Sa stii ca si duhovnicul meu stie prea bine ce a scris sf.Ioan Gura De Aur ,si cred ca mai toti preotii stiu asta ,asa ca nu ai spus nici o noutate.

Daca te abtii sa-ti focalizezi privirea la prima imagine sexoasa pe care o vezi la tv sau pe strada, atunci primesti o cununa. Altfel, e pacat. Si iti zic eu ca se poate sa rezisti, cu ajutorul harului. Putina vointa mai trebuie.

Te rog sa inteleg ca eu am citat mai sus tocmai din Sfantul care a alcatuit ritualul Sfintei Liturghii, poarta noastra catre Rai. Pe el il contrazici daca tu crezi ca simpla prezenta la aceasta slujba, fara impartasanie, este suficienta pentru mantuire. De unde stii ca dupa Craciun o sa prinzi neaparat Pastele pentru urmatoarea cuminecare? Moartea nu stie de soroacele noastre.

Te-as sfatui sa te documentezi, ca ai unde, si sa-l intrebi pe duhoivnicul tau daca a auzit de Canonul 9 apostolic.

Eu numai curat nu sunt, dar il deranjez pe parintele de fiecare data cand constiinta nu ma lasa sa ma impartasesc. Deci nu ma impartasesc nici eu saptamanal, desi imi doresc asta. Problema se pune ca lumea mosteneste o traditie gresita de a cauta duhovnicul numai de 4 ori pe an - asta incerc eu sa subliniez aici. Tu, daca te spovedesti o data la 40 de zile, esti sub ascultare de duhovnic si esti fara greseala. Insa, mergi si arata-i ce scrie aici si spune-ne ce ti-a raspuns:

"Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică."

http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/1...Apostolice.pdf

Ionut ,eu stiu ca la judecata particulara dupa moarte vom da socoteala de pacatele nemarturisite si de care nu ne-am pocait destul.
Degeaba ma impartasesc saptaminal si apoi gresesc.
De aceea spunea par.Cleopa ca nu e important sa ne impartasim des ci important e ce facem inainte si dupa sf.Impartasanie.
Adica sa traim cu luare aminte.
Doamne ajuta !

Anita, eu nu cred ca in vremurile sfantului Ioan Gura de Aur erau neaparat ispite mai putine. Erau vremuri detul de depravate, dupa cum reiese chiar din predicile sfantului Ioan. Era sfarsitul epocii pagane, sa ne amintim.
De altfel, fiecare epoca cu ispitele ei.
Si tocmai, ca sa avem puterea sa luptam cu ispitele, trebuie sa avem si armele..

Ce inseamna des si ce inseamna rar la Parintele Cleopa:

"Asa ca si calugarii batrani si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna.
- Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ?
- Da, avem la Sfantul Simeon al Tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica."

Pana si el ne indeamna sa ne impartasim lunar, nu de 4 ori pe an.

Evident ca trebuie sa tinem mereu atentia treaza, sa ne pazim mintea si simturile. Fara Sfanta Impartasanie, conform Sfantului Nicodim Aghioritul, acest lucru este practic imposibil.

acum tu ce zici? Parintele Cleopa si Parinte Arsenie si ceilalti parinti nu l-au citit pe Sfantul Ioan Gura de Aur? si pe ceilalti Parinti ai Bisericii?

cand vii sa spui ca tu ai inteles mai bine Biblia si Sfintii Parinti decat intelege Parintele Cleopa ... nu e cam ceea ce fac toti cei rataciti?


iau niste texte si le interpreteaza dupa mintea lor


prefer sa il cred pe Parintele Cleopa

Nu vad ce e de interpretat cand scrie negru pe alb in Canonul 9 apostolic ca trebuie sa cautam a ne impartasi la fiecare Liturghie. Am mai auzit una de la un preot: "trebuie sa interpretam canoanele in duh"...

Nu stiu ce sa zic de invataturile lor. Il las pe Sfantul Nicodim Aghioritul sa raspunda problemei perioadei de 40 de zile:

Unii obiecteaza zicand ca se cade sa ne cuminecam tot la patruzeci de zile si nu la mai putine. Cati avanseaza aceasta obiectie aduc drept justificare a lor o marturie din dumnezeiescul Hrisostom care spune: "De ce postim aceste patruzeci de zile? In vechime multi veneau la aceste Taine pur si simplu si cum se nimerea, mai cu seama in vremea aceasta [in Joia Mare] cand Hristos a predat acest lucru. Stiind deci Parintii vatamarea care vine din apropierea cu nepasare, au stabilit adunandu-se patruzeci de zile de post, rugaciune, ascultare si adunari in bise rica, pentru ca, toti curatindu-ne cu rigoare in aceste zile prin rugaciuni si prin milostenie, prin post si privegheri, prin lacrimi si marturisire si prin toate celelalte, sa ne apropiem dupa putinta cu constiinta curata".
La aceasta obiectie raspundem ca cei ce vor sa-si sustina opinia au obiceiul de a aduce in ajutor si ziceri ale Sfintei Scripturi sau ale unuia dintre sfinti, ca acel carlig al lor sa nu apara gol, fara momeala. Fiindca "minciuna, spune dumnezeiescul Hrisostom, cand vrea sa fie crezuta, daca nu-si implanta temelia unui parut adevar, nu e crezuta". Cum fac si binecuvantatii acestia. Dar nu se cuvine a taia si a scinda zicerile dumnezeiestii Scripturi separandu-le de celelalte ziceri ale lor si a le intrebuinta cu forta in scopul propriu. Caci zice acelasi Hrisostom: "Sa nu cercetam numai aceasta, ci si tot ceea ce urmeaza si pentru cine s-a zis si de catre cine, de ce, cand si cum anume; caci nu e de ajuns a spune ca sta scris in Scripturi, nici a rupe si sfasia madularele trupului de Dumnezeu insuflatelor Scripturi, si a trage de ele cu forta luandu-le goale si lipsite de legatura lor; caci asa au intrat in viata noastra multe invataturi stricate, diavolul convingandu-i pe cei indolenti sa proclame disparat texte din Scripturi si sa intunece adevarul lor fie adaugand, fie scotand ceva din ele.
De aceea si acestia se cade sa spuna nu numai ceea ce zice aici Hrisostom: ca dumnezeiestii Parinti au stabilit patruzeci de zile in care sa postim ca sa ne impartasim. Ci se cuvine sa se gandeasca si la cele pe care acest dumnezeiesc Parinte le mentioneaza mai sus si mai jos in acelasi cuvant, precum si la pricina pentru care si la cine tine aceasta omilie. Fiindca, asa cum afirma ei, ea dovedeste ca dumnezeiescul Hrisostom marginea intrebuintarea dumnezeiestii impartasiri numai in ziua de Pasti, lucru pe care vor sa-l instituie acesti aparatori ai celor patruzeci de zile, atunci, potrivit opiniei lor, se cade ca ei fie sa se impartaseasca numai o data pe an, adica de Paste, si sa se asemene celor despre care vorbea atunci dumnezeiescul Hrisostom, fie sa tina zece paresimi pe an, dupa numarul stabilit de ei sa se impartaseasca. Daca insa primul lucru nu le place, iar cel de-al doilea n-ar putea sa-l realizeze, atunci sa taca si sa nu-l mai acuze, pe langa altii, si pe dumnezeiescul Hrisostom si sa-l arate prin aceasta contrar nu numai Apostolilor si Sinoadelor Ecumenice si locale si celorlalti purtatori de Dumnezeu Parinti care trateaza despre impartasirea continua, ci si lui insusi, intrucat tocmai el vorbeste mai mult decat altii despre cuminecarea continua [synechous] atat in multe alte omilii ale lui, cat chiar si in aceasta zicand:

