|
Citat:
Unii spun ca este buna , altii ca te bucura, altii ca este eutrofica... Eu cred ca ea odihneste si ca de fiecare data te cufunda in pace ! Lucru unic ! Traire fundamental nesingura . Si pt. toate acestea , ce cuvint minunat s-a ales : Iubirea ! Sa ne bucuram ! Daca am intilnit Iubirea si am contrazis-o , inseamna ca nu era pt. mine...ori poate invers ?! Dar ma bucur ca ea nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu nevuciinta,nu cauta ale sale, nu se aprinde de minie, nu gindeste raul... ! Ca ea ... toate le rabda si ca mai ales , nu cade niciodata ! Ma bucur sa te reaud sora , si ma iarta, rogu-te pt. trecute greseli ! |
Citat:
|
Citat:
|
@Iubirea
Dumneavoastra imi spuneti: << Da, eu cred ca Dumnezeu este la "dispozitia" noastra insa sa nu uitam de DREAPTA SOCOTEALA (cred ca pe asta se baza si Zaharia cand a ales sa scrie acel mesaj, folosind termeni ceva mai exagerati) Parerea mea este bazata pe evolutia evenimentelor din Sf. Scriptura iar exemplul suprem este Iisus Hristos si daca vrei sa intelegi mai bine citeste si aprofundeaza Epistola 1 catre Corinteni a Sf. Ap. Pavel (cap. 13)...si astfel sper sa intelegi ca niciodata creatura nu va fi mai presus decat Creatorul pentru ca nu exista o competitie....Dumnezeu nu ne-a creat sa aiba cu cine concura, ci ca sa aiba cu cine lucra/ comunica si pe cine iubi ...iar daca El ca si Creator nu este un permanent EXEMPLU pentru creatie, atunci cum poate pretinde ca noi sa ajungem la "asemanare" cu EL? In fine, subiectul e prea amplu din pct meu de vedere si cred ca merita discutat doar in contextul in care "vorbim aceeasi limba".>> 1. Va rog frumos, detaliati (daca se poate ), ce inseamna: <<In fine, subiectul e prea amplu din pct meu de vedere si cred ca merita discutat doar in contextul in care "vorbim aceeasi limba".>> Ce ar insemna „sa vorbim aceeasi limba”? Sau: ce va face sa credeti ca n-am vorbi aceeasi limba? 2. E dreptul dvs. sa credeti ca Dumnezeu este la”dispozitia “noastra. 3. Vorbiti despre Dumnezeu, Tatal Ceresc caruia ne rugam in Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru: „Faca-se voia a Ta precum in cer asa si pre pamant”? Vorbiti despre Dumnezeu care ne porunceste?(Vezi Decalogul) <<1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. 4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste. 5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. 6. Sa nu ucizi. 7. Sa nu fii desfranat.8. Sa nu furi. 9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau. 10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.>> Daca „ne porunceste” cum poate sa fie: ”la dispozitia noastra”? 4. Vorbiti despre Dumnezeu Tatal, Creatorul, Atoatestiutorul care i-a izgonit din Rai pe protoparinti pentru neascultare? Spune Parintele Arsenie Papacioc, despre care vorbiti: <<Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul. Nu exista pacat mic! A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. >> http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...eti-68411.html 5. Vorbiti despre Dumnezeu Creatorul care vazand :<< Pământul însă se stricase în fața lui Dumnezeu și se umpluse pământul de silnicie. Și a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, și iată, era stricat; căci tot trupul își stricase calea sa pe pământ.>> (Facerea 6, 11-12) Si apoi Potopul.... <<Și a murit tot trupul ce se mișca pe pământ: păsările, dobitoacele, fiarele, toate vietățile ce mișună pe pământ, și toți oamenii; toate cele ce aveau în nări suflare de viață, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit. Și s'a stins toată ființa ce se afla pe fața'ntregului pământ, de la om pân' la dobitoc și pân' la târâtoare și pân' la păsările cerului, toate s'au stins de pe pământ; și n'a rămas decât Noe și ce era cu el în corabie.>>(Facerea 7,21-23) Păi, cum e Dumnezeu la dispozitia noastra? 6. Eu n-am spus nicaieri despre cel creat (creatura) ca este/sau poate sa fie egal cu Creatorul si nici ca ar exsita concurenta intre Dumnezeu Creatorul si om, creatia Sa. E afirmatia dvs. si daca credeti, poate o si explicati. 7. Da, Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, dar e cel putin mandrie sa spui ca esti egalul lui Dumnezeu. Mantuitorul Hristos Insusi a dat ascultare pana la moarte lui Dumnezeu, si atunci: Cum este Dumnezeu la „dispozitia”noastra? Dumnezeu ne iubeste, dar ne cere sa-i respectam poruncile. Ne promite Raiul, dar trebuie sa luptam cu noi insine pentru a-l dobandi. <<Spune-le: Așa grăiește Domnul!: Viu sunt Eu; Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul din calea lui și să fie viu. Întoarceți-vă cu dinadinsul din calea voastră cea rea!; de ce, dar, să muriți, o, casa lui Israel? >> (Iez. 33,11) <<Oare voiesc Eu cu tot dinadinsul moartea nelegiuitului – zice Domnul –, sau mai degrabă să se abată de la calea lui cea rea și să fie viu? (Iz. 18,23); >> <<Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare – zice Domnul –; de aceea întoarceți-vă și veți fi vii.>> (Iz. 18,32) <<Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.>>(1Tim.2,4) <<Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând El ca vreunul să piară, ci ca toți să ajungă la pocăință.>> (2Petru, 3,9) Sa ne amintim de ce a cazut Satan? <<De ce a căzut Satan din ceruri? Satan a căzut datorită mândriei. El a dorit să fie Dumnezeu, nu să fie un slujitor al lui Dumnezeu.>> http://www.gotquestions.org/Romana/caderea-Satan.html |
@Iubirea
Vorbind despre Iubire <<Că într'atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.>> (Ioan 3,16) Ma bucur ca ati amintit si de Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, Apostolul Iubirii. Ma mir ca inca nu v-a acuzat nimeni de modernism, ecumenism etc. Se vede treaba ca aceste apelative sunt doar pentru anumiti forumisti. Mantuitorul Hristos, In Predica de pe Munte, ne spune:<< Drept aceea, fiți voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!>> Asta nu inseamna ca daca o sa reusim sa fim desavarsiti, vom deveni dumnezei. |
"Raul este ca o bacterie proasta - se multiplica irational, acapareaza toate resursele si sfarseste prin a-si ucide gazda si a muri impreuna cu ea" -AlinB, pe topicul "de ce nu fac pravoslavnici mai multi copii".
Splendid, Alin; absolut magistral! |
Bacteriile sunt proaste doar pentru aroganța noastră care n-a prins Duhul Dumnezeirii foșnitor în zidirea toată.
Cât de înfierbîntat poate fi un om, ca să numească "proastă" o bacterie, o făptură a Domnului, o lucrare a Mâinii Lui? Bacteria, un bastion de neînvins al Vieții, pe explorarea căruia, unii îndrăzneți infinit mai fini, precum bunăoară biologul Francois Jacob, au luat deja, demult, premiul Nobel.... În timp ce alții băteau marea cu bicele!... Bacteria e un pixel în Telescopul Ochiului lui Dumnezeu și totodată un făptuitor tăcut al Umbrei Degetului Lui! |
Cred ca s-a deraiat pe aici. Asa discuta oamenii in care s-a petrecut convertirea, care este transformarea in Cristos ?
Daca in privinta lui Mihailc lucrurile imi erau mai demult limpezi, in schimb cu dumneata, frate Cezar Ioan, am o surpriza neplacuta. Ce te face sa raspunzi batjocurii cu ofensa ? Te infierbanti prea usor si, ca un adolescent pasional, cazi de la o extrema la alta, huiduind azi ceea ce ai admirat ieri. Nu interlocutorul dumitale este cel pe care mi l-ai laudat ca un exemplu de crestin, in timp ce eu am exprimat rezerve, in urma cu vreun an si un pic ? Reveniti la sentimente mai bune. Daca nu ne putem iubi aproapele, macar sa fim politicosi. |
Mulțumesc pentru mustrare. Îmi cer iertare.
