....))))...trebuia să-mi șoptești...

Iata o parte dintr-un interviu:
- V-am auzit in cateva randuri rostind in fata multimii de credinciosi aceste cuvinte care, presupun ca va stau foarte mult la suflet: "Dumnezeu este cu noi!"

- "Dumnezeu este cu noi" nu este o expresie, ci o marturisire de credinta. Noi ne declaram crestini, credinciosi. Nu suntem chiar evlaviosi. Insuficienta ne este nu credinta, ci certitudinea prezentei lui Dumnezeu. Cand eram episcop vicar la Cluj, stateam de vorba seara si spuneam: iata, voi va duceti si va culcati pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un pat de crini. De ce? Cand te culci, toate gandurile si imaginatia zboara pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu ma duc si ma culc pe un pat de crini, si am certitudinea ca nu sunt singur, ca ochiul lui Dumnezeu priveste pana in adancurile gandurilor mele si mi-e rusine de Dumnezeu sa accept ganduri ticaloase, rautacioase sau de dusmanie. In Cluj, la miezul noptii, deschideam geamul si stateam cu fata la oras, gandindu-ma la fratii mei, la toti cei ce purtau chip de om, indiferent de credinta sau necredinta lor, caci in jurul meu traiau 400.000 de oameni. Mii de inimi bateau intr-un ritm, de parca se misca orasul. Simteam cum treptat adorm pasiunile, gandurile lor si Duhul lui Dumnezeu pluteste peste toate. Ma gandeam si la bolnavul care-si da duhul la spital, si la doctorul de la capataiul lui, si la militianul care sta la coltul strazii, si la brutarul care pregatea painea pe maine, si la cel ce statea in beciurile securitatii, si la cei ce erau in cercetari, ma transpuneam in situatia fiecaruia. Se spune ca in timpul sfintei slujbe, dimineata, la Sfanta Liturghie, omul traieste mai atent, mai curat; dar pentru pamantul acesta a randuit Dumnezeu ca in fiecare ceas pe glob sa fie Sfanta Liturghie asa incat in toata vremea se inalta rugaciuni - este un echilibru pe care nu-l realizam traind intr-o societate unde auzim numai urlete si injuraturi. Dar dincolo de acestea exista, clipa de clipa, rugaciunile catre Dumnezeu. Da, asa strigau apasat si repetat tinerii la Cluj in fata Catedralei in zilele Revolutiei: "Dumnezeu este cu noi". Era coplesitor! De unde stiau ei aceasta, daca nu de la Biserica care nu i-a abandonat in nici o vreme?

http://www.crestinortodox.ro/intervi...ar-124825.html
Ovidiu, ai cuvantul!

Duhovnic contemporan.

Indiciu, scriitor.....

Parintele Savatie Baștovoi

Așa este. :1:

Un extras din cartea ”A iubi înseamnă a ierta” - Ier. Savatie

”Poţi spune „te iubesc” în foarte multe feluri, poţi arăta asta în şi mai multe feluri… însă adevăratul test al iubirii şi al prieteniei este atunci când eşti capabil/ă să ierţi. Ce înseamnă să ierţi? Înseamnă să uiţi! Expresia „iert, dar nu uit” este un slogan imbecil, care n-are nicio legătură cu iubirea sau cu iertarea, ci cu orgoliul. Acest slogan arată că omul e permanent în conflict cu sine … Raţional şi emoţional – cică – a iertat, însă faptul că i s-a greşit nu uită. Atunci ce a iertat? Ce iertăm atunci când iertăm? Nu iertăm oare greşeala? Că pe cel care a greşit îl iubim… iertăm greşeala, ca să îl putem iubi în continuare. În momentul în care nu uităm, dovedim ca ego-ul e mai puternic decât iubirea, şi că de fapt…nu am ţinut şi nu am apreciat omul acela…Am iubit, dar nu acea persoană…ci poate imaginea noastră din acea persoană. Iar atunci când nu putem ierta, de fapt nu ne iertăm pe noi înşine (în primul rând). "Zeului" dinlăutru nu-i convine faptul că a fost „pocnit” de un muritor…

Noi „iertăm” pentru că aşa se cade. Însă nu înţelgem un lucru: şi anume că „a iubi înseamnă a ierta”. În realitate resentimentele vor exista întotdeauna. Atât timp cât exista ego şi e mai puternic decât omul de alături care ţi-a greşit."

