|
Schimbarea brusca de paradigma
Am patit situatii, cand mi-am schimbat felul de a vedea un anumit lucru, sau o problema, in urma unei anumite situatii de viata,sau citirii anumitor povestioare etc.
Ex."Mergeam cartind ca nu am ce incalta,cand... am intalnit un om care nu avea picioare." Povestea de mai sus arata printre altele, ca nu stim sa ne numaram binecuvantarile. O alta situatie. Era in urma cu vreo douazeci si ceva de ani.I se lua un interviu unei persoane care fusese cu un spital de campanie(era asistenta parca) in Somalia intrr-o perioada a razboiului civil sau dupa, nu mai retin exact. Este intrebata la un moment dat ,care este cel mai mare castig al ei, dupa perioada asta de vreun an sau doi ? O intreaba daca banii ? Cei care mergeau erau platiti in dolari,dar ea spune fara ezitare, ca nu banii, ci faptul ca a plecat, din ceea ce ea zicea ca e ca un Iad( cand a plecat din Romania asa credea ea) si s-a intors intr-un Rai( cand a vazut ce era in Somalia si s-a intors inapoi). In sensul ca a realizat ca ceea ce se plangea, inainte de a pleca de aici, erau nimicuri,a vazut nenumarati copii si oameni, care principala problema era sa manance macar odata in zi.Sau cum se punea problema suprravietuirii acolo. La fel povestioara de mai sus, arata la fel, ca nu stim sa apreciem ce avem si asta datorita faptului ca nu avem ceva sau cineva, cu care sa ne comparam. As dori mult sa imi spune-ti si voi, situatii cand v-ati schimbat brusc modul de a gandi, sau de a vedea o anumita problema.Un mod de a gandi pozitiv ptr voi, si util ptr suflet.As dori sa aud parerea voasstra, atat a celor de mult la credinta, cat si a celor veniti de curand.Traiesc cu parerea ca voi auzi lucruri deosebite si foarte utile. Slavit sa fie Domnul! |
Inainte sa citesc despre budism credeam ca religia crestina inseamna sa ma salvez prin jertfa Lui Hristos. Ca este o oferta minunata care nu se refuza.
Dupa aceea insa am inteles ca de fapt crestinismul nu inseamna doar salvarea proprie ci salvarea tuturora, ca inseamna sa-L imitam in jertfa pe Hristos, sa iubim fara granite, sa ne punem chezasi pentru toata faptura, in fiecare gand si actiune. |
Ai mare grija prietene,"sa nu ne punem chezasi in graba", spune sfantul Apostol Pavel, ptr nimeni:
Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel Capitolul 5.22."Nu-ți pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaș la păcatele altora. Păstrează-te curat." Si sfatul asta era dat catre un preot, la vremea aia.Vezi deaia e bine sa citim Biblia caci cunoscand Cuvantul, Intelepciunea ne va face cu adevarat liberi. Caci pleci entuziast si te pui chezas ptr altul, dar daca nu ai intelepciunea suficienta , in loc sa il tragi tu pe el in sus ,te trage el pe tine in jos! E clar ca Dumnezeu pune problema salvari tuturor oamenilor, dar ce nu inteleg eu ???Daca cautand aur, as ajunge la filonul principal, de ce m-as departa la periferie? Cum ti-am spus dupa Biblie e bine sa citim Proloagele ,Patericul,Vietile sfintilor ,Sfintii Parinti etc.Deci e mult de citit, pana sa ajungi sa mai citesti din scrieri de alta confesiune. Dar ajungand sa le citesti, o vei rari cu alte scrieri, ca nu te va mai interesa sau vei vedea totul prin prisma Cuvantului. Doamne ajuta Florine! |
Citat:
Citat:
Pentru ca la sfarsitul zilei daca numeri pe degete pentru cate fapturi efectiv "te-ai pus chezas" efectiv, o singura mana poate e deja prea mult. |
Citat:
Asa cum un parinte se simte raspunzator de faptele propriilor copii. Apostolul se refera la cu totul altceva: - sa nu ne oferim ca si garantie in fata oamenilor pentru diverse aspecte lumesti, ca cineva va actiona intr-un anumit mod sau se va intampla ceva anume. - sa ne pastram tot timpul curatenia in gand si fapta. Doamne ajuta Johnny! |
Citat:
|
Citat:
Adevarul e si ca noi trebuie sa ne comparam intotdeauna cu cei mai sus decat noi, pentru a putea sa progresam, altfel, daca ne comparam cu cei de mai de jos, ramanem pe loc sau regresam chiar. |
Ce zice duhovnicul tau de amestecul asta de credinte?
Florin.Oltean75@
Ce zice duhovnicul tau, despre treaba asta, despre amestecatura asta intre crestinim si budism?Dar poate trebuia mai intai sa te intreb daca te spovedesti? Adica Alin are dreptate, eu dupa 28 de ani de credinta din care 18 mai apropiat oarecum de credinta ,inca ma vad adeseori ca un ignorant.Adica nu imi ajunge timpul sa citesc cartile care as vrea. Ex.Sfantul Ioan Gura de Aur, am citit mult mai putin decat mi-as fi dorit. Te rog raspunde-ne la prima intrebare sau daca nu la a doua. Doamne ajuta! |
Citat:
binecuvantarile. Nu regresam de loc, daca uitandu-ne in "jos" la altii, nu ne uitam cu rautate, ci rugandu-ne seara vom spune," Doamne ti-am multumit prea putin ptr tot ceea ce mi-ai dat,am fost un nerecunoscator, ca si cand toate le-am meritat.Ai grija Doamne si de familiile acelea din Somalia,etc" Regres mai mare e cand ne tot vaitam, ba ca nu avem una, ba ca nu avem alta.Un mare castig este cand stii binecuvantarile ce le-ai primit in viata. Domane ajuta! |
Un caz de schimbare instantanee de paradigma!
Un caz dinasta in care omul isi schimba instantaneu modul de a-si vedea propria viata:
Roger era cu moralul la pamant asa ca s-a dus sa-I ceara un sfat preotului. "in viata mea nimic nu merge cum trebuie!, a spus el.N-am de ce sa fiu bucuros." Preotul s-a gandit o clipa si a zis :"Foarte bine hai sa facem un mic exercitiu." A luat un carnetel si a desenat o linie exact pe mijlocul unei pagini."in partea stg, vom face o lista cu toate lucrurile bune sau care merg bine in viata ta, iar in cealalalta parte, o lista cu toate problemele si aspectele care te supara." Roger a ras neincrezator si a spus:"Bine, dar nu voi avea ce sa trec in partea cu lucrurile bune." Preotul a zis:"Nu-I nimic, hai doar sa facem acest experiment." Roger a plecat capul. Preotul a spus:"Condoleante ptr sotia care a plecat dintre noi." Auzind aceasta, Robert a reactionat brusc :"Doamne fereste !" a spus."Sotia mea n-a decedat.Este vie si sanatoasa." "Serios?", Iar preotul a scris in stanga listei :"Are o sotie vie si sanatoasa."Apoi a spus "Regret ca ti-a ars casa." "Poftim?", a strigat Roger."Casa mea e intacta si frumoasa." "Serios?", a intrebat preotul in timp ce scria din nou in partea stg :"are o casa frumoasa."Apoi a zis:"Imi pare rau.Am auzit ca ai ramas fara serviciu.Ca te-au concediat." "Ce inseamna toate prostiile astea?", a intrebat Roger."Am un job minunat." "Serios?", a spus preotul, ridicand din spranceana si scriind:"are un job minunat." Si Robert s-a prins de miza jocului.A spus:"Dati-mi lista!"Preotul i-a intins lui Roger carnetelul care apoi a, a mai insirat alte nenumarate lucruri bune din viata sa.La sfarsit era un cu totul alt om.Imprejurarile nu se schimbasera deloc, dar perspectiva pe care o avea inainte asupra vietii se modificase radical. Este foarte usor sa te concentrezi asupra aspectelor rele din viata si sa crezi ca tot ceea ce este bun in viata ta ti se cuvenea. Cand te concentrezi asupra lucrurilor bune, devii mai entuziast.Daca te straduiesti sa iti traiesti viata cu entuziasm, trebuie sa faaci si tu o lista cu lucrurile ptr care trebuie sa fi recunoscator.Pune pe foaie toate lucrurile cu care te-a binecuvantat Dumnezeu.Daca esti sanatos scrie:"Sunt sanatos."Daca vezi bine scrie:"Pot sa vad."Daca arati bine scrie:"Arat bine"™"Daca ai unde sa lucrezi scrie:"Am un loc de munca o familie.Am multi prieteni apropiati.Am niste copii minunati."Intocmeste aceasta lista si in fiecare zi, inainte sa iesi din casa, citeste-o de doua trei ori.Este important sa ai ganduri bune, caci asa iti va fi si viata. Da tonul zilei inca de la inceputul ei.Daca esti optimist si recunoscator, nu numai ca te vei simti mult mai bine, dar vei primi si lucruri bune de la Dumnezeu.Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca. Cum sa ai o viata mai bune-de Joel Osteen-Pag 374 Citisem undeva ca cineva tinea un "Jurnal al binecuvantarilor" si de cand il tinea, a lasat-o mai moale cu depresia. Doamne ajuta! |
Citat:
Ai macar habar care sunt primele cele doua mari porunci, pentru fiecare crestin? |
Citat:
Citat:
Doar Unul singur a luat pacatele tuturor asupra Sa. Citat:
Citat:
|
Citat:
Bineinteles ca de la noi putere este doar un act imaginativ, o aspiratie pe care insa o cultivam din toata inima, cu toata fiinta. Doar impartasirea de Dumnezeu pogoara putere efectiva in noi si ne face co-lucratori la aceasta inimaginabila opera, care cuprinde toate cerurile, toate lumile. Cat suntem gata sa ne jertfim fiecare gand si actiune in aceasta directie, sa ne luam crucea asemenea Lui Hristos, soarele dumnezeirii se reflecta si prin noi peste toate, descoperind toate. |
Citat:
Vezi cei care merg la biserica, tin post, se roaga dar uita de milostenie, de ajutor, de iubire pentru aproapele, uita sa spuna un cuvant bun, uita sa nu arate rautate, invidie etc. Sau categoria celor ce merg la manastire, ca sa scape de lume, din cauza rautatii proprii, pentru ca nu iubesc lumea, se izoleaza chipurile pentru a se desavarsi pe sine, uitand de aproapele. |
Citat:
Florine astept un raspuns transant. Doamne ajuta! |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Cum salvezi tu efectiv "toate fiintele"? |
Citat:
Iubirea nu poate exista decat prin legatura cu altii. |
Citat:
E o intrega comunitate acolo, oameni care interactioneaza unii cu altii, unele manastiri chiar primesc mii de pelerini anual. |
Eu totusi sper, ca voi candva va ve-ti aduce aminte de situatii care v-au marcat viata si v-au
schimbat dintr-o data modul, de a vedea un lucru. Imi aduc aminte de un prieten, care la un moment dat, trecuse prrin niste momente mai grele, ramasese singur, caci divortase de sotie .Statea si el undeva unde nu era al lui, decat o mica parte,erau mai multi mostenitori. L-am rugat sa ma ajute sa pun niste usi la tara(de fapt eu am vrut sa il ajut pe el, cu niste bani, ca nu o ducea de moment prea bine si am gasit momentul oportun).Povestind cu el dupa ceva vreme despre casa de la tara el imi spune:"Casa de acolo este un Rai.Este atat de frumos, te poti deconecta de agitatia asta de la oras,este al vostru, apreciati ce aveti!" Cand ma duc la tara, de multe ori vad locul, prin ochii omului asta ,ca si cand intru in curte dar la intrare, am luat "ochelarii" prin care el a vazut curtea si casa asta,si imi dau seama ca multi s-ar bucura cu o frumoasa casa la tara,plina de verdeata ,pomi si flori dupa o zi agitata la lucru. Doamne ajuta! |
Citat:
|
Toata calea spirituala este doar o schimbare de paradigma, nimic mai mult.
Realitatea este ceea ce este. Omul trebuie sa se transforme, nu exteriorul. Ochiul care vede si gandul care intelege. |
Citat:
"Calea, Adevarul si Viata" nu e o "paradigma", ci o Persoana. |
Citat:
|
Uitandu-ma mai sus putin , simt ca ar fi util sa dau niste lamuriri, poate ca nu e totul clar legat de cuvantul paradigma.
Am intalnit cuvantul paradigma cu vreo doua zeci de ani inainte intr-o carte de Steven Covey-"Cele 7 trepte ale eficientei." Acolo paradigma a fost explicat ca si scara de la o harta.Asemanand cu modul de a vedea o harta,interpretarea ei.Respectiv la modul mai larrg felul de a vedea un anumit lucru,problema etc. Intradevar cercetand DEX-ul interpretarea cuvantului paradigma m-a bagat in ceata? Undeva pe Forum am vazut ca cuvantul a mai fost folosit.Titlul acestui topic ar mai putea suna asa: Schimbarea brusca de atitudine! sau Schimbarea brusca a felului de a gandi! Doamne ajuta! |
Cuvinte inrudite: welthanschaung si, desigur, pocainta (metanoia).......
P.S. Paradigma e un cuvant care isi are locul in filosofia/istoria stiintei, mai intai. A abuzat de el, in mod dealtfel stralucit, un nene numit Thomas Kuhn - apoi au abuzat si altii. In orice caz, termenul nu e potrivit in povestile despre anumite schimbari / descoperiri / revelatii personale. |
Citat:
P.S. De ce, totusi, "brusca"? Are vreun talc anume aceasta bruschete? Se vrea inrudit cu "insight"?... |
Citat:
De ce e brusca intoarcerea? Fiindca crezi ca esti pe un drum bun, si la un moment dat vezi ca nu e asa.Talcul e, ca uneori Dumnezeu iti scoate omul care iti spune anumite lucruri la momentul oportun, sau cum erra primul exemplu cel cu omul care nu avea picioare, e suficient sa il vezi ,nu trebuie sa iti spuna nimic, si iti schimbi dintr-o data felul de a gandi. Cele mai marri schimbari le-am facut in viata, asa dintr-o data.Nu am amanat mult,sau unele le-am facut impins de la spate ,m-a dus viata inainte,"m-a impins". Tin minte de devenirea cu adevarat in crestin a lui Thor Heyerdal undeva in mijlocul oceanului stand de vorrba cu un amiral in Marina engleza,tot asa a fost o devenire in crestin in timp foarte scurt.Sper sa nu uit sa revin cu povestirea despre Thor Heyerdal. Ex FlorinOltean75 poti sa vorbesti cu el pe unul din topicuri mult si bine , fara sa il convingi.Cred ca nici 2000 de ani nu ar ajunge sa il lamuresti.Dar il "inconjori" dintr-o data cu ceva, in acelasi timp simplu,, si in acelasi timp foarte greu(pentru el care s-a departat merrgand catre budism, de acea cel rau il ispiteste sa nu faca asa), ii spui: "Pune-te sub ascultarea unui Om al lui Dumnezeu,pune-te sub ascultarea unui preot." Si atunci sansa lui ar fi ca Dumnezeu sa ii schimbe inima si sa asculte de indemnul asta. Este o chemare "pe pamant", o chemare la realitate.Sa ajute Dumnezeu ca el sa accepte aceasta provocare.O vreme apoi sa taca pe Forumuri, ca sa gandesca la toate ce ii va spune omul lui Dumnezeu,si apoi tot asa, cred, ca va fii,...daca va fi... o intoarcere brusca. Da cred ca cel mai bine "paradigma" s-ar inrudi cu "insight"(intelegere,buna cunoastere) ma rog in felul cum il intelesesem eu din cartea lui Stephen Covey.Dar cum am spus DEX-ul m-a facut a realizez ca titlul topicului ar fi mai bine numit: "Schimbarea brusca de atitudine" Doamne ajuta! |
Incerc sa inteleg la ce te referi, de fapt, in acest topic. Pricep cate ceva, altele imi scapa mereu, poate ca nici tu nu esti foarte lamurit cu ce vrei de fapt sa comunici si cauti o cale de exprimare, manat de un fel de intuitie sau de vreun impuls inca neclar....:)
Foarte bine, daca e ceva care vrea sa fie formulat si exprimat catre semeni - sa fie! Pana se mai limpezesc apele, as vrea sa te intreb cateva lucruri: 1) De ce folosesti DEx-ul cand abordezi chestiuni atat de speciale precum paradigma (si chiar atitudine)? Sunt termeni consacrati, cu universuri semantice in spate, cu o istorie lunga si bogata, care nu pot fi ignorate printr-o simpla denumire ci, dimpotriva, abia atunci se urnesc. Nivelul cunostintelor din dictionare este, de obicei, unul elementar, cu rol de introducere si de minima orientare. Putem spera sa aprofundam o problema, mai ales una sufleteasca, avind ca unealta dictionarul? Ce poti afla de acolo decat o definitie, doua si o bruma de informatii conexe? In schimb, sunt atatea carti bune, sunt atatia oameni care au depasit nivelul introductiv al Dex-ului - de ce nu dialoghezi cu astfel de resurse? Experientele sufletesti semnificative pentru un suflet nu prea incap in patul lui Procust al dictionarelor...:) 2) Probabil cand ai deschis topicul ai avut un scop, ai urmarit o tinta. Care ar fi? Intreb, intrucat nu reusesc sa intrezaresc finalitatea topicului. O clipa m-am gandit ca am putea sa dialogam despre procesul pocaintei, despre metanoia dar am sesizat ca accentuezi bruschetea fenomenului respectiv - lucru care ma face sa cred ca nu de schimbarea mintii ai dori sa vorbim ci despre altceva... Despre ce? 3) Unii vorbesc despre o "trezire" spirituala. La asta incerci sa te referi? Daca da, in ciuda caracterului aparent spontan al fenomenului de trezire, cred ca mai degraba e vorba tot despre un proces/travaliu, cu diverse etape si nenumarate fenomene specifice care se petrec de-a lungul anilor, al intregii vieti... 4) Poate ca e vorba despre desteptarea credintei in om sub atingerea harului? Sau despre contactul pe care il ia mintea, la un moment dat, cu propria inima? 5) Sau poate e vorba despre gestul de a da jos niste ochelari mai jerpeliti pentru a incerca, o clipa, niste lunete mai speciale, asa... Fireste ca vezi o lume noua, nu?....:) Orice ar fi, m-as bucura sa mai dai curs impulsului de a exprima cate ceva. Toate cele bune! |
Ajung tarziu in fata calculatorrului si mai am "baiul" ca sunt perfectionist.Am sa rrapund in doua etape ,maine sper mai pe larg.
Incep cu ultimul punct . 5.Uneori cum am mai spus nu stim sa ne vedem binecuvantarile si avem nevoie sa vedem lumea prin ochii altcuiva,sau s-a intamplat efectiv ceva care nu trebuie uitat,si ne ajuta sa invatam sa ne "numaram binecuvantarile". EX persoana din Somalia s-a intors schimbata acasa. Credinciosul care s-a dus la preotul rrespectiv ptr sfat, la fel l-a ajutat sa puna niste "ochelari ai binecuvantarilor" pe ochi. Sunt pasionat de psihologie si citeam la un moment dat despre un tip de vindecare personala din stres,agitatie,negativism etc, modificarea dialogului interior. Si spunea "Minte-te frumos!"Adica si daca ceva ti-i s-a intamplat defavorabil , interpreteaza-l ca sa fie pozitiv. Am un cunoscut, foarte volubil(vorbaret), si gasind un servici intr-un oras mare, povesteste despre primele lui saptamani la servicul lui, si foarte haios desi facuse niste gafe le-a interpretat hazliu.Si atunci e OK, caci ptr gafele alea, altul se necajea. Doamne ajuta! |
Cum tu perseverezi, crestine, ma prind si eu in joc si te intreb, asa, de dragul cusaturii: n-ai vrea sa canti mai degraba despre suferinta?
Daca tot te-ai luat cu chestii extraordinare, paradigmatice, nu vrei sa balmajim niscaiva cestiuni mai arzatoare prin Biserica, precum suferinta? Hai s-o dam in paradigme! Sa-i zicem despre suferinta, bre! S-o descalcim oleaca, s-o formulam, s-o marturisim, s-o dascalim! S-o lamurim, cumva. La suferinta, birjar! Nu la parascovenii, parol! Nu vrei oleaca de discurs pre tema? De suferinta, zic, sa mor de te mintz! De ce n-ai vrea, monser? Asta da paradigma crestina: suferinta! M-auzi? |
Da frate, te aud, si mi se pare o idee foarte buna.Chia ma asteptam ca lumea sa se prinda despre tema si sa mai adauge,parerile situatiile care le-au schimbat lor perceptia, dar cu timpul poate lumea va intelege mai exact ce am vrrut sa spun.
Chiar urma sa vorrbesc la un moment dat de suferinta si modul cum i-a gasit un inteles Viktor Frankl in cartea "Omul in cautarea sensului vietii", un om care a stat 3 ani jumate in lagarre de exterminarre.Cum am inteles ca esti in domeniu psihologiei cred ca poti exemplifica mai bine ca mine, cum face ca o situatie de viata disperata concreta sa ii gaseasca un sens si omul sa plece linistit acasa.Stii logodramele binecunoscute! Desi o carte la un pret mic, o pun printre primele 10 carti de suflet.Scrisa la putina vreme dupa iesirea din lagar si cu intentia initiala de a o edita fara autor, tocmai considetand mesajul important .A vrut sa faca asta caci este si un om foarte modest ,cu o valoare remarcabila.Fiind laudat la un moment dat si pus alaturi de celelalte doua mari scoli vieneze spune modest:"Si un pigmeu stand pe umarul unor giganti(sprijinindu-se pe invataturile lor,Frreud si Adler) ar parea inalt!" DEci cazul Frankl care concret fiind in lagar a realizat ca nimeni nu ii poate lua decizia de avea un anumit raspuns ptr situatia in care se afla, indiferent de vitregia conditiilor de acolo. Da este o idee foarte buna asta cum sa o acceptam mai usorr suferinta si sa ii pricepem sensul. Oricum eu am ramas cu raspunsurile in urma!:-) |
Citat:
Citat:
Un crestin prea ingrijorat si pesimist nu e cel mai bun crestin.Cum am spus suntem niste oameni mai vulnerabili aici ca in vest(material) dar sufleteste nu ne lipseste nimic, sa fim mai veseli.Paradigma este, cum putem vedea totul intr-o lumina mai roz ,ca zambetul sa infloreasca mai des pe fetele noastre.Sa fim niste crestini mai din adancul inimii." Ca cei ce vazand faptele noastre bune(si viata multumita, indiferent de incercarile de la un moment dat) sa cinsteasca pe Tatal nostru din ceruri." Da ai sesizat bine frate este vorba de metanoia- prin: schimbarea mentalitatii, a intentiilor, a atitudinilor. (luata definitia mai scurta de pe crestinortodox.ro) http://www.crestinortodox.ro/editori...zeu-70278.html Fenomenul nu trebuie sa fie neaprat brusc ,dar eu in unele situatii asa l-am perceput. Citat:
"In viziunea rasariteana, metanoia desemneaza nu atat pocainta in sens moral, cat o adevarata intoarcere a mintii noastre, a intregii perceptii asupra realitatii . Omul convertit ("pocait" , "p/refacut" prin har) are o alta perceptie asupra realitatilor lumii si dincolo de ea, un alt orizont existential-spiritual, pentru ca, de fapt, el ajunge la o altfel de gandire (meta-noetica), la mentalitatea crestina (la "gandul lui Hristos", I Corinteni 2, 16) si, in stransa dependenta cu acest orizont spiritual, la un altfel de comportament si atitudine de viata. Cu alte cuvinte, inseamna o intoarcere a mintii noastre catre Dumnezeu, o convertire la Mintea originara (Cuv. Nichita Stithatul), din care omul s-a "ex-comunicat" prin pacat, respectiv o adevarata re/gasire si transformare de sine. Citat:
Citat:
Da multumesc de ajutor !Domnul sa te binecuvinteze! |
Multumesc pentru raspunsuri, Jonnyw!
Cand am adus in discutie suferinta, suferinta crestinului, am facut-o pentru ca aveam nevoie de un punct de reper sau de sprijin, de un cadru datator de sens pentru problema ridicata de tine. Deci voiam sa raman on topic, aprofundind cumva subiectul, fara a devia discutia catre suferinta si atat. Ma gandeam ca orice am vorbi despre viata omului crestin fara a pomeni (sau a considera implicit) suferinta, e lucru van. Eventual nonsens si, in orice caz, e neintelegere. Desi nu e scop sau tinta in sine, suferinta (cu multele ei forme si fatete) insoteste toate faptele crestinului care e ancorat in metanoia cu credinta si nadejdea ca va fi mantuit. Astfel, cand se lasa patruns de cainta, omul sufera pentru pacatele lui (si chiar pentru pacatele semenilor), intrucat ii e limpede ca a ranit iubirea lui Dumnezeu si ca a stricat o socoteala sfanta - cea a vietii curate, cu sens deplin, a cautarii lui Acasa. Iarasi, cand se intalneste cu ocara, in sufletul omului se petrece actul suferintei; conviv insa cu oarece bucurie deoarece gaseste ca ocara ii foloseste in lupta contra slavei desarte, mai intai. Apoi e si liniste, deoarece acela care mai inainte s-a tinut pe sine la suferinta si defaimare de sine gaseste ca ocara e binevenita si o ia ca doctorie, cu recunostinta. De se afla in lupta cu vreo patima sau cu mai multe, omul sufera iarasi. Dar ce poate fi mai bun pentru incercarea de a se dezice de calea mortii decat durerea doctoriei tamaduitoare si efortul de a se vindeca a celui constient de starea lui? In multe chipuri sufera crestinul, iar unii au chiar darul plansului necontenit. Prin acestea mintea si inima se curatesc, se limpezesc treptat si capata uneori o stralucire aparte... Cautam asadar descoperiri si atitudini noi. Foarte bine! Cautam revelatii si ochi proaspat. Iarasi e bine. Numai ca, o stim din Evanghelie si din intreaga Traditie, innoirea mintii si vietii noastre se face sub Cruce. Drumul nu e altul decat al Golgotei. Pentru a invia Hristos a patimit, a baut tot paharul ramanind in ascultare de Tatal rastignindu-Se, S-a pogorat la iad, a purtat intreaga suferinta si asa a ramas pana azi modelul si calea pentru toti crestinii. Ar trebui sa ne rugam, cred, pentru o suferinta potrivita fiecaruia. Intrucat din suferinta si nu altminteri vine toata rodirea si toata descoperirea si bucuria intru Lumina. Cat despre sensul de care vorbesc logoterapeutii si psihanalistii... Imi pare o alta poveste decat cea a vietii inlauntrul Bisericii. Toate cele bune, Doamne ajuta! |
Schimbarea paradigmei cu privire la suferinta este necesara pentru cei ce doresc sa gaseasca fantana unei bucurii inepuizabile.
