EU MERG IN TARA ODATA PE AN PRIMUL LUCRUL CARE IL FAC MERG LA SLUJBA SF LITURGHI NU AM PUTUT SA MA ABTIN SI AM PLANS APROAPE TOATA LITURGHIA TIN SA VA SPUN CA MI-AM SMINTIT PRIETENII MAI ALES PE PREOTEASA:thumbsup:ACUM CE SA FAC SA NU MAI MERG LA SLUJBA? DAR NU POT SA FAC ASTA.mai bine schimb biserica decat sa ma despart de slujbe.Ce ma sfatuiti sa fac? DOAMNE AJUTA

Albinuta, orice lacrima din inima, orice suspin este o rugaciune, o durere proprie.. lasa-ti inima sa curga..pe obraji.... Dar ai grija lacrimile aduc cearcane:D

Lacrimile inseamna viata (asa cum si plansul copiilor din momentul nasterii lor inseamna vitalitate), ele sunt si semnul intristarii pentru pacate dar si semnul bucuriei duhovnicesti care depaseste orice simtire materiala. "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia" (Mt 5, 4)

Avva Arsenie:
Se spunea ca, in tot timpul vietii sale, cand statea jos si lucra cu mainile, tinea un petic de haina in san, ca sa-si stearga lacrimile ce-i picurau din ochi. Auzind Avva Pimen ca a adormit intru Domnul, a zis plangand: Fericit esti, avva Arsenie, ca te-ai plans in lumea aceasta. Cine nu se plange pe sine aici, va plange vesnic dincolo. Asadar, ori de bunavoie aici, ori de chinuri dincolo, nu se poate sa nu plangem.

Avva Dioscoros :
Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen : Ma framanta gandurile rele : ma tin departe de pacatele mele si ma fac sa fiu atent la neajunsurile fratelui meu. Batranul ii povesteste atunci despre Avva Dioscoros, care, odata, statea in chilie si-si plangea pacatele. In chilia de alaturi se afla un ucenic al sau, care a venit si, gasindu-l pe batran plangand, l-a intrebat: De ce plangi, parinte?. Batranul i-a raspuns: Din pricina pacatelor mele. Ucenicul i-a zis: Dar nu ai pacate, parinte. Batranul i-a raspuns: Cu adevarat, fiule, daca mi s-ar ingadui sa-mi vad pacatele, n-ar fi de ajuns inca trei sau patru, ca sa mi le planga .

dupa parerea mea eu zic ca nu ai smintit plangand pt ca nu te-ai putut abtine ,dar de obicei e bine ca lacrimile sa nu vina la sf liturghie ci in camera ta la rugaciune,data viitoare sa incerci sa nu mai plangi la sf liturghie,sunt multi care nu inteleg dar daca nu te poti abtine nu e pacat.

iuda a spus foarte bine si dupa cum ne-a invatzat Parintele Cleopa Ilie despre felurile lacrimilor, iar eu stiu ca mie cel putzin imi vine asha un sentiment plin de lacrimi si nu le pot stapani aproape de fiecare data la Liturghie ca nu imi pot stapanii istericalele personale pline de iesire in evidentza, ca eu nu prea stiu plange pentru pacatele mele ci, daca-tzi vine sa crezi, uneori capat un plans chiar manios, deci mi-e si frica sa nu ma dea afara sau sa nu perturb... si asta ma sminteshte mai mult pe mine ca pe ceilaltzi nu-i sminteshte ci eventual se intreaba ce-i cu asta? ce-a patzit?... Dar parintele Papacioc spunea ca plansul, daca esti crestin ortodox, trebuie sa te stradui sa-l ai in interior... ca daca plangi pentru ca te vede cineva ... spunea parintele Cleopa, nu ca-i o rushine, potzi linishtit sa plangi, dar poate ca trebuie sa te si pazesti de manie si slava desharta cum patzesc eu...