(cât despre bacterie, îmi păstrez părerea) |
Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 15.03.2008 Mesaje: 2.718 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif E specific iubirii să fie pur și simplu, atunci când această înființare este posibilă. Și nu mai stai atunci să calculezi dacă e condiționată sau necondiționată, se hrănește din calități sau din absența noncalităților, că e o achiziție a ego-ului sau o emanație a unei simțiri purificate de orice interes meschin. Te bucuri de ea și o faci să crească în Duhul Sfânt. Cred că în viața duhovnicească trebuie să fim realiști, deci onești și să pornim de la ceea ce suntem nu să ne văicărim gândindu-ne la ceea ce ne-ar place nouă să fim. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1399368086 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.303 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif O lucrare foarte interesanta,pe care vroiam mai demult sa o recomand,atat prin structura cat si prin bibliografia care a stat la baza ei, este cartea domnului profesor Martin Hengel intitulata: ,,Between Jesus and Paul:Studies in the Earliest History of Christianity".Cartea este o lucrare de nivel universitar,nu stiu sa se fi tradus in romana si prin urmare se poate aduce prin comanda,ea fiind destinata in general celor cu studii in domeniu sau macar pasionati de acest tip de cercetare. Domnul profesor Martin Hengel Ph.D (14.12.1926-02.07.2009) a fost profesor emerit de Noul Testament si Iudaism timpuriu la Universitatea din Tubingen:,,Acum cateva luni editorul meu american m-a intrebat:De ce esti asa de conservator?".La acel moment i-am raspuns simplu: ,,De ce nu?" Poate ar fi trebuit sa adaug:aceste distinctii intre conservator si liberal, sau chiar progresist sunt in ultima instanta lipsite de sens.Suntem preocupati numai de adevar, teologic si istoric.Adevarul este singura noastra obligatie,el trebuie cautat si aratat.La final el va triumfa peste toate conjuncturile,peste toate dorintele noastre de a fi corecti,peste toate constructiile noastre imaginare si nelinistile noastre: ,,Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar." II Corinteni 13.8".(Profesor Martin Hengel) |
Citat:
Citat:
|
Frumoase postari,sublime as putea spune...
Din pacate,o parte dintre ele nu sunt decat niste postari frumoase,ba chiar"cele mai bune"dintre postari dar asa si raman ,niste idei frumoase scrise de idealisti si de indragostiti de intelectualitate(de propria intelectualitate daca vreti). Idei frumoase in virtual,care vor cadea la primele incercari in practica iubirii,intelegerii,acceptarii si iertarii aproapelui. La primele neintelegeri,la primele discutii in contradictoriu cu alti frati intru credinta! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1275855357 Mosh-Neagu http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 20.04.2010 Religia: Ortodox Mesaje: 1.094 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Parerea celorlalti? Depind de parerea celorlalti cam in aceiasi masura in care si ceilalti depind de parerea mea. Nu pot sa spun ca nu-mi pasa fiindca ar insemna sa fiu egoist, infatuat, penibil in ultima insrtanta. Trebuie sa iau in serios si ceea ce cred ceilalti, dar acei "ceilalti", in principiu, inseamna cel putin "ceva", daca nu "enorm de mult"! |
Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin: https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf |
Vaii, ce dragut e filmuletul :X:X:X
|
Citat:
Ca si de data asta cand ati postat filmuletul :) Multumim pt momentul plin de zambet ! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1399368086 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.304 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Ferestrele istorice ale Bibliei Despre ce este vorba. Acest topic are drept scop mici prezentari istorico-teologice, dar in special istorice, despre diverse evenimente, date sau personaje biblice.Intentia este de a aduce in fata celor mai putin familiarizati cu aspecte de acum aprox 2000 de ani si chiar mai mult scurte si concise opinii care sa-i ajute sa inteleaga mai bine contextul Vechiului Testament precum si pe cel al Noului Testament.Desi ne imaginam, de multe ori, ca putem aduce acele timpuri exact in forma lor in prezent ar trebui sa stim ca de multe ori acele timpuri au avut specificul si particularitatile lor si daca doresti sa le intelegi corect atunci trebuie sa intelegi contextul lor, cine erau acei oameni si de ce gandeau asa, ce factori i-au influentat si in ce mod experienta lor istorica poate fi tratata ca un mesaj viu si nu doar ca o relicva a trecutului.Insa mai trebuie precizate doua aspecte: 1.Acest topic se bazeaza pe ceea ce am eu drept lucrari la dispozitie si prin urmare va avea o sfera limitata insa este un topic facut din pasiune si prin urmare este deschis postarilor oricarui membru care considera ca are ceva interesant de prezentat. 2.Analiza istorica a acelor timpuri este departe de a se fi incheiat,ea este, de fapt, in plina expansiune si prin urmare luati opiniile care vor fi postate drept rodul cercetarilor la acest moment.Ele, in viitor,pot suferi modificari dar, din cat le-am analizat eu,deschid ferestre interesante spre acele timpuri.Sunt foarte multe lucrari de acest tip si intrucat nu sunt un profesionist m-am gandit la mici sinteze,clare,la obiect si cu detalii cat mai interesante.M-am gandit ca nu toti au resursele necesare pentru a-si procura acest gen de analize ( deloc ieftine daca este sa ma intrebati pe mine dar munca de calitate costa) si atunci de ce nu as aduce ceea ce am eu in speranta ca cei ce vor citi,poate manati si ei de credinta si pasiune vor cauta mai mult, pentru propriul lor folos.Oricum m-am gandit ca rau nu are cum sa faca :) Cam aceastea ar fi gandurile de inceput,sa ne auzim cu bine la primul episod pe care l-am ales din Noul Testament.Dumnezeu sa ne calauzeasca. |
Demetrius http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.04.2012 Mesaje: 1.174 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de iliegh http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Am o intrebare pentru cei din topicul acesta. Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata. Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice. Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic. Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ? Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu. Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea. Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil. Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate. Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta... |
Demetrius http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.04.2012 Mesaje: 1.174 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de iliegh http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Am o intrebare pentru cei din topicul acesta. Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata. Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice. Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic. Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ? Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu. Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea. Demetrius: Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil. Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate. Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta... |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1335274448 zaharia_2009 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 05.07.2009 Locație: Romania Religia: Ortodox Mesaje: 2.228 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de Jennyy http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Daca inca se naste intrebarea frate drag, e semn ca suntem vii! Si unde exista viata exista si nadejde. Oare cati dintre noi nu am dat spre inmormantare frati, prieteni, parinti? Oare nu aceste evenimente ar trebui sa ne schimbe viata? In fata gropii..devii neputincios. Te vezi..cine esti, tu, omule.. Ma gandesc.. ce bine ar fi sa lasam ceva in afara..cum spunea vredincul de pomenire parinte Arsenie Papacioc! ce putem lasa noi in afara daca nu copilasii nostri (trupesti sau duhovnicesti)? Ce putem lasa noi afara? sa ne analizam vietile, sa gasim ceva in viata noastra, "ceva" ce merita sa ramana in afara...cand vom fi in umbra gropii.. Dupa mintea si inima mea de mama, CRED ca familia crestina este ceea ce putem lasa in afara gropii.. Asa cum spuneam si pe un alt topic, copii sunt "cartea noastra de vizita" spre RAI! Sa ne ajuta Domnul si Maicuta Domnului sa devenim cu adevarat FAMILE CRESTINA. Asa vom fi vii de-a pururi! Mare subiect ai atins, cu aceste vorbe, sora draga... mare de tot! Marirea sau marimea lui este indoit semnificativa. In primul rind ca desi noi ne nevoim cu rivna (vorbesc desigur despre acei crestini care cauta in permanenta sa vietuiasca dupa legile lui Hristos), stim, constientizam perfect Adevarul, avem exemple vi la indemina, chiar dovezi inmarmuritoare, totusi, atunci cind trebuie sa aplicam toate acestea la copiii nostrii... ei, atunci lucrurile incep sa scirtie si de cele mai multe ori ne musca tare ispita ca nu cumva sa lezam oarecum pe prunci cu nevointele, si atunci slabim "educatia". O slabim astazi, un pic si miine, si tot asa pina cind si copii nostrii ajung sa il caute pe Dumnezeu, cu adevarat si din toata inima, tot ca si noi: mai la virsta adulta si deobicei din cauza strimtorarilor si a esecului, in orice domeniu al vietii ar fi el. In al doilea rind, ca noi insine suntem ca exemplu pt. ei atit de departe de trairea adevarata incit orideciteori altcineva ne arata micimea noastra ne si umplem de nervi si ne tulburam! Noi umblam, vedem, pelerinam, auzim despre, cugetam, ne uimim si ne promitem insine ca de miine vom fi altii... numai ca miinele adevarat nu mai vine niciodata. Niciodata, pt ca viata in Hristos este grea! F. frumoasa dar foarte anevoioasa, ori crestinul de cele mai multe ori nu vrea sa puna osul lui in noroi si sa il sece. Este cea mai frecventa drama, rareori cunoscuta si recunoscuta de insusi crestinul si aproape nemarturisita sincer niciodata. Este asanumita "drama a intelectualului", sau a omului care a citit ceva "leteratura" la viata lui: intelege multe, pricepe multe, "crede mult", este mult umblat si mult citit, dar cu facutul... mai putin! Si pt. parintii care se indoiesc (desigur, fiecare este liber sa aibe orice pozitie fata de aceste cuvinte !) de cele scrise sa incercam sa facem o aducere aminte la un lucru care pe mine m-a uimit absolut din momentul in care i-am inteles tilcul: marele Constantin Brincoveanu, in clipa in care a fost dus la Constantinopol, nu numai ca nu s-a plins de situatie, nu ca ar fi incercat sa dea orice sultanului ca sa scape, nu ca ar fi invatat pe copii sa se salveze in cine stie ce chip, sau cine mai stie ce stratageme sa invoce sau sa puna in aplicare. Ci din contra, si-a trimis copii la moarte de trup, cu buna stiinta si fara tagada, fiind convins ca numai asa pot dobindi imparatia cerurilor . Multa vreme nu am stiut cum sa inteleg acest tilc si am crezut ca este un caz izolat in ortodoxie, sau in orice caz, f. rar. Numai ca de curind am citit o carte despre sfintii secolului XX din pravoslavnica Rusie. Acolo am citit despre parinti de copii care si-au indemnat copii sa se lase deportati si sa traiasca in conditii limita, in lagare, in gulaguri, tocmai pt a dobindi mintuirea. Si au crescut la casele lor astfel, sfinti si sfinte!! (Ier. IacovTupikov: Staretele ascete in lume). Pina in ziua de astazi exista parinti care "fabrica" sfinti din copii lor. Si paradoxal, nu din cei cu multa carte(si parintii si si copiii) ci doar din cei care traiesc cu adevarat in Hristos! Acestia intr'adevar lasa in urma lor CEVA! Doua lucruri mai am de adaugat : - care dintre noi, umblatii la biserica... sau pe la biserici, parintii acestor timpuri isi invata si isi cresc copii astfel? - acesti copii, ajunsi sfinti, ne vor judeca pe noi parintii de astazi, si vor fi de fata la judecata cind ne va intreba Hristos ce am facut cu pruncii pe care ni ia dat! Ce am facut cu ei, altceva decit bursieri la Harvard, masteranzi la Cambridgi, high manager la BRD, s.a.m.d. Raiul nu este plin, in primul rind, de intelectuali, ci de sfinti ! NB : in cele din urma, te rog sa ma ieri ca am incercat sa iau ca punct de plecare ideile tale si sa scriu si eu citeva pareri . Stiu ca tacerea este de aur si ca mai buna este nevointa in taina dar uneori cedez f. usor . |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...n/post_old.gif
[SIZE=5]florin.oltean75[/SIZE] http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif Senior Member Data înregistrării: 23.03.2011 Locație: Ardeal Religia: Ortodox Mesaje: 1.727 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Sinuciderea nu aduce usurare. Ci, de fapt, este trecerea unui prag catre dureri atroce, cu mult mai patrunzatoare si insuportabile decat cele prezente. Sinuciderea este o demonita deghizata in linistire, care ademeneste sufletul sa se arunce de buna voie in chinuri infioratoare. Sinuciderea ne lasa fara optiune. Dincolo doar o durere covarsitoare. Vai de cel ce se sinucide! Cand omul simte in aceasta viata dureri intense, gandul sinuciderii incolteste in inima lui. Daca nu-l alunga si nu i se impotriveste il cuprinde progresiv ca un cancer. Atata vreme cat omul nu se sinucide inca are optiune. Si nu e putin lucru posibilitatea alegerii. Viata in acest trup este foarte pretioasa. Fiindca prin patimirile prezente putem strange comori de fericire vesnica. Indiferent de pacatele savarsite, oricat de mari si grozave ar fi, cand omul accepta sa-si poarte suferinta, cand isi accepta destinul asa cum este el, cand isi accepta circumstantele actuale cu toate durerile din zi si din noapte - cu nadejde in Dumnezeu - incepe sa urce din intuneric spre cer. __________________ |
Topicul deschis de Cristian despre Parintele Galeriu aici .
|
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1312660317 Mihnea Dragomir http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 15.02.2010 Locație: Ținuturile Loirei, Franța Religia: Catolic Mesaje: 5.994 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Nu stiu de ce, atunci cand vine vorba de fapte bune, toata lumea se gandeste la a da un ban saracilor. Ce-i drept, meteahna asta nu este intalnita numai intre credinciosi. A intrat cumva si in "logica" limbajului politic. De exemplu, cand spui "ajutor social", te gandesti la ajutorarea celor mai lipsiti din punct de vedere material. Termenul de "social" a ajuns sa insemne "ceva despre saraci", in loc sa insemne "ceva legat de oameni in raport cu ceilalti oameni". Convingerea mea este ca, asa cum banii nu aduc fericirea, nici nenorocirea nu e ceva limitat la saraci. Si bogatii plang. Si bogatii au nevoie de ajutor. Si ei pot fi instrainati, raniti, cazuti, deznadajduiti. Si ei pot fi bolnavi, insetati, flamanzi, in inchisoare. Desigur, pe bogati nu-i vom ajuta cu bani, fiindca au mai multi ca noi. Pe bogati, insa, ii putem ajuta altfel, fiindca de alt ajutor au nevoie. Domnul nostru i-a ajutat pe oameni in general. Cu precadere pe saraci. Dar si pe cativa bogati. Casa din Capernaum unde locuia Domnul si ucenicii Lui, in afara de desele lor calatorii, era casa femeii bogate. Si noi putem sa-l aducem pe Cristos in casele celor bogati si nu numai ale celor saraci. Fariseul Nicodim era superbogat, ca si prietenul lui, Iosif din Arimateea. Lui Nicodim, venit noaptea pe Muntele Maslinilor, Domnul ii aduce cel mai mare ajutor: il lumineaza asupra importantei nasterii din nou. Si noi putem sa vorbim bogatilor despre acest lucru, si inca si mai bine ar fi daca le-am putea oferi exemplul nostru de eficienta a Botezului. Putem presupune ca si Iair, celui caruia ii murise fiica, era bogat. Era mai marele sinagogii. Si Domnul nu ii spune "ntt, pe fiica-ta n-am sa o rechem la viata, ca tu esti om bogat!". Si noi putem sa-i ajutam pe bogatii care au un necaz. Nu avem capabilitati sa inviem pe cei dragi ai lor, dar putem sa-i vizitam, sa le oferim consolare, sa vada ca nu sunt singuri. Post cu folos! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1384993458 Jennyy http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Member Data înregistrării: 21.11.2013 Locație: Romania Religia: Ortodox Mesaje: 76 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Da! sant vremuri grele..dar cand nu au fost? Nu mai vor religie in scoli? Sa ne transformam casutele si timpul petrecut cu copilasii nostri in ore de religie! Fratilor, sa nu stam si sa ne plangem de mila! sa nu uitam ca pe un copil educat crestineste in familie greu il doboara "vremurile". Mamelor, tatilor, avem datoria sa dam timpul nostru copiilor!! Sa ii invatam credinta noastra stramoseasca. Cu hrana cu care ii hranim cu aceea vor creste. Da! Nu mai vor religie in scoli! Poate ca meritam acestea..meritam vremurile pe care le traim.. Sa ne trezim parintilor! Sa ne trezim si sa devenim noi insine profesori adevarati ai copiilor nostri. Ei sunt cartea noastra de vizita... Cu ce ii vom hrani cu aceea vor creste! Sa nu plangem. Sa nu ramanem intr-un punct mort, sa ne lamentam. Inima nu o poate lua nimeni! NICIODATA! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1317123063 dobrin7m http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.08.2010 Locație: Londra Religia: Ortodox Mesaje: 3.443 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Mireanul casatorit, pe langa razboiul duhovnicesc al lui insusi mai are un razboi de dus: razboiul cel dimpreuna in care cand unul razboieste , cand celalalt, cand amandoi, cand cade unul, cand celalalt , cand amandoi. Atacurile ispitei tintesc si mintea ta si mintea celuilalt, cand nu reuseste cu unul, incearca cu celalalt. Uneori sunt ispite prin tine indreptate spre celalalt, si invers. Este atacata insasi unitatea celor doi in "trup si suflet", unitatea in iubire de Dumnezeu si de oameni. Nimic nu se masoara, aici, caci de masori si compari rugaciunea sau faptele bune intre cei doi, deja ai despartit unitatea celor doi. Deja nu mai esti trup si suflet. Instrainarea de lume, inseamna fuga de pacat si de duhul lumii, a te instraina de tovarasii partasi la pacat, a fugi de locurile pacatoase. In familie, fuga trebuie sa fie impreuna, altfel intervine cum am spus, departarea, fiecare cu diferitele lui preocupari, mai mult sau mai putin pacatoase, Nu vorbesc aici de preocupari normale, cum ar fi serviciul de exemplu sau daca unul picteaza avand acest talent nu trebuie sa picteze si celalalt. Preocupari, in sens duhovnicesc, la acestea m-am referit. Asadar avem aceleasi trepte ale scarii de urcat, asa cum ne invata Sf. Ioan Scararul insa , fiind in lume, un pic mai diferit: fazele lepadarea, despatimirea si isihia trebuie urcate atat de unul cat si de celalalt. "In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca., pentru ca voi toti sunteti una in Iisus Hristos. (Gal. 3:22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui. "Casatoria vine de la Dumnezeu – Mai întâi în instituirea sa primara apoi în înaltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Taina. Dumnezeu alegând pentru creaturile sale drumul potrivit pentru fiecare în parte, în doua stari: una mai sublima, fecioria; cealalta mai accesibila multimii, casatoria. Celor mai tari el le deschide imensitatea si porunceste dezvoltarea spre starile îngeresti ale cumpatarii. Pentru cei mai slabi El construieste cuibul casatoriei unde ele îsi vor griji slabiciunea lor. Insa acest cuib el îl face înca sublim! El îl înconjoara cu legislatia care-i înnobileaza si-l apara: “Dumnezeu este legiuitorul asezarii ei”. El o ridica pâna la demnitatea de Taina. Si ca ultima si nespusa maretie, El o face imaginea cuprinzatoare a unirii Cuvântului sau cu natura omeneasca." Sf. Ioan Gura de Aur Acestea fiind zise, sa stam sa ne gandim pe unde ne aflam, si sa vedem daca mai avem curajul sa atacam casnicia oricarui om de pe acest pamant. Suntem noi oare asa cum ar trebui sa fim? |
Vechi 20.12.2014, 20:14:55
CristianR's Avatar CristianR CristianR is online now Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014 Religia: Ortodox Mesaje: 583 Implicit -------------------------------------------------------------------------------- Duhovnicii recomandă, din câte știu și eu, ca în astfel de situații să strecori, măcar, binele, dacă nu-l poți face pe față. Sunt cazuri în care, pentru a face un bine trebuie să minți (cum au fost, spre exemplu, cei care au trebuit să ascundă niște nevinovați de cei ce căutau să-i ucidă. Și nu e cazul să ai mustrări de conștiință pentru așa ceva). Nu e omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, legea nu este imuabilă, nu trebuie idolatrizată, nu este o regulă căreia să i ne supunem fără a mai discerne între bine și rău. Suntem datori să facem binele cum putem. Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă. Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești? |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1317123063 dobrin7m http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.08.2010 Locație: Londra Religia: Ortodox Mesaje: 3.448 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Cea mai mare lectie pe care o sotie trebuie sa se sileasca sa o invete in casnicie este rabdarea. Daca exista iubirea dintre soti, atunci cu blandete , prin rugaciune va invata rabdarea. Domnul o va intari in rabdare si va incepe apoi sa lucreze cu cei doi. Tot ceea ce vine de la cel rau trebuie alungat din familie: minciuna, viclenia, ganduri ascunse, razbunarea. Aseaza in inima ta seninatatea si atunci seninatatea va fi si pe chipul tau. Imposibil ca sotul tau , care te iubeste, sa nu vada seninatatea ta si curatia ta sufleteasca. In tot cea ce faci respecta cuvantul lui Dumnezeu iar daca cel de langa tine, nu stie sau nu simte asta, spune-i lui Dumnezeu: Doamne eu te iubesc , Tu sti inima mea, da-i intelepciune sotului meu, ca sa Te poata iubi si el . Te rog Doamne nu ne lasa, ajuta-ne sa ajungem la Tine. Invata sa taci , vei avea timp sa te rogi mai mult. Rugăciunea este maică și împărăteasă peste toate faptele bune spune Par. Cleopa Iata deci, de ai un sot necredincios, cu rugaciunea practici credinta. __________________ |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1312660317 Mihnea Dragomir http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 15.02.2010 Locație: Ținuturile Loirei, Franța Religia: Catolic Mesaje: 6.007 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de maria.15 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Voua care va e cea mai draga? Si de ce? Poate este locul in care manastirea e asezata,linistit si retras,poate e arhitectura ei,marimea impresionanta, poate e vorba despre monahii sau monahiile care traiesc acolo...povestiti totul,ca sa ne folosim si ceilalti. De departe, Dragomirna. O arhitectura absolut geniala, care imbina clasicul, stiinta proportiilor, cu indrazneala care i-a dat un chip zvelt, o infatisare elansata parca spre cer, un fel de "gotic rasaritean". Piatra la vedere (e netencuita, in cea mai mare parte) ii da o amprenta a vesniciei. Iar vesnicia se reflecta pana si in termometre, facand-o racoroasa vara si calda iarna. Cand aud urarea curenta "casa de piatra" am in fata ochilor Manastirea Dragomirna...Scarile, oarecum secrete, dintre ziduri, adica dintre peretele exterior de piatra si peretele interior (tot de piatra), atat de inguste incat permit accesul unui singur om tupilandu-se duc spre celule in care faceau penitenta calugari condamnati de judecati canonice. Astazi, Dragomirna e o manastire de maicute. O intamplare amuzanta din vremea cand eram adolescent. Nu departe de manastire, dar evident nu in incinta ei, e un lac. Apele lui curate, m-au imbiat cand eram calator intr-o zi de vara. Am profitat ca aveam slipul la mine ca sa fac o baie buna. Buna, o scurta vreme. Ceea ce nu prevazusem era ca acest lac e in proprietatea manastirii (odinioara foarte bogate, avand mosii si robi). Un colectiv ad-hod format din trei maicute, condus de una mai varstica ce avea chip si aere de stareta m-a interpelat cand eram in mijlocul lacului, chemandu-ma la mal. Mi s-a explicat ca nu se face baie in lacul manastirii si am fost intrebat daca nu mi-e rusine. Adevarul e ca nu-mi era de loc rusine, doar eram in costum de baie. In schimb un mare bat, mai degraba un fel de bata pe care o purta o maicuta mai tanara (cred ca vroia sa ma bata) a fost argumentul care m-a convins sa-mi intrerup baia si sa dispar din raza lor vizuala spre locul unde imi lasasem prosopul si hainele de oras. Alta data, eram in campingul manastirii (exista un camping cu colibe in apropiere, e frumos vara). Tatal meu si cu mine ne scosesem merindele sa mancam. Era si un caine de pripas pe acolo, cum se intampla invariabil in orice camping din Romania. Am scos pachetul de unt sa imi ung o felie. Am raschetat putin unt cu cutitul, pe urma m-am intors o clipa sa ung felia. Dupa doar cateva secunde, tatal meu ma intreaba unde am pus pachetul de unt. "Ce, nu-vezi ?" l-am intrebat, aratand cu cutitul spre locul unde fusese o clipa mai devreme. "Nu, nu-l vad!" declara tata. Adevarul e ca nici eu nu-l mai vedeam. In schimb, am vazut un caine lingandu-se pe bot la picioarele mesei. Cand a avut timp sa-l inhate fara sa-l vedem doi oameni asezati fata in fata, cand a avut timp sa infulece un pachet intreg de un sfert de kil de unt si cum de nu i s-a facut rau, ramane si azi un mister. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1387652721 Parascheva16 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.02.2013 Religia: Ortodox Mesaje: 1.706 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Botezul ortodox nu il face pe om ortodox. Botezul este doar inceputul, mai ales ca majoritatea romanilor sunt botezati de mici. Cand bine vb de oameni care au devenit ortodox la 40 de ani, e putin diferit. Taina Cununiei nu te face nici ea ortodox, mai ales in felul cum se face azi. Cati dintre cei care se cununa in Biserica, se spovedesc inainte? Cati sunt cununati de duhovnicul lor? Cati preoti tin o mica cateheza celor doi inainte de cununie? Cati preoti nu ciuntesc Taina Casatoriei? Stiti ca in Taina Casatoriei exista juramant, cu mana pe Biblie? Cati dintre cei casatoriti au facut acest juramant in timpul cununiei? |
florin.oltean75 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 23.03.2011 Locație: Ardeal Religia: Ortodox Mesaje: 1.737 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Mos Craciun este o expresie a luminii dumnezeiesti. Pentru ca astfel, o zi din cele 365, le putem insufla ideea ca o bunatate minunata, feerica, poate veni de sus, de dincolo de lume. Chiar daca Mos Craciun nu exista in carne si oase, exista ca simbol. Poarta o anumita lumina din Adevar, cea a generozitatii si bunatatii. Exista o mare diferenta mare intre falsitate si simbol, intre minciuna amagitoare si sens virtuos. Mos Craciun nu este un fals, care induce in eroare. Simbolul virtuos poate imbraca miriade de forme. Si nu avem nicio problema cu aspectul sau conventional atunci cand ii intuim sensul profund. Simbolurile sunt aripile mintii. Daca expresiile simbol ale virtutilor (care toate sunt emanate din Dumnezeu) sunt nerealitati amagitoare atunci nu ar mai trebui spusa copiilor nicio poveste. Iar adultilor nicio parabola. Pentru ca fiecare poveste, de fapt, este ireala. De ce sa ne ascundem in spatele irealitatilor din basme? De ce sa mai spunem basme copiilor? Spunem basme copiilor pentru ca simbolurile sunt usor inteligibile si lucreaza in inima lor virtutea, capacitatea de a diferentia binele de rau. Toate icoanele si toti sfintii sunt in fapt tot expresii ale dumnezeirii. Sunt doar purtatori de Lumina, nu Lumina insasi. Parabola sau basmul daruiesc si ele Lumina in chipul intelegerii. |
iustin10 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.01.2010 Mesaje: 2.071 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif A da cuiva care nu merita , nu este un simplu compromis de la calea rationala a echilibrului. Este insasi masura desavarsirii noastre,si totodata mijlocul de a lupta cu zgarcenia si indiferenta noastra ,care ne este de fapt adevarata fire. La fel cum a iubi pe apropiati e normal,dar a iubi pe dusmani e desavarsit. Firea noastra este rea, profund anocrata in pacat ,si de aceea trebuie si mijloace exceptionale pentru a o trezi . A face ceva care ratiunea iti spune ca e inutil,sau chiar nefolositor , a face doar din credinta , si impotriva primei tale impresii de respingere , este masura adevarata a credintei tale Nu e vorba aici de a judeca ce face celalat cu darul , ci mai mult de a judeca inselarea diavolului, care ,de cele mai multe ori,de aceasta 'ratiune' si 'masura' se foloseste ,pentru a ne paraliza orice fapta buna Daca am judeca astfel porunca Domnului "Celui ce vrea sa iti ia haina ,lasa-i si camasa" am spune ca este impotriva spiritului de conservare . Ba inca am spune ca nu ii ajutam celui care vrea sa ne ia ultimul biun al nostru, ca ii incurajam agresivitatea . Ca acela oricum va vinde haina noastra ,asa ca, sa luptam impotriva lui,in nici un caz sa ii dam,ca un surplus,si camasa. Gresala unor astfel de judecati este ca se canalizeaza ce face celalalt cu bunul astfel obtinut ,chiar pe nedrept, in loc sa se canalizeze asupra beneficiului imens al celui care reuseste sa isi infranga egoismul si gandurile lumesti . Al celui care reuseste sa castige cel mai important bun de pe lumea aceasta ,acceptand o mica pierdere nedreapta , si anume,reuseste sa intrevada dragostea dumnezeiasca, care este cea mai mare fericire aratata ochilor oamenilor. |
catalin2 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.12.2007 Locație: Brasov Religia: Ortodox Mesaje: 7.205 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Catolicii cred intr-un foc material, ceea ce e fara sens, e cea mai simpla dovada de greseala. Cum observau si ortodocsii la Sinodul Ferrara, pana la a doua venire a Mantuitorului sufletele nu au si trupuri, deci nu au cum sa simta un foc material. Catolicii la un moment dat inventeaza si adopta cate o invatatura gresita si apoi isi dau seama ca ea contrazice alte invatatura. Si in continuare se chinuie sa potriveasca invatatura gresita cu invataturile celelalte. Doar la Origene (iar sf. Grigorie a preluat aceasta conceptie) intalnim o pedeapsa vremelnica, la fel ca in cazul Purgatoriului. In plus, problema este si neintelegerea de catre catolici a harului, ca energie necreata. Astfel, focul este harul, care se pogoara cu "limbi ca de foc" peste Apostoli. Catolicii au inteles ca e un foc, din fericire nu i-a si parjolit, la propriu, pe Apostoli. Citez din cartea lui Larchet: "Putem considera doctrina Purgatoriului ca fiind in acord cu orientarea post-augustiniana a teologiei latine, cat priveste unele presupozitii teologice fundamentale, cum sunt: teoria augustiniana despre teofanii - intermedieri de natura creata intre Dumnezeu si om - adoptata de teologia occidentala, care se potrivea cu ideea unui foc curatitor creat si material, in vreme ce conceptia rasariteana despre energiile dumnezeiesti necreate nu permitea o astfel de idee. intr-adevar, pentru teologia ortodoxa energia divina, care poate fi sesizata ca lumina sau foc, este una singura si necreata, insa potrivit efectelor sale, primeste calificative diferite; astfel, ea este numita "curatitoare" cand il curateste pe om "luminatoare", cand il lumineaza, "indumnezeitoare", cand il indumnezeieste. Asadar, nu exista o lumina pentru drepti, si un foc pentru cei pacatosi, ci una si aceeasi energie dumnezeiasca necreata care actioneaza asupra lor in chip diferit - pentru ca ei insisi o percep in chip diferit -, potrivit starii lor duhovnicesti. Aceasta conceptie, care-si are radacinile in gandirea unor Parinti ca Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin si, desigur, Sfantul Grigorie Palama, sta la baza pozitiei Sfantului Marcu Eugenicul, atunci cand respinge teoria latina a focului curatitor la sinodul de la Florenta." |
catalin2 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.12.2007 Locație: Brasov Religia: Ortodox Mesaje: 7.215 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Toti oamenii au nevoie de magie, de o realitate nemateriala. Doar ca aceasta chiar exista si nu trebuie inventata, iar crestinii o cunosc. In America au creat o poveste magica imaginara pentru ca deja aveau o societate materialista, golita de magia lumii spirituale (se spune ca autorul povestii s-a inspirat chiar si religiile nordice). In opinia mea exista trei tipuri de magie, de spiritualitate. Prima este realitatea crestina, cu lumea ingerilor Dumnezeu. A doua este lumea din spiritualitate pagana, cu mituri si zei in spatele carora sunt ingerii cazuti. A treia este o lume imaginara, creata de atei ca o alternativa la lumea materiala pe care o cunosc. Povestile SF pentru adulti, iar pentru copii povesti de genul Mos Craciun. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1399368086 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.329 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Mihai ma bucur pentru excelenta observatie, din punctul meu de vedere,pe care ai formulat-o si mi-as permite sa argumentez de ce o sustin,pe scurt.Cei care vor privi cu atentie dialogul din Luca 17:20-21 vor observa cateva aspecte esentiale,pe care voi incerca sa le punctez,amator,pe scurt.Sunt evident doua planuri ale discutiei:intelegerea fariseilor cu privire la conceptul de Imparatie a Cerurilor si viziunea lui Iisus cu privire la aceasta notiune.Pentru a intelege primul nivel,cel al invataturii fariseice trebuie facute cateva precizari.Pentru a fi corect inteleasa ea trebuie incadrata in contextul socio-politico-religios al iudaismului ale timpuri.Si aici apar problemele.Sursele istorice nu sunt deloc bogate pe acesta tema ci mai degraba fragmentare si supuse schimbarilor ulterioare.In al doilea rand iudaismului acelor clipe,dpdv religios,nu prezenta o structura monolitica in conceptii,fiecare partida religioasa avand propriile conceptii sau abordari,pe mai multe teme, care puteau coincide cu ale altora sau intra in conflict.Este imaginea unui mozaic religios complex care necesita o uriasa munca de reconstructie si desi au fost scrise un numar impresionant de lucrari pe acesta tema lucrurile sunt departe de a fi clare.Multe aspecte au ramas inca la stadiul de ipoteze si cercetare. Apoi trebuie mentionat ca in acele clipe evreii traiau timpuri de fierbere religioasa si sociala,fiind precum un cazan sub presiune apasat sub mana de fier a Imperiului Roman.Tinuturile erau colindate de diversi exaltati cu pretentii de profeti,vindecatori,asceti apocaliptici,zeloti sau impanzite de diverse conceptii radicale ale unor miscari extreme precum esenienii,cu aripa lor radicala de la Qumran.Toata aceasta galerie de personaje religioase se plia pe framantari sociale,asteptari eschatologice si profunde nemultumiri,alimentate de interpretari inflacarate ale textelor profetice ale VT..O mare eroare ar fi sa cautam o logica a unei teologii sistematice intr-o lume care traia cumva mitic intre viziuni precum cele ale ,,Fiului omului" lui Daniel si asteptarile celor de la Qumran.Era a lume in care notiuni pe care astazi le-am putea considera ca fiind contradictorii existau simultan fara aceasta dificultate pentru oamenii acelor timpuri.Ratiunea noastra moderna nu are aproape nimic in comun cu intelegerea unor oameni pentru care diferenta dintre cer si pamant nu era deloc atat de categorica precum in timpurile noastre secularizate.Dupa cum spunea un cercetator ,,Nu-l cautati pe Aristotel in lumea profetilor eschatologici" :). In toata aceasta lume in permanenta stare de eruptie fariseii se detasau in mod cert prin suportul popular de care beneficiau.Pentru ei notiunea pe care o analizam noi nu era nicidecum o locatie undeva dincolo de nori unde,dupa moarte,sufletul fara trup urma sa traiasca fericit.O asemenea intelegere i-ar fi ingrozit complet.Pentru ei Imparatia,ce urma sa fie apocaliptic declansata prin venirea unui Mesia politic sau religios,urma sa aiba loc in acesta lume,prin restaurarea lui Israel si aducerea tuturor oamenilor la inchinarea intr-un singur Dumnezeu.Corelativ acestei idei,in calitate de aparatori atat ai traditiei scrise cat si a celei orale(una din marcile lor distinctive dpdv religios)fariseii credeau intr-o inviere a mortilor generala la acel moment,nicidecum unul singur inaintea tuturor(o alta tema in conflict cu invatatura lui Iisus).Un ecou in acest sens al invataturii fariseice il constituie raspunsul Martei (,,Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi) dat lui Iisus in episodul despre invierea lui Lazar.Aveau deasemenea propriile conceptii cu privire la starea sufletului dupa moarte,diverse traditii si invataturi specifice precum si cu privire la studiul Torei.Daca adaugam la acest lucru tendinte milenariste(care cumva au supravietuit pana in timpul cand a fost redactat capitolul 20 din Apocalipsa)atunci,incetul cu incetul,incepe sa capete contur o imagine extrem de complexa pe care,prin acesta nesemnificativa prezentare generala,nu am reusit sa o creionez nici macar la suprafata.Sunt numeroase si extrem de interesante studii pe acesta tema,de la NT Wright,Vermes Zeitlin sau Sanders,ca sa mentionez doar cateva nume universitare pe aceasta tema. Cu privire la acest concept in predicarea Mantuitorului aici cred ca se poate scrie o biblioteca de proportii epice,fie si numai pe analiza conceptului in parabolele lui Iisus.Este o analiza pe care nu ma simt pregatit sa o fac fie si datorita faptului ca studiind mai multe carti pe aceasta tema am realizat uriasa complexitate si profunzime a acestui concept in predicarea Sa.Cred ca alaturi de analiza notiunii de ,,Fiu al Omului" este notiunea care a declansat (si continua sa o faca)cel mai mare numar de analize teologice,fie si in ultimii 100 de ani(fara a mai mentiona scrierile patristice).Certe sunt doua lucruri:desi Iisus nu a condamnat esenta invataturii fariseice ci modalitatea ei de aplicare,invatatura Sa despre Imparatie este radical(si insist pe acest cuvant)diferita de asteptarile lor si de intelegerea lor.In al doilea rand studierea acestui concept in invatatura Mantuitorului este una(aici imi voi permite sa vorbesc cat am putut eu intelege)dintre cele mai fascinante,frumoase si inaltatoare calatorii spirituale pe care un suflet insetat dupa Dumnezeu le poate intreprinde in acesta viata.Imparatia Cerurilor,inaugurata prin venirea Mantuitorului,traieste inca intre tensiunea lui ,,deja" si ,,nu inca",un timp al asteptarii si prefacerii colective,spre ziua unui cer nou si al unui pamant nou,al venirii zilei Judecatii dar si a infrangerii definitive a raului si a mortii.Este un timp in care oamenii sunt inca chemati sa faca parte din ea,din anticiparea venirii ei complete.Dupa cum spunea un preot ortodox,si cu asta inchei: ,,În viziunea apocaliptică tradițională creștin-ortodoxă, explicația teologică plauzibilă pentru crizele pe care le traversează umanitatea este tocmai aceea că societatea contemporană în ansamblul ei trece printr-un fenomen de purificare prin care fiecare om poate dobândi sfințenia în împrejurările concrete ale vieții sale, cu conștiința că este deja parte a Împărăției lui Dumnezeu. Or, adevărul teologic este că, în loc să ne facem speranțe deșarte, va trebui să ne preocupăm și mai mult de certificatul cu care ne vom prezenta la Judecata de Apoi, pregătindu-ne cât mai serios în vederea marii zguduiri apocaliptice." Sper ca nu am spus multe prostii sau am plictisit,ar fi enorm de multe de spus si foarte multe de inteles si sper din toata inima ca orice suflet care doreste sa fie acolo sa traiasca inca de aici,atat cat putem acum,viata pe care a aratat-o Iisus,cel mai bun exemplu despre cum va fi viata in Imparatia Cerurilor.Asa sa va ajute Dumnezeu tuturor. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1275855357 Mosh-Neagu http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 20.04.2010 Religia: Ortodox Mesaje: 1.098 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Aud in multe imprejurari expresia: "Eu nu mai cred demult in mos Craciun!" Si e atata orgoliu in ochii acelei persoane incat nu poti sa nu-l compatimesti, desi el prin modul cum isi nuanteaza vorbele, radiaza de fericire ca te poate umili. Dincolo de orice speculatii mai mult sau mai putin filozofice, Dumnezeu oranduieste (nu doar ingaduie) spiritului "Mos Craciun" (nu duhului, fantomei, ci chiar magiei in sine) sa poata avea loc acolo unde gaseste caldura sufleteasca. Am doi baieti, acum indeajuns de mari sa inteleaga harul si voia lui Dumnezeu. Cel mic, avea 13 ani cand a primit magia in toata splendoarea ei, in timp ce cel mare (15 ani atunci) nu mai intelegea nimic. De fiecare data se straduiau pe cat le statea in putinta sa ne surprinda cand punem darurile, sau cotrobaiau peste tot inainte, acolo unde s-ar putea ascunde asa minunatii. Daca nu reuseau sa gaseasca, nu era meritul nostru, al parintilor, ci voia lui Dumnezeu. Atunci s-au inteles amandoi sa nu adoarma. Mai incercasera si cu ani in urma, dar fara succes. Am impodobit cu totii bradul si au ramas langa noi pana tarziu, cand au plecat in camera lor, lasand usa deschisa si ramanand atenti la orice miscare... deosebita. Atunci cel mic, aparea brusc in cadrul usii sa vada ce se intampla. Dar noi, desi nu ne straduiam in mod deosebit, lasam totul in voia lui Dumnezeu. Incet, incet, am reusit sa adunam cadourile gata impachetate de prin locurile unde erau puse cu cateva ore mai devreme cand ei mai erau cu colinda. Un alt amanunt important ar fi acela prin care am lasat "hazardul" sa aleaga locul in care vom amplasa bradul, iar "hazardul"... a vrut ca acest loc sa fie in dormitorul nostru, fara sa existe obiectii sau comentarii, intrucat nu hotarase niciunul dintre noi, asta. Dar cum era doua sau trei noaptea, si 'al mic continua sa se infatiseze in cadrul usii sa vada noutatile, ne gandeam ca de data asta nu vom mai reusi. "Cum o vrea Dumnezeu!", am zis. Ne-am culcat si noi pe la trei in noapte, desi la drept vorbind... nu dormea nimeni. Pe la patru, m-am ridicat incet si am pus sub brad o parte din cadouri, dar ceva mi-a spus sa nu le pun inca pe cele mai mari (o chitara, si alte cateva asemenea). Pe la 4,30, 'al mic vine si se baga intre noi spunand ca nu poate adormi, acolo si ca vrea sa ramana langa noi. Cum de nu a vazut cadourile de sub brad, n-am sa inteleg niciodata, desi venise de atatea ori cu ochii atintiti acolo. Nu stiu daca a reusit sa adoarma, dar era atent la orice misca in jurul lui. Pe la cinci, un sofer matinal cu o masina silentioasa, a intors in fata ferestrelor noastre. Stopurile rosii au luminat tavanul, fara sa se auda niciun zgomot. Zambind unui gand, am spus incet: "Ai vazut si tu lumina rosie?" Fara sa raspunda, s-a ridicat brusc si a privit sub brad unde erau asezate pachetele lucioase cu panglici si fundite, apoi a izbucnit spontan: "Daca mai spune cineva ca nu exista Mos Craciun, ma iau cu el de gat!" Apoi a zbughit-o sa-l aduca si pe fratele mai mare, suficient pentru mine sa asez si chitara pe fotoliul de langa brad, si