Ce e aia stiintifico-tehnic?Vrei sa spui un background mistico-tehnic?Tu te rogi stiintific?
Totul se reduce la teologie mistica.

Nu "totul". :) De gradient stii ce este, nu? Exista zone intermediare intre cele doua, asta incerc sa spun. Cum sint mai familizarizat cu termeni stiintifici, i-am folosit. "Sint multe locasuri in Imparatie".
Spre deosebire de fiintele umane, care au o mare placere in a opera in cea mai mare parte cu absoluturi (si deseori cu consecinte devastatoare pentru ele insele, de-a lungul istoriei), Divinitatea opereaza cu spectrul, cu diversitatea, ambele nesfirsite in optiuni si categorii.

Casatorie in deriva
 

Buna ziua,
Nu stiu daca este topicul potrivit dar sigur are legatura cu casatoria. Voi ce ati face in locul meu?
Pe scurt iata povestea: sunt casatorita de 10 ani si am o fetita de 6 ani. !0 ani teoretic pentru ca de doi ani au inceput problemele. Sotul meu a ales un alt drum adica o amanta la locul de munca. Are si acum una, nu cred ca e aceeasi persoana. De doi ani lupt cu toate fortele sa salvez casnicia. De multe ori ma intreb cum de nu am luat-o inca razna sau cate femei ar fi suportat umilintele si suferinta pe care le traiesc de atunci. Evident, nu mai exista sentimente intre noi, nu sunt relatii sot -sotie, si de vreo 4 luni a parasit domiciliul . Nu sunt rupta de credinta sau de Dumnezeu ci dimpotriva. Am uitat sa spun ca de cand a luat-o razna nu vrea sa mai auda de biserica, post, rugaciune. Drama e ca fetita sufera cel mai mult. Sigur, si eu sunt om si ma sperie gandul singuratatii dar nu ma mai gandesc la asta. Important e sa fiu sanatoasa si sa pot creste fata. Parintele nici nu vrea s auda de divort dar asta e casnicie?
Da, casatoria trebuie sa fie binecuvantata dar au tinerii intelepciunea necesara sa faca lucrurile asa cum trebuie astfel incat sa nu regrete mai tarziu?

Soţia credincioasă
[…]
„- Părinte, o femeie a fost părăsită de bărbatul ei, care, după ce i-a luat şi copilul, trăieşte acum cu altele două. A venit aici şi m-a întrebat ce să facă.
- Să-i spui să facă pe cât poate, răbdare, rugăciune şi să se poarte cu bunătate. Să aştepte şi să nu strice ea căsătoria. Unul îşi dispreţuia femeia, o maltrata, iar ea le-a suferit pe toate cu răbdare până ce a murit destul de tânără. Atunci când au dezgropat-o, a ieşit din mormânt o bună mireasmă. Toţi care se aflau acolo s-au mirat de aceasta. Vedeţi, aceea le-a suferit pe toate cu răbdare în această viaţă, de aceea a fost răsplătită în cealaltă viaţă.

Vreau să vă povestesc şi un alt caz. Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, încerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc. În cele din urmă s-au căsătorit. însă, după câţiva ani, bărbatul acesta şi-a început din nou viaţa sa lumească de mai înainte. Deşi avea copii mari - un băiat la facultate şi două fete, una la liceu şi cealaltă la gimnaziu -el continua să trăiască o viaţă destrăbălată.
Avea o întreprindere mare şi câştiga mulţi bani, dar cei mai mulţi îi cheltuia cu viaţa sa desfrânată. Sărmana lui soţie ţinea casa prin economiile ce le făcea şi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngreţoşeze de el şi astfel să se rănească sufleteşte, dar şi pentru a nu fi atraşi şi ei de o astfel de viaţă, noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soţia lui uşor îl putea justifica în faţa copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună?
Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu? Cu toate că nu merită să fie numit om, pentru că nu avea deloc omenie. îi telefona femeii sale să-i pregătească mâncarea ce o prefera şi venea la amiază, la masă cu una din prietenele lui. Sărmana mamă, îi primea cu bunătate, pentru a nu intra la gânduri copiii ei. Dădea impresia că aceea este o prietenă a ei şi că tatăl copiilor a trecut pe la ea pe acasă şi a adus-o la ei cu maşina.
Îi trimitea pe copii în camerele lor să înveţe, pentru că se temea ca nu cumva să vadă vreo scenă ruşinoasă, deoarece, din păcate, bărbatul ei nu se ferea, şi făcea lucruri necuviincioase şi în casă. Iar aceasta se întâmpla în fiecare zi la amiază. Şi acesta atât de des îşi schimba prietenele, încât copiii au ajuns s-o întrebe pe mama lor: "Mamă, dar câte prietene ai?"
"Ne cunoaştem de mai demult", le spunea aceea. Pe lângă toate acestea, acela o trata pe sărmana femeie mai rău decât pe o servitoare, deoarece se purta cu ea cu multă barbarie. Gândiţi-vă, această mamă să slujească în fiecare zi la două dobitoace, care îi necinsteau casa, iar ea să pună mereu gânduri bune în mintea copiilor ei. Şi nu ştia dacă povestea aceasta se va termina vreodată, ca să poată spune: "Voi face răbdare", şi astfel să aibă puţină mângâiere. Iar povestea aceasta a durat mulţi ani.

Şi fiindcă dăduse ticălosul, multe drepturi diavolului, era firesc să primească înfricoşătoare înrâuriri diavoleşti.
Era ca un nebun, nu se putea controla, nimic nu-i convenea, într-o zi, alergând ca un nebun cu maşina şi fiind ameţit de beţia poftei trupeşti, a deviat de pe drum şi a căzut într-o prăpastie. Maşina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rănit grav. L-au dus la spital, iar după o perioadă de internare, a fost adus acasă schilodit. Dar nici o prietenă de a lui nu a venit la el, pentru că acum nu mai avea bani mulţi, iar faţa lui era mutilată. Atunci devotata lui soţie şi mama cea bună îl îngrijea cu multă bunătate, fără să-i amintească nimic din viaţa Iui cea desfrânată. Fapta aceasta a ei l-a mişcat mult şi l-a schimbat duhovniceşte. S-a căit cu sinceritate şi s-a spovedit. A trăit creştineşte câţiva ani, în pace sufletească, apoi s-a odihnit în Domnul. După moartea tatălui, fiul său a preluat munca aceluia, şi întreţinea familia. Şi împreună cu surorile lui au trăit în dragoste, pentru că primise învăţături bune de la buna lor mamă.
Această mamă a fost o eroină. A băut ea toate otrăvurile, numai ca să nu i se destrame familia şi să nu i se amărască copiii, a ştiut să ţină corect cârma familiei, l-a mântuit şi pe bărbatul ei, agonisindu-şi pentru toate acestea multă răsplată în ceruri. Dumnezeu o va aşeza pe această femeie în locul cel mai bun din rai. [/…]”

Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte duhovnicești IV - Viața de familie, Ed. Evanghelismos, 2003”, pag. 52-54.

Rugati-va pentru el si familia dvs. Faceti o cercetare amanuntita a constiintei, sa vedeti care dintre soti, dvs. sau dinsul, a gresit, eventual mai mult, si cind, si cit/cu ce. Vedeti ce ati putea repara din vechile situatii sau probleme astfel depistate, daca si cind se va intoarce sotul. Daca nu mai merge deloc o reintemeiere relationala a familiei, lasati-l sa plece si acordati-i divortul.
Nu puneti atit de mare pret pe ce zice duhovnicul: el o spune din motive bisericesti, dvs. traiti situatia din punct de vedere uman. Duhovnicii nu sint intodeauna niste faruri luminoase, ci pot impotmoli o viata sau o relatie, daca sint ascultati "militar", fara discernamint. De fapt, e valabil pentru orice autoritate de pe lumea asta, spirituala sau nu. Dumnezeu iarta si intelege, oamenii, nu prea. :(

Povesti, poate reale, nu contest, dar al caror mesaj este cel de extrema rabdare. O casatorie nu este o funda sau un nod, sa o desfaci cu usurinta inconstienta, nici ceva perfect si indestructibil precum Raiul. La ce foloseste chestia cu "mormint cu buna mireasma"? Divortul nu e apostazie, ci fie o prabusire, fie o eliberare, in functie de cum e primit si trait, iar casnicia nu este Raiul, ci mai degraba un fel de Purgatoriu. E valabil si pentru femei si pentru barbati, si demult, si acum, si intotdeauna.

lidiap desi e credincioasa, fata de sotul necredincios si desfranat, nu are duhovnic cu care sa se sfatuiasca ce sa faca?

Nu ai citit cu atentie. Zice de "parintele" ca "nici nu vrea sa auda de divort". Poate a editat postarea, nu m-am nici eu atent dupa ce am postat postarile anterioare. :)

Nu conteaza ce mi se pare mie ,ci important e ca lumea sa vada ca tu vorbesti impotriva Bisericii Ortodoxe .Esti eretic.Iar intrebarea ta nu are chiar nici o relevanta ...decat daca stii de ce ingaduie Dumnezeu sa moara un prunc . Asta nu ti se pare nedrept? Dar faptul ca unul se naste in palate imparatesti si altul in saracie lucie "ti se pare bun si drept"? Te bagi ca ghiolbanul in lucruri care te depasesc . Intelegi tu mai mult decat sfintii Bisericii ca si florinel.olteanu.I-ai preluat tu misiunea?

Care tu habar nu ai ce este.
Inteleg ca te fascineaza notiunea, dar documenteaza-te mai intai si pe urma vehiculeaza "misticul" in stanga si in dreapta.

Nu de alta, dar intrebarea care ti-am pus-o eu, cu bune intentii (definitia..) o sa ti-o puna un "adversar ideologic" si ai sa ramai sa vorbesti in continuare singur, aia din jur chicotind si uitandu-se cu mila..

Toti slabanogii vor fi vindecati intr-un final :)
Poate ar fi trebuie sa alegi alt exemplu ca sa ajungi...unde de fapt?

Pentru ca si parintii copilului mort inainte de vreme ar fi dorit poate sa-l boteze, dar independet de vointa lor, n-au apucat sa o faca.

Felicitari, de data asta ai dovedit o gandire mai luminata decat vreo 2-3 chitzibusari in alte teologiei de pe aici.


Probabil n-ai mai privit de mult un bebelus.. :)
Sau interactionat cu copiii in general.

Poti sa-ti aduci aminte ce a spus Hristos vizavi de copii?

"Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor." Matei 19:14

"Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu." Marcu 10:14

"Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia." Luca 18:16

Si aia cu care interactionase cand a spus asta, nici macar nu erau botezati, poate cel mult in Vechiul Legamant (daca era baiat..fetele probabil erau pe auto..hehe..) aveau probabil si mici pacate personale, pe langa "pacatul stramosesc" si totusi!

Iar noi aici avem isteti inchipuiti, care in pofida Cuvantului lui Dumnezeu, ii trimit la Iad inca din pantecele mamei.

Nu e editata, greseala mea, eram in fuga si am citit in diagonala :)

Oh, am fost anatemizat de sinodul zburator :21:

Moartea e doar o trecere, crestinul din tine n-a aflat inca asta?
La fel si cu bogatia si saracia, nu sunt obstacole in calea mantuirii (de fapt bogatia cam este) - dar cat timp este viata este si speranta (de mantuire) pentru pacatos.

Daca ar fi sa moara si sa nu aiba sansa de a fi mantuiti, sigur ca ar fi nedrept.

Dar daca nu esti capabil sa raspunzi la intrebare (de fapt, eschivandu-te, ai raspuns deja) macar pune nasucul in pamant, nu ti-l lua la purtare.