Poi albinutza, crezi ca tzin oamenii minte de la un an la altul?
(Ia uite, asta e aia care anul trecut a plans de ne-a smintit:))

Nu-i mare scofala doar ca lacrimile oricum ar fi, si din orice sentimente ar porni ele te spala, macar itzi uda fatza, si nu e bine sa le opreshti daca s-au pornit ca s-ar putea altadata si sa vrei ele nu-tzi mai vin... dar si rushinea care o produc ele in fatza altora, tulburarea de prezentza altora itzi spune ca inauntru ar fi cel mai bine sa le lashi sa curga........

Plangi daca asa iti vine in acel moment. Plangi , elibereaza-te si lumineaza-te. Plange pacatul din tine si dragostea pentru El. Numai un suflet impietrit nu intelege lacrima. Plangi in tine si in afarta de tine. Este un plans curat, care te inalta, te purifica, e plansul credintei si al caintei noastre. E plansul pe care nu poate sa ni-l ia nimeni.

Vezi cartea Pr. Cleopa Ilie "Felurile lacrimilor".

Probabil ca ai plans mai "zgomotos", altfel cum sa-i fi smintit pe prieteni si pe preoteasa ?! La biserica unde merg eu multa lume plange la Sf. Liturghie. Si eu plang.
Minunat mesajul scris de Cristiboss56. Parca l-as fi scris eu.

Pot sa zic ca si eu am "plans",dar nu stiu daca toti din jurul meu au observat...cert este ca a observat o femeie si s-a uitat cam lung...m-am simtit "ciudat"...in fine....motivul pentru care am plans era ca in timpul Sfintei Liturghii imi inchipuiam cum ma cearta tata...cam fatarnic din fata mea....mai ales ca era doar o inchipuire....in loc sa fiu si eu atenta...m-a atins "scaietele neatentiei"....cum a precizat o persoana...si asta nu e bine in Sfanta Biserica. Atentie deci...
DOAMNE AJUTA !!!!!:)

si eu plang in timpul Sfintei Liturghii,nu ma pot abtine ,ma gandesc cat de pacatoasa sunt ,ma simt atat de plina de noroi fata de Domnul care este atat de bun si iertator cu mine.uneori plang de fericire ca am ajuns sa-l cunosc pe Dumnezeu ,iar alteori imi plang pacatele.am citit undeva ca nu e bine sa versi lacrimi in timpul slujbei,ca pot fi lacrimi de fatarnicie,insa nu ma pot abtine.tocmai de aceea ma asez intr-un loc mai ferit de ochii lumii,imi acopar fata cu palmele si plang.

Eu nu am cunoscut un plans izvorat din rugaciune care sa cunoasca suspinul. Si atunci ma intreb cum sa deranjezi? Aceste lacrimi curg in liniste si aduc liniste. Ce bine ar fi sa fim mereu insotiti de acest plans, caci avem din ce in ce mai multe de schimbat in noi si din ce mai putine lacrimi. Si ce trist este ca multi nu au cunoscut acest plans.

Din inima tasnesc lacrimile, lacrimi de pocainta, dar si lacrimi de bucurie. Omul abandoneaza aici raceala intelectuala.

deci e bine sa plangi,sau nu e bine???:satisfied:

Monica, raspunsul ti la dat Costel, ce spune foarte adevarat si frumos, ca trist de cei ce nu au cunoscut acest plans. Mai are loc de interpretare , Monica draga ?

Monica, Sfantul Ioan Scararul ne face urmatoarea recomandare duhovniceasca: "Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare", in aceasta constand, de fapt, secretul vietii noastre crestine si al inaintarii in ea, caci - spune acelasi sfant -"Nu vom fi învinuiti, o, prieteni, la iesirea sufletului, ca nu am savarsit minuni, nici n-am teologhisit, nici ca n-am fost vazatori, dar vom da negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plans".

Exact, regretul faptelor noastre, cainta venita din tot sufletul, acea remuscare a timpului pierdut ce l-am petrecut in desertaciune . Lacrima curata venita din adancul sufjetului face cate odat cat zece rugaciuni spuse la un loc, este acea lacrima a tristetii si regretului i , dar tot odata a bucuriei date de regasirea drumului pierdut candva in scurta noastra calatorie din asta lume trecatoare.

Sa invatam de la sfinti. Din canonul Sfantului Andrei Criteanul.
Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca sa stingi vapaia patimilor, ai izvorat pururea paraie de lacrimi, Marie, arzandu-ti sufletul. Al caror har da-mi-l si mie, robului tau.

Cel mai usor ajungi in inima prin lacrimi. Nu plangi pentru ca deznadajduiesti, ci pentru ca ai fost despartit de Viata. Pentru patimi, lacrimile nu sunt roua. Prin ele patimile nu capata mai multa putere in radacina, dimpotriva, se ofilesc.

rugati-va cu lacrimi
 

Mai mult decat atat, plansul daca vine din sinceritate si inima zdrobita, este izvorul pocaintei.
De-ar fi plans Adam si Eva de prima data, pentru neascultarea si caderea lor, Dumnezeu i-ar fi iertat si primit in Rai.

Citeam mai demult in cartile Sfintilor Parinti, ca preotii savarseau Sfanta Liturghie cu lacrimi. Asa de mare era emotia si trairea, primilor crestini.

Doamne ajuta! Mantuire sufletelor voastre!

Pai har mare plansul in timpul slujbei ! Eu sunt nesimtitor rau de tot ! Nu zic de altii..

ARSENIE BOCA slujea Sfanta Liturghie si Impartasirea credinciosilor cu lacrimi,in acele momente cu totii plangeau in Sf.Biserica.Unde mai intalnim azi asa ceva?Si nu avea parintele dreptate cand spunea,,va plangeti ca nu aveti preoti,nasteti-i''

plInsul
 

Bine ai spus ca pentru patimi plInsul nu e roua ,Ele nu capata mai multa putere ce se ofileste .
Bunul Dumnezeu sa ne dea tuturor sa plIngem cu lacrimile caintei si a pocaintei aici pe acest pamInt amin amin amin
+++ +++ +++ +++

plang cand canta corul "Miluieste-ma Dumnezeule...." si azi am mai vazut 2 persoane plangand dar in momente diferite ale Liturghiei.Fiecare om are problemele lui.
Am plans in hohote la Prohod.CAnd am vazut parintele ca scoate crucea pe umar din altar ,mi-am inchipuit pe Mantuitor cum a carat crucea si mi s-a rupt inima,am izbucnit in plans si am fugit in spatele bisericii ca sa nu se sperie oamenii sau sa creada ca plang ca sa ma vada ei.Cred ca nu m-a vazut nimeni,m-a facut Dumnezeu invizibila .

Off-topic: Care prohod ?? Iertaţi-mi ignoranţa, dar în BOR astăzi este Prohodul şi se scoate Sf Cruce şi Sf Aer ??? Sau este vorba de un grup care funcţionează după alt calendar ?

Acest plâns este de natură demonică, rod al închipuirii de sine. Nu lacrimile sunt de dorit ci căința, durerea inimii pentru păcate și nevrednicie și asta de cele mai multe ori se manifestă pe uscat, fără lacrimi, dacă se manifestă. Dar a avea noi căință pentru păcate e ceva deja prea departe.

Lacrimile ne fac să credem că ne asemănăm cu Sfinții Părinți și de aceea le și provoacă vrăjmașul. Așa că dacă pocăinț nu avem, măcar să nu cădem în plasa lui de a ne crede și sfinți.

