Epic. Sa revenim la lucruri serioase. Dupa o scurta verificare de rutina se pot observa cateva aspecte.

Arhimandritul Ioachim Parvulescu este staretul Manastirii Lainici. Cred ca orice credincios ortodox roman a auzit de ea asa ca nu insist. Prin urmare, avand in vedere pozitia sa ecleziala, cred ca, cel putin la nivel teoretic, este o persoana cu competente in domeniul teologic. In al doilea rand Arhimandritul are numeroase articole, prezente in emisiuni, interviuri, si prin urmare prezenta sa teologica, incluzand impartasirea de sfaturi, nu este un aspect singular , redus doar la tema acestui topic. Respectiva opinie, preluata pe site-ul indicat de copacel, este parte a unui material mai amplu, intitulat,, Sfaturi duhovnicesti". Materialul poate fi gasit inclusiv pe acest site http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...scu-68463.html

Comparand sectiunea VI, intitulata ,,Ce trebuie sa faca o femeie cand este insarcinata" cu articolul postat de copacel se poate observa ca este vorba de aceiasi opinie si prin urmare site-ul indicat de copacel a preluat corect opinia. Urmatorul pas al acestei scurte verificari: sa se determine daca citatul este scos sau nu din context cand a fost citat. Parerea mea este ca nu a fost scos din context. Insa problema fundamentarii opiniei ramane pt ca nici articolul mai amplu, de pe crestinortodox.ro, nu lamureste dilemele teologice ridicate de copacel. Totusi ar putea cumva fi conexata problema, intr-un cadru mai amplu, de perspectiva indicata in capitolul V din articolul de pe crestinortodox.ro.

kill -9 $(pidof Grand_Moff_Hadrianus)
Hai ura si la gara. :57:

Scoțianule, mă simt marginalizat. EU am indicat articolul.:50:

Dragos o veche zicala suna cam asa: ,,Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita de oameni" :) Te rog sa-mi scuzi superficialitatea si in semn de apreciere pot sa iti spun asta: ,,Imi cer scuze celor celor pe care i-am suparat" :)

.........?? Raţionalismul să fie chiar de neoprit? De nedepăşit?
Rigoare şi claritate de cristal în Biserică? Unde, bre? Te pomeneşti că tocmai la Hristos! Sau poate la Apostoli? Ori în Sinoade? Ori înlăuntrul Tainelor?
De unde ai scos, creştine, claritatea de cristal şi rigoarea ca însuşiri ale duhului Bisericii? Iubirea nu e nici clară nici riguroasă. E în schimb tainică, jucăuşă, sugestivă, caldă, aprigă uneori, abia presimţită, discretă, delicată, gingaşă.... Aşa e viaţa, bunule, aşa e şi lumina zilei - nesfârşit de moale şi de albă în depărtarea ei apropiată, de zare care se înfiripă aici în ochiul nostru pentru a ne preumbla mereu mai departe sau care ni se dezvpluie departe pentru a ne simţi mai aproape...
Mă tem că nu mai vezi nici o diferenţă între fabrica de roboţi logicişti şi Leagănul Bisericii...

Doamne ajută!

Cred ca aici v-ati blocat la un singur inteles al termenului a se impartasi.
Inlocuiti termenul Impartasanie, cu comuniune prin har in Duhul Sfant si vedeti ce iese.
Si recititi aceasta postare:

...si evanghelia de la Luca, pe care o auzim mereu la Paraclis

“In zilele acelea, sculandu-se, Maria s-a dus in graba la munte intr-un oras al lui Iuda si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei. lar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, a saltat pruncul in pantecele ei; si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant...“(Luca 1, 39-40)

Pt. dl. Dragomir
Nu credeti ca un exemplu prin care fătul din pantece poate fi in comuniune cu Duhul Sfant prin har e cel al pruncului nenascut Ioan Botezatorul in pantecele Elisabetei, cand aceasta a primit vizita "Embrionului" Sfant din pantecele Mariei?
Nu considerati ca odata cu Elisabeta care s-a umplut de Duhul Sfant, si pruncul ce-l purta a fost intr-un fel sau altul, in comuniune prin har cu Duhul Sfant? Cu alt termen, s-a impartasit, cum ar veni.

Desigur, nu sustin deloc ideea ca un bebelus a carui mama a primit Sf. Taina a Euharistiei in timpul sarcinii nu ar mai trebui botezat, dar ca, intr-un fel sau altul, chiar inca nebotezat fiind, poate avea acces la energiile necreate, intr-o masura doar de Dumnezeu stiuta, asta ne-o confirma si Evanghelia de mai sus.

In treacat fie spus pentru opozantii pedobaptismului, acesta e de fapt si un argument foarte puternic pentru botezarea nou-nascutilor.

