![]() |
Citat:
|
SALUT, OAMENI AI ȚĂRII!
Mi-a plăcut întotdeauna ziua de 1 Decembrie. Era ziua când bunicul arbora tricolorul românesc la balconul nostru proaspăt vopsit și încărcat de flori. În mintea mea de copil 1 Decembrie era mai ales ziua în care oamenii mari vorbeau între ei, când până și vecinul, cu care ne certam mereu, venea la noi ca să discute cu tata la o bere. Era o zi de sărbătoare, o zi a înfrățirii. Pentru că în ciuda tuturor șicanelor pe care ni le facem, în ciuda a tot ce ne dezbină, în ciuda faptului că unii dintre noi sunt prea săraci și unii prea bogați, în ciuda tuturor nedreptăților, a sărăciei, a lipsurilor, indiferent din ce parte a țării suntem, suntem toți români! Sunt momente când suntem dezbinați, sunt momente când suntem dezorientați, când nu mai știm la ce să visăm, sunt momente când considerăm cinismul inteligență, când indiferența ni se pare înțelepciune. Țin însă să vă spun că sunt mândru că trăiesc aici, alături de voi, că împart cu voi acest teritoriu, această istorie și acest mod de a trăi. Sunteți toți frații mei! Pierdem prea mult timp vorbind de ce ne desparte. Dar de ziua națională, și nu numai, va trebui să vorbim și despre ce ne unește. Despre tot ce e frumos în această viață pe care ne-o construim în sud-estul Europei, despre acești bărbați tineri care în ultimii 20 de ani au devenit tați excepționali, despre aceste femei strălucitoare, curajoase, care, vă anunț, sunt cele mai frumoase femei din lume, despre tot ce ne poate îndreptăți să spunem „A noastră-i lumea!” Să facem ca vocea națiunii noastre să se audă tare și clar în concertul națiunilor! E vocea unui popor generos, blând și dârz. E vocea unui popor creator și talentat. E o voce care poartă în ea arșița verii și feeria albă iernii. E o voce care spune că suntem aici, că existăm și că oricine e binevenit la masa noastră dacă vine cu gânduri bune. Nu suntem un popor neînsemnat, suntem unul din marile popoare ale lumii. TRĂIASCĂ ROMÂNIA! Tomescu Ionuț |
Citat:
Ne iubim părinții pentru că sunt părinții noștri și nu pentru că primim sau nu ceva de la ei. Mihail Gh. Bujor (Ghebu) |
IUBESC ROMÂNIA CU PASIUNE,
Pentru frumusețile sale care îți taie respirația, pentru oamenii ei minunați. Pentru iernile ei capricioase și verile ei toride. Pentru pacea sa. Pentru războaiele sale purtate pe forumuri și bloguri. Clima de la noi se pare că nu e compatibilă cu violența. Pentru întemeietorii săi daci și romani, oameni aspri care au clădit-o cu sabia dar și cu mistria. Pentru mâncărurile sale specifice, folclorul său, religia sa creștin ortodoxă, trecutul său, creatorii săi. Pentru frumoasa noastră limbă românească Pentru că e total diferită de vecinii săi care n-au ezitat să-i invadeze pe alții sub pretexte minore și care se mai și mândresc cu asta. Pentru poporul nostru dârz și răbdător, care a știut de cele mai multe ori să-și facă dreptate fără să arunce țara în foc și sânge. Patria mea când te părăsesc, fie și numai pentru câteva zile, îți simt lipsa și mă grăbesc să mă întorc la tine și la locutorii tăi inimoși. Mă simt acasă pe câmpiile tale nesfârșite, în munții tăi cu fruntea în soare, în satele și orașele tale. Patria mea te iubesc necondiționat și nu te voi părăsi niciodată definitiv. Popescu Angela |
foarte buna postarea.trebuie sa avem si asemenea aspiratii.am observat ca au fost multi,care te-au atacat.....pacat!nu au inteles nimic.
|
ASPIRAȚIE ȘI SPERANȚĂ
Aspirația e floarea speranței. Dacă mediul în care înflorește nu-i este favorabil se usucă și se scutură. Dacă, dimpotrivă, mediul o ajută, ea prinde putere și dă rod. Dar dacă acest rod e cules înainte de se fi copt, totul e pierdut. Coacerea se produce doar când vrea Dumnezeu și trebuie să avem înțelepciunea să așteptăm. Dumnezeu a sădit în inima fiecărui român o floare a speranței. E aspirația către o Românie creștină, puternică, civilizată și prosperă. Acestei aspirații naționale, acestei flori a speranței unui întreg popor, îi trebuie un mediu propice pentru a se dezvolta, pentru a prinde putere și a da rod. Ne-am străduit, după posibilitățile noastre, să contribuim la crearea unui astfel de mediu pentru această floare prețioasă. Maturitatea va veni atunci când va vrea Dumnezeu, fără îndoială. Dar noi putem și trebuie să împiedicăm ca această clipă să fie amânată. Putem și trebuie să facem ca maturizarea să continue nestâjenită. Poate fi acuzat cultivatorul că vrea să grăbească nejustificat creșterea plantelor sale când, primăvara, le ocrotește de vânt și îngheț? Între activitatea febrilă a materialistului, care în trufia și egoismul lui nu se sinchisește de nimeni și nimic pentru a reuși și inerția fatalistului care, temându-se de efort, își încrucișează brațele pe piept căutând să se convingă că apatia lui nu-i decât încredere în Dumnezeu, se situează virtutea creștinului care muncește, care se roagă, care sădește, care stropește și care așteaptă roadele de la Dumnezeu. Încă de la începuturile poporului nostru religia s-s aflat peste tot primul loc. Pentru a ocupa printre națiuni poziția pe care Dumnezeu ne-a hărăzit-o, trebuie să repunem peste tot religia pe primul loc, trebuie ca iubirea de patrie să fie strâns legată de credința în Domnul nostru Iisus Hristos și de zelul pentru apărarea Bisericii Sale. Instrumentul de care Dumnezeu se va sluji pentru a-i da patriei noastre trăinicie și forță va fi mai puțin un Bălcescu și mai mult un părinte Ilie Cleopa. Voi fi acuzat, poate, că am visuri patriotice care nu se vor realiza niciodată. Aceste visuri, dacă sunt visuri, mi-au fost inspirate de citirea integrală a istoriei noastre. Dar sunt oare visuri? N-am putea vedea în ele mai degrabă speranțe pe care trecutul nostru ni le justifică, aspirații realizabile spre viitorul pe care Dumnezeu ni-l rezervă pentru împlinirea destinului nostru național? Visuri sau aspirații, aceste gânduri îmi rătăcesc prin acele locuri de pe întinsul țării unde strămoșii au dat lupte grele și văd pe pământul udat cu sângele lor neamul nostru stând drept și dârz în fața noilor pericole care îl amenință. E uimitor că-mi vin idei îndrăznețe, că, reflectând la bătăliile purtate de înaintași, întrevăd pentru țară un viitor glorios? E uimitor că doresc cu ardoare împlinirea destinului neamului nostru pe acest colț de pământ pe care doar Dumnezeu ni-l va putea lua? Predescu Virgil |
ROMÂNIA LA CARE VISĂM
Pe pământul acesta suntem la noi acasă. Avem aici dreptul să spunem despre noi că suntem cei mai grozavi. Nu suntem întotdeauna cei mai buni sau cei mai isteți, e adevărat, dar dacă am ajuns atât de departe n-a fost degeaba. Trebuie să fii puternic pentru a putea cultiva câmpiilor noastre. Trebuie să fii dârz ca să schimbi înfrângerea în victorie și s-o iei mereu de la capăt. Trebuie să ai sânge în vine, nu apă, ca 2.000 de ani să-ți rămâi credincios ție însuți, felului tău de a fi, religiei tale, limbii pe care o vorbești. Dacă am ajuns atât de departe a fost și pentru că am mers mână în mână. Am clădit o țară unde nimeni nu ne va putea împiedica să ne exprimăm, să iubim, să visăm. Visăm o Românie unde prosperitate rimează cu solidaritate. România la care visăm va fi înainte de toate un pământ liber. Cu timpul casa se crapă, balconul se înclină, acoperișul curge și îndoiala își face loc încet, încet. Lăsăm inițiativa tinerilor, ajungem bătrâni și indiferenți. În timp ce acum e momentul să stăm drept, umăr la umăr, pentru a înfrunta stihiile. Nu trebuie să ne fie indiferent ce Românie lăsăm copiilor noștri. Se spune adesea despre religie și cultură că sunt sufletul unui popor și pe bună dreptate. Dar religia și cultura au nevoie de susținere. Trebuie sămânță bună dacă vrem roade bune. Grădina e mare, are nevoie de fiecare dintre noi, anotimp după anotimp. Când seceta amenință trebuie să stropim pentru a ne păstra credința, pentru a crește creațiile. Și asta facem... Mergând la sfânta noastră biserică ortodoxă, citindu-ne cărțile, vizionându-ne filmele, ascultându-ne muzica. Dacă religia și cultura sunt sufletul unui popor, limba pe care o vorbește e inima lui. În română ne trăim sărăcia, nevoile, speranțele și fericirea. În cinema trebuie adesea trase mai multe duble pentru a se obține una reușită. Poate că așa se reclădește și o țară! Pârvu Ana Maria |