Sustinut luptator anticomunist si antiecumenist.

Părintele Ioan Iovan.


Despre acest părinte, originar din jud. Bihor, ajuns călugar și hirotonit diacon și apoi preot de către Episcopul de Oradea, Nicolae Popovici :

În cei şapte ani de slujire la Vladimireşti a militat pentru o viaţă duhovnicească intensă, întemeiată pe deasă împărtăşanie. Făcea lucrul acesta întemeiat pe Scriptură şi Tradiţie, deşi unii l-au răstălmăcit, iar alţii l-au împlinit fără discernământ.

Mirela, ce faci, nu bloca jocul! Pune o imagine!

Pune tu te rog in locul meu, nu am cum acum.

Ceva simplu.

Am sa va fac eu o propunere :

Luptator anticomunist tenace, "pensionar" al "clubului de reeducare comunista si de spalare a creierului PITESTI" timp de 3 ani, credincios profund in Hristos Dumnezeu, unul din putinii supravietuitori ai holocaustului comunist din Romania de dupa al doile razboi mondial.

Frumos gestul de a readuce in memorie , la trecerea unui an de lipsa, a parintelui Fageteanu .

NB: fotografie din arhiva securitatii, cu ocazia arestarii .

Parintele Adrian Fageteanu

Frate Zaharia propuneti o imagine.Eu am raspuns cu un minut dupa dv.

Iertati-mi neatentia!Propunerea este.

Petru Cojocaru...are ceva cutremurător omul ăsta...răzbate din vorbele lui un fior pe care nu l-am regăsit la alți deținuți politici...nu că aș compara în sens ierarhic...doar ca o constatare....l-am urmărit în documentarul Demascarea realizat de Alin Mureșan și N. Mărgineanu....

ceva care să nu blocheze jocul :)

.......!!! +

Corneliu Zelea Codreanu?

da...și eu am rămas trăznit de relatarea asta...

da...„1936 August - Septembrie. Legionarii începuseră strângerea osemintelor soldaților morți în primul război mondial în Munții Făgăraș, oseminte care se găseau împrăștiate...la locul unde pe fiecare soldat îl găsise gloria eternă.
La 5 Septembrie 1936, jandarmii năvălesc în Tabăra de la Susai-Predeal condusă de comandantul Ion Dobre, profanează mormintele eroilor neamului, răvășesc osemintele, devastează tabăra și obligă pe legionari să o părăsească.
În poză: Căpitanul într-un tranşeu cu oseminte dezgropate.”

rândul tău

Un părinte aghiorit foarte drag multora dintre noi. :)

Pai da..:)
Cuviosul Paisie Aghioritul.

Foarte corect! Ai onoarea în continuare.. :)

Bine, bine, dar cum e posibil, mai Vlad?...
Trec minutele si tot nu-mi revin...
Raspunsul batranului face mai mult decat toate discursurile teologice la un loc...
Sau le face praf si pulbere...

Plec d-aici ca ma buieste plansu... imi e atat de rusine. Si de dor....
Dumnezeu sa ma ierte.

Iarta-ma, nu mai pot ramane acum.
Te rog sa continui tu, Mirela...

Da...păi era un om care reușise să se smerească și petrecea în chip firesc cu Dumnezeu....nici eu nu știu cum e posibil.....Baștovoi relatează mai multe aspecte din acestea în cartea despre părintele Selafiil...când ai timp liber să o citești ți-o împrumut...e tare odihnitoare.

Okay, pun eu următoarea imagine. Foarte simplu! :)

Încerc eu ceva până găsește Mirela

Nicodim Măndiță :)

Actorul Dragoș Pâslaru, care am auzit că s-a călugărit la Muntele Athos. Așa este?

Corect, mai pune o poză !

La Frăsinei s-a călugărit..e și acolo duh de Athos :)..a fost ucenicul lui avva Ghelasie despre care vorbește în termeni care aproape m-au smintit

uite aci dacă oi avea dispoziție cândva să vezi

sfânt contemporan

Parţial adevărat: s-a călugărit la „Athosul românesc” - Frăsinei, cu numele Visarion, iar acum cred că este retras la schitul Pătrunsa, în aceeaşi zonă.

Mulțumesc pentru clarificări... Dar Vlad a pus un filmuleț cu dânsul și parcă scrie părintele Valerian.

... din cauză că aşa e corect (Valerian) :1:

Aha ! :26: