Asta e părerea ta, total diferită de cea a Sfinţilor pe care i-am citat mai sus.

Afirmaţia e a Sf Ioan Gură de Aur, pe care se pare că o dispreţuieşti. Apropo sectarii cer argumente biblice şi nu ţin cont de Sf Tradiţie şi de ceea ce au spus Sfinţii Părinţi.

Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri şi desfrânare.

Simplu - dacă între bărbat şi femeie nu ar fi existat această atracţie şi plăcere, ei nu s-ar fi căutat ca sexe, şi astfel nu s-ar mai fi înmulţit. Dar această plăcere a apărut la om după caderea din Rai. Adam în Rai nu cunoştea altă dorire şi plăcere decât cea a desfătării în Dumnezeu, numai în El aflându-şi întreaga sa desfătare. În urma căderii din Rai omul trăit într-o lume în care valorile sunt răsturnate, răul se confundă cu binele. Din acel moment, omul este în căutarea plăcerilor trupeşti, în urma căreia desigur vine durerea, Sfîntul Maxim Mărturisitorul ne spune: "Omul află prin însăşi experienţa că orice plăcere are ca urmaşă în chip sigur durerea".

Prezervativul e păcat?
 

Spre deosebire de alte probleme foarte actuale ale tinerilor, folosirea prezervativului este tratată ca temă în mod direct în Sfânta Scriptură (Biblie). În capitolul 38 al primei cărţi: Facerea, la versetele de la 8 la 10 aflăm următoarele:

"Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Intră la femeia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat şi ridică-i urmaşi fratelui tău“. Ştiind însă Onan că urmaşii nu vor fi ai lui, de câte ori intra la femeia fratelui său îşi vărsa sămânţa pe pământ, ca să nu-i ridice urmaşi fratelui său. Rea se arăta fapta lui în ochii lui Dumnezeu, Care a făcut ca şi el să moară."

Onan îşi vărsa sămânţa sa pe pământ în acelaşi fel cum prezervativul după ce opreşte sperma de a ajunge în coapsele femeii, este aruncat pe pământ, este aruncat la gunoi împreună cu toată sămânţa bărbatului. Aşa de mare păcat săvârşea Onan şi aşa de urât era în faţa lui Dumnezeu acest lucru, încât l-a pedepsit cu moartea. Fapta lui Onan, dacă ajungea la urechile celorlalţi din vremea lui, putea sminti multă lumea, putea fi un exemplu negativ cu putinţă de urmat şi pentru alţii, de aceea trebuie pedepsită.

Onan a rămas aşa de puternic în memoria omenirii încât fapta sa se numeşte onanie. Onania este un termen mai vechi care se referă de fapt la masturbare, care presupune deasemenea aruncarea sămânţii.

Revenind la prezervativ, vă las pe voi să interpretaţi cât de păcat este folosirea lui, şi cât ar putea să-L supere această faptă pe Dumnezeu.

Eu vă pot spune doar atât că de 3 ani de când eu şi soţia mea suntem căsătoriţi n-am folosit nici un mijloc de contracepţie şi ne-a dăruit Dumnezeu o minune de fetiţă sănătoasă şi jucăuşă, plină de bucurie şi har. Mi-e frică să mă gândesc cum ar fi decurs viaţa noastră dacă-L "păcăleam" pe Dumnezeu cu prezervative sau anticoncepţionale. Oricum singurii păcăliţi am fi fost noi, căci păcatul şi-ar fi arătat păna la urmă consecinţele.

Încercaţi să faceţi voia lui Dumnezeu şi o să simţiţi cum vă ocolesc necazurile şi supărările în viaţa aceasta!


sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/sexuali...l-e-pacat.html

Nu sunt preocupati de a-si furniza senzatii, la modul in care suntem noi, adultii, preocupati.
Tocmai la asta ma refeream cand am atras atentia la "adultrism": sa nu-i percepem prin prisma noastra, prin optica/grila psihologiei noastre de adulti, intrucat copiii sunt altfel, au un specific atat de pregnant incat psihologia copilului este cu totul aparte (o disciplina distincta) fata de psihologia adultului, la fel cum pediatria este cu totul altceva decat medicina generala sau decat gerontologia.