Dupa blogul tau, cel putin cu ani in urma cand scriai pe acolo, pareai genul mai destupat la minte, dar ma rog, sa gandesti mult nu inseamna neaparat sa gandesti corect.
Cu educatia cam la fel, la prima vedere pari educat, desi cam frustrat, dar cativa metri mai incolo..

Sa-ti fie rusine ca vorbesti asa cu mine!Si cu toata lumea, in general.Daca erai atent , sau daca nu te-ai mai preface („cu bune intentii”), jumate din definitie, fara sa vreau, ti-am spus-o deja:e o practica.Restul, ce fel de practica, te las pe tine sa iei bibliotecile la rand.Cultule si superinteligentule!

Vad ca n-o scot la capat cu tine.Grea ispita am eu cu tine!Cum isi bat dracii joc!Cine m-o fi pus pe mine sa intru-n vorba cu tine!Cum isi bat dracii joc!
Jignesti pe toata lumea.Te certi cu toata lumea.Cu oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodata.Ce vrei sa arati, nu stiu.Mai mult de 25 de ani nu ai, judecand dupa varsta psihologica.Partea buna e ca esti plin de energie, dar mai linisteste-te, ca sa folosesc un termen tehnic (sau mistic, cum „iti place” tie)!Ca poate nimeresti pe unul care din doua vorbe te pune la punct de nu te vezi!Sunt obligat sa-ti spun tie definitia misticii?„Dar ce e aia?ia sa vedem stii?dar habar n-ai ce e aia!”Rautati de copil care vrea sa impresioneze!Nu esti tu crestin cum nu-s eu popă!

Si din momentul asta am terminat orice discutie cu tine, eu am crezut ca esti om ca toti ceilalti.Cu de-ai ca tine nu vreau sa mai stau de vorba.

Cred ca o sa iau o pauza.Macar cateva zile.Ispitele e bine sa fie evitate, cand sunt evitabile.

Imi cer scuze celor pe care i-am suparat cu ceva.

"o practica" este jumatate din definitie? Pai in cazul asta, nu vreau sa-mi inchipui care e cealalta jumatate din capul tau.
Nu era mai bine sa iei tu bibliotecile la rand, ca sa vorbesti totusi in cunostinta de cauza?

Mai ales cand vrei sa pornesti tot felul de razboaie sfinte in baza "misticii", macar sa stii si tu ce arma manuiesti, dar asa..te tai singur.

Este, inca mai este.

Daca parintele duhovnic asa a spus, de ce sa cauti motive de razvratire?

Cine stie, daca cu rabdarea ta, nu se va intoarce la tine iar cu neascultarea de duhovnic poate niciodata si abia atunci vei sti ce inseamna singuratatea.

Daca ar fi un sot betiv, violent, e greu sa ramai langa un astfel de om, ba chiar contraindicat mai ales daca ar fi violent si cu copiii.

Dar atat timp cat lipseste de acasa, pana la urma n-ai nici o paguba. Poate pana la urma va cere el divortul si nu-ti faci tu pacate.

Sigur ca nu, ca atunci cand esti tanar..mai greu sa faci lucruri cu cap, mai ales daca n-ai primit si o educatie buna - care e rara in ziua de azi.

Duhovnicul nu este infailibil. Se pare ca oamenii nu se simt bine cu prea mult liber arbitru: il arunca nelinistiti in o prapastie extradimensionala; e mult mai bine sa asculti de o autoritate. Te-ai gindit ca ascultarea oarba de un duhovnic poate porni de la /duce la (re)modelarea in personalitati care cauta intotdeauna un tap ispasitor pentru probleme si decizii? Gindeste-te la situatii, nu pe subiectul discutiei, ci de pilda la duhovnici cipofobi, legionaroizi sau antisemiti, "marturisitori" sau "nepomenitori" (protoschismatici). etc. "Pai duhovnicul mi-a zis ca ierarhia a cazut din har dupa Sinodul din Creta/cipurile din cardul de sanatate contin 666/evreii sint rai, si legionarii au fost sfinti/sa ne ingradim de Patriarhul eretic si de Sinodul care vrea unirea cu papistasii". Suna cunoscut? Duhovnicii care il "marturisesc" pe dra..., pardon, pe raspopiti, sint mai multi, precum ce numeste stiinta medicala "rezervorul de virus" dintr-o pandemie, decit pelagra vizibila a raspopitilor. Unora ca acestia le convine ca omul sa faca o ascultare ca de saman, rabin sau muftiu. "A dat imamul o taqwa/duhovnicul mi-a dat ascultare sa dau cu huo la Dealul Mitropoliei". Nu iti amintesti ca faceau ametitii aia, cu "fratele Ioan din Athos" in frunte, spre placerea lui Vulvanescu, pe asfalt? "Anatema ierarhilor". Aruncau la gunoi propria mintuire (si pe a altora, a citor mai multi ispititi, daca se putea), si erau fericiti ca...ascultau pe magul tribului, pardon, pe "duhovnic".
E mai bine ca doamna sa faca, in liniste si neinflunetata de oricare dintre noi, un inventar al greselilor din cuplu, personale si ale sotului, sa se smereasca, sa se puna in locul lui (sa exercite empatia), si mai ales sa se roage. Daca barbatul nu si nu, atunci nu are pacat daca da divort. A da divort nu e pacat; nu sintem precum irlandezii, sau precum neoprotestantii fundamentalisti.

Eram sigur ca trebui sa te iei tu de asta.. :)

Daca citeai cu atentie, observai ca logica si ascultarea de duhovnic merg mana in mana in cazul asta.

De multe ori ai mai mult de pierdut facand lucrurile in forta decat nefacandu-le deloc.

Din experienta. :)

Si exemplele date de tine tot la categoria de "lucruri facute in forta" sunt. :))

Da, stiu, de aceea am scris. Are conceptia protestanta (neo) a botezului, nu intelege ce inseamna botezul din punct de vedere ortodox. Adica ori botezi copilul ori nu-l botezi e acelasi lucru.

Corect, acum totul e clar. Daca lui AlinB nu i se pare dreapta si de bun simt o invatatura rezulta ca aceea e gresita chiar daca o spune Biserica si sfintii. E AlinB vs invatatura Bisericii si cum el nu se poate indoi ca ar gresi vreodata, rezulta ca invatatura si sfintii se insala. E doar o problema de mandrie.

Vesnica tehnica a celui aflat in dificultatate: omul de paie.

Ce spune catalin2 nu e "ce spune biserica si sfintii".

Biserica si sfintii, asa cum am precizat si te faci ca nu vezi, n-au considerat timp de secole, musai sa boteze pruncii, cu atat mai putin pentru ca ar ajunge in Iad.

E doar o problema de incapatanare oarba a omului care nu admite ca e superficial si ignorant.

AlinB, probabil tu nu stii, pentru ca nu dai aproape niciodata citate. Cand sunt ghilimelele acelea inseamna ca e un citat, deci nu sunt cuvintele mele. Tu ai spus pana acum doar ce crezi tu, parerile tale personale.
Asta cu botezul copiilor in primele secole este exact ce sustin (neo)protestantii, pentru a-si sustine neobligativitatea botezului copiilor. Eu am dat doua articole ortodoxe in care se vorbeste si de practica botezarii copiilor inca din perioada apostolica. Citeste si surse ortodoxe. Un singur sfant a sustinut botezul la trei ani si faptul ca toti se vor mantui (apocatastaza).

Mai nenicule, daca iti incadrezi parerile TALE in citate, cum face neoprotestantul cu Biblia, nu inseamna ca ai dreptate.

Ca sa convingi pe oricine mai destept decat un cui, trebuie sa fii capabil sa argumentezi.

Trucul cu citatele cu care incerci sa ascunzi aberatiile matalute, merge doar la aia mai usurei de cap, asa..zburatori.. :)

Si iarasi dai dovada de ignoranta chiar acolo unde te dai specialist.
Neoprotestantii nu sustin "neobligativitatea botezului copiilor" ci inutilitatea lui, avanf aceeasi mentalitate ingusta ca tine, mergand pe linia ca ceea ce in Biblie se refera la botezul adultilor, e musai sa fie aplicat si pentru copii.

Diferenta - relativ minora, este finalitatea concluziilor
1. ei sustin inutilitatea botezului copiilor, mergand pana la a-l considera invalid
2. tu esti la extrema cealalta, consideri ca fara el, copiii merg la Iad

Si tu si ei sunteti egal de aberanti.

Daca e vorba de articolul asta:

http://ziarullumina.ro/importanta-bo...lor-77107.html

sau asta

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-69128.html

sau asta

https://doxologia.ro/studiul-sfintei...anta-scriptura

Toate sustin punctul de vedere ortodox ca nu e gresit botezul copiilor, ca este posibil ca Apostolii sa fi botezat copii (desi nu spune de la ce varsta, e posibil sa nu fi fost chiar bebelusi) iar primul sustine ca pana in sec. VI nici pomeneala ca botezul copiilor sa fie o practica generalizata, insa nici unul nu afirma aberatiile care le sustii tu, ca pruncii nebotezati ajung la Iad.

Deci daca e sa ne luam dupa mintea ta, tu marele aparator al ortodoxiei, sustii ca pana n sec. VI Biserica a fost in deriva, lasand sa mearga la Iad nenumarati prunci chipurile nebotezati din primele zile de la nastere.

Haha, asta seamana cu aberatile alea comuniste, asta desi e sfant, nu are dosarul curat, deci tot ce nu ne convine noua, dam la gunoi.
Oricum mai ai tu de papat mult laptic pana sa intelegi tu care e treaba cu apocatastaza..

Dar problema ta, pe subiect, care incerci sa o eviti repetand obsesiv ca papagalul mantrele tale cu (neo) protestantismul, este ca nu poti cita nici macar un sfant ortodox din primele secole (si primul mileniu si daca vrei iti mai dau cateva secole bune si peste mileniu) care sa sustina ca fara botez, copiii merg la Iad. - pentru ca asta e aberatia care o sustii compiland text ortodox dar in stil neoprotestant, ca sa iti iasa niste pasiente ciudate se pare cu radacini in frustrari personale.

Ma intreb si eu, cine te-o fi suparat asa tare sa trimiti prunci la Iad si mai ales sa condamni Biserica ortodoxa pentru asta?

Revenire
 

In primul rand multumesc tuturor celor care mi-au adresat un gand, sunt convinsa ca fiecare din cei prezenti aici este animat de ganduri bune.
As fi ipocrita sa spun ca numai el e de vina. Nu, de vina suntem amandoi. Partea neplacuta este ca nu am reusit sa trecem peste o sincopa care, in alte situatii, ar fi fost rezolvata demult. Repet, am facut tot ce era omeneste posibil sa salvez aceasta casnicie dar nu am reusit. Actualmente sotul a parasit din nou domiciliul si, mai devreme sau mai tarziu, intrucat vrea sa-si refaca viata, va cere si divortul. Sunt multe de spus, poate nu intereseaza pe nimeni, dar e trist sa vrei sa construiesti ceva cu cel de langa tine, sa-ti faci planuri si sa descoperi ca erau numai planurile tale, nu si ale lui.Inca nu stiu ce l-a determinat sa aleaga drumul acesta, nu ne lipsea nimic. Eram o familie normala, fara griji prea mari, dar ceva a scartait in relatia noastra.Psihic nu mai am resurse sa lupt. Ma sperie singuratatea, ma sperie faptul ca nu am posibilitati financiare care sa ma ajute sa cresc copilul, nu m-am gandit vreodata ca voi ajunge in acest punct. Dar, decat sa-mi plang de mila veti spune, mai bine sa caut solutii la problemele ce vor aparea.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi n-as mai face nimic din ce am facut. Acum am inteles ce inseamna sa pui inceput bun si cat de important este sa deschizi usa bisericii .

Se pare ca am dialog cu cineva care nu stie sa citeasca (nu doar din punct de vedere teologic), nu cunoaste literele. Sau orb, credinta gresita l-a orbit si nu mai vede ce scrie. Mai e vreunul care nu intelege ce scrie?
Din primul link: "primirea Botezului este de o importanţă vitală pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu."
Din al doilea: "Sfintii apostoli, care stiau de la Hristos ca nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5), si de aceea au botezat si copiii. "
Si al treilea: "Dacă Botezul produce, prin unirea cu Hristos, desființarea păcatului strămoșesc sau originar al despărțirii de Dumnezeu, imprimată în firea noastră, și dacă fără această unire cu Hristos nu se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, evident că Botezul ne este absolut necesar pentru mântuire (In. 3, 3), indiferent de vârstă. Așadar, de îndată ce nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât prin „ușa Botezului”, era firesc și necesar ca Sfinții Apostoli să deschidă această „ușă” a mântuirii și copiilor."

Zice clar Sf Ignatie Briancianinov.

Mantuirea inseamna comuniunea cu lumina lui Dumnezeu. Prin botez sau altfel prin mila lui Dumnezeu.

Hristos la fel vorbeste despre intrarea in Imparatie numai de cei nascuti din lumina, numai pentru fiii luminii.

Ne apucam noi si facem alte invataturi dupa invataturi secundare si derivate si nu din invataturi primare ale Evangheliei si Traditiei.

Aici sunt greselile sectare ca nu articuleaza corect sensurile directe si primare ale Evangheliei, ci le folosesc in sensul dorit de ei.

Hristos spune conditia primara a Imparatiei: LUMINA.
Sectarii spun despre altele: maturitatea ca varsta si capacitatea de decizie precum si o invocata marturisire directa personala... Nimic mai fals.
Mare inselare de la diavol pentru a-i tine departe de lumina si adevar... daca le-ar avea cumva.

Ce sincopa?

Si atunci de ce sa te agiti tu?
Cine stie, poate isi vine in fire pana atunci.

Poate lui ii lipsea ceva.
Nu stiu de ce oamenii fac asumtii gresite, daca cineva se casatoreste cu tine nu inseamna ca perspectiva lui/ei asupra casatoriei, asteptarile, etc. sunt la fel cu ale tale si ceea ce oferi e tot ceea ce are celalat nevoie.

Pai hotaraste-te, mai intai spui ca fost o "sincopa" pe urma ca nu stii ce l-a determinat sa faca asta.

Da, solutii sunt, dupa divort va trebui sa plateasca pensie alimentara, dar probabil nu foarte mult, depinde de venituri..

...........................

In cazul asta chiar iti recomand 2 lucruri:

1. Sa scrii pe hartie ce nu a mers, sa iti faci un bilant si sa vezi unde au fost probleme pentru a intelege cum trebuiau fixate. Problemele se rezolva si cu rugaciune dar si cu "rezolvare" efectiva.

2. Sa te rogi; asta este un caz in care rugaciunea ajuta mult.
Da, in cazul asta iti recomand cu multa caldura rugaciunea.

Da.
Dar tie unde ti se parea "bun si drept" sa Se fi nascut Iisus Hristos?