"Pamantului nostru-i spunem simplu, acasa,
Cu dorul cel statornic de parinti, Cu firul ierbii reavan ce sub coasa, Se culca-n brazde groase in verile fierbinti." |
Patrunzator si sfasietor in acelasi timp:
http://www.youtube.com/watch?v=Xf34j...eature=related "Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad natiunea mea fericita..." Avram Iancu Ce bine ar fi sa aiba aceasta simtire si carmuitorii de astazi. "Tu Ardeal, tu Ardeal, iti suntem osteni, Templu sfant, templu sfant, muntii Apuseni. Ca tu ne esti vatra si din piatra-n piatra, E taria unui neam de moti, Asta-i tara noastra, noi nu stam in gazda, Horea al nostru-i risipit pe roti. Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii, Dar avem in piepturi sapte vieti. Ne vibreaza-n sange, pan' la Putna plange Clopotul ce bate la Ramet. Nu vrem razbunare, dar atat ne doare, Ca se pierde amintirea-n val. Doamne da-i tarie, unei maini sa scrie, Biblia latinului Ardeal. Rauri cresc purtate, tari ce nu sunt toate Dar veni-vor si mai bune vesti Pentru toti romanii care-si sint stapanii Soarele rasare-n Bucuresti Unde-i Avram Iancu, sa mai franga rangul, Celor ce Ardealul vor pustiu. Iata ca rasare, Iancu din oricare, E-n puterea fiecarui fiu. Pentru aceasta tara, poate sa si moara, Fiecare dintre noi razand. Restul e dorinta, de ingaduinta, Si sa fie pace pe pamânt. Nu uitati aceasta, dreapta ne e brazda, Ce-am lucrat cu ale noastre maini. Fiecare munte stie aici sa cante, Imnul "Desteptati-va romani". |
EXERCIȚIU DE IMAGINAȚIE
De 1 Decembrie, ca de obicei, va ploua și va fi frig. Dar ce contează? Să ne imaginăm că ploaia măruntă și rece, care se va cerne peste noi, ne va face să ne privim destinul drept în ochi și să ne contemplăm viitorul fără teamă. Să ne imaginăm totodată că brusc toți ne vom aminti în sfârșit de Istoria noastră, de întreaga noastră Istorie. Să ne imaginăm că în loc să punem bețe în roate celor care încearcă să mențină vie flacăra românismului, îi vom ajuta. Să ne imaginăm că această ploaie ne va aduce o mai bună cunoaștere a limbii pe care o vorbim, Româna. Să ne imaginăm că apa rece pe care cerul o va revărsa asupra noastră se va transforma în mândrie. Să ne imaginăm că toți românii se vor defini ca persoane mândre că trăiesc în România. Să ne imaginăm că toți românii, datorită acestui duș glacial, vor redeveni mândri de Țara lor, de Istoria lor, de limba pe care o vorbesc, de realizările înaintașilor și că, începând de a doua zi, vor sta iar drepți, curajoși și dârji în fața nenorocirilor așa cum au făcut-o mereu de 2.000 de ani. Dacă vom face acest exercițiu de imaginație, ziua de 1 Decembrie va fi, în ciuda vremii sau vremurilor nefavorabile, cel mai frumos spectacol pe care ni-l putem oferi noi românii. Avem însă nevoie de exerciții de imaginație pentru a fi cum am fost? Eu cred că nu... Ploaia, chiar măruntă, rece și sâcâitoare, e întotdeauna fertilă pentru că vine de la bunul Dumnezeu. Tomescu Ionuț |
DATORIE, EGOISM, MORALĂ ȘI IUBIRE CREȘTINĂ
Datoria Ideologia actuală, o ideologie a plăcerii și egoismului, ar trebui înlocuită cu o ideologie a datoriei și a generozității. Datoria pe care ne-o impune în prezent patria este o necesară misiune istorică. Pentru a o îndeplini trebuie să renunțăm la confort, lene și delăsare. E dificil, admit. Datoria nu are nimic în comun cu plăcerile vieții, dar datoria ridică omul mai presus de el însuși și de instinctele lui imediate. Depășirea egoismului Egoismul, favorizând cultul propriei persoane și satisfacerea capriciilor individuale, se transformă, prin forța lucrurilor, în narcisism cu consecințe care sunt ușor de sesizat. Raporturile umane dezinteresate, pe care le încurajează generozitatea, sunt înlocuite de calcule și tranzacții. Oportunismul și cinismul detronează respectul. Marea generozitate creatoare dispare în folosul meschinăriei sterile. Pe măsură ce personalitățile noastre se hipertrofiază lucrurile își pierd valoarea, noblețea, fărâmițându-se într-o puzderie de atomi mediocri. Măreția umană face loc răutății, bestialității și primitivismului. Nimic trainic și valoros nu se poate realiza în această dezordine. Omul nu se poate realiza ca om urmând panta alunecoasă a instinctelor generate de partea de jos pântecului și de stomac ci, dimpotrivă, păstrându-și libertatea de a le spune nu. Omul își câștigă noblețea prin cumpătare și alegeri care trebuie să fie alegeri ale capului și nu ale viscerelor. Nu este vorba aici de a neglija latura instinctivă a omului ci de a o depăși, de a o subordona unui ideal adevărat care să nu fie acela al unor plăceri nefirești și degradante. Or tocmai asta se face în prezent: se incită animalul din noi. Trebuie să scoatem îngerul din fiară! Nu un înger descărnat și himeric, ci un înger cu chip de om, a cărui privire se îndreaptă spre cer, nu spre abis. Morala Omul care își face datoria față de semenii săi și patrie este un om care își păstrează și el libertatea interioară, exigențele proprii, conștiința de sine, dar spre deosebire de egoist își subordonează fapta la ceva care-i este superior. Prin aceasta el se autodepășește și-și realizează un anumit echilibru interior în același timp spiritual, intelectual și afectiv. Pentru a scăpa de tirania instinctelor josnice și a egoismului trebuie credință în Dumnezeu și morală creștină, adică o morală a datoriei și a sacrificiului pentru aproapele. Morala creștină presupune stăpânire de sine, perseverență, bun simț și forță sufletească. Aceasta nu exclude entuziasmul, pasiunea, ci dimpotrivă. De altfel nimic mare nu s-a făptuit pe lumea aceasta fără pasiune. Dar pasiunea nu trebuie să fie patimă instinctuală, ea trebuie să fie pasiune pentru ideal, pentru adevăr și pentru bine. Pasiunea datoriei trebuie să distrugă patimile. Puterea de a iubi Pentru a ne putea face datoria față de semeni și patrie avem nevoie și de puterea de a iubi creștinește. Puterea de a iubi creștinește este calitatea care determină persoana să fie atrasă de frumusețe, de bine, de adevăr, de dreptate și să facă din ele obiectul afecțiunii și dorințelor sale. Este o putere creatoare prin excelență. Nimic mai puternic, mai generator de fapte bune și fecunde! Ea dă naștere tuturor virtuților, ea inspiră sentimentele cele mai generoase, ea ne impune faptele cele mai bune. Fără ea nu există ideal, inima e goală și acțiunea sterilă. Prieteni să avem tăria, să avem forța sufletească, să avem curajul ca prin credință în Dumnezeu, prin moralitate creștină, iubire de aproapele și cultul datoriei, România să trăiască veșnic. Mareș Bogdan |
REFLECȚII PE MARGINEA CĂRȚII LUI RÉGIS DEBRAY „ELOGIUL FRONTIERELOR”
Frontierele nu sunt bine văzute de presă. Să nu ne așteptăm de la politicieni să le laude. Nici ca evazioniștii fiscali, speculanții financiari, traficanții de mână de lucru, intelectualii mercenari să-și declare iubirea pentru ceea ce le afectează interesele. Cei săraci ar trebui să dorească demarcarea strictă a teritoriului. Singura lor avere e țara. Cel care nu are nimic nu se poate bizui decât pe Dumnezeu, patrie și familie. Orice sistem viu are un înveliș: lichidul amniotic este pielea fetusului, scoarța aceea a copacului, frontiera aceea a națiunii. Cojiți coaja unui copac, seva nu va mai circula. Suprimați frontiera, națiunea se va stinge. Unde nu sunt frontiere se ridică ziduri. O frontieră nu este un zid. Zidul împiedică trecerea, frontiera o controlează. La ce folosește o frontieră? Unește. Chiar și în timpul unei petreceri cu foști colegi de liceu trebuie închisă ușa! Popescu Angela |
DRAPELUL
de maior (r) Vasile Tomescu Panglică, cocardă tricoloră sau steag sfârtecat de gloanțe, Vibrantă imagine simbol a patriei române, Când te cânt sufletu-mi se umple de atâtea elanuri și speranțe Că de emoție mă pierd de nu mai știu de mine. Tu, a cărui prezență ne dă avânt și ne însuflețește, Ne unești și ne faci să avem cu toți același țel, De aceea, fie pace sau război, te urmăm bărbătește Căci ne ești mai mult decât un simplu drapel. Copii, erai jucăria noastră preferată, Și neîndemânatici, cu mâini nesigure, tremurând, Te confecționam din bucăți de pânză colorată, Apoi ne amuzam fluturându-te în vânt. În sfârșit soldați în mândra noastră oștire, Mărșăluiam cu tine prin sat în pas de paradă. Cântând vesel dădeam lumii de știre Să iasă la porți sau la ferești să te vadă. Dar dacă într-o zi soarta amară Ne va chema să luptăm dușmanul Pe meleaguri străine, departe de țară, În faldurile tale vom revedea casa, ograda, tăpșanul. Deși întristați, privindu-te, ne vom simți mai bine. Nu ești singur când camarazii înalță tricolorul Și cântă cu patos „Deșteaptă-te române!”... Atunci dispar oboseala, teama, dorul. Flutură drapel! Tu ne unești, ne dai un țel. Imagine a României, Simbol al bucuriei, Tu reunești în a ta simplitate Familie, țară, libertate. 12 mai 1940 |
DESPRE CUVINTE
Cuvintele sunt mai mult decât cuvinte. Cuvintele freamătă, cuvintele mângâie, cuvintele cântă, cuvintele clădesc, cuvintele rezistă, cuvintele înving. Visez, sper, strig, cânt, sunt. De 2.000 de ani limba română răsună pe plaiurile noastre. Ea exagerează, ea inventează, ea spune lucrurilor pe nume, ea spune octombrie, ea spune aprilie, ea spune mare, ea spune port, ea spune frică și curaj. Ea spune câmpii, ea spune munți, ea spune copilărie și speranță. Ea spune că suntem aici de când lumea și că vom rămâne aici în vecii vecilor. Când nu sunt rostite corect, când nu mai sunt înțelese sau când nu mai sunt iubite, cuvintele tac și dispar uitate. Le vedem îndepărtându-se încet, încet și abdicând. Dar putem să ne și batem, putem să și luptăm. Parcă vă aud spunând: „vom lupta împreună!” Cu cât vor fi mai mulți poeți ca s-o scrie și oameni care s-o vorbească și s-o cânte, cu atât limba noastră va trăi mai mult. Pârvu Ana Maria |
DIN NOU DESPRE FRONTIERE
Deschideți frontierele, construiți o civilizație universală, practicați nomadismul ne spun adepții mondializării pe toate mijloacele de informare în masă. Individualismul dezlănțuit a înlocuit cetățeanul cu petrecărețul amic al plăcerilor. Cultura a devenit marfă de piață. Piața joacă astfel rolul de dizolvant al valorilor tradiționale. Au fost decretate ca perimate suveranitățile naționale și au fost înlocuite cu norme obscure elaborate de cercuri tehnocratice transnaționale, norme numite „drept internațional” pentru a le da mai multă legitimitate. Un guvern mondial pare aparent să se impună. El ar reprezenta desăvârșirea civilizației universale. Se pot vedea aici fantasmele elitelor globaliste. Se vrea transformarea lumii într-un fel de seră climatizată artificial. Cea mai bună dintre lumi, se spune. Totuși acest model nu funcționează. Sublima emancipare pe care ar trebui s-o realizeze, individul liber de a-și crea integral destinul fătă limite istorice și politice, este de fapt profund dezumanizantă. Progresismul globalist a ațâțat, în încercarea de a se impune, o nevoie cât se poate de umană: aceea de a aparține unei lumi care nu se reduce la individ dar care nici nu cuprinde întreaga omenire. Omul are nevoie de înrădăcinare, de înscrierea într-un cadru unde să-și poată exercita libertatea personală și politică. Fără acest cadru omul va duce o existență pur privatizată având ca singur orizont traiul de azi pe mâine. Să lăsăm iluziile! Trebuie garantat dreptul oamenilor nu doar la emancipare ci și la conservare. Nu doar la mișcare ci și la permanență. Nu doar la modă ci și la tradiții. De fapt trebuie restaurată politic o întreagă parte a antropologiei umane. Funcția protectoare a politicii trebuie reabilitată. Să renunțăm la mitul desființării frontierelor care e falimentar! Statul nu trebuie să renunțe la specificul său istoric pentru că depolitizează astfel cetățenia transformând-o într-un simplu titlu administrativ ca atâtea altele. Apartenența la o națiune nu-i o ficțiune politică, de aceea cetățenia care o însoțește nu trebuie bagatelizată sub pretextul apărării drepturilor omului. La fel și cu valorile. În numele luptei cu discriminările suntem pe cale să descalificăm toate valorile tradiționale care ne susțin națiunea și să slăbim instituțiile care îi asigură protecția. Lupta împotriva excluderii trebuie purtată fără răgaz, nu-i așa? Rezultatul se vede: inversarea valorilor e dublată de un relativism radicalizat. Nu trebuie să construim o lume nouă ci să recuperăm ce avea bun cea veche. Lumea veche era depozitara unei filozofii a limitelor, în sensul bun al cuvântului, care lipsește celei de acum. Nu era mai bine nici înainte, dar cu siguranță nu e mai bine nici acum. Trăiască deschiderea, ni se repetă până la sațietate. Trăiască frontierele, răspundem noi calm. Popescu Angela |
Citat:
|
PRIETENI,
Suntem urmașii dacilor, care au preferat să moară pe zidurile cetăților lor decât să se predea și al romanilor, care continuau lupta chiar și atunci când dușmanii se aflau pe străzile Romei. Timp de 2.000 de ani ne-am confruntat cu adversari mai puternici ca noi. Am cunoscut și victoria și înfrângerea, dar în final am rămas noi înșine și ce era al nostru e în continuare al nostru. Știm ce înseamnă oprimarea de aceea afirmăm sus și tare că România pe care o visăm e o Românie pentru toți locuitorii ei indiferent de etnie. Avem mintea și inima deschise în ciuda a ceea ce s-ar putea spune despre noi. Avem în vine sângele fierbinte al verilor noastre dar și Europa și America. Viitorul nostru depinde însă exclusiv de noi și de capacitatea noastră de a rămâne fideli idealurilor noastre: unire, dreptate, frăție. Depinde doar de noi și de cât de uniți vom fi ca mâniile noastre să nu mai fie zadarnice, ca progresele noastre să fie decisive, ca visele noastre să aibă putere de lege. Naționalismul nostru nu-i decât manifestarea pozitivă a instinctului nostru de supraviețuire. Naționalismul nostru e comun tuturor popoarelor dornice să fie ele însele și să hotărască singure ce vor deveni. Prieteni, cetățeni ai României, sunteți memoria, realitatea și viitorul acestui colț de lume. Fie ca flacăra frăției noastre unite să ardă pe vecie! TINERI PENTRU ROMÂNIA |
INIMA LUI HIALMAR
de Charles Leconte de Lisle O noapte clară. Un vânt înghețat. Gerul fața o pișcă. Mii de viteji zac departe, pe câmp, neîngropați, Cu sabia-n mână, cu ochii holbați. Niciunul nu mișcă. Deasupra lor se rotește mulțime de corbi ce țipă turbați. Luna rece revarsă din înălțimi lumina-i pală. Hialmar se ridică dintre morții plini de sânge Sprijinindu-se de lama sabiei frânte cu mâna goală. Sângele din răni îi țâșnește, dar nu se plânge. - Hei! Care dintre voi mai are suflare, Bărbați tineri, plini de viață și voinici, Care, în zori, râdeau și cântau cu glas tare Ca mierlele ce și-au făcut cuib pe aici? Toți tac... Coiful mi-e găurit, armura spartă, Străpunsă și securea s-a desprins din coadă. Ochii-mi sângerează. Aud o imensă șoaptă Ca a mării sau ca a lupilor porniți după pradă. Vino aici, corb mâncător de carne de om! Deschide-mi pieptul cu ciocu-ți de fier. Mă vei regăsi zăcând sub al cerului dom. Hai, du-mi inima caldă la fiica lui Ylmer. În Uppsala, unde Jarlii beau bere bună Ciocnindu-și pocalele de aur și cântă, Acolo du-te-n zbor, haimana nebună! Caută-mi logodnica și dă-i inima-mi frântă. În turnul înalt, cenușiu și străvechi O vei găsi așteptând, cu părul căzându-i pe umeri, Doi cercei de argint fin îi atârnă-n urechi, Și ochii-i sunt mai limpezi ca astrul frumoaselor seri. Du-te, sumbru mesager, spune-i că de ea mi-e dor Și arată-i inima mea. A cui e ea va ști Pentru că-i puternică și nu slabă de om temător Și fiica lui Ylmer, Corbule, îți va zâmbi! Eu mor. Din răni viața mi se scurge curată. Mi-a trecut vremea. Beți lupilor sângele-mi rubiniu! Tânăr, curajos, vesel, liber și fără pată, Mă voi duce să stau printre Zei în soarele viu. Traducere de Pârvu Ana Maria |
SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU!
Dacă nu există morală patimile se dezlănțuie, instinctele brutale devin de nestăvilit. Omul ajunge opusul a ceea ce morala îl îndeamnă să fie: necredincios, egoist, hoț, asasin, desfrânat, sperjur. Progresul material, bunăstarea nu mai sunt posibile pentru că în lipsa moralei omul le distruge. Fără morală întregul nostru edificiu social se năruie. Vrem libertate nelimitată de exprimare, dar dacă această libertate nu e limitată de morală ce devine? Anarhie în idei, anarhie în societate. Putem să atacăm morala, să proclamăm virtutea viciu. Adică avem libertatea să atacăm societatea în însăși temelia ei. Dar asta nu înseamnă progres. Omul moral este distrus, iar omul imoral nu poate exista pentru că poartă în el germenul morții. Avem democrație, guvernarea poporului de către popor. Fiecare cetățean își exercită partea sa de suveranitate națională prin cei care-l reprezintă și pe care-i alege. E, fără îndoială, cea mai frumoasă formă de guvernare. Dar dacă alegătorii sunt imorali alegerea lor se va îndrepta spre oameni imorali, spre aceia care le vor lua voturile prin promisiuni înșelătoare sau care le vor încuraja imoralitatea. Puterea va fi imorală și o putere imorală nu va rezista multă vreme. Rezultatul va fi anarhia. Exasperată de anarhie națiunea va face apel la vreo persoană care-i pare mai decisă, mai hotărâtă. Ne vom întoarce la dictatură. Ce se va întâmpla atunci cu progresul? Dacă vrem progresul, bunăstarea trebuie să fim morali. Religia e cel mai puternic susținător al moralei. Să credem în Dumnezeu! Tomescu Ionuț |
VIRTUTE ȘI ÎNȚELEPCIUNE
Fiecare națiune, ca fiecare individ, are, în gândirea lui Dumnezeu, misiunea sa aparte. E vital pentru o națiune să-și înțeleagă datoria care-i revine conform gândirii și voinței divine. Altfel va da dovadă de necredință și Dumnezeu o va pedepsi. Putem înțelege mai bine ce dorește Dumnezeu de la noi dacă avem în vedere ce ne-a dat, o țară, pentru că nu ne va cere să răspundem pentru ce nu ne-a dat. „Națiunile sunt vindecabile”, spune Scriptura, dar pentru a ne vindeca țara trebuie să cunoaștem sursa răului care o afectează. Am disprețuit prețioasa moștenire a trecutului. Ne-am disprețuit țara. Ne-am disprețuit tradițiile. Am neglijat limba română. O rănim zilnic prin nepăsare și printr-un amestec inutil de cuvinte străine și totuși limba noastră este comoara cea mai ușor de păstrat dar și cea mai amenințată de distrugere. Nimeni nu ne va putea lipsi de limba pe care o vorbim câtă vreme ne va păsa de ea. Să ne străduim deci s-o păstrăm. În plus suntem cam ușuratici, risipitori, amici ai plăcerilor, ai luxului ceea ce ne face să trăim mult peste posibilitățile noastre. O atestă datoriile pe care le-am cotractat la bănci. Să nu uităm că datoriile sunt una din principalele cauze ale decăderii politice a unei țări. Dacă nu avem încă puterea de a fi din nou o națiune puternică trăind într-o țară reîntregită și prosperă, putem fi destul de virtuoși și de înțelepți pentru a pregăti și merita aceasta. Mareș Bogdan |
SĂ FII TÂNĂR
Tinerețea nu e o perioadă a vieții, e o stare de spirit, un efect al voinței, o calitate a imaginației, o intensitate emotivă, o victorie a curajului asupra timidității, a gustului pentru aventură asupra comodității. Nu îmbătrânim pentru că am trăit un anumit număr de ani, îmbătrânim pentru că renunțăm la ideal. Anii ne ofilesc pielea, renunțarea la ideal ne ofilește sufletul. Preocupările, îndoielile, temerile și disperările sunt dușmanii care, încet, ne gârbovesc făcându-ne să ajungem pământ înainte să murim. Tânăr este acela care se miră și se minunează. El întreabă neîncetat ca un copil: și apoi? el sfidează evenimentele și se bucură de jocul vieții. Ești la fel de tânăr ca și credința ta. La fel de bătrân ca îndoiala ta. La fel de tânăr ca încrederea în tine însuți. La fel de tânăr ca speranța ta. La fel de bătrân ca descurajarea ta. Vei rămâne tânăr atâta vreme cât vei fi receptiv. Receptiv la ce este frumos, bun și măreț. Receptiv la mesajele naturii, ale omului și ale infinitului. Dacă vreodată, inima îți va fi mușcată de pesimism și măcinată de cinism, Dumnezeu să aibă-n pază sufletul tău de moș. General Mac Athur 1945 |
CASA PĂRINTEASCĂ
de Léon-Pamphile Lemay Când părul mi-a albit, când am îmbătrânit, Am mai văzut o dată casa noastră de la țară. Și plopul înalt ce se avântă spre cerul boltit Și grădina ce țărușii o înconjoară. Sufletul mi-e încă în acele locuri frumoase Unde am petrecut o tinerețe liniștită. Am răscolit cenușa în vatra de fum înegrită Și amintiri uitate au țâșnit radioase. Purtarea mea părea de neînțeles Și copii râdeau. Nimeni nu le-a povestit Că umila lor casă cândva m-a găzduit Iar când am plecat, întorcând capul ades, I-am auzit spunând pe cei mici: - De ce-a venit moșul ăsta să plângă pe aici? Traducere de Pârvu Ana Maria P.S. - Prezentul mesaj nu are nicio legătură cu anteriorul. Postăm poezia pentru că ne place. |
REFLECȚII
Pentru creștin viața e un dar de la Dumnezeu, iar corpul e „templul Sfântului Duh” (Sfântul Pavel, I Corint. 6, 19). Creștinul trebuie să respecte viața din el și să n-o distrugă încetul cu încetul prin abuz alimentar, beție, droguri sau imoralitate. Creștinul are grijă de trupul său pentru a face din el un slujitor al sufletului său, al semenilor săi și al lui Dumnezeu. Omul își procură bunurile pământești muncind. Munca e sfântă pentru creștin. Prin muncă creștinul colaborează cu Dumnezeu la opera vieții. Omul muncește în același timp pentru sine și pentru ceilalți. Pentru creștin munca nu trebuie să fie un mijloc de a se îmbogăți ci o activitate socială pentru care ar trebui să primească un salariu just. Munca ne asigură libertatea și demnitatea, ne dezvoltă forțele și facultățile, ne ocrotește de patimi, e o sursă de bucurie. Munca trebuie deci considerată ca o binefacere. În timp ce ne căutăm bunăstarea trebuie să ne ferim de iubirea de bani denunțată de Iisus Hristos ca o patimă contrară iubirii de Dumnezeu. Clipele libere sunt bune doar dacă le folosim util și sfânt: odihnă, relaxare onestă, cultivarea vieții spirituale (lectură, respectarea zilei de duminică), viață de familie, viață socială. Predescu Virgil |
ROMÂN ȘI CREȘTIN
Există la poporul nostru o legătură intimă și constantă între creștinism și viața de fiecare zi. Pentru apărarea neamului creștinismul a ridicat, apărat și însuflețit două bastioane: familia și Sfânta Biserică. Suntem creștini și creștinismul rămâne suprema noastră linie de forță. Născuți creștini, am rămas creștini. Suntem printre puținele popoare care au inserat spiritualul în terestru și temporar. Ființa noastră națională are ca elemente constitutive creștinismul, limba română și patria. Vom fi mari sau mici, puternici sau slabi în măsura în care vom rămâne creștini, vom cultiva limba română și ne vom iubi patria. Suntem creați de istorie și Dumnezeu ne-a dorit. Dacă vrem să dăinuim să ne îndreptăm ochii spre idealul unui popor creștin de origine daco-romană și să nu avem decât o singură dorință: să fim în mod absolut, cu îndârjire noi înșine. Trebuie să rămânem noi înșine, să continuăm atitudinile înaintașilor, să apărăm în ființa noastră integritatea noastră creștină și română. Integritate română, integritate creștină. Iată formula ce cuprinde în ea întreaga realitate a îndatoririlor noastre! Să fim conștienți de ființa noastră română și creștină, aici e totul. Aici e măreția noastră, aici e forța noastră. Renunțând la aceasta cădem în mediocritate, ne pierdem rațiunea de fi ca popor. Avem pentru a ne conduce în viață două mari idei directoare: idea creștină și idea națională. Răul de care suferim ar exista, ar fi atât de mare dacă nu le-am fi întors o vreme spatele? Românul e creștin. De aceea școala trebuie să înceteze să mai formeze ființe mediocre, femei și bărbați care nu mai au curajul credinței lor, al sângelui lor, al limbii lor, al patriei lor, care aparent nu aparțin niciunei țări, niciunui neam și care prin trădarea zilnică a îndatoririlor lor civice sau naționale atrag asupra țării și instituțiilor ei disprețul străinătății. Omul pe care școala ar trebuie să-l formeze nu-i un om abstract, un mit. El este fiu al țării, al națiunii noastre și are credință în Dumnezeu. Trebuie formați români și creștini pentru că aparținem firesc țării noastre și culturii noastre și pentru că nu e un defect sau un păcat să fii român, ci o bogăție spirituală și un drept al copiilor noștri,. E o chestiune de viață și de moarte. Vom rămâne români dacă nu știm ce înseamnă să fim români? Vom accepta efortul, sacrificiul pentru menținerea și dăinuirea noastră dacă nu ne cunoaștem trecutul și cultura? Pentru că nu vrem să dispărem ci vrem să trăim și nu oricum ci cu demnitate, cerem școlii, care ne-a fost întotdeauna un reazăm, să nu ne dea lovitura de grație. Îi cerem umil școlii noastre să formeze creștini și români viabili, conștienți de trecutul lor istoric și cultural, capabili să rezolve problemele noastre vitale, hotărâți să-și asume destinul națiunii lor. Români viabili sunt românii care și-au asimilat moștenirea culturală și care sunt credincioși trecutlui lor și continuatori ai operei înaintașilor. Alianța gândirii și credinței e la noi un imperativ categoric al tradiției și nu vom putea construi nimic ignorând gândirea înaintașilor. Trebuie să fim de aici, trebuie să ne asumăm trecutul dacă vrem să continuăm ceva. Români viabili sunt mai ales românii creștini. Principiu al măreției și al forței, sursă a vieții și mândriei, creștinismul poate asigura propășirea poporului român, poate face din el cel mai robust, cel mai mândru, cel mai frumos dintre neamurile omenești. Popoarele creștine, chiar și cele mici, pot ajunge mari. Pacea necesară unei construcții naționale nu ne-o poate da decât eroismul. E lecția care se desprinde din întreaga noastră istorie. Credința noastră creștină ne-a dat și ne va da tărie. Mareș Bogdan |
NAȚIUNE ȘI PATRIE
Nu mai suntem atașați de țară, de națiune cum erau înaintașii noștri. Ne adunăm din ce în ce mai rar pentru a ne reaminti de noi înșine, de istoria noastră și de limba română care ne unește. Avem afaceri, proiecte personale. Gâfâind și copleșiți, cu o datorie mare la bancă de plătit, cu o mașină nouă de întreținut, nu ne mai stă gândul la colectivitate. Abia dacă mai putem trăi în doi, de angajament național nici nu mai poate fi vorba. Și totuși legăturile de sânge conțin întregul mister al vieții omului. Fiecare om este în același timp portretul tatălui și mamei sale, parte a națiunii sale, chip al lui Dumnezeu și produs al epocii sale. Cuvântul patriotism vine din latinescul „pater”, tată și înseamnă iubire de țară și de neam. Ca iubirea pentru familie, iubirea de țară și de neam ar trebui să fie necondiționată, ar trebui respectată și ar trebui să ne dea un sentiment de unitate, de forță și de siguranță. E o iubire luminoasă și poate fi o sursă de inspirație pentru proiectele noastre personale. E o iubire plină de mândrie care ne determină să ne cinstim întemeietorii și pe toți aceia care ne-au precedat. Națiunea a apărut dintr-un trecut, pe un teritoriu, dintr-o istorie, dintr-o limbă, dintr-o religie comune care îi dau specificul. Națiunea e o colectivitate care se identifică cu ea însăși, cu trecutul său și cu un fel de a fi care-i este propriu. E un fenomen social normal și firesc care nu are nimic imoral. Națiunea există asta-i totul. La fel ca familia, mediul și societatea unde ne-am dezvoltat, națiunea e o realitate concretă, perceptibilă, trăită. Această realitate generează un sentiment foarte special care e iubirea de neam. Să nu-ți iubești națiunea e o negare. Să nu-ți iubești patria e egoism și inconștiență. În societatea noastră contemporană totul se prezintă ca o opțiune, ca o alegere, ca o decizie. Nu există decât drepturi și libertăți. Dar națiunea nu-i un drept. Ea ne precedă și e mai presus de noi. Cuvântul națiune provine din latinescul „natus”. El evocă nașterea și înrudirea, înaintașii și descendenții, trecutul și viitorul. Națiunea dă o direcție, un sens vieților noastre. Ba mai mult ea ne impune o datorie față de moștenirea sa materială și spirituală: patria. Patria corespunde unei virtuți, unei acțiuni nobile și necesare. E vorba de apărarea teritoriului, de păstrarea resurselor și a patrimoniului, de ocrotirea națiunii și de afirmarea valorilor sale. Patriotism înseamnă cinstirea strămoșilor pentru a sluji mai bine generațiile viitoare. Ceea ce dă forță unei națiuni e specificul său și dorința de a merge mai departe. Iubirea de neam ține de inimă, de mândrie, de loialitate. Dar unitatea care decurge de aici ține și de vitalitate, de forță și de siguranța de sine. Iubirea de neam ar trebui luată în serios, ar trebui valorificată și favorizată. Căci să veghezi la interesele națiunii tale înseamnă să lucrezi pentru dăinuirea ei și a libertății ei. Mareș Bogdan |
PANSEU
Realitatea sunt gândurile lui Dumnezeu evoluând conform procesului teză-antiteză-sinteză. Patria, națiunea sunt realități supreme. Omul nu e zeu. Singura libertate a omului e să-și înțeleagă necesitatea și să i se supună. Individul nu poate exista decât în patrie și în comuniune cu națiunea, rupt de ele el nu mai înseamnă nimic. Popescu Angela |
Nu uita ca esti roman
Citat:
ne-am nascut intr-un neam de oameni vrednici, bravi(chiar daca uscaturi au existat dintotdeauna). Miseii tot misei raman, iar odata cu moartea lor se sterge si numele si amintirea lor. Dar amintirea oamenilor vrednici ramane peste veacuri. stiti ce ma impresioneaza?ca toti oamenii vrednici au fost buni crestini:Neagoe Basarab,Constantin brancoveanu, Stefan Cel Mare, Avram Iancu, Horea si mutli altii. Ei s-au dus, dar numele, cinstea lor a ramas. Ma doare sa vad ca poporului roman ii este rusine cu el insusi: sa recunoasca ca este roman, sa isi iubeasca inaintasii, sa isi iubeasca tara, sa insufle copiilor dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de tara, dragostea fata de poporul roman, fat de strabunii nostrii, fata de portul si obiceiurile lor. Costum national e un element pe cale de disparitie, il mai poarta doar artistii de muzica populara. stergare nu mai avem la icoane, nu mai ni draga muzica veche romaneasca, atat folclor cat si usoara(il apreciem pe Michel Jackson si ladi Gaga). Ni rusine sa cantam cantece patriotice, nu ne mai intereseaza viata stramosilor nostri, nu mai avem aceleasi valori sanatoase ca si ei, nu ne mai iubim tara... pot sa zic ca nu il mai iubim nici pe Dumnezeu. Ptr ca atunci cand il iubesti pe Dumnezeu iti iubesti si neamul, si tara. a saracit inima noastra, iar fiii nostri vor fi cetateni ai U.E , fara sa stie sa cante:"Desteapta-te , Romane" si fara sa stie cine a fost Constantin Brancoveanu. Vor vorbi mai bine engleza decat romana, vor manca fast-foot in loc de sarmalute cu mamaliga. Am citit aseara un citat al celui care in 1954 a luat premiul nobel Pentru"Impactul stiintei in societate". iar el spunea atunci, ca ptr instaurarea Guvernului mondial trebuie inlaturati 2 factori foarte importanti, care ar impiedica lucrul asta:religia si patriotismul. Si iata ca acest lucru se reuseste... dar pentru cei carora le este drag neamul si tara, va trimit 2 cantece atat de dragi mie, pe care le cant impreuna cu fetita mea de 5 ani: http://www.youtube.com/watch?v=ysgOL0ezr9k http://www.youtube.com/watch?v=2AUYvq-WTxU |
NU ȘTIU
În 1944, pe vremea când sovieticii ne invadau partea de răsărit a teritoriului, unul din regimentele lor, care se rătăcise, a întâlnit pe un drum de țară un copil. Unul dintre soldați s-a apropiat de el, l-a luat de mână și l-a dus în fața ofițerului. Ofițerul, un bărbat înalt, cu mustăți stufoase, blonde, îl întrebă răstit pe băiat într-o română stâlcită: - Unde duce drumul ăsta? - Nu știu. - Cum se numește satul care se vede în zare? - Nu știu. - Așa! Nu știi?! Șeful îi spuse în rusește soldatului care adusese copiulul: ”Serghei trage un pic pușlamaua asta de urechi ca să-i împrospăteazi memoria.” Copilul nu țipă. ”Răspunde odată derbedeule!„ spuse ofițerul. Serghei în timp ce-l trăgea de urechi pe puști îl lovea și cu patul armei peste picioare. Ofițerul era alb de mânie. ”Răspunde că de nu te iau cu noi!„ - Acum voi sunteți mai tari. La ordinul șefului Serghei se întoase în formație târând brutal copilul după el. Trupa se apropie de pădure: - Unde duce drumul ăsta? - Nu știu. - Dacă o ții tot așa te împușc. - Numai lașii împușcă copii. Se opriră. Copilul fu băptut din nou, îl amenințară cu armele, se prefăcură că vor să-l spânzure de un copac, dar el nu plânse și la toate întrebările răspunse la fel: - Nu știu. Exasperați sovieticii îi dădură în cele din urmă drumul și câțiva dintre ei, privindu-l cum se îndepărtează, nu se putură împiedica să nu exclame: ”Curajos băiat!„ Popescu Angela |
NAȚIUNE ȘI INDIVID
O națiune, ca orice ființă vie, continuă să se formeze zilnic și noi indivizii care o alcătuim trebuie s-o protejăm dacă nu vrem să ne depreciem, să ne autodistrugem. Națiunea este asemenea acelor conglomerate de pietre formate în apele repezi. Mortarul care unește aceste pietre e datorat chiar uzuri lor și mișcării lor. Când acest amestec e dus la vale alte pietre se lipesc de el. Se crează astfel straturi suprapuse. Chiar dacă fiecare element al amestecului își păstrează specificul, el rămâne totuși solidar la acțiunile externe cu întregul din care face parte. Această solidaritate dă rezistență împotriva forțelor potrivnice atât întregului, cât și părților sale componente. Când o piatră se desprinde din conglomerat, ea se rostogolește cu rapiditate, se uzează și ajunge pulbere. O asfel de piatră, chiar dacă se atașează de un alt conglomerat, e micșorată și în parte distrusă. Astfel individul este legat de toți înaintașii săi morți prin lucrarea indivizilor care l-au precedat ca piatra de conglomeratul cimentat prin lucrarea părților sale componente. Nu suntem stăpânii gândurilor care se nasc în noi. Ele nu se datorează inteligenței noastre, ele sunt moduri de a reacționa care traduc vechi dispoziții fiziologice. Ne elaborăm judecățile și raționamentele în funcție de mediul în care trăim. Rațiunea noastră este înlănțuită în asemenea măsură încât toți călcăm pe urmele înaintașilor noștri. Nu există idei personale, chiar ideile cele mai originale, judecățile cele mai abstracte sunt moduri generale de a simți și se regăsesc la toți cei care alcătuiesc națiunea. Suntem continuatorii înaintașilor noștri. Ei gândesc și vorbesc în noi. Tot șirul descendenților sunt una și aceeași ființă. Fără îndoială că sub acțiunea vieții ambiante poate apărea aici o mare complexitate dar aceasta nu va denatura esențialul E ca o construcție pe care o perfecționăm. Casa e aceeași dar modificată. Acela care se lasă pătruns de aceste certitudini abandonează pretenția de a fi altfel decât înaintașii săi spunându-și: „Eu sunt ei.” Astfel individul dispare pentru a se regăsi în familie, neam și țară. Mareș Răzvan |
Dumnezeu , Patrie , Familie - visul,imboldul nostru de-a merge mai departe!
Ma bucur ca sunt oameni care gandesc astfel si mai ales oameni tineri ; fac parte din generatia de peste 50 de ani , aceste valori le mostenesc din familie; nu poate un regim sau altul sa spulbere asa ceva , cum acuza unii; nu puteau 100 de ani de comunism sa-i distruga unui om credinta in Dumnezeu si de aici iubirea de patrie si familie;
Aceste valori supreme care ii dau tarie unui om sa se ridice cand e cazut, sa se vindece cand este bolnav, sa-si stearga lacrimile cand este indurerat, sa gaseasca calea cand s-a ratacit, sa se racoreasca cand este insetat, sa se adaposteasca cand este urmarit si in primejdie sau sa-si gaseasca linistea sufleteasca in resemnare - fac parte din fiinta noastra, din sufletul nostru. Multumesc "Tinerilor pentru Romania" pentru aceasta postare- e atat adevar in acest pasaj, atata simplitate si maiestrie: "Patria e o moștenire pe care am primit-o și pe care trebuie s-o transmitem mai departe. Răspundem pentru aceasta în fața înaintașilor, a copiilor noștri și a urmașilor noștri. Această moștenire nu ne e permis s-o risipim, nu ne e permis s-o trădăm, nu ne e permis s-o părăsim. Nu putem transmite copiilor noștri o Patrie micșorată, o Patrie robită. Trebuie să evităm prin toate mijloacele ca ei să ajungă sclavi, servitori, apatrizi. Patria nu e doar un pumn de țărână, ci pământ stropit cu sânge, cu sudoare și sfințit prin muncă. Patria e familia mea, familia ta, familia noastră a tuturor celor care suntem uniți prin legături de sânge, de credință, de cultură, de limbă. Așa stând lucrurile apare clar că, în împrejurări extreme, nu trebuie să ezităm să ne dăm și viața pentru ea. În Patrie, prin ea și prin strămoșii noștri, primim hrana necesară pentru suflet: cultura, limba, credința, obiceiurile neamului nostru. E ceea ce nu ni se poate smulge din inimi și nu putem părăsi. Dacă Dumnezeu a vrut să ne năștem aici și acum înseamnă că prin asta așteaptă ceva de la noi. Patria e un instrument în mâna divinității. Slujind Patria îl slujim pe Dumnezeu. Eroismul în slujba Patriei nu e constituit numai din faptele de arme excepționale, de care abundă istoria noastră și pe care trebuie să fim și noi gata să le săvârșim, dacă situația o va cere. Eroismul în slujba Patriei înseamnă și munca tăcută, onestă și îndârjită de fiecare zi, grija de familie, exemplul personal de moralitate și de atașament față de Țară pe care-l dăm copiilor noștri. Nu e ușor să edifici Patria, puțin câte puțin, prin efort susținut de fiecare clipă." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu) |
SACRIFICIUL PENTRU ȚARĂ
de Alphonse Varney Tunuri vin liniștea s-o sfarme Și-n flăcări ce scapăr, Patria ne cheamă la arme. E maica mea, spuse soldatul, o apăr! Răsună zvon de bătălie departe, Națiunea se eliberează. Cine poate sta deoparte Când inima-i vibrează? Voi, mame, soții, iubite, Dați, cum Dumnezeu a vrut, Învingătorilor coroane aurite, Celor căzuți un ultim sărut. E de invidiat Cel ce pentru Țară s-a sacrificat! Traducere de Pârvu Ana Maria |
JURĂMÂNTUL EFEBILOR LA INTRAREA ÎNTR-UN COLEGIU MILITAR
Nu voi face de rușine armele pe care le port. Nu-mi voi părăsi camaradul rănit în luptă. Voi lupta pentru apărarea religiei și a Țării și voi transmite copiilor mei o Patrie mai mare și mai puternică. Voi respecta legile și-i voi obliga și pe alții să le respecte. Voi cinsti credința părinților mei. Iau ca martori ai acestui jurământ zeii, pământul Țării și pietrele de hotar. |
Mai frate/fratilor asa zisa patrie pentru neamul de aci traco-dacic,care se cheama a fi aparata,care e ,UE,adica de un fel de nou Imperiu Roman?
Ca nu pe unii din Imperiul Roman i-au inselat dracii acu vreo 2000 de ani,de au venit si au vrut sa deznationalizeze acest popor de aci? Normal e frumos sa iti aperi patria,dar nu e frumos sa te insele dracii sa umbli la razboaie de agresiune impotriva altor natii,precum inselau dracii pe unii din Imperiul Roman sa faca sau cum au inselat acum dracii pe unii de prin UE,sa faca acum in Libia (anume pe unii de prin Franta,ca Franta a recunoscut oficial ca a furnizat arme rebelilor din Libia - multe din armele rebelilor fiind fabricate in Belgia se zice). Daca vrei mai frate sa dai un exemplu de traco-dac,om drept,umbland pe caile lui Dumnezeu,se poate vedea Spartacus de a fost de neam trac si a condus revolta celor care erau tinuti asupriti (a gladiatorilor),pe motivul ca isi aparasera patria fata de Imperiul Roman cuceritor. http://en.wikipedia.org/wiki/Spartacus Deci mai fratilor,amintiti-va carui neam apartineti si de ce religie sunteti,ca sunteti traco-daci crestini ortodocsi,ca majoritatea popoarelor de aci din zona Carpato-Balcanica. Aceasta e propaganda,ca suntem popor "daco-roman" de fapt suntem popor traco-dac cu anumite elemente slave. Sunt niste sculpturi vechi la Roma,cu imparatii din Imperiul Roman si cei de acolo si cu greci,vedeti la liniile fetei ce seamana cu poporul tarii noastre,acei greci si cum nu seamana deloc,cu cei din Imperiul Roman (latinii). Ca si grecii tot apropiati de traci sunt. |
Mihailt
Ceea ce sustii tu legat de poporul roman si in general despre regiunea balcanica sunt niste pseudo-teorii istorice, nedovedite si neacceptate in comunitatea stiintifica. Celelalte popoare balcanice (sarbii, bulgarii) despre care tu sustii ca ar fi "traco-dacice" sunt de fapt slave. Migratiile slave sunt un eveniment cunoscut si ele au dus la inlocuirea populatiilor romanizate si grecesti cu actualele popoare slave. Doar in Grecia de azi, Albania si Romania nu a avut loc acest fenomen. In formarea poporului roman, de baza sunt doua compenente, dacii si colonistii romani, la care s-a adugat, mult mai tarziu, asimilarea de catre romani a slavilor care s-au asezat pe teritoriul actual al Romanei. Din toate aceste date nu se poate ajunge la concluzia ca suntem "traco-daci crestini ortodocsi" si practic identici cu popoarele vecine, asa cum pretinzi tu. Dacii nu au fost niciodata crestini. La data cuceririi Daciei de catre romani, atat dacii cat si romanii erau pagani. |
Cum sunt nedovedite mai frate,cand s-a gasit genetic,ca locuitori de aci sunt cam de acelasi neam?