Va rog sa luati in considerare nu doar asemanarile din cadrul acestui continuum care e viata unuia si aceluiasi om, cat mai ales specificul fiecarei etape de varsta si de dezvoltare.
Iata un exemplu concludent, ca intrebare: oare viata sufleteasca a unui om inainte de Botez si de practica curenta a celor bisericesti este la fel cu viata unui om (a aceluiasi om!) dupa o oarecare imbisericire? Dar comparativ cu viata aceluiasi om ajuns la despatimire?

Asa cum diferentele intre ateu/agnostic/caldicel/sfant sunt foarte clare, in ciuda faptului ca persoana poate fi una si aceeasi in devenirea ei, la fel si intre etapele de dezvoltare sunt diferente majore.
Deci sa folosim masura cuvenita pentru a cantari si evalua pertinent. Altfel nu mai intelegem si ne incurcam... Si facem erori, uneori cu consecinte foarte nefericite.

Acum, daca sunteti cumva de acord ca are sens ce v-am spus (nadajduiesc aceasta!), va rog sa reflectati cu putina empatie (eventual sa faceti apel la propria experienta a copilariei personale) la faptul ca un copil nu se apropie de corpul sau ca un adult.
Copilul descopera, este surprins, ia cunostinta pentru prima data de modul in care functioneaza corpul sau. Cunoasterea de sine este la el in faza incipienta. Se supune altor legi decat cele ale adultului. (cititi va rog un tratat de psihologia copilului sau de psihologia dezvoltarii si veti vedea lucruri surprinzatoare, uneori uimitoare!)
Astfel nu mai e de mirare sa intelegem de ce cunoscatorii vietii copilului fac acele afirmatii.

Nu stiu daca aveti copii. Daca aveti si nu ati remarcat aceste lucruri... ce sa zic... imi pare rau pentru copii, mai intai.
Daca veti avea copii, sper sa va amintiti atunci ce va scriam eu astazi si sa procedati cat mai realist si folositor (adica sa ii indrumati cu blandete si tact psihologic pentru ca ei sa inteleaga si sa accepte emotional, la nivelul lor real, sensul si rostul aparatului genital omenesc, atat in ce priveste functia de excretie cat si in privinta relatiilor de dragoste si a minunii nasterii de prunci), fiind astfel cu adevarat un parinte bun.

Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze pe fiecare dintre noi cu harul Sau! AMIN+

Cred ca atunci cand ai un copil trebuie sa stii cand si ce sa-i spui, astfel incat sa-l lasi sa se bucure de copilarie si sa nu-l faci prea curios sa intre in lumea adultilor. Copiii se maturizeaza fizic mai repede decat emotional, iar intrarea timpurie in lumea adultilor ii poate conduce spre derapaje sociale. De aceea, misiunea de parinte este foarte dificila.

Cum sa ne educam copilul: sa fie modern, sa le stie si sa le faca pe toate de la gradinita sau din clasele primare ori sa aiba frica de Dumnezeu? Daca alegem ultima varianta, vom prezenta problema sexualitatii in asa fel incat sa-l conducem incet si sigur spre o viata de familie placuta lui Dumnezeu. De cate ori va gresi se va ruga lui Dumnezeu sa-i dea putere sa se ridice, dar va constientiza pacatul, il va spovedi pana cand ii va ajuta Dumnezeu sa-l paraseasca. In niciun caz nu va confunda pacatul cu virtutea, chiar daca moda timpului spune altceva.

Ca parinti, nu avem voie sa ne conducem copiii spre iad, caci raspundem pentru pacatul de a-i fi smintit. De aceea, inainte de a-i da copilului un sfat intr-o problema delicata, decat sa gresim, mai bine sa amanam raspunsul si sa vorbim cu duhovnicul sau sa citim sfaturile date de Sfantul Ioan Gura de Aur sau ale altor sfinti in aceasta privinta.

Alta intrebare, legata de cea cu care am deschis acest topic: relatiile conjugale dintre soti sunt o datorie in fata lui Dumnezeu, sau este ok sa se mearga doar in conformitate cu starea momentului? Stiu ca forma intrebarii nu este cea mai fericita, dar veti intelege intrebarea mea. Cu alte cuvinte, sotii trebuie sa fie atenti reciproc unul la dorintele celuilalt, si atunci sa incerce sa "actioneze", sau trebuie considerat ca Dumnezeu a randuit aceasta legatura trupeasca, si atunci trebuie cautate ocazii chiar in afara chefului nostru? Daca ar fi sa stam dupa chef (evident, in perioadele permise), stim ca femeile ar dori mai rar, barbatii mai des. Trebuie sa faca femeile un efort, barbatii la fel, si sa se intalneasca undeva pe la mijloc? Trebuie sa stea unul dupa celalalt? Cine dupa cine?

Daca femeii i se cere si sa faca sex de sapte ori pe noapte si sa fie o buna gospodina si sa fie frumoasa si eleganta si sa fie mereu zambitoare si atenta fata de sot si sa aiba rabdare cu copiii, iar la serviciu sa fie competitiva pentru a aduce si bani acasa, - e putin cam dificil! Iar dorinta ei si pretentiile altora de a le face pe toate ii pot crea probleme de sanatate. De asemenea, daca barbatul lucreaza in schimb de noapte, femeia, care s-a odihnit toata noaptea trebuie sa-l inteleaga.

Fiecare sa se puna in locul celuilalt si atunci va sti cum sa-si consume energia suplimentara, eventual facand si niste metanii cand stie ca placerea lui nu e si placerea celuilalt.

Asta mi se pare o întrebare de pus duhovnicului. Chiar dacă canoanele normează în general viaţa creştinului, acestea se cuvine să fie aplicate de duhovnic, în funcţie de particularităţile fiecărui creştin sau cuplu în parte, echilibrând râvna duhovnicească a unuia cu slăbiciunile celuilalt ş.a.

Potrivit învăţăturii catolice tradiţionale, există ceea ce se numeşte "datorie conjugală", în conformitate cu ceea ce a spus Apostolul, ca soţii să nu se lipsească unul de altul. Încălcarea ei, în absenţa unui motiv serios, este un păcat grav. "Desigur, este de aşteptat şi de preferat ca niciunul dintre soţi să nu trebuiască să apeleze la drepturile sale conjugale, ci ca actul conjugal să fie urmarea unei dorinţe comune, a unui acord comun al soţilor,a dorinţei amândurora de a se dărui unul altuia. Dar, dacă asemenea lucru nu se întâmplă, unul dintre soţi este în drept să invoce datoria conjugală faţă de celălalt. Făcând păcatul grav al refuzului datoriei conjugale, se neglijează unul dintre cele trei scopuri ale căsătoriei, acela de remedium concupiscentiae. Dacă, însă, hotărârea de abţinere de la actul conjugal este comună, atunci ea poate fi urmată în mod legitim de ambii soţi. Toate aceste aspecte legate de căsătorie, de drepturile şi îndatoririle soţilor, se regăsesc în special în corpul paulin al Sfintei Scripturi.

Cu totul altul este cazul neputinţei, când nu vorbim de păcat prin omisiune (neglijenţă), ci de piedică materială la realizarea actului conjugal. Evident, neputinţa nu este păcat, în schimb poate fi cauză de declarare a invalidităţii căsătoriei dacă apare de la început în cuplu. Norme speciale de drept canonic se referă la această situaţie.

Sunt cu totul de acord. Iar ce scrieti despre femeie e nu numai hilar si grotesc, dar, Doamne, atat de real si raspandit, din nenorocire...

Cu totul de acord, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu iar noi sa ne straduim mereu sa fim buni crestini, model pentru copiii nostri (pe care sa ii incurajam sa ne chiar depaseasca in virtute!)

si Parintii de care tot pomenesti si-au spus parerile lor personale in legatura cu acest subiect



NU dispretuiesc NIMIC de la acest MARE Parinte bisericesc Ioan Gura de Aur. El doar si-a spus punctul lui de parere si atat, punct de vedere pe care eu il respect chiar daca nu sunt de acord cu el. Daca sectarii cer argumente biblice fac un lucru bun. Tot ceea ce nu are suport biblic vine de la om (parerea lui personala care de multe ori NU e un lucru rau) si nu de la Dumnezeu
asta e doar parerea ta si TOTAL AIUREA. Ce, daca un om ramane burlac NU se mai mantuieste? Casatoria IN PRIMUL rand se face pentru ajutor reciproc: " Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facere 2:18)".
cum ai ajuns tu la acesta concluzie magnifica caci daca sexul nu ar produce placere omul nu s-ar mai inmulti? Asa cum omul se duce la serviciu din necesitate si NU de placere, tot asa omul s-ar fi inmultit tot ca o necesitate si din dorinta de a avea urmasi chiar daca sexul nu ar fi produs placere (spre exemplu animalele)

Eşti pe calea "cea bună"!
Uiţi că Sfânta Scriptură a fost scrisă tot de oameni, nu? Uiţi că Sfânta Scriptură+Sfânta Predanie=ORTODOXIE, nu?

Sfanta Scriptura a fost scrisa de oameni la insemnul si sub indrumarea Sfantului Duh. Nu neg beneficiile in cale a mantuirii a Sfintei Traditii, dar daca unele traditii nu au suport biblic pentru mine aceste "traditii" sunt egale cu 0

Ce n-ai înţeles tu e că Sfânta Scriptură e bazată pe Sfânta Predanie. Nu invers.

unde scrie asta?

În catehism.

Sau vrei să spui şi sub îndrumarea Duhului Sfânt. Sau pentru tine nu are sens? Apropo atitudinea ta este mai mult decât una sectară, protestantă.

Cum respecţi punctul lui de vedere? Alegând prezervativul? Cam confuză afirmaţia ta, dar "treacă meargă"...Apropo crezi că Sf Ioana Gură de Aur şi-a spus punctul lui de vedere pentru el sau pentru noi?

Să înţeleg că faci parte din rândul lor?

Dar părerea personală a unuia care a fost călăzit de Duhul Sfânt pentru tine nu contează? Aici vorbesc de Sf Ioan Gură de Aur, Sf Maxim Mărturisitorul, Pr Cleopa, Pr Dumitru Stăniloaie şi alţi sfinţi şi părinţi pe care i-am citat. Te crezi mai în măsură decât ei să tâlcuieşti Sfânta Scripură? Vezi tu excluzi Sf Tradiţie dar spui că eşti ortodox. Dragoş ţi-a scris formula "matematică" a unui ortodox.

Nu este părarea mea, ci este părerea mai multor Sfinţi Părinţi care au trăit cu adevărat ortodoxia.

Nu ai înţeles sensul, esenţa sitagmei, a cuvântului ziditor spus de un mare părinte.

"Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!" (Facere 9, 1). Fii atent ce binecuvântează Dumnezeu.

Acum hai să o luăm invers. Tu mi-ai tot cerut argumente biblice, eu nu am facut-o niciodată. Te rog adu-mi şi mie argumente biblice în care Dumnezeu binecuvântează plăcerea şi desfrânarea. Să văd cum îţi tâlcuieşti tu Biblia.

Ai ales un exemplu cât se poate de nepotrivit. Dumnezeu a sădit în firea omului câteva legi fundamenale numite instincte, cum sunt instinctul conservării vieţii şi instinctul de perpetuare a vieţii. La servici te duci pentru a câştiga bani, chiar dacă nu-ţi place, dar cu banii câştigaţi îţi acoperi nişte necesităţi, adică să-ţi cumperi de mâncare, haine, să îţi poţi permite un acoperiş s.a.m.d. Astfel stingi primul instinct.
Plăcerea produsă de împrunarea dintre soţi a apărut după căderea omului din Rai. La fel cum şi necesitatea de a supravieţui, adică de a munci pentru a mânca, a apărut tot după căderea din Rai. Înainte de cădere, Adam nu a avea aceste griji. Iar plăcerea a apărut în urma neascultării, a gustării din pomul cunoaşterii, din pomul binelui şi al răului. Iar sub orice plăcere e încolăcit un şarpe. Părinţii ne spun să ne ferim de plăceri, nu să trâmbiţăm că plăcerea este un drept legitim al omului, aşa cum tu insinuezi.

Te contrazici. Până acum ai demostrat că Sf Tradiţie pentru tine e zero.

Este adevarat in sensul ca si Scriptura, si Traditia provin din aceeasi sursa: kerygma apostolica, invatatura apostolilor.

Nu sunt în măsură să stabilesc eu cine se mântuieşte. Totuşi, ai citit postarea 242 despre prezervativ? Vezi cât de "mult" a fost iubit şi pedepsit Onan de Dumenzeu pentru ceea ce facea? Nu e cam acelaşi lucru folosirea prezervativului cu ce cee ce facea Oanan?

Nu este acelasi lucru: acolo era vorba de legea leviratului. In cununia crestina nu mai exista aceasta lege. Un barbat era obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui lui (sau al tatauli, etc), pentru a ii concepe urmasi. Onan refuza acest lucru.
Dimpotriva, pentru ortodocsi este chiar interzis sa te casatoresti cu o cumnata. Si nu facerea copiilor este scopul principal al cununiei.

N-o fi pricipalul scop, dar e unul din ele.
Cât despre Sfânta Scriptură, cred că te referi la Noul Testament.

Ovidiu, cu permisiunea ta, as dori sa te intreb urmatoarele: care este situatia la tine? Esti casatorit? Daca da, aveti copii? Ma vei ierta ca intreb aceste lucruri, poate ca unii dintre voi, pe acest forum, va cunoasteti personal. Ma intereseaza raspunsul tau ca sa inteleg mai bine pozitiile tale referitoare la nasterea de prunci, si la viata conjugala dintre sot si sotie. Multumesc.

Stefan, in mod normal, daca esti legat de biserica din care faci parte, daca incerci sa fii un bun practicant in interiorul ei, vei incerca sa tii de tot ce spune acea biserica (in sens larg), de textele magisteriului, de enciclici, catehism etc. Daca incepi sa citesti cat de cat, vei gasi un fir rosu, cel putin in ce priveste BC. In BOR, din cate am inteles, intr-adevar duhovnicul este cel care stabileste acest fir rosu. Deci firul rosu nu este comun intregii BOR, ci se termina la poarta chiliei, daca ma pot exprima asa. Daca nu este corect ceea ce spun, va rog sa ma corectati, in spirit de respect si cu blandete, asa cum incerc si eu sa intervin intotdeauna pe acest forum.

Cu alte cuvinte, cand se vorbeste de abstinenta, pentru un catolic lucrurile ar trebui sa fie destul de clare. Pentru un ortodox, inteleg ca este ok sa existe pareri diferite la duhovnici diferiti, pe un acelasi subiect. Personal, as considera asta subiectivism, m-as acomoda greu intr-un astfel de climat. Dumnezeu este unul, mesajul si legea sa este una. Nu am intentia de a deturna atentia de la subiectul principal al acestui topic: ce face un cuplu crestin (ortodox, catolic) atunci cand nu poate sa aiba un copil? Cum ajunge sa nu aiba copil, si cum reuseste acest lucru? Echilibrul familiei se mentine?

Hai sa mai lansez o intrebare: pe cinstite, care a fost perioada cea mai lunga in care cineva de aici s-a abtinut, din motive intemeiate, de la relatiile conjugale? Cum a reusit acel lucru? Multumesc.

iarasi e parerea ta personala



si pe al tau il respect cu toate ca nu sunt de acord cu el. O data ce Ioan Hrisostom a scris carti, cu siguranta a scris pentru posteritate



fac parte din randul lor asa cum faci si tu. Faptul ca nu sunt de acord cu unele traditii NU inseamna ca cochetez cu protestantismul



eu NU am talcuit Biblia si nici nu am ptetins ca as fi bun la asa ceva pentru ca sunt un om pacatos. Am mai zis si o spun din nou: NU exclud Sf. Traditie ci doar unele traditii, care nu stiu cat de "sfinte" sunt. Spre exemplu:vamile vazduhului-trditie care are destiu sustinatori din randul...stii tu la ce ma refer
la Facere 9:1 ti-am raspuns intr-un mesaj anterior si NU are legatura cu casatoria. In legatura cu placerea fizica dintre doi soti NU exista versete biblice in care sa fie promovata si NICI interzisa. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa o interzica cu siguranta ar fi existat versete biblice CLARE in care sa arate ca Dumnezeu interzice una ca asta, asa cum este combatuta desfranarea. Biblia spune CLAR: nu fura, nu desfrana etc, dar in legatura cu placerea fizica intre soti nu zice nimic




de unde stii ca Adam si Eva nu aveau placeri fizice? Biblia nu ne spune asa ceva. Cine promoveaza o astfel de idee speculeaza

Hai sa vedem: care este fundamentul iubirii dintre sot si sotie? Fireste, nu vom putea spune ca relatiile conjugale, dar acestea din urma au un rol important in exprimarea iubirii. Avem cazuri de soti care au fost fortati sa stea departe unii de altii, si dupa ani de pribegie, au trait iarasi impreuna, avand chiar copii.

Daca relatia conjugala nu este precum apa, aerul si hrana pentru corp (deci relatia nu moare daca nu ai relatii conjugale), atunci cat de sus sa situam importanta relatiilor conjugale in cadrul cuplului? Fireste, aici ma refer la relatiile pe care le doresti pentru exprimarea iubirii, implicit pentru trairea placerii (altfel cum?...), care pot duce la o sarcină asumată. Eu cred că acest subiect este nediscutat, la modul general, si reprezintă o necunoscută pentru soţ si soţie. Fiindcă soţul, la modul general, ar dori o frecventa mai mare a relatiilor conjugale, dar se "loveşte" de firea feminită, care este implinită prin tot ce se intampla in casa: copii, forfotă, viaţă, familie etc. Trebuie insistat să se ajungă la o cale de mijloc? Trebuie unul să stea după celălalt? Cine după cine? Trebuie scoase relaţiile conjugale pentru exprimarea iubirii de pe agendă, ca să nu fie o apăsare, şi să fie trăite doar când îi mai vine pofta soţiei? Cum trebuie acţionat?

Asta este o intrebare si pentru mine. Porunca referitoare la inmultire a venit inainte de izgonirea din rai. A fost o porunca venita imediat dupa Creatie.

Personal, nu stiu cum sa abordez chestiunea plăcerii. Dacă ai în vedere necesitatea mântuirii, cred că este suficient ca să ştii cum să foloseşti atât plăcerea, cât şi durerea în acest scop (al mântuirii). Şi-ai rezolvat problema.

Nu ai înţeles. Eu m-am referit doar la actul în sine şi ce finalitate au ambele şi cum a fost pedepsit acest act.

Dar care este? Hai uimeşte-mă şi tu.

iarasi parerea ta personala

Înrebări care vor naşte iarăşi controverse. Orice nevoinţă făcută de un adevărat creştin nu se trâmbiţează, şi mai ales pe un forum, unde nu ştii cu cine ai de face. Mai de folos îi este unui creştin dacă le-ar face în taină.

Fani are dreptate, Ovidiu.
http://www.crestinortodox.ro/morala/...nei-70836.html
Citeste si la par. Papacioc ce frumos vorbeste despre Taina Casatoriei ca mijloc de mantuire, de sfintire, prin jertfa. In plus, copiii nu ii faci ca sa fie, ci ca sa ii cresti in frica de Dumnezeu, in credinta. Nu asa, turnam 10 copii si avem un bilet spre rai...

