Taina Botezului

Taina Botezului Mareste imaginea.

 

Taina Botezului     

                     

Prin Taina Botezului, instituita de Mantuitorul, omul care crede in Hristos renaste din apa si din Duh la viata cea adevarata in Hristos si devine membru al Bisericii. Taina se savarseste prin intreita afundare in apa a celui ce se boteaza in numele Sfintei Treimi, savarsitorul ei fiind preotul sau episcopul. Numai in caz de urgenta, din temerea de moarte apropiata a celui care are sa primeasca Botezul, aceasta Taina poate fi savarsita de orice membru al Bisericii.

 

Instituirea Botezului

 

Taina botezului a fost instituita de Mantuitorul. Ea a fost prefigurata inca din Vechiul Testament prin: circumciziunea fiilor lui Israel, ca semn al legamantului lor cu Dumnezeu (Deut, 30, 6 ; Col., 2, 11 ; Rom., 2, 28-29). Botezul lui Ioan, asa cum spune Ioan insusi, nu este botezul crestin (Ioan, 1, 33), insa a preinchipuit botezul crestin, fiind in acelasi timp un ritual pregatitor pentru primirea lui Mesia de catre evrei si adeverirea lui fata de lume (Matei, 3, 11). Botezul lui Ioan, desi era de la Dumnezeu (Ioan, 1, 33 ; Luca, 3, 2-3) si se savarseste prin cu­fundare in apa ca si cel crestin instituit de Hristos, este totusi inferior celui crestin fiindca nu se conferea prin el harul dumnezeiesc. El era doar un botez al pocaintei spre iertarea pacatelor (Matei, 3, 11; Luca,3,3).

 

Protestantii spun, in general, ca botezul crestin nu se deosebeste in  mod esential de cel al lui Ioan Botezatorul. Luther, de pilda, spune ca Botezul crestin este o perfectionare a botezului lui Ioan. Aceasta conceptie este gresita, caci acesteia i se opun insesi cuvintele lui Ioan Bo­tezatorul si, apoi, cuvintele Mantuitorului Hristos (Matei, 3,  11; Luca, 3, 3, 16 ; Ioan, 3, 3, 5, 6).

 

Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : "Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Dar Duhul Sfant nu fu­sese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Du­hului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor "ca la trei mii de suflete" (Fapte, 2, 41).

 

Cu botezul lui Ioan s-a botezat, este adevarat, si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate,   fiind   Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dum­nezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa in­vierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri :  "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le  in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei, 28, 19-20).

 

Botezul savarsit insa cu o alta formula decat cea trinitara, prin care nu se exprima distinct persoanele Sfintei Treimi, nu este valid si nu a fost recunoscut niciodata ca valid de Biserica. De aceea, sinoadele au prescris rebotezarea tuturor celor care au fost botezati cu o formula in­corecta (Can. 95, Sinodul V-VI; Can. 8, Laodiceea).

 

Botezul cu apa si Duh

 

Sfanta Scriptura ne descopera ca toate formele de existenta creata au luat fiinta din lucrarea Duhului asupra apelor.

 

Prin despartirea omului de Dumnezeu, Duhul n-a incetat sa sustina pe oameni si sa conlucreze cu ei la nasterea urmasilor lor, care au propria lor identitate. In Cuvan­tul intrupat, apa si Duhul se unesc insa din nou. Hristos Se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. Invierea Lui va trans­forma in apa vie apa mortii. A tre­buit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pen­tru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant.

 

Biserica Ortodoxa nu cunoaste un botez al apei, si altul al Duhului, fiindca apa este mediul prin care lucreaza Sfantul Duh asupra intregii fiinte psiho-fizice a omului. In rugaciunea de sfintire pre­alabila a apei se cere venirea Duhului pentru curatirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devina, prin po­gorarea deplina a Duhului, loc al nasterii omului nou in Hristos.

 

In Biserica veche s-a practicat, pe langa botezul prin cufundare, si botezul prin turnare (varsare) si stropire. Dar numai in mod exceptional, cand era vorba de bolnavi. Unii cred ca botezul atat prin turnare cat si prin stropire s-a folosit din timpul apostolilor. Se crede ca chiar sfantul apostol Pavel, care a fost botezat de Anania in casa, ar fi fost botezat prin turnare (Fapte, 9, 18 ; 22, 16). La fel si temnicerul din Filipi, cu toata casa lui (Fapte, 16, 33). Stiri despre existenta si validitatea bo­tezului prin turnare avem de la sfarsitul sec. I. In Invatatura celor doi­sprezece Apostoli (cap. 7). Dar ceea ce a fost o exceptie in Biserica veche nu poate fi o norma generala, cum a stabilit Biserica Romano-Catolica (sec. XIV) si apoi Bi­sericile protestante. Protestantii si metodistii savarsesc botezul mai ales prin stropire. Biserica Ortodoxa, fidela Traditiei apostolice, invata si sustine botezul prin cufundare, ca unul care este indicat de Mantuitorul  prin cuvintele de instituire.

 

Efectele Botezului

 

Actul Botezului consta in afundarea intreita a primitorului in apa, insotita de declaratia constatatoare rostita de preot: "Se boteaza robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui, al Fiului si al al Sfantului Duh". Caracterul de declaratie si de constatare al cu­vantului "se boteaza" sau al celui analog din celelalte Taine (se cununa, se impartaseste) arata ca Taina se savarseste vizibil prin actul si cuvantul preotului, dar invizibil, prin lucrarea lui Hristos.

 

Prin Botez si afundarea omului in apa in numele Sfintei Treimi se produce moartea omului vechi si renasterea lui la viata ade­varata in Hristos. O data cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si de toate pacatele savarsite mai inainte si se im­prima chipul lui Hristos in el. Prin aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus in Biserica si devine membru al Trupului tainic al Domnului.

 

Botezul ca mijloc de inaintare spre asemanarea cu Hristos

 

Viata cea noua este un dar de sus care ne vine prin Botez datorita Mantuitorului Iisus Hristos. Caci "daca am murit impre­una cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El" (Ro­mani 6, 8). Insa acest dar trebuie pastrat si dezvoltat prin sarguinta noastra. Darul este si o datorie.

 

Cine nu pa­zeste si nu dezvolta curatia primita la Botez se face salas al mai multor demoni decat inainte de Botez si greu se va mantui. Nerepetarea Botezului arata obligatia de a nu mai pacatui o data ce am primit puterea de a evita pacatul. Nu este vorba de pacatele cele usoare, care se pot vindeca prin Taina Pocaintei, ci de pacatul renegarii lui Hristos si al iesirii din Biserica. Acestia nu sunt botezati din nou, pentru ca harul botezului nu se da de doua ori. Ei nu "renasc" de doua ori,  pentru ca nici din trup nu se nasc de doua ori si nu de doua ori vin pe lume cu pacatul stramosesc.

 

Botezul, usa de intrare in Biserica

 

Ridicarea din moarte a omului vechi, la starea de viata adevarata a omului nou nu inseamna ca este chemat la o existenta individualista, ci sa faca parte din comuni­tatea celor ce constituie Biserica, trupul comunitar al Domnului. Intr-o rugaciune de la Botez, adresata de preot lui Dumnezeu, se zice: "inchipuieste pe acesta intru Hristosul Tau... si-l zideste pe dansul pe temelia Apostolilor si a Proo­rocilor Tai (Efeseni 2, 20) si sa nu-l surpi, ci sadeste-l pe el ca mladita a adevarului celui aratat in sfanta Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica si sa nu-l smulgi". De aceea, dupa Botez, cel nou botezat este dus la Sfantul Altar, in fata usilor impa­ratesti, si este impartasit cu Trupul si Sangele Domnului ca semn al incorporarii lui depline in Biserica.

 

Biserica poate boteza si pe cei ce vin la ea botezati in afara ei, daca in unitatea crestina de unde vine el nu exista deplinatatea credintei. In lumina Bisericii se explica si posibilitatea botezarii unui om, in caz de urgenta, de unul din madularele ei laice. Botezul savarsit in afara Bisericii prin intre­ita afundare sau stropire in numele Sfintei Treimi poate fi validat de Biserica, prin iconomie, la primirea in Biserica a celui botezat in afara ei. Recunoasterea acestui Botez din partea Bisericii este ca un fel de completare ulterioara a partii lui externe cu deplina­tatea puterii dumnezeiesti primita acum de cel botezat in afara ei, prin punerea lui in acord cu credinta Bisericii.

 

Botezul copiilor

 

Botezul copiilor este o necesitate. Trimitand pe sfintii apostoli la propovaduire, Mantuitorul Hristos le spune sa boteze pe toti care vor crede in El. Si cum cei ce pot crede sunt adultii, porunca Domnului se refera in primul rand la ei. Dar ea nu exclude nici pe copii. Era natural ca adultii auzind cuvintele Evangheliei sa se fi simtit obligati intii sa primeasca botezul. Dar dupa ce au fost botezati ei, nu era nici o piedica sa fie botezati si copiii acestora. Sfintii apostoli, care stiau de la Hristos ca nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5), si de aceea au botezat si copiii. Ei boteaza familii intregi care cuprin­deau, negresit, copii : temnicerul din Filipi, auzind cuvantul lui Dumne­zeu din gura lui Pavel si Sila, s-a botezat el si toti ai lui (Fapte, 16, 33) ; la fel Lidia, auzind cuvantul lui Dumnezeu, s-a botezat ea "si casa ei" (Fapte, 16, 15) ; sfantul apostol Pavel spune ca a botezat "casa lui Ste­fana" (I Cor., 1, 16). Origen, de pilda, spune ca Biserica a primit de la sfintii apostoli traditia de a boteza copiii, iar canonul 110 al sinodului din Cartagina anatematizeaza pe cei ce resping necesitatea botezului copiilor.

 

Inscriptii din catacombe dau, de asemenea, marturii despre botezul copiilor. Este adevarat ca botezul copiilor nu devenise o regula generala in primele secole; in primele veacuri, era si institutia catehumenatului, adica a pregatirii pentru botez, si erau multi catehumeni care amanau botezul cat mai mult si, daca era posibil, pana pe patul de moarte, stiind ca botezul sterge toate pacatele, deci nu numai pe cel stramosesc. Intre cei trei mii botezati la cincizecime au fost sigur si copii (Fapte 2, 38-39).

 

 

11 Iulie 2012

Vizualizari: 29897

Voteaza:

Taina Botezului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE