Așa o fi fost „bolnav” și blândul și sărmanul Moise, pentru care Domnul s-a milostivit ca să nu spulbere de tot poporul revoltat și nemulțumit și cârtitor... o fi fost bolnav de mărire de sine, la cei peste 80 de ani ai săi când a preluat sarcina trasată de Dumnezeu, și a mai trăit apoi încă 40 de ani... prin pustie... ca să-I ducă în Pământul Făgăduinței, pe ei cei foarte tari la cerbice... cerbicea roții molarului.

Of și câte o fi suferit și sărmana Mihaela de la gura târgului... de la nemulțumirea asta a noastră, de la pătimășia jignidoliceașcă... doarece omul pentru idolii săi se luptă cu Dumnezeu... iar idolii sunt programați de poftele cele rele... de om, și omul merge cu capul înainte ca să dea cu el în vițelul de aur... și dă mereu cu capul în el ca într-un zid... nu-i pasă și nu crede până nu-ți vede cucuiul... până nu vede nu crede... și apoi dacă i-au ieșit cucuiele, să vezi cum se compătimește și cum se miorlăie ca mâțele că nu sunt din vina lui ci a altora... și e gata să se ai de piept cu oricine îl jignește că n-are dreptate și îi spune că nu e el defapt victima nedreptățită ci... cel de care el e nemulțumit și are pretenții... mereu pretenții... și pentru ce altceva decât pentru poftele cele rele, poftele gLumeștii... ca savanții și lingvisviștii.

deci nu pot să-ți pun decât placa stricată a papagalului:
„ Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine, dar fiindcă azi ești suspărată, am să te iert, e vechi păcatul,.. și nu ești prima... vinovată. (Versiuniune după Minulescu, modificartă. Ce artă? Păi artă marţială şi joială... fireşte.)

şi... placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''”

Așa că iubește-Mă draga mea... dușmancă...”


Și-ți mai fac o dedicație specială: pentru „tine” și pentru „mareșalul” Mihaela și Nicușor.

salut,vsovivi
 

si acest mesagiu il primeste si bor?si-l accepta?
si aprepo,vsovivi,m-ai botezat, iar referitor la beutura iti poti da cu presupusul.

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (I)
 

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (I)

La soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil (pe stil vechi), liderii pucioşi au reuşit un nou număr de prestidigitaţie spirituală: aducerea de pe lumea cealaltă a spiritului lui nea’Mişu (Dănciucă Gheorghe, zis şi “păstorul Daniel”, decedat cu numai un an în urmă). Experimentul nu este deloc singular, pucioşii fiind experimentaţi în asemenea numere de iluzionism. Neobişnuită este însă virulenţa cu care spiritul lui nea’Mişu este manipulat pentru a înfiera cu mânie proletară pe cei care au îndrăznit în ultima vreme să facă dezvăluiri incendiare despre liderii pucioşi, “căpeteniile” Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu.

De la bun început se sugerează că oamenii care nu-i recunosc pe liderii pucioşi drept “căpetenii” nu sunt statornici şi nu au viaţă în slavă şi nu vor “să fie mici”:

“Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Domnul Iisus Hristos şi Mă mărturisesc pe Mine Însumi cine sunt, căci Tatăl Meu Savaot Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, fiindcă M-am coborât din cer pentru om şi M-am întrupat în Fecioară ca să Mă nasc Prunc mic şi să-i dau omului pildă să fie mic şi să crească tot aşa, să nu crească mare, că el aşa a crescut şi aşa creşte şi nu rămâne statornic omul, că nu are căpetenie peste el ca să înveţe să fie mic, să fie statornic, să aibă viaţă în slavă, în ascultare ca a îngerilor, care au căpetenie peste ei şi sunt în slavă, în mare slavă, în mare aplecare, şi tot aşa şi lucrare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul ce se autointitulează “Mihail, căpetenia oştirii îngerilor” anunţă voalat tema zilei: vor fi judecaţi aspru cei care s-au dovedit în ultima vreme a fi cu multă încăpăţânare pentru susţinerea necredinţei lor în ideologia eretică de la Noul Ierusalim, şi pentru trădările celor care i-au părăsit pe liderii pucioşi şi au trecut la demascarea lor, şi pentru căderile lor din rangurile pucioşeşti, deţinute până nu demult de către cei care au dezertat:

“Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc cuvântul Meu: Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare aminte să staţi şi să ascultaţi, că e vreme cu căderi şi cu încăpăţânare pentru necredinţă şi pentru trădări şi pentru căderi, iar Domnul vă învaţă salvarea!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul pucios face apoi o paralelă cu episodul biblic în care Iisus îi somează pe ucenici să-şi exprime cu voce tare părerea despre persoana Sa şi să spună cine cred ei ce este Cel din faţa lor. După ce s-a autointitulat “Domnul Iisus Hristos”, duhul pucios pretinde ca cei adunaţi la Pucioasa să se exprime în acelaşi fel (public, adică) şi să răspundă la aceeaşi întrebare: “cine este acela care le vorbeşte?” Cu alte cuvinte, “mânăstire într-un picior, ghici, ciupercă, ce-i?” Analogia cu episodul biblic este însă viciată de câteva elemente esenţiale. În primul rând, ucenicii care erau întrebaţi de Iisus Îl aveau în faţă şi-L auzeau vorbindu-le cu vocea Lui. Adepţii pucioşi nu au pe nimeni în faţă, decât pe liderii pcucioşi, şi nu aud glas din cer sau din văzduh vorbindu-le, ci îl aud pe Nicuşor cum recită ca o poezie un text pe care-l citeşte de pe o foaie de hârtie. În al doilea rând, Iisus cel care pune întrebări ucenicilor Se făcuse pe sine cunoscut prin multe fapte şi minuni folositoare celor nevoiaşi şi suferinzi. În schimb, duhul pucios care vorbeşte prin vocea lui Nicuşor (care e pe post de lector, de intermediar) nu s-a făcut cunoscut prin nimic, prin nici o faptă bună sau rea, dar consecinţele învăţăturilor sale au fost dintre cele mai rele (creştini dezrădăcinaţi, smulşi din Biserică, familii destrămate, indivizi aduşi la deznădejde şi la rătăcirea minţii). Cei care ascultă provocarea duhului se împart în trei categorii: unii îi acuză pe liderii pucioşi că s-au făcut pe sine înşişi Mesia, alţii nu înţeleg de ce cuvântul de la Pucioasa este infestat cu proorocii mincinoase, iar alţii mărturisesc că duhul de la Pucioasa este Hristosul biblic, care S-a coborât a doua sau a treia oară din ceruri, după ce S-a dezbrăcat de trupul pe care şi-L luase singur la Înviere. Pentru cei care nu-l primesc ca Mântuitor peste ei pe duhul Pucios care se face “carte pe pământ” se pune în discuţie şi alegerea unor pedepse care să-i lecuiască de “necredinţă”:

“O, popor adunat lângă poporul Meu cel de la izvor, am pus acum două mii de ani o întrebare ucenicilor Mei cei de atunci şi le-am zis lor: "Cine zic oamenii că sunt Eu?". Vă pun şi vouă această întrebare acum, iar voi daţi răspuns şi spuneţi-Mi cine ziceţi voi că sunt Eu, Cel ce grăiesc? O, Eu sunt Cel ce am fost hărăzit de Tatăl Meu prin cuvântul cel proorocesc al Duhului Sfânt că voi fi spre ridicarea şi spre căderea multora, şi iată, aşa sunt. Cei cu inimă de evreu Mă dispreţuiesc şi zic că de la ei putere se dau Mesia cei care Mă aşează în carte cuvânt în zilele acestea. Alţii spun că nu pot cuprinde ei adevărul despre acest cuvânt, iar alţii Mă aud şi Mă mărturisesc că Eu sunt Hristosul, Mântuitorul celor credincioşi. Dar voi cine ziceţi că sunt Eu, Cel ce grăiesc vouă? O, ce să fac cu cei ce nu Mă primesc Mântuitor peste ei prin acest cuvânt ieşit din gura Mea şi care se face carte pe pământ?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Venirea duhurilor la Pucioasa se transformă într-o colcăială şi într-un freamăt al văzduhului, iar modelul de a avea căpetenii peste legiunile de îngeri care nu se văd, căci sunt ai întunericului, va trebui preluat şi pe pământ, de către adepţii pucioşi, care vor trebui să-şi aleagă nişte căpetenii cu nume de arhangheli (de exemplu, numele de “arhangheliţa Mihaela, căpetenia” ar putea fi un nume potrivit, căci vine de la “arhanghelul Mihai”, care este căpetenie peste îngeri):

“ Oştirea îngerilor e tot un freamăt aici, în văzduhul colinei slavei Mele cu poporul Meu slujitor venirii Mele acum cuvânt pe pământ. Pace vouă, şi fiţi ca îngerii, căci îngerii au căpetenii, şi aşa se fac ei slava Mea, iar văzduhul tresaltă de lucrarea slavei! O, nu numai îngerii trebuie să aibă căpetenii, ci mai mult oamenii trebuie să aibă, ca să se facă ei slava Mea. Arhangheli trebuie să fie şi între oameni, ca şi între îngeri […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (II)
 

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (II)


Duhul care ia numele de “Mihail, Arhanghelul”, subliniază că şi cei care vin ocazional la Pucioasa trebuie să se înveţe cu ideea că aici ei au nişte căpetenii care “cârmuiesc masa de cuvânt în numele lui Dumnezeu”, (cu alte cuvinte, chiar ei sunt autorii predicilor pucioşeşti intitulate “Cuvântul” de la Pucioasa) Apoi duhul dă cuvântul altui duh, care se prezintă a fi “duhul Verginicăi”, moartă în 1980:

“— […] O, să înveţe cei ce vin să se facă popor al Tău pentru venirea Ta, să înveţe de la îngeri, căci îngerii au căpetenii şi sunt ei slava Ta! O, iată câtă sărbătoare de cuvânt, iar eu cârmuiesc în numele Tău masa de cuvânt din ziua aceasta a îngerilor şi văd pe trâmbiţa Ta Verginica venită la popor, cu scump popor la masa Ta de cuvânt în mijlocul poporului Tău cel de pe pământ acum. Ea a venit, iar eu am privit şi am aşezat în ordine tot lucrul cuvântului de azi.
O, sună tu, trâmbiţă a Domnului, şi dă acum rând cetei tale! Amin.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

“Duhul Verginicăi” anunţă la rândul lui un alt duh pregătit să ia cuvântul în Grădina Întâlnirii, şi anume duhul lui Dănciucă Gheorghe, zis şi nea’Mişu, cu numele conspirativ “păstorul Daniel”, de la care moarte se împlineşte un an şi care acum este răsplătit cu aşazarea lui în “ceata sfinţilor”:

“— O, binecuvântat eşti, Doamne, că ai ales dintre oameni rugători Ţie pe pământ şi în cer pentru împlinirile Tale, prin cuvânt proorocesc rostite şi pregătite ca să fie, iar eu am cu mine de mânuţă la masa de azi a îngerilor, am pe păstorul Daniel, că multă vreme a păstorit el spre Tine turma care s-a ridicat din cuvântul Tău cel de azi! Acum un an eu, trâmbiţa Ta, am venit cu îngerul Tău şi l-am adus înaintea Ta, ca să-l aşezi pe el între sfinţii Tăi rugători,[…] O, hai, păstorule Daniel, ia-ţi glasul cel păstrat în cer când Domnul ţi l-a luat mai din vreme şi hai să cuvintezi poporului de ieri şi de azi, căci cine păstoreşte cu credinţă şi cu nădejde pentru Domnul turma lui, acela nu moare niciodată, şi moare numai cel ce vrea să moară. S-a scurs un an de când ne-am întâlnit între cei din cer, şi vreau acum să împlinim grăire mare peste poporul acestui cuvânt.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Cuvintele “… ia-ţi glasul cel păstrat în cer când Domnul ţi l-a luat mai din vreme…” trebuie înţelese în contextul lor istoric. "Păstorul Daniel" a fost în ultimii săi ani mut, deoarece i-au fost extirpate de medici coardele vocale, în urma unui cancer în gât. Pe vremea când nea’Mişu încă mai trăia, Mihaela povestea că nea’Mişu n-a ascultat de ea, atunci când l-ar fi sfătuit să nu se ducă la operaţie, şi de aceea a rămas el fără glas (dar a mai trăit ani buni după aceea, ceea ce nu se ştie dacă ar fi putut dacă nu se opera) Aşadar, nu Domnul i-a luat glasul lui nea’Mişu, ci chirurgul i l-a luat, cu asentimentul său.

Acum , după moarte, “păstorul Daniel” este considerat de liderii pucioşi” un sfânt”, un “martor credincios al lui Dumnezeu, iar cei care îi ascultă cuvintele atribuite duhului lui (şi nu glasul, căci glasul este al lui Nicuşor, care citeşte textul aşternut pe hârtie) trebuie să o facă plini de credinţă şi de înţelepciune:

“O, frumoasă este grăirea între cei din cer, şi mare să fie credinţa şi înţelepciunea celor ce ascultă acum pe păstorul Daniel, pe martorul cel credincios al lui Dumnezeu-Cuvântul pe pământ, Domnul, Care vine şi grăieşte acum în mijlocul unui popor credincios pe vatra neamului român.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Nu acelaşi îndemn avea Mihaela pentru adepţii pucioşi pe vremea când nea’Mişu trăia încă. Ultimii ani buni ai vieţii lui au însemnat o marginalizare forţată şi o constantă vorbire de rău a celor doi “păstori” din partea Mihaelei, atunci când venea vorba despre acţiunile, iniţiativele şi mai ales firea “păstorilor Verginicăi”. Pe deasupra, învăţăturile eretice pe care le aducea Mihaela şi tendinţa ei tot mai evidentă spre separtism de Biserica Ortodoxă Română n-au fost deloc pe placul păstorilor. Prin 1981, după moartea Verginicăi, Mihaela încerca să se afirme ca “sol” al lui Dumnezeu, cu inovaţii din ce în ce mai năstruşnice. Una din veştile aduse de ea “poporului” era aceea că “nimeni nu trebuie să mai mănâce carne, căci aşa este de la Dumnezeu!” Expresia “aşa este de la Dumnezeu” era tipică Mihaelei, care o folosea pe atunci ca un fel de tabu, şi nimeni nu avea curajul să o comenteze sau să-i cerceteze originea sau autenticitatea. De aceea, acest îndemn al Mihaelei a fost luat ca atare, dar a stârnit mare tulburare printre “creştinii Verginicăi”, care ştiau că Verginica a mâcat toată viaţa carne (exceptând posturile, pe care ea le ţinea cu stricteţe). Această fierbere a ţinut până ce nea’Mişu (”păstorul Daniel”) a “luat taurul de coarne”. În Vinerea Paştilor, el a mers la creştinii din “popor”, trecând din casă în casă şi îndemnându-i ca de Paşti să mănânce carne: “Mâncaţi carne! Mâncaţi carne! Ce v-a zis Mihaela nu este de la Dumnezeu, ci este de la Diavolul!”

Mihaela n-a suportat afrontul. "Păstorii" nea’Mişu şi nea’Cristea, prin opoziţia lor făţişă la afirmarea “moldovencei” ca proorociţă autentică, deveniseră principalele obstacole în calea ascensiunii ei la conducerea sectei. Cu prima ocazie, Mihaela s-a răzbunat crunt. Pretinzând că ea este “Arhanghelul Mihail” din capitolul 12 al Apocalipsei, care a pornit război în cer cu balaurul, începând cu judecata “poporului” Verginicăi, l-a luat pe nea’Cristea şi l-a aşezat în mijlocul creştinilor pucioşi şi l-a făcut “Balaur” şi “Antihrist” şi “Satana”, iar nea’Cristea s-a supus perplex, ca un mieluşel hipnotizat la vederea cuţitului. Apoi, Mihaela l-a luat pe nea’Mişu şi, ca semn al reconcilierii lor, i-a pus pe cap o coroană de flori şi l-a făcut “regele David”. Nimeni n-a schiţat vreun gest de împotrivire, atât de sigură pe sine şi de convingătoare a fost pantomima Mihaelei. Din acest moment, nea’ Mişu a virat brusc în favoarea susţinerii formale a Mihaelei, iar nea’Cristea a fost împins în mod deliberat într-un definitiv con de umbră, nemaifiind de atunci antrenat în nici o “acţiune” pucioşească.
După această manevră dibace, Mihaela s-a mai folosit câţiva ani de nea’Mişu în acţiuni mărunte, apoi, când s-a instalat temeinic în fruntea bucatelor l-a trecut şi pe acesta pe linie moartă. Nu însă fără a reaminti celor ce o ascultau, cu orice prilej favorabil, “cât de mult rău i-au făcut ei păstorii, în special nea’Mişu”.

Tocmai de aceea surpinde acum faptul că “păstorul Daniel” este “scos de la naftalină” şi folosit de duhurile care pretind că el a făcut numai bine în “popor” şi că a fost mâna dreaptă a Mihaelei, pe vremea când el încă mai trăia, şi că “s-a dat cu totul ascultării” de Mihaela şi de cuvântul ei:

“— […] M-am dat cu totul ascultării de acest cuvânt, iar râvna aceasta am dorit-o mereu în toţi cei care au aflat izvorul lui Dumnezeu-Cuvântul, şi din pricina acestei suferinţe pline de aşteptare şi de răbdare am stăruit şi cu blândeţe, şi cu dojană peste cei greoi la mers şi la putere pentru cele cereşti, cerute de Domnul de la acest popor.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul lui nea’ Mişu foloseşte exact terminologia Mihaelei şi vizează exact obiectivele ei: adversarii Mihaelei “n-au stat frumos la crescut”, ca să crească mici prin cuvântul ei; n-au suferit dojana; n-au primit peste ei sfatul cel bun al “căpeteniei”; au căutat să aşeze peste ei bunătatea şi binele şi frumosul, în loc să alege după contrariile lor, ca acestea să-l pregătească pentru cer şi nu acelea; a voit să primească daruri din cer, în loc să fugă de ele, pentru că nu le merită:

“N-au stat frumos la crescut cei ce se năşteau în credinţă prin acest cuvânt. N-au stat mici, ci s-au mâniat pentru orice trezire, pe care dădeam mereu să le-o fac. Văd acum în cer, şi din cer văd cât de mult pierd cei ce nu caută dojana peste viaţa lor, şi mă doare în cer pentru tot ce n-am putut pentru viaţa fiilor acestui popor. Cei ce se nasc şi se vor mai naşte pentru Domnul prin acest cuvânt, să primească sfatul cel bun de a nu căuta bunătate pentru ei, ci altceva să caute ei, căci bunătatea nu-l poate pregăti pe om pentru cer, de vreme ce el, atât de semeţ cum este, dă să aştepte pentru el daruri, pe care nu le merită şi pe care nu e bine să şi le dorească, ci e bine să stea în oştire cu căpetenie peste ea şi în umilinţă fără margini să stea […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Să zicem să se coboare foc?
 

''-Să zicem să se coboare foc peste ei, că nu ne-au primit? Căci Tu ne-ai trimis!
-Au doară voi nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi şi Cine grăieşte şi va grăi în voi în ziua aceea? Lăsa-ţi-i! Că de nu s-ar fi făcut în ei toate minunile acestea, ei n-ar avea păcat, dar acum au văzut şi au auzit şi tot nu s-au pocăit, şi mai uşor le va fi Sodomei şi Gomorei şi chiar niniviteii şi cei de la miazăzi se vor ridica la judecată cu poporul acest viclean şi desfrânat căci ei s-au pocăit la semnul lui Iona şi au venit de la capătul pământului ca să audă Înţelepciunea lui Solomon, şi de aceea desfrânatele şi tâlharii vor intra în Împărăţie înaintea lor căci au ascultat şi au crezut că Tatăl M-a trimis iarăşi la voi, dar aceştia dacă nu v-au primit, lăsaţi-i şi scuturaţi-vă de pe voi toate reply-urile nemulţumite şi acuzaţiile de sectă şi erezii şi toate minciunile şi hulele lor, scuturaţi tot praful şi pulberea şi pleava de pe hainele voastre şi de pe picioare şi sandale şi încălţări ca să le fie lor drept mărturie pentru ziua aceia... mare care o să vină...''

Aşa ceva ar fi răspuns Domnul ca nu cumva să smulgă cineva neghina, căci până la sfârşit neghina şi grâul vor locui împreună pe pământ, dar nu şi în inimile voastre, ci de acolo scoate-ţi afară toată neghina, deci lăsaţi-i ca nu cumva smulgând cineva neghina să distrugă sau să smulgă şi grâul, care este preţios şi scump înaintea Domnului oricât ar fi de mic... căci grul are preţ dar negina este fără de preţ şi îngerii vor fi cei ce o vor arunca afară ca să fie călcată în picioare de oameni, căci dacă sarea şi-a pierdut gustul, nu mai rămâne nimic pentru ea ca să-l recapete... căci a devenit amară şi fără gust. De aceea nu voi mai mânca din mâinile lor pâne nu vor zice: ''Binecuvântat este Cel ce vine şi iar vine în numele Domnului. Amin.Amin.Amin.''

Deci am parafrazat după Domnul fiindcă tre' să spun, tre' să spun!

(Şi dacă te-am ''botezat'' Marcelică dragă, cap de rumeguş, e vina lui Toma, iar dacă am zis că eşti beat stimată domnişoară codană este pentru că ai făcut hac, de la alcool că doar nu de la hacker, şi fireşte că primesc mesajele astea toţi cei la care ele sunt trimise, inclusiv orcine din BOR, căci ele vin de la DUMNEZEU şi nu de la om)

Vrei să mănânci carne omule? Şi ceri şi tu după ce ai devenit creştin şi ai fost scos din robie, ceri şi tu ca poporul sclifosit şi nemulţumit şi răzvrătit şi cârtitor, ceri unantruna -carne, carne!., asta CERI??? Carne din suflet de frate şi soră... Păi ai de grijă ca nu cumva să mâhneşti pe Domnul şi să facă pentru voi minunea de a zice să iasă din mare sute de mii de prepeliţe şi să le poarte pe vânt până la voi şi să acopere apoi pământul vostru, în tabăra voastră, preţ de o zi de mers, cu hoituri fragede de prepeliţe... şi potârnichi!!?

Şi iar mai vrei carne creştine? Păi cârteala asta a voastră nu e de la Dumnezeu, aia nu e de la Dumnezeu, şi ascultă tu ce e de la Dumnezeu, căci de la Dumnezeu este indemnul Mihaelei: “nimeni nu trebuie să mai mănâce carne, căci aşa este de la Dumnezeu!” (iar sărmanul păstor Daniel, dacă n-a crezut în Comandant a făcut gâlci la gât ca să nu mai poată înghiţi carne iar chirurgul a tăiat şi a rămas el fără grai, şi aşa păţesc toţi cei ce viceversează lucrurile ca în loc de ascultare să fie neascultare în poborul Domnului Dumnezeu.)

Iar dacă chiar vrei să mânânci carne că nu poţi altfel, după îndemnul sf. Apostol Pavel care a afirmat că toate sunt bune doar păcatul e rău căci tot pământul este al Domnului, că tot ce a curăţat Dumnezeu poate fi mâncat: şerpi, şopârle, şi câini şi pisici şi gândaci şi viermi şi moluşte şi fructe de mare şi verze şi cepe şi usturoiul cel bun, atunci mâncaţi-le mulţumind Domnului, dar dragii mei, mâncaţi-le crude, fără sânge, căci sângele este viaţa animalului, şi Duhul este viaţa omului, deci sângele vărsaţi-l pe pământ, şi mâncaţi-le în numele Domnului, dar cu gustul lor aşa cum mânca sf. Ioan Botezătorul, nepreparate lăcustele şi mierea, deci fără să folosiţi voi toate mirodeniile şi toate cărţile de bucate gastroastronomice, mâncaţi-le crude ca să vedem noi apoi cine are dreptate şi dacă vă plac vouă astfel de bucate şi de maţe nefripte... căci babilonul mîncărurilor şi preparatelor culinare iată este la voi, la creştini, şi cu asta e plin tot iadul: cu mâncare, neascultare şi desfrânare... deci cu necredinţă.

Doar carne de peşte este îngăduit şi doar în zilele dezlegate, ca să vă chinuiţi cu oasele şi cu toţi ţepii lor... preparat peştele pe cârbuni încinşi nu pentru desfrânarea poftelor şi gusturilor voastre ci fiert sau la conservă... în ulei sau în sos tomat... deci mâncaţi peşte până vă scârbiţi şi scăpaţi şi de lăcomia asta... şi poate ajungeţi însfârşit să pricepeţi că omului i-a fost dat spre hrană, doar ce e curat, Domnul, şi nu toată scursura gLumii: s-o vadă, s-o audă, s-o poftească şi s-o lăcomească ca ispitidiotul zicându-şi la nesfârşit: kk bun, kk bun... vai ce kk bun.

Nu e bun şi nu e bine ca să nu asculţi de Domnul prin proorocii Săi, căci pentru ca să vă răscumpere din moarte pe voi sunt ei trimişi în toată gLumea!

Și-ți mai fac o dedicație specială: numai pentru tine, bubulina „gospodina” ... şi trandafila.
...Şi cu supliment, nu ştiu... d'astea!

Pucioşii nu mai mănâncă de ani de zile nici peşte, spun că e spurcat. Aşa că dacă le ceri altora "să asculte de Domnul Pucios şi de proorocii lui mincinoşi" de ce-i derutezi cu învăţături potrivnice, îndemnându-i să mănânce peşte?

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (III)
 

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (III)


Duhul lui nea’Mişu excelează şi în cugetări adânci, dar profunde totuşi; ca de exemplu, după acest an de şedere în cugetare după moarte, mintea lui s-a limpezit şi a înţeles în sfârşit cele neînţelese, ce sunt tainele lui Dumnezeu: tainele lui Dumnezeu sunt… sunt… sunt taine, adică nu sunt ceva ce se vede şi nu poate fi tăinuit, ci sunt ceva ce nu se vede, dar poate fi tăinuit:

“O, aş sta de vorbă cu mulţi fraţi, că mult am voit aceasta peste mulţi când am putut să voiesc. Le-aş spune multora din poporul acestui cuvânt înţelesuri tainice […] tainele lui Dumnezeu sunt taine, nu sunt din pământ sau din piatră sau din lemn sau din fier, ci sunt din duh şi din Dumnezeu […] Mi-e dor să grăiesc poporului pe cele neînţelese de el, de necredinţa lui […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul care se pretinde a fi “Mihail, căpetenia oştirii îngerilor” vede deodată ascuns printre alte duhuri un Aghiuţă mai de soi, un duh mărunţel care pretinde că este “duhul lui Adam”, apoi îi citeşte gândurile şi i le ia şi i le dă pe faţă. Adămuţă pretinde că şi-a iubit femeia mai mult decât pe Dumnezeu, pretext pentru a lansa erezia pucioşească despre bărbat şi femeie: “taina căsătoriei nu mai este taină, ci s-a făcut păgânie”:

“— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toţi cei care au greşit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărţit de Tine pentru femeie şi am iubit-o pe ea cu inima mea, şi pe Tine Te-am părăsit, şi nu mi-a fost de folos că am făcut aşa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-şi iubească omul femeia aşa cu Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie […]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Liderii pucioşi sunt tulburaţi că predicile lor de “Cuvânt” nu sunt citite, iar între cei care mai citesc s-au ivit defăimători, care-i contestă cu duşmănie şi lipsiţi de pace pe ei şi pe “Dumnezeul” lor, scoţându-le la lumină toate inconsecvenţele şi amăgirile pe care le iscodesc ei, lipsiţi de duhul umilinţei şi cu iubirea lor bolnavă de adevăr:

“O, fiilor din porţi, nu citesc, tată, nu citesc cuvântul Meu cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea, iar cei ce între ei mai citesc, se răvăşesc, se îndoiesc, judecă pe Dumnezeu şi pe voi, căci mintea lor s-a îmbolnăvit. Cine are iubirea bolnavă, tot aşa şi mintea o are, iar roadele iubirii nu mai pot odrăsli în el, căci duhul cel rău îi stăpâneşte mintea şi este duşmănie şi este loc fără de pace inima lui. O, cum să mai aibă loc lucrarea duhului umilinţei în cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea şi a duhului mărturisirii, fiilor copii?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Dar cine sunt defăimătorii liderilor pucioşi? Ei sunt mai mulţi, dar Mihaela îşi concentrează în continuare tirul cuvintelor veninoase doar asupra câtorva dintre ei:

- Costel, vecin cu Veronica(Vasilica) Costache din Valea Voievozilor, nora lui nea’Cristea;
- Valerică, finul de la Târgovişte al lui nea’Mişu (zis “păstorul Daniel”);
- Dan de la Gheboieni, cel care “o ţine pe Maria”, o soră de-a Veronicăi Costache din Valea Voievozilor;
- Ionică Ţurloi, fiul lui nea’Toma de lângă Măneşti;
- Ionel de la “templul” din Pucioasa, ginere de-al Verginicăi, după una din fetele adoptate de ea de la sora ei Maria;
- Tanti Victoria Jaravete, naşa Mihaelei Tărcuţă.

Ca un făcut, s-au găsit acum cu toţii să-şi amintească scene picante din trecut, în care Mihaela era “regina necontestată a balului”, adică protagonistă pentru unele afirmaţii sau luări de atitudine de-a dreptul şocante.

Ionel de la “templu” pretinde că, înainte de a veni Nicuşor la Pucioasa, Mihaela îl alesese pe el ca să-i fie preferat şi protector, anunţându-i pe ceilalţi că “Domnul” a stabilit ca Ionel să o însoţească peste tot cu maşina, pe unde merge ea şi are treabă, ca un sfetnic credincios. Ionel mai pretinde că Mihaela a mers şi mai departe, şi odată a tras de el incitându-l cu cuvintele: “Domnul a zis că trebuie să-mi faci un copil, în locul aceluia pe care l-am pierdut”, mângâindu-l chiar în anumite părţi ale corpului. Ionel n-a fost convins de cuvintele Mihaelei că “aşa este de la Dumnezeu” şi a pârât-o în faţa păstorilor, dar Mihaela nu şi-a recunoscut fapta. Fiind pus într-o situaţie delicată şi riscând să apară drept un mare mincinos şi un obsedat sexual, Ionel ar fi propus:

- “ Hai să postim post negru amândoi câteva zile, şi să se arate de la Dumnezeu cine minte”. Mihaela i-ar fi răspuns:

- “ Eu nu fac asta! Să judece Dumnezeu…”

Valerică (finul de la Târgovişte al lui nea’Mişu) repovestind acest episod, adaugă că-şi aduce perfect aminte că pe vremea aceea Mihaela şi Ionel mergeau peste tot amândoi cu maşina, pe motiv că “aşa este de la Dumnezeu”.

Tot Valerică este descoperitorul prin întâmplare al tainei “Cuvântului lui Dumnezeu”. Era prin anii ’90, când cuplul Mihaela-Nicuşor mergea “prin cetăţi” cu “cuvinte din cer”, pentru a-i recupera pe “creştinii cei vechi” ai Verginicăi” şi a-i supune noilor “căpetenii” de la Pucioasa.
Povesteşte nea’Valerică:

“Eram într-un loc ferit şi-i văd deodată pe cei doi că trec pe lângă mine, plimbându-se cu un caiet în mână. Mihaela spunea:

- Ia citeşte, Nicuşor, să vedem cum sună!

El îi citeşte ceva, apoi ea spune din nou:

- Nu e bine aici. Ia modifică aşa.

Şi-i dictează ceva, iar el scrie.

- Ia citeşte acum! zice Mihaela, iar Nicuşor îi citeşte din nou. Mihaela se declară în sfârşit mulţumită:

- Acum e bine. Aşa să citeşti!

Am rămas îngheţat. Holbat şi dezamăgit până la scârbă. Va să zică, asta era şmecheria, aşa lua fiinţă “Cuvântul lui Dumnezeu”! De aceea sunt eu aşa de înverşunat împotriva acestor escroci, şi nimeni nu mă poate convinge că lucrurile stau altfel decât aşa cum le-am le-am auzit şi le-am văzut cu ochii mei.”

Nu ştiu de astea... ori de astea, ori de astea, ori de astea, nu ştiu... de astea... spirtiritiste.

...decât vine unda:
Că eu atâta ştiu... şi nu ştiu... ce mă fac cu tine.

Păi ''draga'' mea duşmancă, cine să îşi amintească cel mai bine sensurile şi înţelesurile pe care i le-a trasat Domnul... dacă nu proorocii Lui?

Şi aşa este de la Domnul, când domnul cere pentru El copii, abea atunci bărbatul dacă voieşte şi se hotărăşte ca să iubească femeia sa şi pe copilul său până la moarte sau în veşnicie, abea atunci e liber să facă copii, e liber de coşmarul răspunderii înaintea Lui Dumnezeu pentru sufletele încredinţate lui, căci este sigur abea atunci că nu vor fi lăsaţi de capul lor gLumii ori că vor fi lepădaţi prin avort... Altfel bărbatul, fie că e sau nu e căsătorit trebuie să se abţină de la a avea relaţii cu vre-o parteneră...

deci sigur ''aşa este de la Domnul!''. Amin.

şi astfel unda vine, prin pământ, prin iarbă verde, prin văzduh, mai ceva ca prin internet.

Vezi, înseamnă că ei au trecut de faza cu dezlegările şi de toate scârbele: lăcuste cu miere sălbatică exact cum păpa proorocul nemincinos Ioan Botezătorul ca să-şi hrănească şi sângele şi carnea, sau peşte prăjit pe cărbunii încinşi de ursul păcălit de vulpea argintie... cum a păţit-o Veronica proorociţa... şi toţi iepuraşii... cocconaşi.

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”-Pucioasa (IV)
 

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (IV)

Tanti Victoria Jaravete, naşa Mihaelei Tărcuţă spunea că Mihaela a fost adventistă în tinereţe şi că ea a fost naşa ei, care a trecut-o la ortodoxie şi a botezat-o în biserică. Mai spunea că pe vremea aceea Mihaela se plângea că nu poate să stea în biserică, fiindcă nu se simte bine, nu suportă atmosfera, şi cerea mereu să iasă afară. De altfel, ca şi ea, mai sunt şi alţi pucioşi mai vechi şi mai încrâncenaţi care n-au mai păşit în vreo biserică ortodoxă de 15, 20, 25 sau chiar mai mulţi ani.

Labilităţile spirituale ale Mihaelei sunt aşadar explicabile. În plus, după ce ai trecut prin nişte experienţe psihotice tragice, cum ar fi pierderea unicului copil, şi care te-au ţinut cu anii prin spitalele de psihiatrie pentru o recuperare lentă şi incertă, e uşor să auzi cum îţi şuieră vântul şoapte dulci prin urechi şi ţi se zbat valurile mării prin tărtăcuţă şi-ţi sună apa în cap, şoptindu-ţi “cuvinte din cer”. Pucioşii sunt acum celebri prin experienţele lor psihedelice, aşternute pe mii de foi de caiet. În afară de Virginia Tudorache, clientă fidelă a ospiciilor (de unde se întorcea cu poveşti stranii cu şerpi care, pe ea o adorau şi-i lingeau devotaţi picioarele, iar pe alţii îi muşcau ca să cadă în apă şi să se înece), au fost şi alţii dintre pucioşi care au trăit experienţe inedite. Unul a ajuns să se îmbrace în femeie şi să fure orice nimicuri îi stăteau în cale, în crizele lui repetate de cleptomanie; altul, să se pensioneze cu o listă de diagnostice de la Psihiatrie, dar să declare sus şi tare că este perfect sănătos; alta a ajuns să se dea cu capul de pereţi şi cu fundul de pământ; alta să simtă permanent în tot corpul o hiperexcitabilitate sexuală, care o furnică din cap şi până-n tălpi; altul să încerce să se sinucidă, exasperat de răutatea liderilor pucioşi.

Denigratorii “Noului Ierusalim” pretind că pucioşii “sunt rătăciţi şi că sunt păcătoşi”, ca să-şi acopere necredinţa lor în “Cuvântul lui Dumnezeu” şi lipsa lor de umilinţă:

“ Îi aud pe cei ce vă dispreţuiesc şi vă hulesc […] iar limba lor împarte batjocuri […] şi vă vorbesc de rău unii altora, şi […] se dau apărătorii lui Dumnezeu când zic ei că voi sunteţi rătăciţi şi că sunteţi păcătoşi! O, păi cum să nu zică aşa când ei au nevoie să-şi acopere nestatura lor, necredinţa lor şi neîmplinirea cuvântului Meu, care le-a cerut lor despărţirea de lume, sfinţenie şi iubire, credinţă şi pace şi multă multă umilinţă?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Realitatea este că adepţii pucioşi care s-au pripăşit la Pucioasa s-au desprins de mult de păcatele lor anterioare şi acum se străduiesc din răsputeri ca să ducă o viaţă curată şi sfântă. Rămân totuşi inexplicabile sforţările Mihaelei de a le cosmetiza trecutul dubios al unora dintre preferaţii ei şi de a-i arăta lumii ca neprihăniţi şi feciorelnici. Nicu P. spre exemplu, care este prezentat lumii ca “feciorelnic”, a ţinut 2 femei înainte de a se pripăşi la Pucioasa. Altă “fecioară” de la Pucioasa este Miţi, care are şi ea la răboj un avort, făcut pe când era angajată la fabrică. Dar cea mai scandaloasă mistificare a fost sforţarea disperată a Mihaelei de a o prezenta ca “fecioară de Nou Ierusalim” pe una din febleţele sale, Doina D., una din fostele amante ale lui Ţăndărică. Mihaela a promovat-o pe Doina la Pucioasa ca pe copila ei de suflet, crezând că prin ea îl va câştiga definitiv la pucioşism şi pe Ţăndărică. Miza era grasă, dar stratagema Mihaelei n-a reuşit. Interesante sunt dezvăluirile lui Gheorghiţă, care povesteşte cum l-a surprins el pe Nicuşor făcându-i vizite Doiniţei la miezul nopţii, la “chilia” ei din Casa Întâlnirii, îmbrăcat sumar şi cu picioarele goale, ca să nu i se audă paşii. Descoperind se pare idila dintre “Nicuşor al ei” şi Doina D., Mihaela a reacţionat violent, expulzând-o imediat pe Doina de la Pucioasa la garsoniera ei din Bucureştii Noi (de fapt nu era a ei, ci a lui Ţăndărică, dar Ţăndărică s-a lipsit şi de garsonieră şi de amanta lui, care devenise pe neaşteptate o adeptă înfocată şi intransigentă a pucioşismului, forţându-l pe Ţăndărică la renunţări insuportabile pentru el şi basculând brusc în extrema cealaltă, definită de o maladivă insensibilitate la tandreţe şi o inapetenţă sexuală autoimpusă). Înainte de asta însă, pe vremea când idila dintre Nicuşor şi Doina D. nu fusese încă descoperită, Doiniţa o ducea la Pucioasa ca în rai, fiind protejata cuplului dictatorial pucios şi avînd acces liber la orice oră din zi sau din noapte în buncărul lor subteran de la “Legănuţ”, în Grădina Întâlnirii.

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa(V)
 

281. Spiritismul se exacerbează din nou la “Noul Ierusalim”- Pucioasa (V)

Este antologică o întâmplare petrecută cu ocazia uneia dintre ultimele expoziţii ale Zidarilor, organizată în combinaţie cu liderii pucioşi. Este vorba de expoziţia “Anotimpuri”, deschisă la galeria ANAID pe 25 noiembrie 2004. În afară de exponatele lor artistice, Zidarii pregătiseră şi o scenetă, o pantomimă, în care 3-4 “fecioare” aduse de la Pucioasa urmau să mimeze “naşterea din nou a omului”. Îmbrăcate şi îmbrobodite de sus până jos în alb, ele trebuiau să plămădească într-o covată un copilaş de lut pe care apoi îl înfăşau şi îl legănau. Paradoxul a fost că printre “fecioarele” trimise de Mihaela de la Pucioasa se afla şi … febleţea ei, Doina D. Pusă în faţa faptului împlinit, Victoria Zidaru nu mai contenea să-şi verse năduful, de faţă cu nişte apropiaţi:

- E scandalos! Scandalos! Spuneţi şi dumneavoastră, nu mai putea Mihaela să mi-o trimită pentru scenetă decât pe Lipanca? Păi aici sunt numai artişti, deci precis mai mult de jumătate ştiu că Lipanca a fost amanta lui Ţăndărică, iar noi o deghizăm acum în “fecioară”! Mi-a şi spus cineva care o cunoaşte: “Ce faceţi dom’le, aţi înnebunit de o scoateţi pe asta în faţă? N-aţi mai găsit alta? Vreţi să vă daţi cu firma-n cap?” Dar sunt sigură că Mihaela a trimis-o pe asta intenţionat, ca să mă facă de râs şi să mă umilească pe mine, că ştia că nu pot s-o mai sufăr pe Lipanca de când desfrânata asta începuse să se dea la Marian, la atelier! Uitaţi-vă bine la ea, prefăcuta asta care acum e îmbrăcată în alb şi face pe mironosiţa!