Ai dreptate. Pe fond, eu am cerut părerea şi ajutorul pentru chestiunea în sine a abstinenţei. Poate că nu este interesant să aflăm cine şi cât s-a abţinut, ci mai degrabă dacă reuşeşte acest lucru, cu ce preţ, şi ce are în vedere când face acest lucru. Şi, în fond, ce spune Biserica despre acest aspect.

Cât despre controverse, sunt mirat cât de uşor se alunecă dinspre argumentare matură către înţepături personale. Cred că toţi avem o anumită vârstă pe-aici, ar trebui să ne comportăm în consecinţă. În plus, dacă ne-am scuti reciproc de comentarii răutăcioase, am putea scrolla doar printre păreri argumentate şi interesante. Printre altele, eu aş pleda şi pentru un echilibru al numărului intervenţiilor, şi al "cantităţii" răspunsului. Pentru a fi citite şi a ţine interesul treaz, cred că mesajele nu trebuie să conţină mai mult de trei paragrafe scurte. Este o părere personală, vă rog să o luaţi ca atare.

Da, la Nt m-am referit dar aste valabil si pt AT in ceea ce priveste exegeza.

Daca nu e principalul si singurul scop arunci poate fi pus intre parabteze atunci cand alt scop ar putea fi periclitat. Ca de exemplu unirea dintre soti.

Dar nu mai vreau sa continui sa discut despre asta pentru ca am hotarat sa nu mai intru in polemici.
Din experienta mea pe forum asta este unul din subiectele cele mai polemicoase.

Ca să îneţelegi mai bine de ce Onan nu dorea să ridice sământă, adică urmaş fratelui său si ca sa vezi ca nu e chiar asa cum zici tu, postez un pasaj din Biblie care aruncă mai multă lumină şi explică cu mai multe detalii ce însemna să ridici sămânţă fratelui care a decedat fără să lase urmaş:
"De vor trăi fraţii împreună şi unul din ei va muri, fără să aibă fiu, femeia celui mort să nu se mărite în altă parte după străin, ci cumnatul ei să intre la ea, să şi-o ia soţie şi să trăiască cu ea.
Întâiul născut pe care-l va naşte ea să poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia să nu se şteargă din Israel" (Deuteronom 25:5-6)
Conform acestei legi (care era valabila si pe timpul lui Onan), primul copil care avea să se nască Tamarei, trebuia să poarte numele lui Ir şi să moştenească toată averea lui. Onan a apelat la metoda lui de contracepţie din răutate şi fără să fi fost în înţelegere cu Tamara (un lucru FOARTE important). El ştia că relaţia lor sexuală este un domeniu delicat al vieţii şi că această femeie nu va merge să spună judecătorilor sau lui Iuda despre felul cum procedează el în răutatea lui faţă de fratele decedat. Onan dorea să jefuiască pe fratele său Ir. El avea de gând să verse toată viaţa sămânţa pe pământ cănd se va culca cu Tamara şi în felul acesta, nici odată să nu-i ridice urmaş. Astfel, partea de avere a lui Ir, avea să-i rămână lui şi copiilor lui, iar numele fratelui său Ir avea să dispară.
Din aceste motive Dumnezeu l-a omorat pe Onan si nu doar din cauza contraceptiei

Cred că nu ai înţeles ideea mea. Poate dacă ai urmări puţn istoricul dicuţiei ai înţelege. :1: Eu m-am referit la actul în sine şi la ferirea de a avea copii. Uite aici ce spune Pravila Bisericeasca:

1455. -Onania (sa nu se confunde cu malahia) este pacatul care-l fac doi soti casatoriti care intrebuinteaza mijloace de a nu face copii: “Onan… varsa samanta jos ori de cate ori se culca cu sotia fratelui sau (mort dar acum era a lui prin casatorie de levirat) ca sa nu se nasca copiii fratelui sau din dusmanie. Ce a facut el n-a placut Domnului, de aceea l-a omorat” care era dusman al legilor naturale (Fac. 38, 9-10). Acest pacat se canoniseste ca si avortul si malahia pana la vindecare, caci fara indreptare nu exista iertare.

Parintele Arsenie Papacioc - Sfanta Taina a Cununiei
- Se accepta ca cei casatoriti sa aiba relatii trupesti, fara scopul procreerii?
- Scopul casatoriei nu este numai placerea, dragul meu. Placerea este o consecinta, scopul este nasterea de copii. Dar nici nasterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanenta reciproca. Asta este casnicia! Sigur ca va trebui sa avem si marile intimitati, ca sot si sotie, dar cu un scop, nu numai cu placere.

- Care sunt condiţiile de întemeiere a unei familii?
- Dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv crestină. E o mare greşeală să te îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată, şi punem problema căsătoriei pentru că mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria. Pentru că o femeie care se căsătoreste, ea va naşte şi ea trebuie să re-nască copilul, prin educatie. Deci trebuie să fie foarte pregătită. Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt.

- Cum putem şti că partenerul e cel pe care ni-l dăruieşte Dumnezeu?
Căsătoria în sine trebuie să se facă după cum spune proverbul: ori bine, ori deloc! – fiindcă este în slujba unui ideal, nu în slujba plăcerilor numaidecât. Iubirea, căsătoria care urmează, dacă nu slujeşte unor idealuri mai înalte – chiar necăsătorit, dar mai ales căsătorit – sigur că nu ajungi la nimic pozitiv: nu faci decât să pierzi un timp atât de scump.


De acord nimeni nu spune că trebuie turnăm pe bandă copii, dar nimeni nu ne spune să ne ferim de avea copii. Copii sunt rodul iubirii dintre soţi...şi întradevăr copii sunt consecinţa iubirii dintre soţi.

Părerea ta personală, speculaţii...Citeşte ce spune Predania Bisericii lasă de o parte speculaţiile tale protestante.

doamna MULTUMESC pentru acest link. Imi confirma ceea ce credeam eu despre casatorie

parerea mea...si mi-o mentin. citeste si link-ul pe care la postat glykys

parintele Papacioc (Dumnezeu sa-l ierte si cu sfintii sa-l numere) a spus ca, casatoria trebuie sa fie in slujba unui ideal mai mare si nu NUMAI in slujba placerilor. CORECT, FOARTE CORECT! Idealul mai mare este MANTUIREA si pe urma copii. Nimeni nu cred ca se casatoreste pentru a face doar sex. Dar parintele nu spune ca placerea fizica trebuie sa lipseasca din casnicia cuiva

Să înţeleg că luăm numai ce ne convine nouă din ce a scris? Sau ar trebui să băgăm la cap şi să punem în practică?

Până acum ai demonstrat că nu eşti de acord cu nici o învăţătură a Sfinţilor Părinţi legată de subiectul dicuţiei noastre. Tu singur ai demonstrat că ceea ce a spus spre exemplu Sf Ioan Gură de Aur nu este valabil pentru că nu am suport biblic. Ai spus că e părerea lui. De folos ţi-ar fi să iei puţin catehismul ortodox şi să încerci să te familiarizezi mai bine cu el.

Asta e bună. Stabileşti tu ce e sfânt şi ce nu. :4:

Se pare că nu ştii ce presupune plăcerea, orice plăcere. Iar desfrânare există şi între soţi în anumite situaţii...nu o spun eu...şi nu are rost să repet la nesfârşit vechile postări. Vrei să înţelegi e bine. Nu vrei asta e...

Sfinţii au făcut nevoinţe grozave, înfricoşătoare şi au ajuns la starea lui Adam înainte de cădere, când fiarele în prezenţa lor leapădă starea lor de fiare. Ca exemplu, apropape contemporan, avem pe Sfântul Serafim de Sarov şi blândeţea fiarelor din pădure. Înţelegi?