Incerc sa mai lamuresc putin din semnele de intrebare.
De foarte multe ori am incercat sa discut cu el ce l-a determinat sa ma insele. Niciodata in acesti doi ani nu a dorit sa discute cu mine deschis. Un barbat cu coloana vertebrala si respect fata de sotie i-ar fi spus clar: nu mai doresc sa fim impreuna, am pe altcineva, vreau sa divortam, etc. Nu, sotul meu a preferat sa duca o viata dubla, sa fie calcat, spalat, hranit de nevasta dar satisfacut de amanta. Sunt constienta ca in viata familiei apar probleme dar ele se discuta, cheia fiind comunicarea. Nu ma agat de el, ca nu e ultimul barbat de pe planeta, dar acest esec in viata personala m-a dat peste cap si nu e usor de digerat. La 40 de ani eu cred ca trebuie sa fii mai responsabil, sa fii capabil sa-ti faci ordine in viata fara sa ranesti atatea persoane din jur. Pentru mine fetita ramane prioritatea zero dar nimic nu va mai fi la fel ca inainte.
In momentul de fata sunt intr-un canon dat de parinte, sper sa ma ajute Dumnezeu sa il duc cu bine la capat si la final vom vedea ce se va alege. Cea mai mare problema tine de psihicul meu care e la pamant si limita dintre speranta si deznadeste este foarte subtire. Probabil din cauza putinei credinte.

Sa nu incurcam problemele omenesti cu cele dumnezeiesti.

Barbatul inseala pentru un singur motiv, si unul singur: femeia de langa el nu mai este FEMEIE si nu mai este feminina si atragatoare.

Ajunge sa fie bucatareasa, mama, calcatoare de rufe, ajunge sa fie robotelul de serviciu al familiei.

Ori femeia trebuie pentru barbat sa fie in primul rand FEMEIE. Si apoi robotel in casa (daca e absoluta nevoie si nu se poate externaliza).

Aici ai gresit.

Femeia trebuie sa fie femeie si in fata lui, si in pat. Si sa asculte putin ce vrea barbatul... Daca e obosita in permanenta si nu mai vrea... evident ca altele vor fi mai odihnite si mai binevoitoare in toate...

De obicei barbatii nu stiu sa articuleze clar: vreau asta, ma deranjeaza asta. Si de fapt nu inteleg nici ei unde este problema. Si nu stiu sa zica: pune si tu o rochie mai frumoasa pe tine, pune niste farduri, pune niste pantofi mai frumosi, ca sa arati si tu ca celelalte, ca m-am saturat sa ma uit dupa altele cand pot sa ma uit dupa tine...
Si la un moment dat se decupleaza de femeia lui si nu stie de ce.
Femeia nu stie ce se intampla cu el, insa de fapt femeia l-a pierdut. Pentru ca ea a pierdut de fapt ceea ce l-a atras pe barbat initial.
Da, barbatul este o fiinta instinctuala si trebuie sa tii cont de asta toata viata.

Aveti dreptate, trist, dar aveti dreptate. Dar lasati-ma sa cred ca nu e numai asta. Probabil asta e varful aisbergului, cred ca de fapt alte lucruri l-au nemultumit (desi nu mi-a reprosat nimic) si asta a pus capac.

Ce lucruri crezi tu ca l-au nemultumit?

Ce prostii poti sa spui...daca erai femeie, intelegeam..

Ca (unele din) ele stiu ca barbati este porci si trebuie tratati ca atare si pe urma cand dispar din peisaj au deja explicatia, aceeasi cu premizele de inceput, exclus sa fi facut ea ceva gresit.

Ce l-a nemultumit? Faptul ca ii sunt superioara din toate punctele de vedere, ca sunt o femeie puternica. O femei inteligenta e greu de suportat mai ales cand ai apucatura mintitului. Recunosc ca am gresit, dar fara sa vreau ,poate la inceputul casniciei cand nu l-am perceput ca pe un partener egal. Stiti ce e ciudat, ca atunci cand ceva ma nemultumea imi spuneam ca nu ne potrivim deloc si ca aceasta casnicie nu ar fi trebuit sa fie. Dar acum toate astea nu mai rezolva nimic, nici macar sa inteleg de ce am ajuns aici.

.....

Se pare ca ai aflat despre "realitatea" casatoriei din serialele siropoase sau filmele de la Hollyweird.Nu exista asa ceva in realitate.Asculta cum sta realitatea:
The BEST relationship advice EVER - Jordan Peterson

Apoi combina aceasta realitate cu credinta si va iesi ceva minunat.