celelalte pachete mai mari, mai in spate, dupa care sa ma asez in pat, prefacandu-ma somnoros. Pentru acea "magie", i-am multumit lui Dumnezeu din toata inima mea, chiar daca cineva ma condamna spunand ca sunt deja mari si rad ceilalti copii de ei. Pozitia noastra era simpla: nu va laudati si nu va certati. Sa va fie mila de cei care au pierdut ceea ce voi inca mai aveti! Totusi, dupa cateva saptamani, le-am spus ceea ce nu mai putea fi amanant, dar in acea forma incat sa inteleaga ca, toti parintii isi iubesc copiii, dar Dumnezeu prelungeste "magia" acolo unde crede El de cuviinta! |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1409346889 Theodore_of_Mopsuestia http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 07.05.2013 Mesaje: 750 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Citat: În prealabil postat de catalin2 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif Cred ca asta face parte tot din povestea cu Mos Craciun. Dar am observat ca e invers, cei ce spun de Mos au un aer de superioritate, ei se considera buni, cu suflet de copil, doar ei traiesc cu adevarat spiritul sarbatorilor. In timp ce ceilalti sunt idioti, nebuni, fara suflet, etc. Ma si gandesc ce tragedie pe copiii care au trait pana in sec. XX, cand s-a raspandit povestea cu Mosul. Cum au putut sa traiasca fara Mos Craciun? Ei de Craciun il sarbatoareau doar pe Iisus, cat de trista era copilaria lor. Si totusi au fost atatia sfinti, desi copilaria lor a fost mutilata de inexistenta lui Mos Craciun. Azi se spune ca nu se poate copilarie fara Mos si copilul va fi marcat pe viata daca nu crede in Mos. Mancam azi o felie de mamaliga si ma gandeam ce gust bun avea la tara, fata de malaiul acesta curatat. La fel si painea de casa (noroc ca am gasit paine de casa cu cartofi, care e in zona noastra), fata de painea fara prea mult gust. Si legumele fara gust, sau alimentele cu arome artificiale. La toate astea se poate adauga Coca-Cola sau Pepsi, care sunt apa cu arome. Si, de ce nu, tot ceva artifical, povestea cu Mos Craciun, care intregeste tabloul. Splendid spus, Cataline, la nivel de pamflet. Colegii Moshu si Ioan Cezar trebuie sa inteleaga ca nimeni sanatos la cap nu e impotriva jocurilor/gindirii "magice"/imaginatiei copilariei, ci impotriva ofensivei agresive, deopotriva de marketing si de substitutie mistica, a povestii cu "Mos Craciun". Ieri si BO si BC i-au cinstit pe primii martiri, cei 14000 prunci barbatesti ucisi de Irod. Pe asta si altele de acest fel trebuie sa ne concentram, nu pe intretinerea unor mituri. Era traumatizat copilul ortodox, catolic, protestant, pri sec. XVI-XVIII, ca nu exista "Mosu'"?! Aiurea; bucuria era a mersului la biserica, fiecare in comunitatea sa si dupa credinta sa, si apoi a primirii Euharistiei si apoi a cadourilor acasa. Nu e mai normal ca un copil sa stie ca primeste cadouri de la parintii iubitori?! Parintii sunt reali. Da, e normal sa se poata spune povesti de catre parinti, se pot deghiza in mos, etc. Adica nu "Mos Craciun" e problema, ci intensitatea actuala a povestii, care e sufocanta, aproape la nivel de cult. |
"Biserica nu trebuie înțeleasă ca un sistem închis. . . "
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1395862259 CristianR http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ser_online.gif
Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014 Religia: Ortodox Mesaje: 625 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Făcând parte din aceeași Biserică, citim aceleași cărți, împărtășim aceeași doctrină, ne raportăm la aceleași dogme și, totuși, înțelegem diferit. Cred că problema vine de la filtrul prin care receptăm tot ceea ce Dumnezeu ne transmite prin Biserică. Ceea ce respingem noi, cei socotiți ecumeniști, este această gândire mecanicistă cu privire la har și care face din mântuire și din învățătura ortodoxă un sistem bine articulat. Pentru cei ce gândesc precum Cătălin (și cred că sunt mulți), totul poate fi bine precizat, învățăturile se angrenează între ele precum roțile dințate ale unei mașinării. Toate ideile care alcătuiesc doctrina sunt astfel interpretate încât sistemul să funcționeze, iar ce nu se potrivește nicicum este înlăturat ca fiind greșit (sau relativizant, și nimic relativ nu poate fi acceptat într-un sistem rigid care are nevoie de o funcționare perfectă). Noi, însă, am prefera (poate) să fim numiți „personaliști”, pentru că toată învățătura Bisericii o raportăm la persoana lui Hristos și o interpretăm în așa fel încât să se potrivească cu Evanghelia Sa, iar ce nu se potrivește nicicum nu primim. Înțelegerea mecanicistă cred că se întâmplă din pricină că harul nu este înțeles cu adevărat ca fiind nedespărțit de Persoanele Sfintei Treimi, după cum iubirea cuiva este nedespărțită de persoana Sa, ci – deși numit „energie necreată” pentru că așa a spus Sfântul Grigorie Palama și așa îl numește Biserica – înțelegerea este tributară teologiei catolice, care îl consideră „grație creată”, o energie dăruită de Dumnezeu, dar despărțită de El, ceea ce face ca Sfânta Treime să rămână departe de noi, de om, pentru că nu poți să te împărtășești de intimitatea Sa dacă mintea ta se ține departe, neînțelegând cât de aproape de noi a venit El. De aceea cred că Biserica nu trebuie înțeleasă ca un sistem închis, în care harul circulă doar prin Sfintele Taine, într-un mod magic. Din contră, cred că Dumnezeu nu poate fi decât de o maximă deschidere, pentru că iubirea Sa este nespus de mare și, asta putem să o spunem sigur, o oferă tuturor celor care doresc să se împărtășească de ea. Ca să te împărtășești de ea, însă, este adevărat că trebuie să cunoști adevărul revelat, adică să știi Cine este Dumnezeu, să-L cunoști în măsura în care S-a făcut și Se face cunoscut, pentru că fără să cunoști nu poți să iubești și nu poți avea o relație cu nimeni. Iar pentru mântuire „relația” este cuvântul-cheie. Și, într-adevăr, multe sunt modurile în care ne putem împărtăși de dumnezeire, iar în toate trebuie să fie nelipsită dragostea, după cum arată Apostolul: Sfintele Taine (participând integral, cu mintea, inima și faptele noastre), Cuvântul lui Dumnezeu (ascultându-l și împlinindu-l), fapte bune (de dragoste și milostenie față de orice purtător de chip al lui Hristos), rugăciune (relație directă cu Dumnezeu), post (purtare a Crucii), necazuri... și orice act creator, căci nimic nu putem face fără El, iar atunci când facem ceva (bun, evident), din ale Sale ne împărtășim. Dacă aplici, însă, o înțelegere inginerească mântuirii, dragostea va rămâne o vorbă goală, acceptată pentru că vorbește Evanghelia de ea, dar care mai mult te încurcă, pentru că nu poate fi controlată și riscă în permanență să-ți distrugă sistemul construit cu atât de multă grijă și păzit cu atât de multă preocupare ca nu cumva cineva să-l saboteze. Acest sistem devine atât de important pentru cel ce îl îngrijește, încât îl apără cu toată energia sa, și chiar cu frică, aș spune, pentru că însăși credința sa atârnă de buna lui funcționare. Considerând că acest sistem este Adevărul, va respinge tot ceea ce i-ar aduce atingere, va lupta chiar împotriva evidențelor, convins că tot ce nu se potrivește cu acesta nu poate fi decât minciună. Și va crede despre sine că luptă, eroic (sau martiric) pentru Adevăr. Adevărul, însă, nu are nevoie să fie apărat de noi, întrucât ne transcende infinit puterea de înțelegere. El ni S-a revelat ca Persoană și ni S-a revelat ca să-L putem cunoaște ca atare și să putem intra în relație de iubire mântuitoare cu El. Acest Adevăr nu va fi biruit până la sfârșitul veacurilor și niciodată. Strădania noastră trebuie să fie de a-L cunoaște, de a intra în El, nu de a-L ocroti, ferindu-L de tot felul de ideologii care nu-I pot aduce atingere; de acestea trebuie să ne ferim noi, asta-i adevărat. |