"Asadar, nu-mi pune in fata acest lucru, ci arata-mi-l pe acela, si anume ca asa a poruncit sa facem Hristos, fiindca eu iti arat, din contra, ca nu numai nu ne-a poruncit sa pazim anumite zile, dar chiar ne-a dezlegat de nevoia aceasta. Asculta deci ce spune Pavel; iar cand spun Pavel, spun Hristos, pentru ca Acela punea in miscare sufletul lui Pavel. Deci ce spune acesta? "Paziti zile si luni si soroace si ani? Ma tem sa nu ma fi ostenit la voi in zadar" (Ga 4,10-l1); si iarasi: "Ori de cate ori veti manca din aceasta Paine si veti bea din acest Pahar, moartea Domnului vestiti, pana cand va veni" (I Co 11, 26). Iar zicand "ori de cate ori" l-a facut stapan pe cel ce se apropie eliberandu-l de orice pazire a unor zile. Fiindca Pastile si Paresimile nu sunt acelasi lucru, ci una sunt Pastile, iar alta Paresimile; caci Paresimile se tin o data pe an, iar Pastile de trei ori pe saptamana, ba chiar si de patru ori, sau, mai bine zis, ori de cate ori voim. Caci Pastile nu sunt post, ci Ofranda si Jertfa facuta la fiecare Liturghie [synaxis]. Si ca acest lucru e adevarat, asculta-l pe Pavel care spune: "Hristos, Pastile noastre, pentru noi S-a jertfit" (1 Co 5, 7). Asa incat, ori de cate ori te apropii cu constiinta curata, savarsesti Pastile, nu atunci cand postesti, ci atunci cand te impartasesti de aceasta Jertfa. Prin urmare, catehumenul nu savarseste nicicand Pastile, chiar daca posteste in fiecare an, fiindca nu se cumineca din Ofranda; asa cum, daca se apropie cu constiinta curata, cel ce nu posteste savarseste Pastile si azi si maine, ori de cate ori se impartaseste de Cuminecatura; caci cea mai buna apropiere are loc nu intru paza soroacelor, ci intru constiinta curata. Noi insa facem din contra: gandul nu ni-l curatim, iar cand ne apropiem in ziua aceea, socotim ca savarsim Pastile, chiar daca facem zeci de mii de pacate. Dar nu asa stau lucrurile acestea, nu! Ci daca te apropii in Sambata aceasta [Sambata Mare] cu constiinta vicleana, ai cazut din Cuminecare si ai plecat fara sa fi savarsit Pastile; asa cum, daca te cumineci maine spalandu-ti mai inainte pacatele, ai savarsit in chip riguros Pastile. Ar trebui, asadar, ca aceasta rigoare si intensitate sa o avem riu in pazirea soroacelor, ci in curatia apropierii. Si asa cum preferati sa suportati toate mai degraba decat sa va schimbati obiceiul, asa s-ar cadea sa-l dispretuiti pe acesta si sa preferati sa suferiti si sa faceti toate, ca sa nu va apropiati cu pacate; caci e rusine nu a te schimba in mai bine, ci a ramane la sfadirea inoportuna; fiindca acest lucru i-a pierdut pe iudei, care, cautand intotdeauna obiceiul cel vechi, au fost tarati spre necredinta".
Si iarasi zice: "Stiii ca multi alearga la aceasta sfintita masa din pricina obiceiului sarbatorii. Desi s-ar cadea, cum v-am spus de multe ori, sa nu paziti doar sarbatorile pentru ca sa va cuminecati, ci sa va curatiti constiinta si atunci sa va atingeti de sfanta masa. Caci cel spurcat si necurat nu e drept sa se cuminece nici in sarbatori cu acel sfant si infricosator Trup; dar cel curat, si care si-a spalat prin pocainta greselile, e drept sa se cuminece cu dumnezeiestile Taine si sa se desfateze de darurile lui Dumnezeu si in sarbatori si intotdeauna. Dar fiindca acest lucru, nu stiu cum, e trecut cu vederea de unii, multi desi sunt plini de zeci de mii de rele, cand vad ca vine sarbatoarea, ca impinsi de insasi aceasta zi, se ating de Sfintele Taine pe care nu e legiuit nici macar sa le vada intr-o asemenea dispozitie.

[va urma]

[continuare]

Iata, asadar, ca dumnezeiescul Hrisostom nu numai ca intareste in chip vadit intentia si opinia lui pentru cei ce iubesc sa asculte adevarul, dar rastoarna in chip profetic acest obicei al celor 40 de zile pazit cu duh de sfadire de multi.
Iar daca va voi cineva sa vorbeasca despre cele patruzeci de zile pe care spune ca le-au fixat dumnezeiestii Parinti, discutia va fi ampla; ci noi sa mentionam doar cateva lucruri spre certitudinea celor sovaitori. Crestinii din vremea aceea praznuiau Pastile impreuna cu iudeii pretextand ca asa au primit de la Ioan Teologul si Apostolul Filip si de la altii. Si desi multi dumnezeiesti Parinti de la diferite sinoa-de locale le-au scris de multe ori, tot nu si-au lasat obiceiul lor pana ce nu s-a tinut Sfantul Sinod I Ecumenic [325] care, pe langa altele, a legiuit si despre Pasti sa nu le mai praznuiasca cineva impreuna cu iudeii, ci dupa echinoctiul de primavara, in zi de duminica, pentru ca sa nu mai coincida cu pastele iudeilor.
Cu toate acestea, unii au staruit in raul lor obicei, si acestora li se adreseaza dumnezeiescul Hrisostom in omilia aceasta, mustrandu-i ca dispretuiesc atatia dumnezeiesti Parinti numai din cauza raului lor obicei. Din aceasta cauza lauda el atat de mult demnitatea dumnezeiestilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic si le atribuie regula celor 40 de zile si spune ca au fixat-o drept lege, vrand prin aceasta sa-i convinga si traga spre supunere. Caci cine nu stie ca postul Sfintelor Paresimi e legiuit de Sfintii Apostoli care spun in canonul 68: "Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau ipodiacon sau citet sau cantaret nu posteste Sfantul si Marele Post de 40 de zile sau mier-curile si vinerile de peste tot anul, sa fie depus/caterisit din treapta, iar daca e laic sa fie indepartat/afurisit". Sau, poate, zice el, Parintii de la Sinodul I au legiuit si au adaugat aceasta Saptamana Mare a Patimilor, cum spune in alta parte acelasi: "De aceea Parintii au intins stadionul postului, dandu-ne nou prilej de pocainta, ca mai intai curatindu-ne si spalandu-ne pe noi insine, asa sa ne apropiem [de impartasire].
Dar prilejul cel mai adevarat, pentru care dumnezeiescul Hrisostom spune ca Sinodul I a legiuit Paresimile, pare a fi urmatorul: deoarece crestinii de pe atunci erau nepasatori si nu posteau tot Sfantul si Marele Post de 40 de zile, ci unii posteau numai trei saptamani, altii sase, iar altii altfel, fiecare cum se obisnuia in locul sau, cum da marturie de acest lucru Socrate in Istoria bisericeasca (cartea V, capitolul 22), de aceea Parintii Sinodului I au innoit iarasi Canonul [68 al] Sfintilor Apostoli si au legiuit sa se posteasca neincalcate toate 40 de zile; iar dumnezeiescul Hristos, vorbind despre aceasta innoire spune ca au fixat-o acei Parinti.
Dar fiindca ei il pun inainte pe dumnezeiescul Hrisostom ca un aparator al celor 40 de zile, iar el destrama gandurile lor ca pe o panza de paianjen, noi sa tacem si sa venim la celelalte obiectii.

Pentru sustinerea D-ului Ionut Florin
 

@ Florin Ionut
 

Nimeni nu contesta ce spune Sf. Nicodim Aghioritul.

Dar:
1. Sf. Nicodim Aghioritul a scris enorm despre viata crestinilor.. (razboiul nevazut, paza simturilor etc).. facem si restul?
Sau selectam ce ne place.
(Adica suntem crestini dupa modul in care vede el crestinii? Ne lepadam de TOATE cele lumesti, stim ca suntem in razboi cu vrasmasul in fiecare clipa, ne pazim simturile? Ca poate vorbim espre lucruri diferite)

2. De cate ori citesc postarile tale am impresia ca pui caruta in fata boilor..
Evident ca trebuie sa ne impartasim (si nu cred ca cei de pe forum se impartasesc de 4 ori pe an, cum spui tu!), dar inceputul este pocainta!
Fii sigur ca daca omul se pocaieste si-si plange pacatele va incerca singur sa vina la Sf. Impartasanie, fara sa fie impins din spate;

Citat:
“Sfintii Parinti, calugarii din primele veacuri crestine, au fost crestini desavarsiti, plini de Duhul Sfant. Ei au avut descoperiri de sus referitor la monahismul vremurilor de pe urma si au facut referitor la acest subiect proorocii care se implinesc sub ochii nostri. Toate prezicerile parintilor sunt de acord in a spune ca monahii de la urma vor duce o viata manastireasca saraca, pentru ca nu le vor fi acordate nici puterile psihice si spirituale, nici belsugul harului de care se bucurau primii calugari, si ca isi vor castiga mantuirea cu mare greutate.

Un oarecare calugar egiptean a cazut intr-o zi in extaz si a avut o viziune duhovniceasca. A vazut trei calugari pe malul marii. De pe celalalt mal o voce le striga: “Luati aripi si veniti la Mine!“. Dupa ce au auzit aceasta voce, doi dintre calugari au primit aripi de foc si au zburat deindata pe celalalt mal. Al treilea a ramas singur acolo unde era. A inceput a plange si a striga. In final si el a primit aripi, dar nu de foc; acestea erau atat de slabe incat a traversat marea cu mare frica si intalnind foarte multe obstacole. Adesea puterile il lasau si se involbura in mare; vazand ca se ineaca, a inceput sa strige cu o voce tanguitoare, cand ridicandu-se deasupra valorilor, cand fiind acoperit de ele, ajungand din nou deasupra, iar apoi epuizat cadea in vartej, strigand din nou, ridicandu-se un pic… in sfarsit, sleit de puteri, a ajuns la malul celalalt. Primii doi calugari reprezinta monahismul primelor veacuri, pe cand cel de-al treilea reprezinta monahismul vremurilor de pe urma, sarac atat numeric cat si in realizari (Ioan Colov, Pateric, Alba lulia, p. 99).

Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...oi-cei-de-azi/

Dupa cum citisem altundeva, nu-mi amintesc acum sursa, in vremurile de pe urma monahii vor fi ca mirenii, iar mirenii vor fi ca dracii. :(

Dupa cum citisem altundeva, nu-mi amintesc acum sursa, in vremurile de pe urma monahii vor fi ca mirenii, iar mirenii vor fi ca dracii. :([/quote]

sursa e pelerinul roman carte care a aparut dupa revolutie si care a fost editata de parintele diacon pe atunci Gheorghe Babut care se semna nemonah pacatosul iar cuvintele cred ca apartin parintelui Cleopa sau dansul a citat pe cineva

Multumesc.

Nu ai de ce ! Cu multa placere

dar eu nu am zis ca e prea des la 40 de zile ...

am spus ca este o problema de pregatire ... inainte de fi una de frecventa a impartasirii

este mai importanta impartasirea in stare de curatenie decat impartasirea foarte deasa


"Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri : trupeasca si sufleteasca. In general ea consta din urmatoarele parti :

a. Spovedania, marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, nici chiar clericul. Numai copii pana la sapte ani sunt scutiti de spovedanie.

b. Impacarea cu toti oamenii. Nimeni nu se poate impatatasi certat cu cineva si neimpacat, sau avand rautate, ura si gand de razbunare asupra cuiva. Dumnezeu, fiind dragoste, primeste la cele sfinte numai pe cei care iarta si traiesc in dragoste.

c. Infranarea de la mancare de dulce si de la orice pofta si necuratie trupeasca. Sotii sunt datori sa tina cel putn sapte zile de curatie inainte de Sfanta Impartasanie si inca trei zile dupa Sfanta Impartasanie. Credinciosii sunt datori sa tina curatenie si sa posteasca miercurea, vinerea si in cele patru posturi cand se impartasesc. In caz de boala grea, preotul le randuieste un post mai scurt, dupa caz. Cei care se impartasesc intre posturi sunt datori sa posteasca cel putin trei pana la sapte zile, inainte de Sfanta Impartasanie. Crestinii sunt datori sa se infraneze inainte de primirea celor sfinte, de bautura, de tutun, distractii, glume, zavistie, clevetire etc.

d. Implinirea canonului dat de duhovnic. Credinciosii nu se pot impartasi fara invoirea duhovnicului lor si fara implinirea canonului randuit de el la spovedanie, afara de caz de boala sau alte imprejurari grave, cand pot primi cele sfinte in orice situatie s-ar gasi cel in cauza.

e. Rugaciunea. Credinciosii sunt datori sa se roage mai inainte de primirea Sfintei Impartasanii in mod deosebit. Sa citeasca in ajun din Ceaslov, din Psaltine si Acatistier, sa faca dupa putere metanii, inchinaciuni, milostenie la saraci si alte fapte bune. In mod deosebit sunt datori sa citeasca seara, Acatistul Mantuitorului, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocainta, Canonul ingerului pazitor si Canonul Sfintei Impartasanii, iar dimineata cele douasprezece rugaciuni. Dupa primirea celor sfinte, credinciosii trebuie sa citeasca rugaciunile de multumire. "

Pregatirea asta ar trebui sa fie si ea continua. Adica:

- spovedania nu numai in posturi, ci ori de cate ori simtim nevoia iertarii, deci cat mai des posibil;
- impacarea: sa nu apuna soarele peste mania noastra, nu?
- posturile: trebuie tinute cele randuite, de altele nu stiu. Inainte de impartasanie? De atatea ori i-am rugat pe cei care sustin asta sa-mi spuna de unde au scos aceasta regula si nimeni nu a raspuns.
- infranarea conjugala: corect, trebuie o perioada de curatie inainte, in acord cu partenerul de viata;
- implinirea canonului: e logic ca trebuie sa-l facem, evident;
- rugaciunea: trebuie facuta oricand, cat mai mult. La prima miscare a harului care ne induce un gand de a porni o rugaciune, sa ne rugam. Inainte de a ne impartasi, avem rugaciunile de iertare ale Sfintei Liturghii, la care trebuie sa fim atenti. Ai enumerat o serie de acatiste, canoane samd; oare preotii de mir care se impartasesc saptamanal au timp sa citeasca tot ce ai enumerat tu mai sus? Incearca o data sa faci asta sambata si vezi cat timp iti mai ramane pentru familie si pentru treburile casei. De acord cu rugaciunile dinaintea impartasaniei, insa nu e cazul sa exageram, ca nu traim in manastire.

1. De ce ai tu falsa impresie ca in ziua de astazi crestinii nu duc razboiul nevazut, nu-si pazesc mintea, nu-si pazesc simturile? Sunt sigur ca multi care scriu aici pe forum au o viata imbunatatita, fiind atenti la ispite, rugandu-se des, incercand macar sa se mentina pe linia de plutire daca nu zburand catre inaltimile trairii crestine. Da, multi au luat taurul de coarne si au declarat razboi fatis vrajmasului. Or, noi trebuie sa ii incurajam pe unii ca acestia si pe ceilalti care inca nu s-au hotarat, nu sa-i impiedicam smintindu-i spunandu-le ca e grea Crucea si viata de crestin ortodox autentic. Daca de exemplu tu vei incerca sa-l aduci pe sotul tau din ateism direct in al noualea Cer, nu vei reusi nici macar sa-l mantuiesti de Iad. De aia propovaduiam eu starea de normalitate pe care eterodocsii ar trebui sa o vada din exterior in credinta noastra, caci altfel s-ar speria si ar ramane afara de Imparatie...

2. Pai tocmai, ca eu cred invers: majoritatea crestinilor stiu ca trebuie sa se spovedeasca si impartaseasca numai in marile posturi - ca dovada vezi cati se apropie de Sfantul Potir la Liturghiile din afara posturilor. Mai mult, pocainta se cere intr-adevar, dar tot timpul! Nu numai ca o asceza pregatitoare, urmata de o relaxare dupa impacarea cu Dumnezeu. Eu nu stiu sa existe pauze de vreun fel pentru un crestin veritabil.

Si iarasi, oamenii nu prea vin sa primeasca Painea Vietii de la ei voire. Pentru ca nu stiu ca ar trebui sa faca asta, dovada cei care scriu pe forum. Ce sa mai zic de baba Sfata, de bunicii si de parintii nostri? Ei fac ce au fost gresit invatati sa faca de asa-zisa traditie strambata de inselatorul. Mai mult, cei care incearca sa se mentina curati de pacate se considera nevrednici si nu se apropie de Trupul si Sangele Domnului - asta e o falsa smerenie amestecata cu frica de osanda. Am spus de multe ori si o repet: cei mai mari Sfinti ajunsi la desavarsire, desi s-au considerat mai pacatosi decat restul lumii, s-au apropiat foarte des de Sfintele Taine. Asta pentru ca au inteles ca, fara ajutorul nemijlocit al Lui Hristos, nimic nu pot face pentru mantuire. Or, noi am ramas la stadiul de frica, inghetand inaintea preotului in momentul chemarii si lasandu-l doar pe el sa se impartaseasca la Liturghie. Vina este si a lui, pentru ca ne cheama doar ritualic prin formulele stiute, dar nu ne explica prin predici si prin cateheze esentialul din viata noastra, care reprezinta apropierea cat mai deasa de Sfintele Taine.

Ca dovada, Duminica ce a trecut am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Mie nu mi se pare firesc asa ceva si nici Sfintii din Cer nu cred ca ar putea fi de acord cu asa o departare a tuturor unii de altii. Daca Trupul Lui Hristos cu care ar trebui sa ne cuminecam suntem NOI, ceilalti din aceeasi Biserica ortodoxa, atunci ce fel de comuniune avem unii cu altii refuzand sa ne impartasim la Liturghii? Cu adevarat, simt ca traim vremurile din urma de maxima inselare, caci degeaba citim invataturile sanatoase ale Sfintilor daca le ignoram. Vedem, dar nu intelegem, auzim, dar nu pricepem. Parca si scrie undeva lucrul asta, undeva prin Noul Testament.

raman deci 2 puncte in care difera parerile noastre

1. e nevoie de spovedanie inainte de fiecare impartasire
2. necesitatea postului inainte de impartasire

aici am 2 argumente, de fapt unul singur mai solid:

- sfaturile duhovnicilor imbunatatiti, care ulterior au fost preluate de multi duhovnici actuali

- al 2-lea argument, e valabil poate numai pentru mine ... nu as putea sa merg la impartasanie fara sa incerc sa fiu cat mai curat ... fara sa jertfesc si eu ceva (e deci un argument care are la baza sentimente proprii, nu o regula a Bisericii)


PS: curatenia si postul ar trebui sa fie regula, iar eventualele dezlegari exceptii, date de duhovnic

- De remarcat: sfaturile duhovnicilor versus invataturile sanatoase ale Sfintilor Apostoli, ale Sfintilor Parinti si mari dascali si Teologi ai Bisericii Ortodoxe. Scuza-ma, dar... :)

- De acord cu tine, trebuie sa fim cat mai curati. Jertfa despre care vorbesti tu trebuie sa fie o manifestare de iubire catre ceilalti, nu o stare ascetica: "Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte."

1. Spovedania nu e neaparat necesara, dar acest fapt ramane teorie pentru majoritatea.
2. Aici e clar, nu e nevoie de post extra-special inainte de impartasanie. Vorbeste cu preotii care se impartasesc saptamanal si chiar mai des de atat: ei tin "cateva" zile de post inainte?!

nu e chiar asa

este o interpretare a duhovnicilor versus o interpretare a ta

.. ambele despre scrierile Sfintilor Parinti



esti de acord cu mine ca si duhovnicii ca Parintele Cleopa, Parintele Arsenie etc. au citit scrierile Sfintilor Parinti?

de ce ai dau o interpretare si tu dai alta?

Degeaba citez din Sfintii Parinti. Daca vrei, iti raspund numai cu citate in continuare, ca sa nu ti se mai para ca interpretez ceva.

Parintele Cleopa si Arsenie nu sunt nici macar canonizati. Eu vorbesc insa de Sfanta Traditie care porneste de la Sfintii Apostoli incoace, de Canoanele hotarate la Sfintele Sinoade, nu de sfaturile lor catre credinciosi. Daca ei au crezut orice altceva, nu e problema mea asta.

Eu nu sunt convinsa indiferent de cita credinta am avea ca cineva dintre noi mirieni poate sa faca acest lucru ,sa se impartaseasca saptaminal .Ori impartasania stim cu toti cum o putem face .Cu: post ,cu rugaciune cu MARE smerenie ,cu curatire sufleteasca si trupeasca si cu multe altele . Daca cineva reuseste inseamna ca este mai presus decit un monah ,sau nu indeplineste cele trebuincioase . Oricum Bunul Dumnezeu sa Ajute tuturor sa se impartaseasca cit mai des cu putinta .

.. pai daca am idei preconcepute este doar din cauza ca vad prin prisma pacatelor mele.
Ca eu nu pot spune ca am pus un inceput macar.. dar m-as bucura sa fie cum spui tu (as avea de la cine sa invat). Cand voi incepe cu adevarat sa-mi pazesc simturile, nu voi mai fi pe forum, parerea mea (si cunosc persoane care au facut asta si au renuntat la astfel de activitati- pe langa televizor si altele lumesti, desigur).

Tu tot faci referire la trepte/ grade de mantuire.. eu nu am gasit asa invatatura.
Eu nu pot sa-l scot pe sot din ateism.. Dumnezeu face asta, eu trebuie sa-mi vad de mantuirea mea in primul rand. Ca nu-mi iubesc eu sotul mai mult decat il iubeste Dumnezeu.
Cat despre starea de "normalitate", normalitatea este o utopie.. chiar si in lume. Eu nu stiu un om macar sa intre in parametrii normalitatii. Fiecare are o mica "nebunie", o manie, un demon care il chinuieste/un conflict psihologic nerezolvat (alege tu limbajul).
In mod normal :10:, fiecare compara viata lui cu ceva: cu ceea ce vede la televizor, cu ceea ce vede la vecini, cu ceea ce vede in familie, cu ceea ce a citit in romane etc.. pentru ca noi NU stim unde ne situam, avem in permanenta nevoie de o confirmare a normalitatii noastre/a valorii experientelor noastre etc..
Crestinii isi compara viata cu ceea a sfintilor. Acesta este criteriul normalitatii pt un crestin.
Ce folos am eu sa ma compar cu vecinul?

Nu stiu daca ma fac inteleasa.

Ca urmare, faptul ca sunt considerata "anormala" fata de cei care au ca etalon televizorul sau vecinul, ma lasa rece.

Si eu cred la fel. Din pacate, eu nu sunt crestin veritabil si-mi iau pauze.

Hai sa spun cum inteleg eu ca sfintii se considerau pacatosi.
Sfintii erau pacatosi, ca nimeni NU este drept inaintea lui Dumnezeu si ei vedeau asta mai bine decat noi.
DAR una este sa zic eu ca sunt pacatoasa cand stiu ca NU ma lupt la sange cu pacatul.. ba, habar Nu am ce este aceea lupta!
Si alta este cand ei, luptandu-se cu pacatul intelegeau ca din cauza firii lor cazute si inclinate spre pacat NU puteau face mai mult fara ajuttorul lui Dumnezeu. Altfel spus, ei se luptau pana la ultima putere si stiau ca de la ei putere nu pot invinge, ci Hristos invinge prin ei.. si astfel se apropiau de potir.
Diferenta este enorma.
(Nu stiu daca ma fac inteleasa, nu gasesc cea mai fericita forma de exprimare).

Si eu m-am impartasit duminica trecuta (nu am asteptat postul), dar nu mi-a dat prin cap sa-i numar pe ceilalti (e adevarat ca eu sunt in fata ca am copil mic).
DAR ca sa ma impartasesc duminica trecuta am postit si nu o saptamana ci mult mai mult.. ca vroiam sa ma spovedesc si zi de zi asteptam sa vina sotul mai devreme de la munca sa pot merge la biserica (cam 1,5 ore dus + 1,5 ore intors condus in timpul saptamanii+ cat mai stau acolo.. cu cine sa-mi las copiii atata timp?). Si zi dupa zi, asteptand, a trecut o saptamana, apoi alta etc..(si eu tot asteptam cu lista in geanta.. lista care se tot lungea) nu stiu cand am inceput, cred ca pe la inceputul lui octombrie, ca nu tin socoteala.
Deci nu ma grabesc sa judec pe altii.. ce treaba am eu ca altii se impartasesc la 40 zile? Daca o fac cu pregatire, bravo lor. Ce rost are sa arat cu degetul ca ei nu postesc sau nu se infraneaza? Nu port eu greutatea patimilor lor ca sa stiu cat de dificil este pentru altul! Poate ca pentru impartasirea aceea din post, altul duce o lupta cu pacatul mult mai grea decat imi pot eu imagina.

chiar ca degeaba citezi

este ca la Biblie ... o singura Biblie si 100 de interpretari, 100 de secte ... pentru mandria unor oameni care cred ca ei inteleg cel mai bine ce e acolo

asa si cu citatele tale: tu le interpretezi intr-un fel, duhovnicii in alt fel - si aici ar fi interesant sa vedem si parerea preotilor de pe forum

eu recunosc ca nu am nici cultura patristica nici duhovnicia parintilor duhovnici ... poate as intepreta un citat scos din context (atat al cartii cat si al imprejurarilor istorice in care a fost scris)

asa incat prefer sa urmez sfaturile lor decat mintea mea

mai simplu de atat nu stiu cum sa explic

PS: si apoi chiar asa un efort imposibil este sa tii post si sa te spovedesti?

senzatia mea este ca te concentrezi excesiv pe Sfanta Impartasanie de la Liturghie ... minimizand restul aspectelor, inclusiv ca exista mai multe feluri de impartasire

Daca degeaba citez, atunci ce sens mai are sa-ti raspund?

Totusi, mai incerc. Judeca si tu, ce de aia te-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune: lasa aceste citate loc de vreo interpretare? Le-am scos cumva din vreun context?

- ceea ce ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur:

"Vai de nepriceperea voastră şi de răul vostru obicei! În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi… Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor –n.n.] nu eşti vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei..."

- ceea ce ne invata Sfintii Apostoli in Canonul 9:

"Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică."

Au dat bir cu fugitii. Nu-i condamn, deoarece este foarte usor sa gresesti prin cuvinte, dar nici nu-i laud, pentru ca multi dintre ei ar fi fost de un real folos.

Luca 7, 28
Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

Ce intelegi tu de aici? Putem dezvolta subiectul, ca sa mi-l clarific si eu cu ajutorul vostru.

Dumnezeu respecta libertatea fiecaruia si lasa pe oricine sa faca ce vrea. Il va cerceta intotdeauna chemandu-l la El. Insa pana una-alta, sotul tau vede ortodoxia la tine; daca il vei sminti, il vei indeparta de mantuire. In cazul meu similar, eu prefer sa fac tot posibilul sa-i arat sotiei ca religia in care ma misc este o modalitate nobila de existenta, care nu exagereaza, care poate fi imbratisata usor si care o poate ajuta sa se curateasca de rau, in speranta invierii spre viata vesnica. Mai intai ma intereseaza mantuirea ei mai curand decat a mea, pentru ca in felul asta imi pun [risc] sufletul pentru ea. dar, ramane la alegerea ei daca va vrea vreodata sa incercam impreuna sa pasim catre Rai.

Da, mi-a placut expunerea. Insa, pana vom ajunge la smerenia si la dragostea lor, trebuie sa ne curatim cat mai des prin spovedanie si impartasanie. Altfel nu vom reusi sa facem nimic bun.

Ei, aici o sa cititi ceva interesant. M-am spovedit vineri noaptea la manastirea unde slujeste parintele meu, pe la 0:30. Nu am reusit sa ma impartasesc in aceeasi noapte, ca a fost priveghere cu Liturghie la sfarsit, deci duminica am mers la mine in parohie sa ma impartasesc. Nu puteam sa merg duminica tot la acea manastire, pentru ca am fost de serviciu si a trebuit sa stau aproape de casa. Cand a terminat preotul predica, m-am dus in fata si, in momentul chemarii, mai multe femei care erau acolo au ingenunchiat pentru rugaciunile dinaintea Sfintei Impartasanii. Cand preotul a terminat rugaciunile, i-a zis unui baietel care statea in fata sa ramana acolo si a venit la el sa-l impartaseasca. Am zis ca poate o sa vina pe rand si la noi ceilalti care asteptam in genunchi, dar... s-a intors si a plecat in altar. Eu m-am blocat acolo, nu m-am asteptat la asta. Parintele deja a inceput sa spuna rugaciunea de dupa Impartasanie, asa ca am pierdut momentul. In cateva secunde mi-am amintit ca jos, la subsolul bisericii, alt preot impartasea copiii. M-am dus fuga la el, i-am povestit patania si m-a impartasit. Mi-a zis ca trebuia sa vorbesc dinainte cu el, sa-i spun ca voi veni, insa eu nu m-am asteptat ca intr-o parohie de 8000 de suflete, intr-o biserica ahriplina duminica trecuta, sa nu vina nici un adult la impartasit in afara de mine.

Deci nu mi-a fost greu sa numar cati s-au impartasit la Liturghie. Era o gluma care spune asa: Doi copii numarau o bila. :)

Morala era ca nu prea e dupa preferintele noastre, daca stai ci-i citesti pe Sfintii Parinti si daca citesti Canonul 9 apostolic, care cade ca o palma peste obrazul bisericii ortodoxe din anul Domnului 2010.

Cred ca de un folos real celorlalti esti cand te mantuiesti..
Eu ma bucur pentru cei care au plecat si sper sa ne pomeneasca in rugaciunile lor.



