Ochii-n pamant, mintea-n cer!
 

Asta este ce putem face! Omul duhovnicesc niciodata NU arata cu degetul, ci ASCUNDE fapta aproapelui si implora mila lui Dumnezeu pentru iertarea lui! Noi astazi „cei duhovnicesti” nu ajutam la inmultirea milei lui Hristos, ci la inmultirea ranilor Lui... Noi nu ajutam Biserica lui Hristos, Trupul Sau, cu nimic daca NOI rationam si concluzionam faptele clerului nostru! Nu avem dreptul de judeca pe nimeni, dar un preot sau ierarh! Nici cu mintea macar nu indraznesc sa incep a gandi macar! Oricum, la Judecata de Apoi, „cele ascunse ale inimii se vor vadi” intregii lumi! Atunci nu numai ca ma vor rusina faptele mele, dar nici Hristos nu Se va indentifica in mine pt ca nu am ajuns la ASEMANREA cu El, dar ma vor OSANDI vecinic! Doamne, da sa imi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu!
Iar atat timp cat el, mai-marele meu, Ierarhul (episcopul sau mitropolitul de care apartin ca jursdictie eparhiala) daca nu imi cere sa ma „lepad” de Hristos prin comuniunea cu ETERODOCSII, nu am nici o treaba cu el! daca mi se cere de catre el asa ceva, atunci i-au pozitia ostasului si spun cu TARIE: Hristos a spus sa nu ne injugam la un jug cu NECREDINCIOSII! Amin! si iti aperi ortodoxia ca si Sf.Maxim Marturisitorul sau Sf.Ioan Damaschin... Luati aminte si la Sfintii nostri MARTIRI romani, ARDELENII SFINTI atat din Sibiu cat si din Bistrita-Nasaud, care nu au acceptat comuniunea cu catolicii!
Tarie si credinta si puterea de marturisirea ortodoxiei adevarate sa cerem de la Hristos! Sa murim ca si El pentru ADEVAR, pentru EL, caci El este SI CALEA SI ADEVARUL SI VIATA!

Iertati!

Pai daca acel canon se aplica dupa bunul plac al conducatorilor du jour, de ce sunt pedepsele atat de categorice?

Dacă vreun crestin ar duce untelemn sau ar aprinde lumanari la templul paganilor sau la sinagoga iudeilor, in sarbatorile lor, sa se afuriseasca.

Unde dumneata vezi sens diferit in functie de context, eu vad doar o toleranta ce a crescut odata cu trecerea secolelor, o permisivitate sporita. Cum bine zicea cineva, daca nu era Renasterea, crestinismul era acum la fel de "fundamentalist" ca Islamul. Probabil de-aia cei mai "fundamentalisti" au ceva cu cei "moderati" ca dumneata.

Eu tot nu înţeleg care e treaba cu Sabatul. În Biblie (cea ortodoxă) scrie că sâmbăta e zi de odihnă.

Deci noi de ce ţinem duminica?

Păi dom'le, noi suntem iudei sau creștini? Uită-te la cuvântul „Lege”, anume Legea Vechiului Testament. Noi nu mai suntem legați de aceasta. Prin asta înțelegem că nici Sabatul (sâmbăta) nu mai trebuie să-l ținem.

Citez dintr-o sursă foarte lămuritoare: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...lui-68821.html

1. Hristos si Ucenicii lui vorbesc adesea prin diferite expresii, de perimarea Sabatului si de inlocuirea lui, odata cu "sfarsitul Legii-Hristos" si al asezamintelor ei. Astfel, Domnul spune : "Legea si proorocii au fost pana la Ioan (Botezatorul) ; de atunci imparatia lui Dumnezeu se binevesteste si fiecare se sileste spre ea" (Luca XVI, 16 ; cp. Matei XI, 12-13). Prin "Lege" se inteleg si partile ei profetice, referitoare la Hristos si cele ale Lui - si institutiile ei specifice, de care s-a amintit : preotia levitica, taierea imprejur, jertfele, Sabatul, sarba¬torile si postul etc. iar prin "prooroci" se inteleg cei care au proorocit despre Hristos si timpurile mesianice .

Iisus se supune Legii, de la nastere pana la moartea pe cruce : "ca sa se plineasca toata dreptatea" (Matei III, 15) sau : "ca sa se plineasca Scriptura" (Marcu XIV, 49 ; XV, 28) ; ori : "ceea ce s-a spus prin prooroci" (Matei XXVI, 24, 54 ; Luca XXIV, 25 etc). El s-a nascut sub Lege ca sa rascumpere, prin jertfa sa, pe cei ce erau sub Lege (cf. Gal. IV, 4-5) si sa inlocuiasca (desfiinteze) Legea cu asezamintele ei, care erau "umbra a celor viitoare" in Hristos (Evr, X, 1). Implinind Legea o desfiinteaza in cele perimate si nefolositoare (Evr. VII, 11-18), spiritualizand-o in cele necesare : "Ati auzit ca s-a zis : ...Iar Eu zic voua..." (Matei V, 20-48). Se constata apoi ca din cele zece porunci ale Decalogului se amintesc in scrierile Noului Testament direct, sau indirect de toate celelalte noua, numai de a patra, despre Sabat, nu se vorbeste niciodata , ceea ce dovedeste ca ea nu se mai serba de crestini.

Deci s-a anulat Legea Vechiului Testament si noi tinem de fapt acum ziua in care a inviat Mantuitorul. Plauzibil.