http://www.crestinortodox.ro/forum/i...ine=1399368086 Pelerin spre Rasarit http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 24.05.2012 Religia: Protestant Mesaje: 1.332 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif Multi sunt alaturi de cei care incarca sa pastreaze farmecul copilariei prin mentinerea povestii lui Mos Craciun intr-un mod care asigura trecerea spre intelesuri mai profunde.Sunt de acord cu cei care protesteaza impotriva unui marketing agresiv sau impotriva unei celebrari care nu vrea sa infrumuseteze discret ci sa inlocuiasca agresiv in scopul obtinerii de profit.Exista,sau se doreste sa existe,un echilibru si viata de parinte,frumoasa dar deloc usoara,iti aseaza in fata si aceasta provocare.Din exterior ea poate analizata in mai multe feluri dar din interior,cand este traita,ea devine suficient de complexa.So far, so good. Insa iata ca ne apropiem de momentul in care oamenii vor sarbatorii noul an.Pe prima pagina a site-ului puteti citi mai multe articole (,,Anul Nou in credinta populara"; ,,Jocul Ursului"; ,,Plugusorul,o colinda agrara"; ,,Revelionul"; ,,Obiceiuri stravechi ale romanilor de Anul Nou") care va descriu pe larg mai multe obiceiuri asociate acestui moment.Ele sunt practicate, acceptate, pretuite de marea majoritate a poporului nostru.Toate aceste obiceiuri (teoria ar fi ca ele ne-ar ,,defini" dpdv al originii istorice) nu au fost niciodata abandonate,ele au coexistat si coexista cu credinta crestina. Dar trebuie spus clar ca toate aceste obiceiuri sunt obiceiuri pagane.Chiar foarte pagane,bazate pe divinizarea astrelor,a unor zeitati din perioada de inceput a lumii,de celebrare a voii lor,pe obiceiuri legate de cultul mortilor in paganism si multe altele.Nu au nimic crestin in ele,multe dintre ele sunt atestate inca din vremea stramosilor nostrii geto-dacii care,pe langa vitejia proverbiala,practicau si sacrificii umane.Ce parere are Dumnezeu despre acest gen de sacrificii puteti citi in VT de exemplu.Toata aceasta magie, asa-zis populara,care se practica la nivel national nu face altceva decat sa aduca in memorie,sa celebreze, practici pagane,multe fiind in grava contradictie cu crestinismul,intrucat erau oferite in cinstea unor zeitati false,presupunand ritualuri si invocari pagane sau chiar preistorice. V-ati intrebat vreodata de ce oamenii nu au renuntat la ele? Ati auzit de un Apostol,de exemplu,care sa spuna unor pagani convertiti:,,Veniti la Dumnezeu dar puteti,macar o data pe an,sa celebrati si vechile voastre obiceiuri pagane"? Niciodata.Se spune,sau cel putin multi spun,ca daca cumva s-ar pierde aceste celebrari populare ne-am pierde ceva din fiinta noastra nationala,din traditia noastra,din trecutul nostru,chiar cel pagan.Eu nu sunt de acord.Aceste celebrari ar fi trebuit sa dispara demult,ele sunt pagane,se bazau pe practici pagane si obiceiuri pagane si erau inchinate unor zeitati pagane.Din momentul crestinarii acestui popor ele au devenit doar o umbra care amintea doar de timpurile cand,ca orice popor dintre Neamuri si noi traim in intunericul necunoasterii singurului si adevaratului Dumnezeu. Aceste obiceiuri nu au de ce sa fie ,,increstinate", este practic o continuare a lor pe usa din spate,ele nu au avut si nu au nimic in comun cu crestinismul dar sunt pretuite de sensibilitatea populara care nu a fost prea dispusa sa renunte la ele ci a dorit sa stranga totul,sa coexiste totul,sa fim si oameni noi dar sa-l mai celebram si pe omul vechi din cand in cand.Multi ar numi asa ceva compromis dar in general folosim sintagme mai putin deranjante pt sensibilitatea noastra. Poate unii dintre dvs vor trage concluzia ca am ceva impotriva unor obiceiuri ale poporului nostru,ca nu inteleg spiritul popular,ca nu apreciez asa-numita spiritualitate derivata din traditii ancestrale.As dori sa va spun,celor care credeti asta,ca celebrarea este o problema,nu faptul ca admiti ca ele au existat sau ca ne-au definit la un anumit moment cand inca neamul nostru nu gasise lumina cunoasterii lui Dumnezeu si era supus acelorasi lanturi ale sclaviei pacatului ca si restul Neamurilor pagane.Am avut stramosi pagani viteji,care si-au trait convingerile pagane conform timpurilor lor.Nu trebuie sa-i abandonam dpdv istoric sau sa-i uitam,sunt stramosii nostrii,dar nu cred ca exista o logica,sau un motiv crestin,in a continua sa le pastram practici pagane care ii defineau pe ei si in care credeau.Pot fi studiate dar nu celebrate,era o lume a paganismului care gravita in jurul unei alte intelegeri,opusa celei din crestinism.Radical opusa. Nu trebuie insa sa va faceti griji :) Ca si in cazul marketing-ului legat de Mos Craciun nici aceste obiceiuri si celebrari pagane nu vor disparea.Ele sunt adanc inradacinate,iubite si pretuite.Oamenii sunt atasati de ele,considera ca ii definesc intr-o anumita masura,ca un fel de mostenire valoroasa transmisa de stramosii nostrii pagani.Pe calusari,dansul ursului,mastile si asa mai departe,veti continua sa ii vedeti si veti auzi in continuare povesti despre aceste obiceiuri fara ca cei care le spun sa traga si concluzia poate dureroasa.Sa nu credeti ca suntem singurii in situatia asta, aproape toate popoarele isi celebreaza,intr-un fel sau altul,trecuta mostenire si spiritualitate pagana.Daca este un lucru bun in aceste celebrari? Conform Sfintei Scripturi nu este nimic bun,ele trebuiau abandonate complet si definitiv in momentul l-ai cunoscut pe adevaratul Dumnezeu din simplul motiv ca ele fac parte din paganism,oricat de mult am iubi si am fi mandri de perioada pagana a istoriei noastre.Insa oamenii,in mare lor majoritate,nu vor fi de acord cu cele scrise de mine si pana la un punct ii inteleg,este foarte greu sa renunti la ceva ce mereu ti-a fost descris ca ceva demn de pretuire si ca,intr-un anumit sens,din perspectiva stramosilor tai,te defineste. Poate va veni ziua cand oamenii vor renunta si la teorii ale marketingului si la puneri in scena a unor credinte pagane.Ele,in acest moment,coexista alaturi de credinta crestina si ma indoiesc ca sunt foarte multi,extrem de dornici,sa spuna ca de fapt,cu privire la toate aceste aspecte ,,imparatul este gol".Unii le condamna doar pe unele dar le practica pe altele,altii nu le contesta pe nici unele si cei mai multi sunt indiferenti.Cine doreste un crestinism pur,curat,fara pata sau influenta pagana, sa puna mana pe coasa si sa taie tot fara exceptie pentru ca nu este de nici un folos sa excludem un aspect si sa sarbatorim,sau sa pretuim,in curtea din spate alte aspecte cel putin la fel de pagane.Ii rog pe cei care nu sunt de acord cu mine sa nu se supere ci sa cerceteze ei insisi cu sinceritate daca exista ceva crestin in ele,care sunt motivele pastrarii lor si cum trebuie,crestineste,sa te raportezi la ele,daca chiar doresti sa tragi si in practica o linie de demarcatie clara,nu doar in teorie unde nu exista pericolul sa te trezesti singur,sau foarte singuri,printre cei ca tine dar care vor gandi foarte diferit de tine si va trebui sa le explici de ce sa alegi sa privesti diferita lucrurile (Coloseni 2.6-10).Cine doreste sa separe crestinismul de paganism trebuie sa mearga pana la capat indiferent cat de dureros va fi drumul,expus chiar oprobiului public. Dumnezeu sa ne apere in dragostea Sa si sa nu ne paraseasca,indiferent prin cate ispite sau incercari vom trece.A Lui sa fie Slava in veci. |
iustin10 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...er_offline.gif
Senior Member Data înregistrării: 02.01.2010 Mesaje: 2.082 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon1.gif De regula problemele nu sunt niciodata in exterior ,ci mai mereu in noi. Sunt convins ca fiecare subscriem la aceleasi idei din cele prezentate pina acum ,si ca singurul pericol acceptat de asemenea de toti , este ca nu cumva sa ne impartasim din Trupul Domnului fara a fi curatiti prin singura spalare posibila, cea oferita tot de El,prin spovedanie si iertarea pacatelor Amintiti-va ca la Cina cea de taina , tot Domnul i-a spalat si tot El I-a hranit pe apostoli. Contradictia nu trebuie exacerbata,nici in privinta dilemei frecventei impartasirii rar/des ,nici in privinta dublului standard clerici/ credinciosi Cine exacerbeaza una din pozitii,atribuie partenerului de dialog pozitii care acela sigur nu le-a avut in intentie , si care sunt doar in mintea celui care se lasa prada acestei amplificari a unei contradictii intriseci a Bisericii. Articolul lui cristi arata ca este o problema care a impartit spirite mult mai luminate ca ale noastre , si a nascut pozitii antagonice in istoria Bisericii ,si cu toate acestea nu e fatalist si partizan ci indeamna la dreapta socoteala. La fel si noi ,cand adoptam o pozitie , trebuie sa fim convinsi ca si pozitia contrara e posibila , si ca interlocutorul nu e asa deplasat daca e mai convins de varianta opusa. Nu cred ca vreuna din pozitii a anti-ortodoxa sau anti crestina sau anti-canoane ,ci mai degraba lipsa de intelegere a celui cu care combati , e anti-crestina ,caci duce la pozitii extreme care sunt doar in mintea noastra. Sunt cel din urma credincios de pe forumul asta,totusi niciodata nu am fost ecumenist ,nu am nesocotit canoanele si mereu am respectat Traditia . Ori daca eu pot sa o fac,sunt convins ca toti cei implicati in polemica o fac la randul lor ,si la nivel micro ,al acestui forum,si la nivel macro,al dezbaterii teologice. http://www.crestinortodox.ro/forum/i...tons/quote.gif |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 18:13:23. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.