Paradigma de baza este cautarea bucuriei prin fuga de suferinta. Paradigma spirituala este cautarea bucuriei prin asumarea suferintei. Asumarea suferintei (simbolizata de cruce) se poate face in multe feluri, o asumare a suferintei pentru sine insusi, pentru ceilalti ca expresie a unei afectiuni pentru toti si toate, o asumare a suferintei cu ochiul intelepciunii curatat. Simpla asumare a suferintei se numeste rabdare. Asumarea suferintei in numele iubirii pentru toti si toate se numeste rabdare desavarsita (paramita). Intimitatea cu Dumnezeu se cauta mai ales prin aceasta forma de rabdare. Rabdarea nu se practica de una singura ci este bine sa fie sustinuta de mai multe virtuti. Dupa dragoste, cea mai importanta este intelepciunea cu privire la natura existentei. Aceasta este o alta paradigma care este cultivata pe baza observarii si angajarii unui efort rational, de analiza a modului in care exista tot ceea ce ne inconjoara. |
Citat:
De pilda, inca din vremea pionieratului oameni ca Freud au descris viata psihica intr-un mod nou care atragea atentia, printre altele, ca noi functionam constient doar in mica masura (desi hotarator). Incepind cu Freud s-a descoperit ca fenomenul constiintei este varful unui iceberg si ca dincolo de constiinta se afla in noi oceane interiorare, despre care cel mai adesea nu cunoastem nimic... Din pacate. Si uneori din fericire... S-a putut intelege, tot mai nuantat, ca viata inconstienta are un continut si niste legi cu totul aparte si ca ea "coopereaza" permanent cu viata constienta. Cand spunem ca "suferim" sau ca "ne dam seama", noi ne referim de fapt la componente ale dinamicii constiente. Dar prin asta omitem faptul ca s-ar putea sa suferim si sa cunoastem cu mult mai mult si poate cu totul altfel in "cealalta" lume a noastra - abisul inconstient... Sunt oameni veseli, cu o conduita exuberanta, care par (si cred ei insisi) ca duc o viata fara griji. Sunt "realizati" social, familial, financiar etc. Dar la o privire mai atenta descoperi in ei o suferinta teribila... Din pacate ei o neaga, o lasa in nelucrare si trec asa, cu via parasita in ei, peste intreaga existenta. Care sa fie suferinta aceasta neconstientizata a oamenilor care "nu sufera"? Eu cred ca este suferinta inimii, a unui suflet ratacitor in cautarea lui Dumnezeu, a unui copil care se simte parasit, abandonat si, desigur (dar asta nu le place oamenilor mari sa auda), torturat. Semenele lui disperate ajung, precum o sticla dusa de valuri pe tarmul marii, adeseori in lumina constiintei. Dar omul constient nu ia aminte la mesajele de SOS ale unui naufragiat. Are treburi mai importante, mereu si, oricum, a auzit destule povesti cu pirati si naufragiati ca sa mai fie atent, la modul serios si responsabil, la naufragiatii dinlauntrul lui... Ca urmare, sensul acordat de acest om mesajelor suferintei dinlauntrul lui este unul denaturat. O spun unii psihologi... Ca sa vezi! |
Uimeste-ne Florine!
Florine uimeste-ma! Fa o minune in viata mea!Aceea ca Cuvantul s-a intors cu rod!
Fa o minune in viata ta!Ca mergi pe calea dreapta,ca reusesti sa te spovedesti! Fa o minune in viata colegilor de Forum, caci vor vedea ca puterea celui rau poate fi infranta,ca nu vorbim doar de dragul de-a ne afla in treaba, ci si ascultam ce spune celalalt. Spune-mi ,ce te opreste sa te spovedesti? De ce nu o faci efectiv? Fa o minune in viata ta!!! Doamne ajuta! |
Citat:
(pag 93)Seara, după o zi de foamete, zăceam în bordeiele noastre de pământ, cu moralul la pământ. Se vorbea foarte puțin, căci orice vorbă ne irita. Apoi, ca lucrurile să devină și mai rele, s-a luat lumina. Ajunseserăm cu răbdările la capăt. Dar responsabilul barăcii noastre era un om înțelept. A improvizat un mic discurs despre toate câte ne treceau prin minte în clipele acelea. A vorbit despre mulții camarazi care muriseră în ultimele zile fie din cauza bolii, fie pentru că își luaseră viața. Dar, de asemenea, a menționat și ceea ce trebuie să fi fost adevăratul motiv al morții lor: faptul că renunțaseră să mai spere. A susținut că trebuia să existe o cale de a împiedica și alte posibile victime să ajungă în această situație-limită. Și a indicat spre mine, așteptând să le dau eu un sfat. Dumnezeu știe că nu eram în dispoziția necesară pentru a da explicații psihologice sau pentru a ține o predică - așa încât să le pot acorda camarazilor mei un fel de prim ajutor pentru sufletele lor. îmi era frig și-mi era foame, eram irascibil și obosit, dar a trebuit să fac un efort și să folosesc acel unic prilej. Era nevoie de încurajare mai mult ca oricând. Așa că am început prin a rosti cele mai obișnuite consolări. ... Dar nu doar că le-am vorbit despre viitor și despre vălul care-l acoperea, ci am menționat și trecutul, toate bucuriile lui și faptul că lumina lui strălucea chiar și în întunericul acelor clipe. Din nou am citat dintr-un poet - pentru a evita să par că predic - care scrisese așa:„Ceea ce tu ai viețuit, nicio forță de pe pământ nu-ți mai poate lua.". Nu doar trăirile noastre, ci și tot ceea ce făcusem, gândurile mărețe pe care le vom fi nutrit și tot ceea ce am suferit, toate acestea nu sunt pierdute, chiar dacă țin de trecut, căci noi le-am adus în ființă. A fi fost este, de asemenea, un fel de a ființa și, probabil, cel mai sigur. Apoi am vorbit despre multele prilejuri de a da sens vieții. Le-am spus camarazilor mei (care zăceau fără să se miște, măcar că uneori se mai putea-âuzi câte un suspin) că viața omului, oricare ar fi împrejurările, nu încetează niciodată să aibă sens și că acest nemărginit sens al vieții include suferința și sfârșitul, privațiunea și moartea. Le-am cerut bietelor făpturi care mă ascultau atente în întunericul barăcii să facă față gravității situației în care ne găseam. Nu trebuiau să-și piardă speranța, ci să-și păstreze curajul având siguranța că lipsa sorților de izbândă în lupta noastră nu îi scădea acesteia cu nimic din demnitate și sens. Am spus că, în acele ceasuri grele, pe fiecare dintre noi ne privea cineva - un prieten, o soție, cineva viu sau cineva mort, ori Dumnezeu - și că nu se aștepta să îl dezamăgim. Că spera să ne afle suferind cu fruntea sus - nu ca niște nenorociți - , ci ca unii care știm cum să murim. Și, în cele din urmă, am vorbit despre jertfa noastră, care în orice caz avea un sens. Ținea de natura acestei jertfe să pară lipsită de sens pentru lumea de afară, pentru lumea care caută succesul material. Dar, în realitate, jertfa noastră avea rost. Aceia dintre noi care au o credință oarecare - le-am spus-o franc - pot înțelege acest lucru fără nicio greutate. Le-am istorisit despre un camarad de-al lor care, la sosirea saîn lagăr, a încercat să facă un pact cu Cerul, ca suferința și moartea lui să cruțe de la un sfârșit dureros ființa omenească pe care o iubea. Pentru acest om, suferința și moartea aveau un sens; iar jertfa lui avea cea mai profundă semnificație. Nu voia să moară degeaba. Niciunul dintre noi nu dorea așa ceva. Scopul cuvintelor mele era să aflu un sens deplin în viața noastră, atunci și acolo, în baraca aceea și în situația aceea practic lipsită de orice speranță. Și am văzut că eforturile mele fuseseră încununate de succes. Când becul începu iarăși să pâlpâie, am putut vedea chipurile nefericite ale prietenilor mei care veneau spre mine clătinându-se, pentru a-mi mulțumi, cu ochii în lacrimi. Doamne ajuta! |
Da, emotionant. Am mai intalnit acest gen (literar) de texte.
Dar despre ce fel de Dumnezeu vorbeste autorul? Sa fie vorba despre Hristos? Astept argumente! Iar daca nu ai, daca acest om vorbeste despre un alt dumnezeu decat despre Cel al crestinilor, te rog sa taci. Din decenta. Voi fi si eu decent, la randul meu, tacind si multumindu-ti daca, in schimb, imi arati limpede ca e vorba despre un crestin, despre un madular al Bisericii. |
Frate noi ne rugam Tatalui,,Fiului si Duhului Sfant.Ei cred ca se roaga doar Tatalui .
"Textul literar " amintit, cartea, ramane valoroasa oricum .Vezi ca ai PM. Doamne ajuta! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 19:13:36. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.