Ma gandeam ca postul acesta sa nu mai fac pe desteapta si sa spun frumos ca "nu stiu".. care ar fi un raspuns adevarat.

Dar sunt prea mandra sa ma pot abtine.. eu ma gandesc ca "cei nascuti din femei" este elementul cheie.
Desi Sf. Ioan era cu viata de inger, el totusi era nascut sub Lege.. ca urmare, supus pacatului. Nu era nascut din duh, adica.
Ca urmare, aici se arata diferenta enorma dintre vietuirea in Lege si cea in Har.

Cam asta inteleg. .. Dar mai bine citeste a poate gresesc grosolan.


Ateismul nu inseamna ne-cunoastere. Ar fi prea simplu.
Ateismul inseamna revolta.

Eu am trecut printr-o etapa ateista care a inceput cu citirea Bibliei.
Nu eram inca la liceu cand am citit toata Biblia (din lipsa de activitate) si pe masura ce citeam NT intelegeam ca din moment ce Iisus Hristos ne-a ridicat din moarte, viata noastra nu ne mai apartine. Si eram din ce in ce mai nemultumita si gandeam in sinea mea ca eu vreau sa-mi traiesc viata cum imi place, nu sa o pun in slujba cuiva. Si revolta mea a tot crescut in mine (desi gandeste ca eram inca un copil, nu aveam inca pacate majore de care sa ma agat).. pana am decis ca Biblia este doar o carte, crestinismul e doar o religie, iar eu imi traiesc viata cum cred.. si asa a inceput ateismul meu.
Deci nu se pune problema ca un ateu nu stie ce este crestinismul.

Si am observat acelasi lucru si la alti atei, inclusiv sotul meu.. Sunt intr-o stare de revolta.
Crezi ca sotul meu nu intelege (macar partial) ca a fi crestin inseamna sa renunte la autodivinizarea sa? El gaseste placere in cine este: ca este inteligent, successful, tanar (oarecum :4:), frumos, are simtul umorului etc.. si invidiat (oo, ce placere ii da asta). Nu prea e mare lucru de facut. Decat sa ma rog, nu?


chiar ca e ciudat. Trebuie sa fii iute de picior, vad.
Vezi si tu partea buna.. te-ai impartasit. :1:

Nu e greu sa faci niste afirmatii fara sa intervina aici mandria. Altfel, sa nu mai vorbim deloc... Suntem pe un forum, ne consultam unii cu altii, ne contrazicem, invatam unii de la altii. Asta e sensul saitului, nu?

Eu vad doua informatii clare:

1. "Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan;"

- la ora aia inca nu se ridicase nimeni la desavarsirea lui Ioan Botezatorul.

2. "dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el".

- Avem de-a face cu o ierarhie: unii sunt mai mici, altii mai mari in Imparatie. Ca dovada biblica, Pavel ne dezvaluie existenta unui "al treilea Cer". Iar Iisus ne spune ca merge ca in casa Tatalui sunt multe locasuri.

Aceste lucruri imi sunt clare. Dar, se pune problema care ma macina: a ajuns Sfantul Ioan Botezatorul in Imparatia Cerurilor? De ce intreb:

a) Ioan a fost botezat, insa nu s-a impartasit inainte de a muri, inca nu se savarsise Jertfa rascumparatoare. "Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. "

b) Daca cel mai mic din Imparatie este mai mare ca Ioan, atunci... sa inteleg ca Ioan nu este in Imparatia Cerurilor, ci in Rai? Nici talharul nu a fost primit in Imparatia Lui Dumnezeu, ci in Rai, dar nu incape comparatie intre cei doi.

Intreb asta pentru ca noi credem ca cei mai mari Sfinti, cei mai apropiati de Dumnezeu sunt Maica Domnului si Ioan Botezatorul.

Poate ar trebui sa deschid un topic nou cu problema asta.

Noi ii influentam pe cei din jur in primul rand prin comportament. Cuvintele se spun si pier, insa faptele marturisesc daca intr-adevar calea urmata de tine ar fi sau nu interesanta si pentru el.

In pilda talantilor ni se spune criteriul dupa care se vor ocupa locurile in imparatia cerurilor: unul a adus roada 30, altul 60, altul 100. Deci dupa cat de bine ne-am valorificat talantii, punandu-i in slujba lui Dumnezeu. Nu stiu daca ii putem spune ierarhie, caci acolo nu stim daca vor mai fi alti conducatori afara de Domnul, dar exista o clasificare, o diferentiere a robilor dupa credinciosia de care au dat dovada in lucrul incredintat lor.

Iar in ce-l priveste pe Sf Ioan Botezatorul, el face parte din sfintii VT, carora nu li s-a descoperit mantuirea prin jertfa lui Hristos. Era cel mai mare om nascut din femeie pana la vremea aceea, a fost trimis sa pregateasca calea Domnului chemand oamenii la pocainta, dar nu face parte din Biserica. Biserica a aparut dupa moartea si invierea Domnului si are un statut mult mai privilegiat decat sfintii VT. Fiecare membru al Bisericii care va merge in cer va fi mai mare decat Ioan Botezatorul, inclusiv talharul de pe cruce, deoarece el a primit pe Hristos ca jertfa pentru pacatele lui, ceea ce Sf Ioan nu a avut ocazia sa faca.

daca interpreteaza fiecare dupa capul lui, ia un fragment si il interpreteaza ad litteram ... se ajunge la nebunie


daca interpretam asa cum zici tu ... ar trebui afurisit tot poporul roman si celelate popoare ortodoxe


crezi ca asta au urmarit Sfintii Parinti?

Pentru o clipa am crezut ca nu esti curioasa daca sa te impartasesti des sau mai rar... :)

Nu ierarhie, nu e un cuvant bun. Insa in mod clar unii oameni vor fi mai aproape de Dumnezeu si altii mai departe de El, in functie de capacitatea de a iubi cu care singuri s-au "antrenat" in timpul vietii. La fel si in Iad, unii vor fi departe de Dumnezeu si altii mai departe. Nu exista doar doua stari, una de bine si alta de rau, ci pentru fiecare stare, de viata si de moarte sunt nuante, trepte de desavarsire sau de inraire.

Toti Dreptii si Proorocii Vechiului Testament, incepand cu Adam si Eva, au murit in speranta invierii, dar nu au mers in Rai. Abia dupa Jertfa si Rascumparare, Hristos i-a scos din temnitele Iadului, din zina aceea mai special pregatita pentru ei numita sanul Lui Avraam, mantuindu-i de acea indepartare relativa de Dumnezeu.

Iisus Hristos era este si va fi Acelasi intotdeauna si chiar cei din vechime sunt uniti prin El in aceeasi Biserica. Cu toate acestea, sunt mai multe Ceruri, mai multe nivele de existenta fericita, insa noi nu stim mai nimic despre asta, mai mult ne imaginam lucruri, stari, locuri samd.

EDIT: Pe Muntele Taborului, Iisus Hristos face intalnirea intre reprezentantii bisericii Vechiului Testament si cei ai bisericii Noului Testament. Ilie si Moise se intalnesc intr-un spatiu sacru si vorbesc cu Petru, Iacov si Ioan - probabil despre ceea ce urma sa aiba loc in curand, evenimentul atat de mult asteptat de cei adormiti in credinta...

Talharul cel destept a pasit intra-devar impreuna cu Hristos in Rai, s-a mantuit, insa nu a ajuns la desavarsirea Sfantului Ioan Botezatorul. Insa vedem in predica de pe munte ca Dumnezeu ne cheama la ceva o traire mult mai superioara decat simpla mantuire de rau; noi suntem chemati la desavarsire, la asemanarea cu El in iubire inca de pe acum, la nevinovatie. Sunt putini aceia care reusesc sa ajunga asa de sus, Dumnezeu ii stie cine sunt si uneori ni-i descopera, ca sa luam aminte...

Pot sa confirm din experienta ca ne putem spovedi si impartasi saptamanal. Nu e asa de greu pentru cei din Romania, care au biserici ortodoxe oriunde ar trai.

Meditam ieri la Sfanta Taina a Impartasaniei. Pentru multi dintre credinciosi este dificil de crezut ca Hristos Se jertfeste si Se imparte tuturor neimpartit. Ma gandesc ca am putea face o analogie cu ADNul care exista in corpul uman: asa cum fiecare celula care ne alcatuieste contine informatia deplina despre intregul organism, asa si in fiecare lingurita este continut intregul Trup si Sange al Lui Hristos. Dar ce este de fapt Trupul Mantuitorului? Stim bine ca este intreaga Biserica, adica noi toti, credinciosii care o alcatuiesc.

Efeseni 5, 23: "Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este."

Deci in fiecare lingurita cu care ne impartasim se gaseste, printr-o Taina minunata, informatia necesara comuniunii noastre, a unora cu altii, intr-un Tot care se numeste Trupul Sau. Informatie fara de care noi nu putem fi cu adevarat partasi unii cu altii, cu alte cuvinte co-partasi ca madulare separate care sa alcatuiasca un Intreg care este Biserica Lui Dumnezeu. De aceea, neimpartasindu-ne constant, noi ne separam de Trupul Sau mistic si de Insusi Dumnezeu, mai ales prin pacatele pe care le comitem des. Iata cum Domnul nostru a randuit ca Sangele mantuitor sa ne curateasca de pacate, ca mai apoi sa alcatuim toti impreuna Biserica nevazuta al carei Cap este Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.

Sa ne straduim sa intelegem pe cat putem importanta acestei Sfinte Taine randuite ca se ne tina partasi fiecare cu fiecare, ca impreuna sa lucram in chip diferit si armonios lucrarea de mantuire a Lui Dumnezeu in lume.

Intrebarea este,cine este asa de vrednic sa se impartaseasca saptamanal,Impartasania nu este ca o mancare sau un obiect este pura si SFANTA!E bine si rar dar meritat si cu vrednicie si curatie!!!!!

Cine este vrednic? Tot omul care se spovedeste cu cainta si are dezlegare de la duhovnic. Ca daca nu poti fi vrednic saptamanal, cum vei fi vrednic odata pe an?
Avantajul mare pe care-l are spovedania saptamanala este aceea ca nu uiti pacatele facute de la o saptamana la alta. Ma intreb, cum se pot tine minte toate cele facute timp de 365 de zile?

Asa este; crestinul, prin Taina Spovedaniei, trebuie sa constientizeze propria nevrednicie de a se impartasi. Niciodata omul nu e vrednic de Dumnezeu, orice ar face. Dumnezeu ni Se daruieste, nu ni Se ofera ca rasplata a faptelor noastre.

Sf. Simeon al Tesalonicului, care a trăit în secolul al XV-lea, a insistat asupra necesităţii curăţirii sufletului prin Taina Spovedaniei, recomandând creştinilor: „Să ne smerim, să facem pocăinţă şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi pe El să-L chemăm spre milă şi să ne grăbim să ne împărtăşim cu cuminecare tainică şi să facem acest lucru încontinuu cu luare-aminte şi smerenie a sufletului; pentru că aceasta înseamnă a fi noi cu Dumnezeu şi a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a şi întrupat“. Sfântul recomanda împărtăşirea deasă atât preoţilor şi episcopilor, cât şi credincioşilor mireni, propunându-le să nu treacă 40 de zile fără a se împărtăşi: „Ne-a predat aceste taine ca să fim una cu El, şi noi, arhiereii şi preoţii slujitori, să ne împărtăşim continuu din aceste înfricoşătoare taine cu luare-aminte (atenţie), străpungere (a inimii) şi mărturisire, dar şi ceilalţi să se desfete încontinuu de cuminecare în mărturisire, în zdrobirea şi evlavia sufletului, şi nimeni din cei ce se tem şi iubesc pe Domnul să nu lase să treacă patruzeci de zile, ci, pe cât îi e puterea şi luarea-aminte (atenţia), să se apropie şi mai des de cuminecarea cu Hristos“. Pe bătrâni şi pe bolnavi, Sf. Simeon îi îndemna să practice o împărtăşire mai deasă decât intervalul de patruzeci de zile, căci „acest lucru e pentru noi viaţa şi puterea“.

. . . si cat de putin Ii daruim noi Lui . . . !

Important este ca atunci cand ne impartasim sa avem cu adevarat sufletul curat ! Si atat de des sa o facem, cat ne dicteaza inima sufletului nostru.....pt iubirea de EL vine din strafundul nostru launtric. Doamne ajuta!

Da, din pacate omul tinde sa fie tare zgarcit cu Dumnezeu. Dar intr-o inima chircita nu-si poate avea salas Nemarginitul.