine pe fraţii săi în drumul către Împărăţie, Apostolul precizează că şi căsătoria este o condiţie potrivită pentru sfinţenie. Şi arată mai departe cum ar fi bine să traiască soţii pentru a dobândi acces la Viaţă.

În rest, diverse confuzii şi neînţelegeri ale noastre, atunci când ne stă capul cel plin de toate grijile pământeşti, la orice altceva şi altcineva dar nu la Dumnezeu, la Iubire.

Mai intai un articol care cuprinde cam ceea ce spuneam eu.

http://www.crestinortodox.ro/nunta/c...eie-68990.html

Pe urma am gasit randurile din Scriptura la care faceam referire si care pun niste semne de intrebare.

(Pentru Ioan - nu cred ca se vorbeste despre sfintenie acolo, ci despre un mod de viata)

Sf. Apostol catre 1 Corinteni 7:

1. ...eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.

mai apoi spune despre casatorie (se recomanda din cauza curviei)

Mai jos:
7. Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine...
8. Celor neinsurati si vaduvelor, le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine.
9. Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca...

Mai departe scrie si despre fetele fecioare.

Mai sunt de citit 37-40. E mai bine ca fetele sa nu se marite.

Se pedaleaza mult pe desfrau si curvie si spune ca fetele vor fi mai nefericite in casatorie.

Tocmai ca te stradui sa fii la Dumnezeu, sa intelegi niste cerinte, sa inveti cate ceva si esti mereu aruncat intr-o oala mare: Omul, omenirea, desfranarea.
Dar nu suntem toti la fel si conteaza mult lucrul asta.
Nu la toti se potrivesc aceleasi sfaturi.

Iata ca o fata ca adelina02 poate sa fire afectata citind asemenea lucruri, daca si asa are probleme legate de casatorie.

"In casa spanzuratului..."

Si eu sunt foarte afectata de tot felul de generalizari si comparari si etichetari.

Nu spune. Versetul 1 Cor 7:40, la care va referiti, spune: "Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. "

In esenta, intregul capitol din aceasta epistola paulina spune ca:
-exista doua stari in care omul, barbat si femeie, poate ajunge in rai si poate obtine fericirea pe pamant: starea de feciorie si starea de casatorie.
-dintre acestea doua, starea de feciorie este prima in onoare: e mai apropiata de starea ingereasca. Este mai usor pentru necasatoriti sa atinga atat fericirea vesnica, precum si fericirea pe pamant.
-dar, pentru cei in care concupiscenta lucreaza cu putere, este mai bine sa se casatoreasca decat ca, ramanand in feciorie, sa cada in pacat.
-capitolul mai afirma ca sacramentul casatoriei este indisolubil. O casatorie nu poate fi desfacuta decat prin moartea unuia dintre soti; vorbeste despre "privilegiul paulin": o situatie rara in zilele noastre; in sfarsit, capitolul mai afirma ca fecioria si casatoria sunt doua chemari ale lui Dumnezeu.

Asta e cel mai important daca revenim la cazul Adelinei, care e subiectul topicului: capitolul acesta arata ca trebuie sa cerceteze daca are chemare spre feciorie sau spre casatorie. Din cate inteleg, nu numai ca la ea nu lucreaza cu putere concupiscenta, ci are un fel de oroare fata de actul matrimonial. Aici ar putea fi o problema psihologica, dar ar putea fi si un semn spiritual care ar putea arata o chemare spre starea perfecta a fecioriei. Personal, si sub rezerva ca nu pot avea o parere temeinica dupa atat de putine elemente, as inclina spre prima varianta. De ce ? Fiindca exista o regula universala a deosebirii duhurilor: cand Dumnezeu, prin persoana Sfantului Spirit, lucreaza, mai degraba El o face prin atragere decat prin respingere. De aceea spunem "chemare spre feciorie" si nu "impingere spre necasatorie". Nu din oroare fata de actul matrimonial si fata de multe alte lucruri pe care casatoria le presupune si fata de servituti pe care le impune, ci din dorinta fierbinte de a trai asa cum lui Isus ii place cel mai mult si asa cum a trait El insusi, din dorinta de a se asemana mai perfect cu El, din dorinta de a fi asemenea ingerilor inca din timpul vietii in trup: dupa acestea recunoastem ca o chemare spre feciorie este autentica, adica vine de la Dumnezeu si, acela sau aceea care o va urma, va fi mai fericit.

Sfinţenia este un mod de viaţă.
Iar modul de viaţă pe care îl propovăduieşte Apostolul este sfinţenia.

Tocmai pentru ca neînfrânarea să nu aibă consecinţe (mai exact aici e vorba despre păcat) care să le afecteze viaţa duhovnicească (adică să nu piardă harul şi să parcurgă devenirea întru Hristos fără păcat).
Aminteşte-ţi cine este Pavel: Apostol!
El propovăduieşte pe Hristos Cel Răstignit şi Înviat, adică face (continuă) lucrarea de salvare a oamenilor aşa cum i-a fost încredinţată de Hristos, de Biserică.
Nu e preocupat atât de problema căsătorit-celibatar, cât de sfinţenie, la care sunt chemaţi şi cei căsătoriţi şi cei necăsătoriţi.
Virginitatea urmărită de Apostol nu e mai întâi a trupului, chiar dacă o recomandă pe aceasta, ci a sufletului. Şi cei căsătoriţi pot deveni virgini sufleteşte, căpătînd feciorie duhovnicească (adică fără păcat înaintea Duhului) cum bine amintea Simpllu că spunea Cuviosul Sofronie.

Apostolul e foarte conştient de natura şi urmările păcatului. Când vorbeşte despre căsătorie o prezintă ca pe o soluţie faţă de ispita mortală a păcatului. Asta, iar nu altceva, ar trebui să ne reţină ochii minţii.
Mesajul central al textului nu ar trebui să fie umbrit de aspecte secundare.

Văd că parcă trăiești groaza pe care o descrii.
Aș dori să-ți sugerez ceva spre ajutor în problema asta, pentru ca banuiesc ca de asta ai intrat aici.

Aici in primul rand, numai dumneavoastra puteti cunoaste ceea ce v-ar face fericita! Incercati sa inlaturati aceste temeri, si sa va ganditi- cu calm si luciditate- care anume cale in viata (ori casatoria, ori calugaria) v-ar aduce linistea, impacarea si fericirea sufleteasca!

Si incercati sa intelegeti, ca oricare din aceste doua cai, sunt in egala masura placute Lui Dumnezeu si sunt mantuitoare!

Din ce ati spus dumneavoastra, inteleg ca exista o persoana care tine la dumneavoastra, si probabil si reciproc! Cu calm, cu luciditate, incercati sa vedeti ce sentimente aveti fata de aceea persoana, daca este vorba de iubire, si daca ati dori sa va intemeiati o familie cu aceea persoana!

Dar acest lucru trebuie sa vina din ceea ce simtiti dumneavoastra, din convingerea dumneavoastra, si in nici un caz ca si un lucru impus din afara, ori facut datorita presiunii familiei sau de gura lumii!

Ce spui tu este dracovenie totala. Este de nivelul patologicului psihic.
Nu mai este o mica problema este o fobie adevarata, o problema care trebuie rezolvata intr-un cabinet, pentru ca ti-ai indus singura o repulsie totala intelegand gresit mistica ortodoxa dar si pentru ca esti extrem de sensibila si dracul de invinovateste la fiecare virgula pe care ti-o toarna in cap.

Familia este un lucru extrem de frumos cu toate ale ei, incluzand si cele trupesti. Familia este o comuniune in doi care trebuie sa fie frumoasa pe toate planurile. Nu inteleg de ce trebuie spurcata si desconsiderata. Sunt atatea familii frumoase care au zamislit lucruri si prunci frumosi. Tot neamul omenesc se intemeiaza in familie. Cum poti sa ai repulsie fata de familie? Pentru ca ai inteles-o gresit, pentru ca ai mintea plina de ganduri gresite.
Ti-ai bagat in cap tot felul de repulsii false si mergi cu ele in continuare...

"Zile de plans, curva" - aici este invinovatire de la diavol si nu este lucrul tau asta. Aici ar trebui sa lupti puternic cu gandul asta altfel o sa-ti distruga viata. Si de fiecare data cand gandesti asa ceva spune si tu gandului ca "Dumnezeu stie mai bine, Dumnezeu sa te judece". Nu te mai judeca tu pentru virgule care nu sunt pacate, sunt mici neoranduieli eventual. Lupta cu gandul asta, ca asta vrea diavolul sa te distruga.

Curva este una, si un sarut este altceva. Nu poti sa ajungi la casatorie fara sa intelegi ce inseamna o apropiere de o persoana pentru o perioada mai mica sau mai mare, iar sarutul este poate si o faza de apropiere intre cei 2.

Nu mai lasa gandurile aseta de invinovatire sa te copleseasca altfel iti distrugi viata.

Adelina02 ptr ce oare ti-ar face rau sau ti-ar strica?...Ceva care este firesc intre relatiile dintre oameni ptr ce ti-ar face rau?

Traiesc cu sentimentul ca undeva in copilarie ai avut o remarca mai dura a unuia din
parinti,sau a cuiva(uita-te ce s-a intamplat in trecut in viata ta,nu trebuie sa platesti la te miri ce psiholog ca sa te lamureasca cu asta),legat de relatii trupesti sau casatorie, care te-a facut sa ai aceasta atitudine tematoare si de respingere.Lucrurile si atitudinile copilaresti, atunci cand trece copilarria, trebuie lepadate si create atitudini si simtaminte potrivite unui om adult.

De ce ar fi un sarut al unui om la care tii ceva ,care sa provoace rusine? Doi oameni carre se iubesc daca se imbratiseaza sau saruta nu e o rusine.Totul insa trebuie sa aiba o limita, pana la casatorie.Si raman la ideea ,ca mai ales in zi de azi, nu trebuie amanata cu nunta. E total nepotrivita comparatia care ai facut-o, cu o curva ,ptr acel sarut .DE CE???...

La un moment dat mai intram pe Forumul Romedic.Printre altele era un topic,in care o femeie tanara povestea despre ceva, in care in primul mesaj al topicului spunea despre rrelatiile trupesti cu prietenul A, dupa a urmat Prietenul B ,si dupa prietenul C.Ea poate ar tebui sa aiba niste sentimente precum spui.Dar ea nu avea nici un sentiment de vinovatie in acest sens.Unde vreau sa ajung ? Tanara asta descrisa de mine mai sus la un moment dat cand va avea niste incercari mari si va vrea sa se intoarrca la Dumnezeu , Dumnezeu o va primi.

Ce e cel mai util Adelina sa nu te lasi prada dezndadejdii ,asta sa iti fie principalul scop .Incearca sa gandesti lucid si sincer, toti oameni casatoriti din jurul tau crezi ca trebuie sa aiba sentimente de vinovatie fata de casatorie???...
Pentru ce???...
Oare nu suntem facuti ptr libertate???...Ce zici Adelina???...

Reactiile recunosc ca sunt copilaresti, insa am aproape 24 de ani. Cu el am prima relatie, nu a mai fost nici un baiat inainte desi am multi prieteni, nu am reusit pana la el sa simt acel ,,ceva” . Nici nu se pune problema sa depaseasca limitele inainte de nunta, ma respecta extrem de mult si e f crecincios. Stiu ca nu este normal ceea ce fac, de aceea am si postat aici. Nu pot raspunde de ce am simtit toate acele lucruri, pur si simplu, asa au fost reactiile... Atunci cand i-am acceptat cererea au decurs toate normal, dupa aprox 1 luna de relatie au aparut acele sentimente.
Legat de familie, mama intotdeauna s-a laudat la serviciu si prietenele ei ca eu nu am relatii cu nici un baiat si ca ma intereseaza doar cariera. In schimb, acum cam toti din familie ma vor maritata, inclusiv mama, care imi tot spune ca vrea sa ma vada maritata si cu copii, insa de cate ori am adus vorba de un baiat, reactiona f dur la adresa lor in general si spunea ca nu-mi trebuie mie (se referea la toti de sex masculin, nu nominaliza pe nimeni). Cand i l-am prezentat pe acesta de acum, a vorbit f dur despre el de vreme ce nici nu ajunsesem la locul de intalnire, apoi s-a legat de orice lucru, ba ca n-are masina, ba ca se imbraca simplu, ba ca e pampalau (este f timid si de aceea i s-a parut asa, insa e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect), ba ca de ce ne-a condus pana la scara blocului, ca sigur urmarea ceva, etc.
Cand eram in liceu eram placuta de foarte multi baieti dar eram si sunt pretentioasa din punctul asta de vedere asa ca i-am refuzat pe toti. In acelasi timp, avusesem niste probleme in familie in urma carora am stat mult timp fara ai mei aproape, mereu numai scandal, in fine. Atunci pt ca ma simteam singura am inceput sa caut compania persoanelor de sex masculin si ieseam la intalniri, numai ca nu se intampla nimic. Doar ne vedeam, discutam, ei se dadeau la mine dar eu eram destul de rece si nu se atingeau de mine, nu ii lasam nici sa ma tina de mana, totul se rezuma la conversatii. Usor-usor am capatat un fel de scarba de relatii si baieti pt ca aceia imi vorbeau oarecum vulgar. In timp am inceput sa ma gandesc mai des la calea calugariei, sa mers sa stau la manastiri de maici si pelerinaje.
Cand l-am cunoscut pe prietenul meu, m-a surprins in mod placut si m-am bucurat ca este un baiat diferit si cu toate calitatile pe care le cautam incat l-am placut instant. Dupa 1 an jumate de prietenie am acceptat o relatie si a urmat povestea.

"Ma respecta foarte mult,e foarte credincios." Aha!!!Imi place, dar ma gandesc asa in capul meu...acum vreo cateva zeci de ani mai ales la tara,erra firesc ca pana in douazeci de ani fetele sa fie marritate in proportie de mai bine de 90 la suta. Ma intreb de ce nu ati amintit nimic de casatorie, doar ce au amintit altii, respectiv mama????

Sau altfel spus :"Mama ce presiune teribila pui asupra mea!..."
Noi parintii suntem expertii in a da o sumedenie de sfaturi, si cand copii au o anumita varsta.Ba, fata nu are nevoie de nici un barbat,ba a terminat facultatea.Vaiii!!! Trebuie neaparat sa se marite, obiectivul cu scoala ATINS, trebuie si cel cu baiatul. A e inalt,prea scund, prea bleg,prea nu stiu cum!
Sunteti singura la parinti cumva?

Cum stricam fara sa ne dam seama rrelatii umane, sau le punem la incercare.Scopul nu e cariera, e insasi VIATA cu toate ale ei.
In viata trebuie sa se intrepatrunda obiectivele,etapele, poti sa te mariti inainte de a termina scoala. Si chiar e necesar, stiu oameni care se casatoreau prin anul 2,3 de facultate sau 4 cum a fost cazul meu.

Un an si jumatate, eu zic ca e prea destul.Daca il placi, ce sa il mai tii pe jar.Omul a aratat ca e foarte rabdator si iubitor,altul cred ca disparea de mult.Plus calitatile care le-ati enumerat:"e f destept si poate deschide o conversatie pe orice subiect".
Vad multi tineri, stand asa impreuna,necasatoriti ani de zile si dupa se alege praful. La vreo 35 de ani, nici familie nici copil,doar cariera, in unele cazuri pe care le cunosc,DAR,un mare DAR neimpliniti.
Problema cu casatoria in sine uneori e mai complicata, ptr ca in unele localitati programarea la restaurante se face cu mai mult de 6 luni sau uneori cu mai bine de un an inainte.Intr-un an tinerii se pot desparti pana a ajunge la nunta.
Domnul sa va ajute!

Pretioasa pretentioasa mofturoasa.

Lasa ca timpul o sa treaca si ai sa te dai tu singura pe brazda cand ai sa vezi cum anii tai cei mai frumosi au trecut pe langa tine si ti-ai batut joc de ei in mofturi si pretentii.

Mi se pare ca esti o pretioasa mofturoasa. Cam asta e problema ta.

Trece viata, si frumusetea, si tineretea... si mofturile, stai tu linistita.

An nou fericit la toata lumea!
Frate Gpalama cred ca judeci prea aspru pe Adelina.Raman la ideea, ca are o mama cu prea multa personalitate si prea "bagacioasa" in viata ei. De aici cred ca are si sentimentele astea, prea mari de vinovatie fata de sarut sau atingere cu prietenul.

Din cele spuse aici se poate scrie un roman clasic beletristic.
Imi dau cu parerea ca ai gasit o comoara.

45. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
46. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.(Mt13,45-46)

Nu e prea mult ce-ai gasit, sunteti o pereche ideala.

Mi se pare din ce in ce mai evident ca esti victima unei situatii conflictuale foarte grave intre parintii tai.
Mama ta ti-a transmis frustrarile capatate din conflictul cu tatal tau.

Slava domnului ca macar n-ai devenit lesbiana, serios, nu e din nastere, cam asa se intampla.
Repulsie fata de baieti din diverse motive, apare o fata "dezghetata" fatza de care nu exista atatea bariere psihice, apare contactul fizic, dai de gustul carnii si gata.. infloreste si "dragostea".

Mi se pare de poveste cum sa nu sesizezi chiar tu chestia asta sau duhovnicul.

La calugarie trebuie sa mergi de dragul vocatiei, nu pentru ca parintii ti-au instalat niste bariere mentale fata de contactul (inclusiv/mai ales fizic) cu sexul opus.

Altfel cine stie ce prostii se mai intampla si pe acolo..

Nici pe departe. Judeci pripit si gresit cum zicea si Jonnyw2013.

Pai maica-sa o sa stea in pat cu ala sau ea?
Sa plece de acasa undeva singura, sa aiba o independenta clara si sa-si faca o viata dupa cum stie ea.
Sa nu o mai lase pe maica-sa sa se bage in viata ei si in deciziile ei.

Trebuie sa ii spuna lui maica-sa urmatoarele:
1. Ca o sicaneaza in orice decizie
2. Ca face comentarii aiurea pe orice subiect
3. Ca este negativista si ca nu contribuie pozitiv la discutiile si la ce gandeste ea.
4. Ca nu ii mai permite sa faca lucruri din astea.

Pana nu o sa invete sa controleze putin relatia cu maica-sa o sa fie in acelasi punct, de catelus scos la plimbare in viata de maica-sa. Nu poti sa tii la nesfarsit placa 'mami nu imi da voie' la 24 de ani... nu iti da voie pleci in alta parte si faci cum crezi tu. Eu cred insa ca ii place si ei jocul asta :).

Sau amandoua, menage a trois. Ca la modul cum ma-sa este atat de bagareata ai impresia ca ma-sa isi cauta barbat.:21:
"Ala nu-i bun pt mine(pardon pt tine draga mea), ala e asa, ala e pe dincolo,
asta nush inca cate caduri visa/mastercard are, mertzanul inca nu l-am vazut,
ce sa mai draga mea... nu-i bun de mine (pardon de tine) " :21:
N-are cum , s-a obisnuit cu acest fapt, dar si cu faptul ca intotdeauna cineva sa ia deciziile pt ea, asta inseamna ca s-a obisnuit sa arunce vina pe altcineva
pt greselile din viata ei( din moment ce accepta ca tot altcineva sa-i conduca viata).

In general, astfel de femei nu sunt maturizate.
In momentul cand se maturizeaza si este capabila sa ia decizii singura privind viata ei, in acel moment este gata sa nu mai arunce pe altii vina
pt greselile ei.
Normal ca-i place.In momentul cand intalnesti ceva ce nu-ti convine, imediat
poti sa arunci vina pe cel care iti conduce viata.Aceasta fuga de raspundere
cu privire la propria ta viata, poate fi privita ca lasitate, insa nu este, ci este de fapt egoism.

De obicei barbatii evita femeile care umbla cu ma-sa dupa ea.:21:

In acest caz nu avem de a face cu un conflict mama-fiica, ci cu o cooperare fructoasa intre mama-fiica.