Ce conceptie gresita...Cand plangem la liturghie ne deschidem sufletele si ele simt ca trebuie sa planga,ca au nevoie sa planga.Eu plang ca "ploaia" cand sunt in genunchi si ma rog pentru lumea aceasta si sunt situatii cand simt ca nu mai am aer.Incerc sa nu vada lumea pentru ca intr-o zi a venit o vecina si mi-a spus "Vai tu cumnata-mea m-a intrebat ce probleme mari ai ca a vazut cum iti picura lacrimile pe covor la biserica..."Am zambit si am raspuns ca am plans ca sa ma fereasca Dumnezeu de "probleme".Cine nu stie sa planga,nu stie sa iubeasca...

Închipuirea de sine ia toate aspectele posibile, maimuțărește toate virtuțile. Singura virtute care nu este batjocorită de închipuirea de sine e smerenia.

Prin închipuirea de sine omul se îndulcește cu gândurile că este bun, smerit, sfânt etc. Lacrimile sunt una din mijloacele clasice prin care diavolul împinge oamenii la închipuirea de sine, le sugerează că au ajuns asemenea sfinților.

Închipuirea de sine e principala cauză a mândriei, rădăcina tuturor relelor.

Intr un cuvant , este vorba de Slava Desarta , ce a atins si pe Sfintii Parinti , si asta o spun din cele citite , nu din auzite ! Dar , frate draga , plansul e curatitor , linistitor , inaltator , are toate calitatile intru curatirea noastra ! Acum , frate draga , sa nu exageram si sa spunem ca totul e rau si rasul . si plansul , si zambetul , si privirea . . . Echilibru si discernamant ! ! !:30:

E bine sa plingi in timpul slujbelor
 

Da lacrimile in timpul slujbei iti aduce pace in suflet ,atunci cind plingi simti ca rugaciunea iti este ascultata ,esti mai aproape de Dumnezeu .

. . . si nimic nu te mai deranjeaza in jur , esti tu si cu Dumnezeu ! ! !

Slava deșartă e dorința de a fi apreciați de oameni, închipuirea de sine și mândria sunt o manifestare a propriei aprecieri de sine.



Sfantul Ioan Scararul vorbeste, mai intai, despre plansul si lacrima firii necuvantatoare. Astfel, el delimiteaza "lacrima fara inteles", care este proprie firii necuvantatoare si nu celei cuvantatoare, dar de care, din nefericire, se apropie de multe ori omul, prin obisnuinta patimii, care, datorita irationalitatii ei si a intunecarii fiintei noastre, pe care o produce, are ceva animalic in ea, antinatural, ilogic.

Acelasi Sfant Parinte, vorbind despre geneza lacrimilor omenesti, invata ca acestea pot proveni de la fire, dintr-un necaz potrivnic, din laudare, din slava desarta, din curvie, din dragoste, din aducerea aminte de moarte si din multe altele, iar Sfantul Ioan Casianul spune ca "lacrimile nu vin totdeauna din acelasi simtamant, ele nu sunt privilegiul aceleiasi virtuti".

http://www.crestinortodox.ro/credint...tor-88104.html


Plânsul din mândrie și plânsul din slavă deșartă sunt un pericol la care trebuie să luăm aminte. Lacrimile în sine nu ne curăță de nimic, sunt apă și nimic mai mult, un fenomen fiziologic, dar ele ne pot cauza să cădem în mândrie. Mândria e o patimă foarte fină, greu de depistat și combătut. Trebuie să fim atenți ce efect are plânsul sau alte manifestări asupra inimii noastre, dacă ne fac să ne înălțăm în trufie sau dimpotrivă să ne smerim. Curățirea de mândrie (dobândirea smereniei) e obiectivul principal al despătimirii.

Slava desarta inseamna mult mai mult , dar am vorbit de ea la topicul Pocainta , de nu ma insel . Vez te rog , Sfantul Ioan Sinaitul ( Dreapta socoteala ) , Sfantul Nectarie al Pentapoliei ( Lupta Duhovnicesca ) , Sfantul Siluan Atonitul ( Cunosterea lui Dumnezeu ) si multe din cele lasate de Sf. Ioan Gura de Aur . N-am timp acum dar am sa revin ! Doamne ajuta !

Pai noi plangem tocmai pentru ca nu suntem buni,nu suntem asa cum ne-a spus Hristos sa fim,eu nu ma "indulcesc" cu nimic,stiu si acolo si aici ca sunt un strop de noroi si nu am nici o sansa sa ajung la "starea cea de har".De unde pana unde inchipuire de sine si mandrie ???Plansul nu tot din smerenie se naste?Vine singur si nu-l poti controla.Ma rog lui Dumnezeu asa :"Doamne lacrimi da-mi Tu mie,sa-mi pot plange-al meu pacat...Ce Ti-a fost o cruce Tie,pana m-ai rascumparat..."Iarta-ma Traditie,dar nu vreau sa inteleg ce spui tu...Asta ar insemna sa nu mai facem nimic,dar eu cred ca Hristos se bucura cand ne vede ca plangem sau radem atata timp cat o facem cu tot sufletul nostru de oameni pacatosi

Eh asta-i buna daca plingem la slujba ce ne credem sfinti acuma. Nu va mai inteleg daca plingi nu e bine daca razi nici atit, altii dorm si aia sint judecati, of of

Plangi , Vasilica de poti ! Plangi in fata icoanei Maicii Domnului de poti , caci este un mare dar curatitor si izbavitor ! Nu o spun aiurea , nu o spun din auzite , din citite , ci din cele ce le-am trait intens cu cativa ani in urma , de cand viata mea s-a schimbat hotarator spre dragostea de Dumnezeu ! Fiti normali fratilor ! ! ! Si plansul , si lacrima . . . face parte din normalitate ! ! !

Ce frumos ai scris Cristiboss...Multumim.

Pe mine plinsul ma linisteste, ma curateste ma smereste si ma simt bine dupa un plins bun... asta sint, si ce asta inseamna ca e de la diavol? hai sa fim seriosi.

Si parca ma regasesc si eu in cele ce spui! Sunt cele mai frumoase lacrimi, pline de rod!

Asta crezi tu, dar iată că tocmai prin astfel de auto-justificări dovedești că e vorba de o patimă, de mulțumirea de sine. Ești mulțumit că plângi "ploaie", ești mulțumit că ești (așa crezi tu) smerit etc. Această patimă a mulțumirii de sine e foarte vicleană, e ceva perfect obișnuit să te mândrești că ești smerit și cuvintele tale o dovedesc. Prin asta nu vreau să te jignesc ci să-ți atrag atenția asupra acestui fenomen subtil. Te sfătuiesc să citești Scara în care sunt descrise tertipurile acestei patimi, felul cum mulți plâng din slavă deșartă și mândrie, felul cum gândurile îi înșeală să se îndreptățească pe sine și să se trufească. De asemeni citește cartea arhimandritului Sofronie "Vom vedea pe Dumnezeu precum este" (titlul vechi: Mistica vederii lui Dumnezeu) în care povește cum plânsul pentru păcate (născut dintr-o durere reală a sfueltului, nu din imaginație ca la noi) se amesteca cu slava deșartă pentru darul acestor lacrimi.

Și îți repet: importante nu sunt lacrimile ci căința inimii. Lacrimile de cele mai multe ori sunt pătimașe, rodul unor stări emoționale păcătoase: sunt născute din mila de noi înșine, din durerea pentru lucruri lumești. Și chiar în cazurile foarte rare când sunt dintr-o suferință curată, pentru un scop nobil, sunt amestecate cu părere de sine și mândrie tocmai pentru faptul că avem aceste lacrimi.

Cunoașterea de sine, curățirea de mândrie e un proces anevoios și îndelungat fiindcă mândria se disimulează în tot felul de gânduri și senzații aparent bune, care induc în eroare.