Duhul cu numele de împrumut “Arhanghelul Mihail” îl invită apoi pe duhul lui nea’Mişu să ia cuvântul şi să-i mustre pe defăimătorii liderilor pucioşi, iar duhul lui nea’Mişu mărturiseşte că focul Duhului Sfânt arde în duhul lui (adică în duhul duhului lui nea’Mişu):

“Îi este dor păstorului Daniel de grăire cu poporul, şi-l las acum să intre, o, Doamne, că dorul celor din cer arde ca focul cel ceresc şi mână cerul pe pământ spre lucrare, şi aşa este dorul păstorului Daniel acum, şi ne scoală el la lucrul cuvântului cel de foc, o, Doamne. Amin.
— Da! Focul Duhului Sfânt arde în duhul meu şi în cuvântul meu, pe care acum cu foc îl cobor la poporul rămas pe pământ, şi care a venit şi m-a condus în ziua când m-am alăturat celor din cer, acum un an.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhul lui nea’Mişu pretinde că nu vrea să dea nume pentru defăimătorii liderilor pucioşi, dar nu reuşeşte să se abţină până la capăt. Deocamdată însă proferează nişte ameninţări şi-i ameninţă cu nuiaua, doar-doar îi va speria pe îndrăzneţi ca să-şi înghită limba:

“Grăiesc vouă, celor ce acum v-aţi desprins de lângă Domnul şi faceţi lucrare lăturalnică, dând să dărâmaţi pe ici, pe colo, pe cei credincioşi ai acestei lucrări. […] V-au făcut urâţi la suflet şi la trup aceste unelte diavoleşti, iar ceata voastră cade tot mai jos! Vai celui ce râde şi batjocoreşte mersul Domnului şi al credincioşilor Lui şi al cuvântului Lui! Nu vă spun pe nume, căci sunt îmbrăcat în duhul umilinţei în cer, dar va trimite Domnul carte în popor şi vă va arăta răzvrătiţi şi cu lucrare răzvrătitoare pe unde găsiţi inimi slabe. Curând, curând vă face Domnul oprirea, căci voi n-aţi ascultat să fiţi cuminţi, iar celui ce nu ascultă îi trebuie nuia.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Îndată însă apar şi precizările. Mai întâi sunt “demascaţi” copiii săi după trup, care dau să-şi plece urechea la răzvrătirea celor duşmănoşi şi neastâmpăraţi cu limba lor:

“Îi rog din cer pe copiii mei cei după trup, să fie cuminţi îi rog. […] Căutaţi să vă întoarceţi mai mult cu faţa şi cu inima spre cuvântul Domnului, ca să ştiţi tot ce grăieşte El în zilele acestea, şi nu aplecaţi urechea la răzvrătirea celor duşmănoşi şi neastâmpăraţi cu limba lor!” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Apoi este “demascat” Valerică, finul lui nea’Mişu de la Târgovişte, şi îndată Dan de la Gheboieni. Apoi cei din casa Verginicăi, în frunte cu Ionel de la “templu”:

“Mă doare, ca şi pe pământ mă doare necredinţa şi răutatea şi lucrarea cea răzvrătitoare a finului meu de la Târgovişte, o, şi mă doare necredinţa celor de la Gheboieni, hrănită ea de cei ce se cred drepţi, drepţii cei de la început. Mă doare de goliciunea lor şi a fiilor lor, mă doare de statura cea atât de mică, atât de puţină în Domnul a celor ce au rămas în casa trâmbiţei Domnului, şi care nu iau aminte la strigătul cerului pe urma lor, dându-se ei voinici cu mintea lor, şi care aduc ruşine în cer pe faţa poporului credincios trecut sus în vremea acestei lucrări.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Apoi este “demascat” Ionică, băiatul lui Toma de la Măneşti:

“O, mă uit de lângă Domnul la băiatul lui Toma şi la lacrima cu usturime a tatălui său, între cei trecuţi sus din popor. O, ce viteaz în răutate se dă acest fiu neascultător de cele ce trebuia să facă el pe pământ înaintea Domnului! N-a ascultat de sfaturile care i s-au dat la vreme. A fost îndărătnic şi a stat în duhul lui mereu, iar satana l-a făcut acum locaş al său şi al hulirii drumului Domnului. O, ce păcat! O, cum să vină el, oare, spre pocăinţă? Plata pe care şi-o adună el acum este grea. Ce va face el dacă va pieri hulind şi răzvrătind?” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Liderii pucioşi au aflat şi ei de pe internet, în sfârşit, ceea ce trebuia să fi ştiut până acum de la “Domnul” lor: că multe informaţii care se vehiculează între supuşii lor le scapă, deoarece între ucenicii lor se practică de ani de zile o asiduă corespondenţă secretă, prin bileţele, care nu ajung la urechile “celor de la mijloc”. Singura reacţie a “celor de la mijloc” nu poate fi decât clasarea practicii respective drept “păcat”, pentru ca supuşii lor să se înfricoşeze şi să renunţe odată şi odată la ea:

“O, copii care-Mi purtaţi venirea, aduceţi-vă aminte, tată, că Eu am spus că tot ceea ce dă acest popor să nu ştiţi voi de la mijloc, ajunge la Mine cu păcat, şi iată, a fost adevărat ce-am spus, şi tot cuvântul Meu se adevereşte aşa cum a fost rostit, şi este adevărată lucrarea cuvântului Meu cea purtată cu voi pe masa poporului sfinţit. Cei ce se ascund de voi ca să nu ştiţi voi lucrarea lor, aduc aceia încercări şi dureri pe calea Mea cu voi, dar Eu sunt Cel ce trec cu voi prin toate şi singuri nu vă las.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 21 noiembrie 2010)

Duhurile pucioşeşti şi-au luat nume de sfinţi şi s-au prins în horă nevăzută şi au vorbit pe rând din văzduhul Pucioasei.

Mirare
 

Cum se poate să fiţi aşa opaci după atîta vreme?

De ce vă e atât de greu ca să pricepeţi şi să credeţi că acolo grăieşte Dumnezeu?

Chiar atât de absurd vă este cugetul şi împietrită inima încât tot frecaţi erezia şi sectologia? Păi ce ştiţi voi ce e aia eres şi ce e aia sectă?

Nu faceţi decât să vă rătăciţi vorbind despre eres şi despre sectă căci voi sunteţi ereticii şi sectanţii... voi.

Pentru că nu ştiţi ce e aia biserică, ce e aia sfinţenie, nu ştiţi ce e aia sectă, nu ştiţi ce e aia erezie sau eres, nu ştiţi nimic dar aruncaţi ispisiskaa neagră şi puturoasă pe alţii... voi care nu sunteţi sfinţi judecaţi, voi care trăiţi ca păgânii vă scârbiţi şi dispreţuiţi, voi care trăiţi pentru mîncare şi pentru bani... căutaţi paiele din ochii altora.

Mi-e milă de voi dar nu se poate ca după atâţia ani voi de frica de bube de la cititul cărţilor eretice şi sectante nici măcar să nu vă fi început, căci iată nici nu aţi deschis cartea Cuvântului lui Dumnezeu cu vreun folos pentru voi... păi de ce vă e atât de frică?

Chiar nu ştiţi face deosebire între cărţi? Între învăţături, între fraze?
Chiar nu ştiţi decât să închideţi Cerurile şi Împărăţia împrăştiind marota ereziei şi sectologie creind groază şi panică?.. dar voi nu faceţi decât să frământaţi aluatul fariseilor şi saducheilor şi să-l mîncaţi mereu doar pe ăla dospispit, de frică... de frica vreunui nene străin cu patimă autohtonă ca nu cumva să vi se întâmple ceva, aşa ca dintr-un superstiţ, şi nu vă daţi seama că voi sunteţi în ballta cea mai spurcată...

Şi cum vă feriţi voi de aluatul fariseilor şi saducheilor? Necitind Cuvântul de la Dumnezeu Tatăl ci de la gLume, sau dacă-L citiţi Îl interpretaţi viceversa vicentroarsa viceglobul pămîntesc şi Îl socotiţi otrăvitor? Nu v-am zis că nu e glob ci e ieşit pământul din ape... din apele de sub Cer.

Nu pricepeţi văd oricât v-am spus, nu vreţi să pricepeţi... că acolo este Domnul şi Cuvântul este sfânt şi nu e nici minciună, şi nu e de la om, şi nici otrăvitor ci voi sunteţi otrăviţi complet şi paralizaţi şi nu puteţi deschide Cărţile cu bunăcredinţă ci aşteptaţi mereu ca să vă spună altcineva ca să citiţi... Dar eu v-am spus mereu să citiţi cu bună credinţă şi dragoste, şi v-am spus şi eu Cine este acolo, nu de alta, ci pentru că nu mai este cine să vă spună, nu mai este altcineva, căci toţi au dat bir cu fugiţii... iar eu vă spun că eu ştiu de sus, de la distanţă, că eu sunt la sute de kilometri... şi mai e şi unda.

Ce minuni şi ce semne aţi vrea voi?

Şi cine ziceţi deci că grăieşte acolo, şi cine ziceţi că este?

De frică o să muriţi în păcatele voastre căci v-a fost greu ca să vă lămuriţi... de frica idolilor voştrii pe care cu pătimăşie îi iubiţi pasional ca pe femeia desfrânată şi cu mare frică... deşi sunt doar nişte născoceli umane modelate în lut, în lemn sau în piatră şi apoi vopsite ca să ia ochii... nişte scenarii pe care nu le mai puteţi opri ci participaţi la visurile spurcate ca şi nişte scenarişti şi actori de film... dar e un film prost ce se va termina rău pentru voi... din păcate.

''Râde zgârciorb de boală spartă'' căci ''afară-i vhorroropsit gardul şi-n lăuntru leneopardul''... pătat.
Voi nu ştiţi că boala e mai bună ca sănătate dacă vrei ca să te mântuieşti?.. voi credeţi sănătatea cea vremelnică şi deşartă crezând voi că aia este... dar aia nu e, aia nu e! CI aia e bârfoa vortăciunilor.

Domnule, avea dreptate până şi profeteasa Hellen Wite, pe care au scos-o drept proorociţă mincinoasă şi nebună, căci ea susţinea că antichristul v-a schimba până şi ziua ţinerii sabatului.

Ia să vedem cine este deci antichristul dacă o tălmăcim pe ea corect şi nu aşa ca adventiştii sau neoprotestanţii jidoviţi, şi dacă credem drept bun ceea ce a zis ea... de sus, căci a zis bine până când s-a lăsat şi a fost păcălită de sfatul păcătoşilor baptişti şi mormoni şi alte curente neoprotestante... ca să hotărească ei când şi cum se ţine sabatul, căzând şi ei în ispită cu toţii şi părăsindu-i Domnul apoi, aşa cum au mărturisit şi ei că uşa li s-a închis.

Păi mie îmi e tot mai clar, că mutând cu 13 zile calendarul, ca data de 1 a lunii să devină data de 14 a lunii, nu avem 14 zile fixe între ci doar 13, deci dacă 1 ar fi fost Duminică iată că 13 cade sâmbătă, deci este exact ceea ce a proorocit Hellen, că antichristul v-a schimba şi iată că a schimbat sărbătorile şi sfinţii, căci sfânta Duminică a devenit sâmbătă în noul calendar, deci iată cum nimeni nu mai ţine sărbătorile corect afară de poporul Domnului... căci baptiştii şi neoprotestanţii, ei ţin în realitate vinerea, noi ortodocşii pe nou ţinem sâmbăta iar sfinţii şi poporul Domnului, doar ei ţin adevărata sfânta Duminică... adică sabatul cel veşnic restaurat de Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos.

Deci toţi ortodocşii care ţin anul pe nou, cică îndreptat după calculelele absurde heliocentriste ale antichristului, sunt rătăciţi... şi astfel iată că până şi Hellen White a avaut dreptate în viziunile ei, despre antichrist, dar s-a înşelat atunci când a acceptat ca să urmeze sfatul ereticilor baptişti, şi mormoni şi alţi neoprotestanţi.

Şi e clar că noi suntem cei înşelaţii, aşa cum au spus şi sfinţii trei ierarhi, către un părinte care a ispititi pe Domnul căci a zis că va posti până ce i se va da un semn de sus, şi atunci sfinţii trei ierarhi au venit la el în Duhul şi l-au mustrat că el trebuia să asculte de mai marii lui că a lor va fi vina dacă greşesc şi nu să socotească el crezând că trebuie să se certe pentru asta cu maimarii care au hotărât aceasta peste capul lui... neştiind defapt sărmanii ce-şi fac, căci s-au lăsat păcăliţi de teoriile heliocentrice sau geocentrice speculative ale explicaţioniştilor ştiinţifici şi savanţi care au lepădat Cuvântul Scripturii descoperind ei ''universuri'' şi ''pămînturi'' în Cer şi dând explicaţii fanteziste prostimii credule, explicaţii SiFi, căci ei nu au crezut că e coret şi adevărat aşa cum este scris la Facerea despre Creaţie... interpretând ei absurd şi mincinos spre a lor pierzare, lepădând pe Adevărul. Dar eu v-am tot explicat cu explicaţii de sus că nu există heliocentrism sau geocentrism şi cum se explică eclipsele şi că universul e finit şi e mic şi doar prin Domnul este poate fi el extins şi deci v-am explicat mereu că toată gLumea a minţit şi e minţită după teoriile ştiinţifice şi dialectice... ''demonstarte'' de mincinoşi prin minciună şi repetate la nesfârşit de propaganda şi difuzoarele şi uneltele ademenitoare ale lui antichrist.

Şi cei ce nu greşesc din punctul ăsta de vedere sunt cei ce ţin calendarul şi sfinţii şi posturile şi rânduielile mântuirii după vechi, după sfinţii din vechime... dar cu condiţia de a nu intra la ceartă cu maimarii peste ei sau cu ceilalţi care au trecut la alt calendar, căci dacă se ceartă nu fac altceva decât să-şi idolizeze patimile şi zilele, săptămînile, calendarele... şi ca şi orice idol ţinut cu pătimăşie pasională, te duce în desfrânare... şi or să ajungă farisei şi saduchei nemulţumiţi şi ''profesori'' crezând că ei sunt... dar în Adevăr doar Domnul este, căci Iisus este Domn şi al Sabatului.

Deci corect, sfânta Duminică, Sabatul cel vechi şi nou şi cel veşnic ţinut de Dumnezeu este de sâmbătă seara de la apusul soarelui până luni dimineaţa la răsăritul soarelui după calendarul vechi cel neândreptat căci el a fost rău îndreptat de maimari după ideile antichristului... adică a proorocul mincinos îmbrăcat în haină sfântă, în slujitorul Domnului.

Adică viceversa că mai sus am socotit greşit, că dacă ziua de 1 a lunii, cum e azi 1 Decembrie, care poate cădea Duminica pe vechi, a devenit Sâmbătă căci sunt doar 13 zile între ele, înseamnă că sâmbătarii pe calendarul nou ţin defapt sfânta Duminică a ortodocşilor, fiindcă e Duminică pe vechi adică după Adevăratul calendar, căci pe vechi şi în Adevăr e Duminică iar noi ortodocşii ţinând Duminica pe nou defapt ţinem lunea căci pe vechi şi în Adevăr e luni căci s-a mutat cu 13 zile între adică data de 1 a devenit 14.

Dar sfânta Duminică şi sabatul restaurat de Domnul este aşa:
-Domnul a înviat de Sabatul cel vechi la miezul nopţii, deci la mijlocul sabatului vechi a înviat căci ziua se socotea de la 12 la amiazi, cu soarele la zenit, până la 12 la amiazi ziua următoare, căci zilele în Vechiul Testament erau ''a fost o seară şi a fost o dimineaţă, ziua întâi''.
-Sâmbăta veche, Sabatul iudaic, a fost restaurată în mijlocul ei, şi din mijlocul ei a început noua creaţie, sau Creaţia Mântuită prin sângele Mielului Cel ce ridică păcatele gLumii, şi a început ea cu prima zi a săptâmânii, Duminica, ziua învierii, de la ora 12 noaptea în dimineaţa adâncă de învierea Domnului, deci o putem socoti Duminica Nouă sau Lunea Nouă după noul calendar, ca abea după 8 zile să se sfârşească sfânta săptămână complet restaurată în Duminica Tomei, adică în Sabatul cel veşnic şi complet restaurat căci iată că între cele două ospeţe Duhovniceşti cu ucenicii când a dăruit Domnul Pace de la Tatăl, căci între timp se curăţase de mortăciune, avem 7 zile pline complet mântuite şi restaurate, Noua Creaţie, şi Vechea Creaţie restaurată. Deci între cele două Duminici Sfinte prăznuite cu ucenicii deci în şi între cele 8 zile, avem Creaţia complet restaurată de Dumnezeu prim Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, căci a fost Trimis de Tatăl ca să împlinească lucrarea Lui.

Iar Sabatul cel Veşnic, Creaţia restaurată şi Veşnică, Vechea Creaţia Restaurată şi Noua Creaţie, Sabatul acestei Creaţii, deci Ziua Domnului se ţine de sâmbătă seara de la apusul soarelui şi până luni la răsăritul soarelui după socoteala pe vechi a sfînţilor şi a sărbătorilor şi a Ceaslovului.

Mi aşa îmi pare că ar fi de sus de la Domnul... oricât aş da-o la întors, numai aşa îmi iese drept pe Temeiul Duhului şi al Scripturii şi fireşte al Lui Dumnezeu, Sfânta Treime. Amin.

Deci azi este defapt miercuri Ziua Unirii, 1 Decembrie, îndată după 30 noiembrie când am sărbătorit pe sfântul apostol Andrei.

Deci noi ne aflăm mereu între cele două mari Zile ale Domnului, neştiind unde ne aflăm exact, ne aflăm şi ne învârtim între Vechiul Sabat restaurat de Dumnezeu pentru Israelul cel Vechi dar ăla drept prin Iisus Hristos când s-a pus nou început în Mijlocul Lui, în mijlocul Sabatului Iudaic, la miezul nopţii, în dimineaţa adâncă deoarece se lumina de ziua întâi a săptâmânii care ar fi început abea la 12 la amiazi după rânduiala veche, cu soarele la zenit după vechea ţinere a zilelor, ''a fost o seară şi a fost o dimineaţă ziua întâi'', deci a început Noua Creaţie în Sabtul Vechi Restaurat, a început cu Duminica, de la miezul nopţii, şi deci noi suntem între această zi de Duminică şi viitoarea zi de Duminică, viitor praznic al Domnului, ziua cea mare care va veni, iar noua creaţie nu s-a împlinit cu noi decât cu Iisus Hristos, cu Domnul, la întâlnirea cu ucenicii şi cu sf. Ap. Toma... atunci s-a împlinit noua zi ca proorocie pentru noi şi s-a proorocit astfel ziua de pe urmă dar cu noi nu s-a împlinit şi va veni şi pentru noi Ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare dacă vom reuşi să intrăm şi noi în Noua Creaţie. Căci Săptâmâna Luminată este defapt proorocia noii creaţii veşnice proorocite pentru noi căci noi fiind doar în vechea creaţie restaurată am putea intra în Noa Creaţie cea fără de patimi şi în Sabatul cel Veşnic.

Iar Sabatul cel veşnic, atât cel vechi cât şi cel Nou care va fi şi pentru noi, pentru copiii Lui Dumnezeu se ţine numai şi musai, de sâmbătă seara de la apusul soarelui şi până luni la răsăritul soarelui conform cu rânduiala vechiului calendar ortodox şi nu iudaic, deci zilele se socotesc de la răsărit la răsărit de soare după Noua Rânduială Cerească. Iar cum Sabatul cel veşnic se ţine de la Apus iată că Sabatul Veşnic conţine şi Vechiul Sabat Restaurat prin Iisus Hristos dar conţine şi Noul Sabat care va fi şi pentru noi formând împreună defapt Sabatul cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu căci parte bărbătească şi parte femeiască L-a făcut dar şi feciorelnic L-a făcut căci prin parte feciorelnică L-a restaurat. Amin.


...şi apoi bag capul în nisispitspirtiritist:

Viţăvercea... Viţăvercea...
 

Vorba lui Vsovi: Viceversa... viceîntoarsa, viceglobul pământesc.

Tu nu ar trebuie sa iei calea ortodoxiei numai altii? Nu esti pe calea ortodoxiei din moment ce scri numele Mantuitorului cu un "i". Te citez: Doamne Isuse Hristoase, fiu lui Dumnezeu, miluieste pe noi pacatosii!

da, am auzit de ei, sunt foarte periculosi.

Bine zici Ionele!!!

Ce se intampla aici?
 

Nu imi pot imagina cum mariamargareta poate scrie atat. Doar daca e vreo persoana platita pt. asta, ca atat scris necesita timp. Si din ce o trai, din ce face bani? Sau poate da copy paste de pe undeva si asa ii ia putin timp.

de ce zici asta? sunt unii maniaci ai forumurilor care scriu mult, nu se pot opri.

Nu sunt plătită de nimeni şi trăiesc din banii părinţilor, deoarece nu reuşesc să-mi găsesc serviciu. Din acelaşi motiv însă, am foarte mult timp disponibil. Suficient ca să fac în mod sistematic copy-paste de pe blogul noul-ierusalim.info, cu consimţământul deplin al autoarei.
Nu se pune problema unei "manii a blogurilor", ci a unei necesităţi. Dacă ai avea o rudă apropiată, amăgită de vreo sectă, ai gândi probabil complet diferit, şi nici un efort nu ţi s-ar părea inutil sau exagerat ca să-o smulgi din rătăcirea în care se află.

282. Noul Ierusalim de la Pucioasa – o clonă a Ortodoxiei

Pericolul imens al sectei “Noul Ierusalim de la Pucioasa” este acela că ea disimulează cel mai bine Ortodoxia, o clonează chiar. Aidoma unui pui de cuc care, crescut într-un cuib adoptiv, creşte şi se înfoaie şi încearcă să arunce din cuib puii cu care a convieţuit o vreme, tot aşa şi secta “Noul Ierusalim” de la Pucioasa încearcă să înşele creştinătatea cu proorocii false şi cu structuri ecleziastice necanonice, pretinzând că ea este însăşi Ortodoxia. Pe când toate, dar absolut toate celelalte secte se căznesc să-şi construiască în istorie o identitate proprie, distinctă, pe care o promovează şi o apără apoi cu mândrie, delimitându-se argumentat (zic ele) de Ortodoxie, secta Noului Ierusalim clonează Ortodoxia tradiţională şi apoi încearcă cu disperare “s-o arunce peste bordul corăbiei”, pretinzând că aceasta a devenit nelegitimă, odată cu trecerea timpului.

Pucioşismul militant este aşadar materializarea văzută a avertismentului biblic:

“Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.” (2 Cor.11,14)

Cum au lucrat pucioşii, în demersul lor schismatic, până la a ajunge să-şi declare deschis adversitatea faţă de Biserica Ortodoxă?

La început, pucioşii au fost şi ei ortodocşi. Mergeau la bisericile în care fuseseră botezaţi, respectau tradiţia bisericească şi feţele bisericeşti, dar se lăsau încântaţi şi de aşa-zisele “proorocii” de la Pucioasa, care le pretindeau să fie mai râvnitori şi mai sfinţi decât semenii lor. Când “proorociţa” lor, pe nume Verginica, a murit, pucioşii au fost mai bine de un an debusolaţi şi păreau gata-gata să se destrame. Îndată au apărut, la mare competiţie, două “proorociţe” noi, Maria şi Mihaela, care au început să “proorocească” într-o concurenţă acerbă. Mai şcolită şi mai dotată la cerebel, Mihaela a reuşit să o reducă la tăcere pe Maria şi a preluat frâiele afacerii “prooroceşti”. “Poporul cel vechi” al Verginicăi n-a suportat vizibilele sale eforturi de a se căţăra în vârful catargului la putere, şi a reacţionat fie prin întoarcerea spatelui, fie printr-o combatere zgomotoasă şi agresivă a noii “proorociţe”. În special femeile nu puteau s-o sufere pe Mihaela, care povesteşte şi astăzi cum i se făceau ei vrăji şi “moşmoande” pe vremea Verginicăi şi a Mariei, de către femeile din “popor”, care aveau mereu impresia că “moldoveanca le fură bărbaţii”, căci Mihaela era venită de departe, din Moldova, şi se spune că pe vremea aceea era tânără şi frumoasă şi de aceea toţi creştinii erau topiţi după ea. De altfel, Mihaela este obsedată şi astăzi de impresia că alţii se ocupă permanent cu aşa ceva, pe motivul că “le vor lor răul” (Mihaelei şi lui Nicuşor). De aceea ea evită cu îndârjire să fie fotografiată sau filmată de cineva, ca nu cumva să i se facă “fermece” cu fotografia, iar vrăjmaşii să-i ia ei puterile. În schimb, are grijă să profereze în mod repetat ameninţări şi blesteme chiar prin “Cuvântul” pe care-l fabrică, la adresa celor care se ocupă activ cu demascarea dedesubturilor pucioşeşti.

Una dintre femei (Victoria Jaravete) pretindea – fie din invidie, fie că spunea chiar adevărul – că Mihaela fusese adventistă în tinereţe, ceea ce ar explica mai uşor unele tendinţe de “reformă” care apar la ea încă din acele timpuri.

Nereuşind să atragă în sfera ei de influenţă aproape nici unul dintre vechii credincioşi (cu excepţia câtorva bărbaţi, printre care şi “păstorii” nea’Mişu şi nea’Cristea), Mihaela a purces la alcătuirea unui “popor nou”, format din tineri şi tinere dornici de o viaţă creştinească mai aparte. Cu acest “popor” ea a reuşit să întemeieze un simulacru de “mânăstire mixtă”, populată cu tineri şi tinere fără vreo educaţie religioasă şi fără vreo tundere în monahism, “popor” cu care a ridicat din temelii o clădire curioasă, cu acoperişul în formă de floare de lotus, pe care a numit-o “Templu de Nou Ierusalim”. A reuşit să sfinţească chiar acest “Templu”, denumindu-l “Biserica Noul Ierusalim”, cu concursul unui episcop care nu întrezărea atunci scopurile ascunse ale Mihaelei. (Ulterior însă, această biserică a fost desacrată prin înseşi practicile şi învăţăturile eretice pe care ea le-a găzduit în anii care au urmat.) După ce episcopul care fusese amăgit a fost trezit la realitate de Sinodul BOR din ianuarie 1993 şi s-a dezis public de legăturile sale anterioare cu pucioşii, Mihaela a dat cărţile pe faţă: nerecunoaşterea din partea BOR a “lucrării de la Pucioasa” era echivalată de ea ca un afront adus lui “Dumnezeu” care vorbea prin proorociţele Lui la Pucioasa, iar BOR era considerată o “Biserică apostată”. Din acest moment a apărut cotitura şi schisma. Deşi chiar Verginica, în tot cursul vieţii ei, îi soma pe adepţii săi să nu iasă din Biserică şi să-i respecte pe preoţi, Mihaela începe o campanie furibundă de denigrare a preoţimii şi a Bisericii Ortodoxe Române. Despre preoţi, ea spune că “toţi au pe frunte pecetea lui Antihrist”, iar despre BOR că este o biserică apostată, căzută din adevăr prin simplul fapt că a renunţat la calendarul cel vechi şi l-a adoptat pe cel nou. De altfel, în viziunea ei nimic nu mai era bun în Biserică. În consecinţă, adepţii pucioşi au părăsit în masă bisericile strămoşeşti şi s-au băgat sub oblăduirea unor aşa-zişi “preoţi” pucioşi, aleşi pe sprânceană de Mihaela, dar fără nicio legitimitate, îndată ce nu aveau hirotonie validă.

Mihaela şi-a asociat apoi la “domnie” pe Nicuşor Nedelcu şi împreună încep să-i intoxice pe creştini cu “mesaje venite din cer” – texte abil compuse de Mihaela ca să întreţină o psihoză apocaliptică şi o stare de vinovăţie perpetuă în adepţii pucioşi. Tot împreună, ei culeg aceste mesaje într-o colecţie pe care o denumesc “Evanghelia cea nouă de Nou Ierusalim”. Curând, ereziile încep să curgă în valuri: Taina Căsătoriei este desfiinţată, Taina Preoţiei este desfigurată, taina Botezului devine caducă, îndată ce toţi copiii care se nasc după înfiinţarea “Noului Ierusalim” la Pucioasa sunt consideraţi fii ai desfrânării şi ai diavolului. România este declarată un fel de Mecca a creştinilor, spre care vor curge în valuri toţi locuitorii pământului, ca să se închine liderilor pucioşi. Apocalipsa este declarată a fi o proorocie în plină desfăşurare, care împlineşte “coborârea Noului Ierusalim din cer pe pământ", iar “Domnul” este anunţat că este deja venit la Pucioasa, unde a început Judecata cea Mare. Pucioşii declară că au început să învie morţii, deşi niciunul dintre “cei înviaţi” nu s-a arătat până acum la faţă. Spiritismul este în toi, spiritele morţilor sunt chemate la Pucioasa şi vin de pe lumea cealaltă şi vorbesc, iar vorbirea lor este adăugată la canonul pucioşesc al “Noii Evanghelii” de la “Noul Ierusalim”. Pucioasa este declarată “Noul Ierusalim” Român, iar românii pucioşi sunt numiţi cu numele “Noul Israel”. Limba română este declarată limba oficială pe care o vorbeşte Dumnezeu şi îngerii din cer, proorocindu-se că în curând toţi locuitorii pământului vor fi nevoiţi să înveţe limba română, ca să înţeleagă fără translator ce le vorbeşte lor “Dumnezeul” Pucios din cer:

“Duhul lui Dumnezeu grăieşte peste România. Dumnezeu grăieşte în limba română. Pace ţie, românule, poporul Meu! Pacea Mea şi înţelepciunea Mea cerească să coboare peste tine, fiu de român, fiule creştin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 14-5-1995)
Numele de “rromân” este singurul nume sfânt de pe pământ:

“Duhul înţelegerii tainelor cereşti să fie cu voi şi să vă înveţe cele cereşti peste pământ, fii ai lui Israel, fiilor români, că numele „român“ este nume sfânt, precum „Israel“ este nume sfânt. Amin, amin grăiesc vouă: vouă şi la tot neamul omenesc de pe pământ: numele „român“ este nume sfânt.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 28-5-1998)

Judecata cea Mare a început şi morţii sunt judecaţi tot în limba română:

“Cartea judecăţii s-a deschis pe pământ, iar masa ei este grădina Domnului cea din mijlocul României, şi toţi morţii mari şi mici aud pe Domnul grăind în limba română. În toate laturile lumii nevăzute se aude cuvântul lui Dumnezeu, Care grăieşte pe româneşte vestea învierii şi cuvântul mângâierii peste cei ce aşteaptă ieşirea şi facerea din nou a lumii, învierea lumii care aşteaptă aceasta.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 21-11-2000)

din pacate putini au rabdarea sa citeasca kilometri de postari...asa ca mai bine concentreaza ce vrei sa spui in cateva fraze.

Dumnezeu zice in Sf. Biblie (scuze, nu stiu citatul, dar stiu in mare ce zice) ca unui eretic sa ii explici o data calea cea dreapta si daca nu intelege sa ii zici a doua oara, iar daca tot nu vreau sa inteleaga nu ii mai spune. Faptul ca te stradui si ei nu inteleg nu inseamna ca esti responsabila pentru indreptarea lor.

Asa e medusa, nu am rabdare sa citesc de pe calculator. Inca deabea imi fac rabdare sa scriu.

De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te (Tit, 3,10)

Faci însă o confuzie. Comentariile acestea sunt menite nu neapărat să-i întoarcă pe cei încăpăţânaţi la adevăr, ci să-i ferească şi pe alţii de ispită. Iar lungimea lor nu este determinată de un capriciu, ca şi când cuiva i-ar plăcea să vorbească mult. Pur şi simplu sunt multe de spus, pentru că pucioşii sunt aceia care suferă într-adevăr de logoree cronică, ei fiind aceia care creează automat dreptul la replică.

Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.(Luca, 21,19)

Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.(Iacov, 1, 3-4)

Acest citat il inteleg prin faptul ca trebuie sa rabdam durerile ce ne chinuie, sa rabdam precum a facut Mantuitorul Iisus in patimile sale.
MARE ATENTIE MARIA!!! CALCULATORUL ESTE FOARTE NOCIV CREIERULUI!!! PARALIZEAZA PARTEA STANGA A CREIERULUI, PARTE IN CARE SE PRESUPUNE CA SE FORMEAZA SENTIMENTELE!!!
DACA NU MA CREZI DA O CAUTARE PE GOOGLE. DESPRE NOCIVITATEA SA SPUN SI MULTI PREOTI.

Greşelile de ortografie nu ar trebui să fie transformate într-un capăt de ţară. Îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste; altminteri, se va găsi îndată cineva care va găsi cu cale să-ţi spună: Nici tu nu eşti pe calea ortodoxiei, pentru că scrii cuvântul scrii cu un singur "i" !

Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,... (Efes.4,2)
Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. (Col.3,13)

Delire
 

Daca intr-adevar cei de la Pucioasa sustin ca Ilie a venit pe Pamant in 1956 sunt tare rataciti cu mintea si duhul. Daca a fost asa cum sustin, dece nu s-a sfarsit lumea? Pt. ca spune in Apocalipsa a numarul de zile pe care Sf. Ilie il va petrece pe pamant inainte de sf. lumii si au trecut prea multe.

Mulţumesc pentru atenţionare, n-am ştiut că alege mereu şi cu dibăcie numai emisfera stângă. Dacă voi observa vreo schimbare la mine îţi promit că eşti prima pe care o să te anunţ.

aici e vorba de rabdarea in credinta, nu rabdarea de a citi un post kilometric.

Foarte rau ! datoria ta fatza de Dumnezeu si fatza de societate este sa te mariti si sa ai copii.
In felul acesta vei trai din banii sotului si va fi OK.

Pucioşii pretind că Ilie a venit la ei nu odată, ci de mai multe ori, ca să le aducă mesaje din cer; dar n-a venit în trup, ci în duh. Biblia ne spune că Sfântul Ilie s-a suit la cer cu trupul; deci, ca să vină numai în duh, musai că Ilie s-a despărţit pentru o vreme de trup, lăsându-l să se mai hodinească în cer, şi a coborât apoi doar în duh, la Pucioşi. În anul 2003 de exemplu, Ilie Puciosul se coboară cu duhul şi anunţă înregistrarea domeniului oficial de pe internet al pucioşilor, de pe care se propovăduieşte de atunci încoace "Cuvântul Pucios" în toată lumea, dar puţini îl bagă în seamă. Apoi duhul lui Ilie s-a întors în cer fuga, fuguţa, ca să-şi ia trupul înapoi înainte ca acesta să apuce să se răcească.

Întâi de toate mă confunzi cu altcineva, că eu sunt vsovivi şi nu vsovi, căci vsovi era mai ţicnit ca mine şi mai prost... crescut, dar eu am ieşit din el şi m-am smerit ca să scriu corect pe Rrromâneşte, apoi pare că vrei să demonstrezi că am dat-o eu la întors, viţevercea viţentoarsa ca la cârcotaşi, asta fiindcă n-ai avut răbdare să citeşti ceea ce am scris şi ai trunceat scoţând în evidenţă ca şi cum eu aş încerca să o dau la întors viţeglobulpământesc când v-am zis că nu există nici un glob şi defapt eu am scris aşa căci vroiam să se înţeleagă că oricât ai roti cerbicea roţii molarului nu poţi scăpa de Adevărul care este Temelia Dreptăţii... şi apoi te erijezi la a fi dumneata câinele cel vrednic ce stă de pază nu la apărarea democraţiei ci iată a ortodoxiei care este după mintea unora o mare victimă, şi uite ai găsit dumneata pe horroropsita care cică trebuie apărată sărmana pretenţioasă şi nemulţumită. Ca în final să mă scoţi pe mine ca fiind ereticul şi sectantul de care vrei să fereşti pe creştini ca să nu asculte ei cu niciunchip de Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu ci de prefăcutul satana... citând dumneata îndemnuri folosite, fireşte, viţevercea de tine şi de toţi rătăciţii creştini ortodocşi... ca meduza de exemplu... pentru a-i îndemna la prostia de a nu crede voi că pe Pucioşi Dumnezeu i-a trimis la noi ortodocşii rătăciţi şi vicleni şi făţarnici ci să credeţi că noi suntem cei vrednici şi ei or fi nişte mincinoşi... Deci iată cum pleava se dă grâu şi respinge pe Domnul care vrea să ne scoată din mocirla în care ne învârtim. Şi astfel vă închideţi singuri Împărăţia şi Calea de a ajunge la ea fiindcă sunteţi fraieri şi nu vreţi ca să pricepeţi, de lene că:

''râde zgârciorb de boală spartă şi avară-i vhoropsit gardul şi-n lăuntru leneopardul cu pete... pe rochiţă fireşte... deoarece c-orb la c-orb nu-şi scoate ochii ci se încuragează reciporc''

Deci iată îndemnul tău terorist şi viţevercea folosit, ca să-l folosim şi noi ca hăbăucii, vicevercea, şi să ne luăm spre a noastră pierzare de un fals îndemn căci sf. Pavel a zis aşa cum zic şi eu, şi nu cum dai tu îndemnuri ce ne îndeamnă ca să ascultăm de un nene barinte gLumesc cu nărav autohton şi să credem ce iese în zaţul cafelei lui tanti grijania doar aşa din superstiţ-ul fricos lansat pe piaţă de ispisisikaa nemulţumită rea:

“Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.” (2 Cor.11,14)


Răspunsul este foarte clar pentru proorocul mincinos, este dat în postările astea:

postarea 1, postarea 2, postarea 3, postarea 4.

Dar voi nu aveţi vreme ca să citiţi şi să vă daţi seama cine minte ca să aflaţi Cine este Acela Adevărul... care grăieşte peste pământ şi se vesteşte întru venirea Sa... Ziua cea mare a Domnului, Împlinirea Sabatului cel Veşnic pentru cei ce vor intra.

''Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide, cereţi şi veţi căpăta, căci cine dintre voi are inima ca atunci când fiul său îi cere o pâine să-i dea un bolovan şi când îi cere peşte să-i dea şarpe?'' ... un şarpe prăjit pe jar de cărbuni încinşi la ursul din pădure păcălit de vulpea argintie de şi-a pierdut coada, adică memoria... şi iepuraşii ce grozavi.

E un citat din memoria mea obosită. Ca să ştiţi că vine Bubunicul.

E o situaţie de tranziţie de care nu mă consider vinovată cu nimic. Nu eu am distrus fabricile şi uzinele ţării, iar acum se plâng toţi că n-au locuri de muncă. Nu sunt împotriva măritişului, dar nici nu sunt de părere că el ar trebui făcut la comandă, sau din interes. Iar măritişul nu rezolvă problema, deoarece fiecare femeie pregătită într-o meserie sau o profesie trebuie să muncească, nu să stea acasă şi să şteargă praful de pe mobile. A trăi din banii soţului este absolut echivalent cu a trăi din banii părinţilor. Altminteri vei găsi şi soţi îndreptăţiţi să stea acasă şi să bea banii muierilor lor.

nu e nicio tranzitie...astea sunt aburelile politicienilor...iti spun eu ce este..drumul catre groapa.