Iese o harababură mentală iniţial, apoi iese cu totul din creştinism dacă n-a făcut-o deja înaintea operaţiei cogitative recomandate.

Împărtăşania este comuniune prin har cu Hristos în Duhul Sfânt, dar nu orice autoafectare psihică luată drept "comuniune prin har în Duhul Sfânt" este neapărat o stare duhovnicească privilegiată, cu atât mai puţin ceva apropiat sau echivalent cu Sfânta Împărtăşanie.

Şi nici Mihnea, nici Copăcel n-au nevoie de jonglerii filologiste, întrucât ei comentează un text în care cuvântul Împărtăşanie are înţelesul cu "Î" mare fără să lase loc la alte ficţiuni religioase.

Iată textul:

"Sfintii Parinti vazand marea responsabilitate si greutate ce poarta femeia cand este insarcinata au dezlegat ca sa se poata impartasii cu Trupul si Sangele Mantuitorului indiferent de canonul pe care il are sau ce pacat ar fi facut ea. Deci, femeia cand este gravida sa se impartaseasca in fiecare luna macar cu 2-3 zile de post daca nu poate sa tina mai multe zile. Acea impartasanie ea nu o ia pentru vrednicia ci, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important ca sa se impartaseasca, ajuta foarte mult pe copil, il intareste, il lumineaza, ii da sanatate, il fereste de boli. Copilul, prin Sfanta impartasanie, pe de o parte se impartaseste cu Hristos, iar pe de alta parte isi incepe viata duhovniceasca inca din pantece, incepe sa-l cunoasca pe Hristos inainte de nasterea sa pe acest pamant. Este pacat sa-l lipsim pe copil de Hristos. El trebuie obisnuit de atunci."(fragment din Arhimandrit Ioachim Pârvulescu - Sfaturi duhovniceşti)

De fapt condiţia de bază, din punctul de vedere al rânduielii ecleziale, pentru primirea Euharistiei este Botezul şi Mirungerea. Arhimandritul Ioachim cred că sugerează un fel de împărtăşire indirectă prin participarea organică la metabolismul trupesc şi sufletesc al mamei. Mai departe Copăcel a început să croşeteze basme pietiste cu împărtăşania intrauterină, botezuri tainice şi cuvioşii nou-născuţi.

Nu, nu s-a impartasit. "Comuniune prin har cu Duhul Sfant" nu inseamna a te impartasi. A te impartasi este legat de substanta lui Cristos. Abraham si patriarhii au avut, in mod evident, o "comuniune prin har cu Duhul Sfant". Dar ei nu s-au impartasit.

Si, ca sa-i raspund, totodata, lui Ioan Cezar: da, Biserica ofera (sau ar trebui sa ofere) deplina claritate in cele sfinte. Raspunsuri balmajite teologic, in care se spune totul si nimic, nu au ce cauta si, dupa cum se vede, nu fac decat sa sminteasca credinciosii. Pentru oricine de pe acest forum este clar daca e casatorit sau nu e casatorit. Oricine stie cu limpezime de cristal daca a primit ori nu preotia. Ei bine, aceeasi claritate care e in Taina Casatoriei sau in Taina Preotiei este si in Taina Impartasaniei. A sustine ca oamenii se boteaza dar nu chiar se boteaza, ca se impartasesc intr-un anume sens, dar nu in altul, ca a doua si a treia casatorie sunt casatorii, dar nu tocmai casatorii, tine de un bizantinism in sensul cel mai rau al cuvantului. Si, mai grav, aceasta dialectica paguboasa, izvorata din cea mai deplina ignoranta, ajunge a fi prezentata ca intelepciune si profunzime duhovniceasca.

Si, ca sa revin la cazul in discutie: orice Taina presupune materie. Ca sa nu mai spun ca presupune si intentia de a administra acea Taina unui subiect receptor. Fara materie, nu exista Taina. Prin urmare, copilul din burta mamei nu primeste Taina Impartasaniei, neavand acces la Sfanta Materie. Imprejurarea ca un numar de utilizatori ai forumului, unii vechi si cu contributii notabile, incluzand studenti la teologie, imprejurarea ca arhimandriti sustin contrariul, ma ingrijoreaza.

Si iaca asa bajbaielile catorva se transforma in platforma de atac a dl. M.D. la adresa ortodoxiei (nu doar pe subiectul de fata), de pe bazele presupusei limpezimei de cristal a invataturii romano-catolice, ca si cand ea n-ar fi si ea contestata deja si in diverse moduri de diverse grupuletze nicidecum insignifiante sau din afara romano-catolicismului.

Grupulete din care unul este chiar si el simpatizant, chiar infocat (SSPX).