Acum eu am mai scris,nu prea cred testele lor genetice,pentru ca mai in urma s-a facut un test genetic cu locuitori de langa constanta si locuitori de langa Ploiesti si la acel test s-a gasit ca 39% din locuitori de langa Ploiesti (din acel esantion considerat reprezentativ) ar apartine pe linie paterna de haplogrupul I-M170 si la fel 41% din locuitorii de langa Constanta ar apartine de acel haplogrup. http://www.carswell.com.au/wp-conten...n-analysis.pdf Acum,conform unui studiu pare-se comandat de unii de la UE,procentul acestui haplogrup care e sau tracic,sau dacic (tracii si dacii nu sunt acelasi popor,dar traiau impreuna,tracii pare-se fiind mai razboinici;spre exemplu se consemneaza in istorie ca Alexandru Macedon ,dupa ce a cucerit pe traci,s-ar fi dus sa se bata si cu dacii,dar nu a putut sa treaca in teritoriile de peste Dunare;ca Alexandru Macedon ar fi avut si niste traci care i s-au alaturat,ca ostasi,dar nu zice ca ar fi avut daci,sa i se fi alaturat ca ostasi;exista insa sculpturi mentinute a lui Alexandru Macedon si daca chiar asa arata,nu arata defel a grec -precum se zice de multi ca ar fi fost si cu atat mai putin a trac) in Romania,e numai 22% . Adica,probabil dracii inseala pe unii sa faca studiile genetice (a se citi sa falsifice) precum o cere politica. http://www.eupedia.com/europe/europe...logroups.shtml Oricum lasand o parte genetica,aceste popoare au fost dacizate cu stil de viata ca se pare ca si Imperiul Bizantin isi revendica dacii ca inaintasi. (Acum se pare ca dracii inseland pe unii vor sa darame ce a zidit Duhul Sfant prin Sfintii Apostoli,prin preoti,prin oameni de rand etc acest mod de viata dacic si crestin ortodox,popoarele de aci.) Ce e insa de necontestat,e traditia neintrerupta de crestere a oilor,in Romania .Sunt aci oi care cresc la munte si care daca le duci la campie nu supravietuiesc,pentru ca e prea cald,la fel si cu cainii ciobanesti din cele doua rase de aci.Asta arata ca pastoritul a existat aci din vremuri foarte stravechi (zeci de mii de ani) si populatia dacica era aci nativa,de cand a creat-o Dumnezeu pentru aceste meleaguri si i-a creat si oi si caini,tot pentru aceste meleaguri,adica pentru tinutul mai muntos si paduros care era aci. Dl Hasdeu mare specialist in diferite limbi,a gasit foarte multe cuvinte din limba noastra,care nu se gasesc nici in limbile latine,nici in limbile germanice,nici in alte limbi. Precum doina ne-prezent la niciun alt popor,nici macar la popoarele care au influente de limbi tracice (albanezi,greci,bulgari ,iugoslavi etc). Sau spre exemplu brad,care la albanezi se zice bred,iar la alte popoare nu ii mai zice nicicum asemanator. Cuvant clar dacic. Cuvantul cioban,tot cuvant clar dacic etc. Dnia sa credea ca tracii ar fi aryeni,avand o limba asemanatoare cu sanscrita .Si ca dacii ar face parte tot din traci. Aryenii erau casta conducatoare din India,avand ca limba sanscrita,limba sanscrita acum are ca vorbitori nativi sub 20.000 de oameni. Ca tracii erau chiar indieni,eu ma indoiesc. Exista "scrieri istorice" 2 volume,de dl Hasdeu,scrisa in perioada cand dnia sa nu fusese influentat de spiritism etc. Acum exista un istoric care si zice ca tracii erau dupa indieni,in acea perioada (acum vreo 2000 de ani) cel mai numeros popor al lumii. Daca or fi avut limba cu unele elemente luate din sanscrita,da asta nu inseamna ca erau acelasi popor cu indienii. Poate ca tracii or fi venit mai incolo aci,dar dacii cum ar fi putut sa vina aci,pe aceste meleaguri carpatine? Si iata de ce ma indoiesc ca dacii ar fi venit aci: daca dansii au venit aci cu oile si cainii,cum scriam mai sus,aceste doua rase de caini ciobanesti autohtone nu suporta alta clima decat clima de munte,daca ii duci prin locuri mai calduroase mai mult timp,mor. La fel si unele soiuri de oi,de munte. Daca dacii ar fi venit aci din India sau Iran,cum ar fi ajuns cu tot cu cainii,fara a le muri caini,ca e atat de mult drum? Dnul Hasdeu avea o mare cultura lingvistica,dar acestea (despre caini) nu le stia,dnia sa fiind neam de boier,iar nu de oier.Daca ar fi fost cineva sa i le fi clarificat,poate ar fi schimbat oleaca in ceea ce zicea. Ce este cert,este ca dacii iubeau sa stea la munte,stateau ascunsi in codri,se ocupau cu pastoritul,cu cresterea albinelor etc si nu suportau razboaiele si nici sclavia la ceva imparat. La noi sunt obiceiuri precum spalatul pe maini inainte de masa,care se mai vede in religia iudaica,din cate mai stiu,etc. (acolo nu e generalizat,era practicat de farisei,la noi e generalizat). Dacii erau oameni avand religie pre-crestina,crezand intr-un singur Dumnezeu,nu aveau idoli la care se inchinau nici nu considerau vaca sfanta,precum e in hinduism.Aceasta se vede din faptul ca poporul dac a trecut la crestinism nativ,iar majoritatea poporului indian,nu a trecut. Ce religie aveau tracii nu se stie,dar si tracii si grecii au trecut cu toti la crestin ortodoxie.La greci se stie religia de era,pe langa religia aceea cu Zeus si Hera etc,era cultul intelepciunii,nu precum in religia iudaica ci precum se poate vedea la filosofii greci.Adica le placea sa isi pune diverse probleme,sa gandeasca la ele,sa citeasca etc. Ca dacii aveau facultate la Atena,de filosofie etc. Element slavic in peninsula balcanica e putin,e mult in Rusia,Polonia etc. Iar contrar absurditatilor militariste,cu care dracii inseala pe unii,sa se vada consemnat in istorie cum dacii venind unii sa ii cucereasca,au prins pe imparat/fiul imparatului si dupa unii l-au pus la o masa imbelsugata si apoi l-au eliberat,dupa altii numai l-au eliberat,sperand ca asa sa capete buna intelegere cu aceia. |
Mihailt
Desigur ca exista asemanari genetice intre locuitorii din regiuni apropiate, mai ales atunci cand exista si componente comune in etnogenezele respectivelor popoare. Dar asta nu inseamna ca nu sunt popoare diferite. Si intre spaniloi si portughezi, sau intre germani si olandezi exista o mare apropiere genetica, dar ele sunt totusi natiuni perfect distincte. Si la fel este si in cazul popoarelor balcanice, ba chiar aici diferentele sunt mai mari, pentru ca exista numeroase deosebiri de limba, religie, origine, etc. Alexandru Macedon a trecut Dunarea, i-a invins cu usurinta pe dacii intalniti si le-a distrus orasul, despre care se aminteste ca era prost fortificat. Actiunea a facut parte din incercarea lui de a-si securiza spatele in vederea campaniei planuite impotriva Imperiului Persan. Religia dacilor era politeista, nu avea nici o treaba cu crestinismul. Cand a aparut crestinismul in aceasta regiune, Dacia fusese deja cucerita de romani si chiar si dupa cucerire, religia locuitorilor a ramas pagana. Despre procesul de trecere la crestinism al primilor romani nu se cunosc decat foarte putine lucruri, insa exista ipoteza ca religia crestina practicata initial pe teritoriul Romaniei avea multe asemanari cu cea a galilor si vizigotilor. Crestinismul ortodox, adus prin intermediul bulgarilor, a fost impus mult mai tarziu, prin secolele IX-X, atunci cand parti din teritoriul actual al Romaniei au apartinut primului Imperiu Bulgar. Cam tot atunci a fost impusa si limba slavona, in locul romanei, ca limba de cult, iar mai tarziu, a fost inlocuit alfabetul latin cu cel chirilic. Se cunoaste ca Alexandru cel Bun al Moldovei, la cererea mitropolitului sau, a ars toate cartile de atunci din Moldova scrise cu alfabet latin. Popoarele din peninsula Balcanica sunt slave in mare majoritate (sarbii, bulgarii, croatii, etc). Atunci cand au aparut prima data, slavii ocupasera inclusiv intreaga Grecie, iar Imperiul Bizantin a avut nevoie de sute de ani de razboaie pentru a-si recupera aceste teritorii. Dar n-au mai avut ce face in privinte demografiei, iar populatia a ramas slava. Nu-mi dau seama de unde poti veni cu ideea ca sarbii si bulgarii n-ar fi slavi. Celelalte povesti pe care le aduci ca argumente (cresterea oilor, intamplarea cu Lisimah si Dromihete, cateva cuvinte, etc) sunt poate interesante, dar sunt elemente izolate, care nu pot dovedi in nici un fel existenta pana azi a "poporului traco-dac". Sigur ca inevitabil ne-au ramas si unele lucruri de la daci, dar despre ei se stie atat de putin incat aproape tot ceea ce li se atribuie este prin eliminare, fara dovezi directe. Chiar si cuvintele presupuse ca avand origine daca sunt de fapt de origine necunoscuta. Ca provin din limba veche daca este doar o ipoteza, si ea foarte greu de verificat pentru ca limba daca a disparut complet si nu a lasat practic nici o urma prin care sa poata fi cunoscuta. |
FOȚĂ ȘI PUTERE
Noțiunea de forță e legată de aceea de putere. Legătura foță, putere e operată de voință. În această ecuație elementul cheie e voința. Or voința e supusă felului în care considerăm că trebuie să ne comportăm și posibilității de a ne informa corect. Eșecurile noastre din ultimii 20 de ani nu sunt datorate unei lipse de putere, ci slăbirii voinței de putere generată de o perturbare a judecății noastre afectată de o informare defectuoasă. Totul s-a datorat faptului că subtil sursele de informare au fost sustrase de sub controlul nostru, chiar și al acelora dintre noi care mai sunt încă proprietarii lor, ceea ce a ne-a deformat judecata. Din acel moment forța noastră, energiile noastre n-au mai însemnat nimic. Definirea, alegerea unei strategii de dezvoltare națională sunt demersuri esențiale ale spiritului și ceea ce e procupant e că nu mai avem un țel politic comun. Or ce vreți să se întâmple cu un popor care are forța, energia necesare, dar care nu mai are voința de a se folosi de ele pentru că nu mai crede în destinul său? Nu vom putea realiza nimic cătă vreme nu ne vom fi creat bazele spirituale necesare pentru a învinge pe frontul spiritului, al sufletului. Marile mișcări de idei sunt remarcabile pentru că nu depind de un singur om. E nevoie ca toți oamenii să cerceteze, să reflecteze, să acționeze pentru ca apoi cel mai bun dintre ei, propulsat de întreaga națiune, să propulseze națiunea la rândul său. Când o epocă e plină de oameni care cercetează, gândesc și acționează, se naște o mișcare și această mișcare își va găsi toți liderii de care are nevoie pentru a reuși. Dar dacă nu există o mișcare, dacă nu sunt oameni car caută, chiar confuz, idei noi, idei de progres, atunci pot fi oricât de mulți lideri ei nu vor antrena pe nimeni, nu vor reuși nimic. Ecazul momentului actual? Cu siguranță nu! Mareș Răzvan |
Citat:
Mai citeste viata Sfantului Apostol Andrei si vezi. Apoi,daca dacii erau politeisti,unde sunt idolii la care se inchinau,ca nu s-a gasit vreunul pana acum,in descoperirile arheologice. Vezi ca s-a gasit pe aci de prin secolul 3 un toiag de arhiereu,care avea sculptat pe maner,o crenguta de brad. Vezi si de Sfantul Ioan Cassian,Sfant de neam dac,intre ce ani a trait: http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ian-73047.html Este nascut in anul 365,in Dobrogea. Unde e cinstit Sfantul Ioan Casian ca Sfant Parinte? In Bisericile ortodoxe,prin BC e considerat semi-pelagian. Apoi de unde au fost slavii invadatori,cand dl Hasdeu in cartea sa "Scrieri istorice" arata bazandu-se pe cronici ca sarbii au fost adusi de undeva din nord,la sud de Dunare,unde e Serbia acum,acea zona aflandu-se in stapanirea Imperiului Bizantin,prin secolele 6-7 pentru ca erau mari agricultori si le-a fost dat pamantul,sa il lucreze,dansii dand in schimb Imperiului din ce produceau acolo. Vezi ca majoritatea cuvintelor din limba noastra de descriu termeni agricoli sunt de origine slava. Dl Hasdeu,chiar arata dintr-o cronica de la anii 1400-1500 ca atunci activitatea majoritara in Muntenia era oieritul,apoi stuparitul si porcaritul (adica cresterea porcilor),din ce taxe se plateau la domnitor,ca inca atunci locuitorii Munteniei nu se apucasera de agricultura prea mult. Deci ca ocupatii majoritarea,lasand la o parte cum s-a distrus modul de viata al poporului de aci,de unii de i-au inselat dracii,la noi era cresterea animalelor,producerea mierii si a vinului care sunt dacice (ba se pare ca si cresterea fructelor tot de la daci este) si agricultura,care e de la slavi. Ce a mostenit acestor popor din modul de viata al Imperiului Roman,cand nu a fost vreodata militarist? Ca s-au luat cuvinte,da ,avem o limba cu cuvinte romane,care insa se pronunta dacic,cu diacritice. De ce vorbesc românii atat de bine engleza? Pai un scurt exemplu articolul nehotarat se pronunta ă. Spre exemplu: a cat - se zice,ă chet (o pisică) si the cat care se pronuntă ză cat - pisica Pentru ca in engleza,articolul hotarat,the,se pronunta ză http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=wg0P0oYkniE Aci e o bucată dintr-un un curs de engleză de la BBC;vezi că si zice ca si in limba engleză, ă e foarte prezentă,la fel ca in limba noastră,dealtfel.Ia auzi ce zice că e un sunet foarte natural pentru vorbitori de limba engleză,la fel ca si pentru poporul nostru,numit acum român nu roman,mai frate. Iar tara noastră se numeste România iar nu Romania. La limbile chiar latine aceste diacritice nu exista si de aceea si dificultatea lor de a pronunta in engleza. Iar dacă vrei să vezi că Imperiul Roman de fapt a robit poporul de pe aceste meleaguri,vezi ca un cuvânt de se folosea in vechime pentru scherbie/iobăgie era rumânie. De la Rum/Râm cum se zice la Roma atunci. http://dexonline.ro/definitie/rum%C3%A2nie/paradigma http://www.dexro.ro/sinonime/rum%C3%A2nie |
Mihailt
In secolele 4-5 este desigur posibil ca religia crestina sa fi aparut pe teritoriul actual al Romaniei si, evident, in Dobrogea, care apartinea Imperiului Roman, in care crestinisnul deja era religie acceptata/oficiala. Nu e nimic special aici, numai ca la acea data dacii ca popor nu mai existau, romanizarea se produsese deja sau era inca in curs. Este un fapt dovedit istoric ca Imperiul Bizantin a pierdut incepand cu secolul VII controlul asupra peninsulei balcanice si frontiera pe Dunare in principal in favoarea slavilor (stramosii sarbilor si bulgarilor). Sigur ca modul in care diverse triburi slave au ajuns in zona poate diferi de la caz la caz, dar ideea era ca tu negai caracterul slav al sarbilor si bulgarilor si-i considerai practic "traco-daci". Este gresit, dupa mine, sa te bazezi pe scrierile lui Hasdeu. Sunt in mare parte depasite. Despre daci se cunosc foarte putine; acest fapt in sine ar fi o dovada contrara a ceea ce sustii tu. Legat de religia lor, se cunosc cativa zei in care credau acestia: Zamolxis, Gebeleiziz, Bendis, Derzys, Kotys. Si alte limbi au sunetele din limba romana, si alte popoare invata cu mare usurinta limba engleza, nu suntem noi cu nimic speciali in aceasta privinta. Oricum, din moment ce limba daca nu mai exista si nu exista informatii suficiente despre aceasta, tot ceea ce sustii tu legat de limba daca nu sunt decat ipoteze. Realitatea este ca limba romana este o limba latina cu influente slave (acestea din urma in principal prin cuvinte de origine slava adoptate de romani). Dupa parerea mea, tu nu vii cu nici o dovada, ci doar repeti niste speculatii, in mare parte fara nici o sustinere stiintifica serioasa sau exagerari ale unor fapte reale. De fapt, spui ceea ce ai vrea tu sa fie adevarat. |
Și uite-așa, Sf Ioan Cassian, vorbitor nativ de latină, autor a șapte cărți în limba latină, ambasador al Patriarhului de Constantinopol la Roma unde a și fost hirotonit, trimis de Sf Ioan Gură de Aur cu misiunea specială de a-l determina pe Urmașul lui Petru să intervină pe lângă Împăratul în virtutea jurisdicției sale universale asupra Bisericii, dovadă că Biserica strămoșească a românilor este Biserica Catolică, ajunge a fi considerat....de neam dac !
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 08:19:56. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.