1. Înţelepciunea.

2. Înţelégerea.

3. Cunoştinţa.

4. Voia.

5. Blagocestiia.

6. Vitejiia.

7. Frica lui Dumnezeu.

Fiecare primeste de la Sf. Botez cate un dar sau mai multe :)
Cine stie amanunte il rog a le dezvaluie
:)

cu siguranta am primit macar una din astea sapte dar tot cu aceeasi siguranta pot sa spun ca am risipit,ca nu am pastrat,ca nu am inmultit..la timp,si acum nu cre ca mai am nici un talant intreg..:(:(:(:(

nu stiam despre darurile acestea, iar cuvantul asta chiar nu il inteleg, nu prea e pe romaneste...

BLAGOCÉSTIE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

sau

BLAGOCESTIVÍE s. v. credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie.

:) mersi, eu ma gandisem la blandete... si am fost prea lenesa sa il pun pe dexonline... cu toate astea tot mi se parte ca suna ciudat/arhaic si parca pe ruseste !

In Hristos, harul Duhului Sfant, nu este nici "dulcegarie", nici "sare amara", necomestibila, ci este ca "vinul nou" pentru "burdufuri noi" (Lc. 5,36-39); este ca untdelemnul bucuriei si al nadejdii in candela sufletului; este botezul cu Duhul Sfant. Prin slobozenia pe care o da adevarul in Hristos, Duhul Sfant da daruri oamenilor, "talanti", care se inmultesc tot prin puterea Duhului, prin rugaciunea si privegherea omului. Fiecare are talanti de la Hristos dupa puterea sa si fiecare cu mintea sa poate sa puna cu intelepciune in lucrare ceea ce a pus Dumnezeu in inima, dar poate sa le si neglijeze daca isi inabusa glasul constiintei: darurile pot fi folosite in mod egoist, lumina poate fi pusa "sub obroc" (Mt. 5,15), "talantul poate fi ascuns in pamant" (Mt. 25,25). Insusi termenul de "dar" arata ca lucrul daruit nu este propriu, ci provine de la un donator, care prin aceasta a umplut inima primitorului. Iar inima plina se comunica, "Lumina" lumineaza, nu se pune sub obroc: "In dar ati luat, in dar sa dati" (Mt. 10,8) este indemnul Mantuitorului. "Darul" inteles in cele ale lui Dumnezeu este nume propriu al Sfantului Duh si are sensul de a darui ceva, fara a se cere inapoi, singurul motiv al donatiei fiind "iubirea", caracteristica esentiala a Duhului Sfant. Sfantul Duh se numeste "dar" si este "dar", asa cum spune Mantuitorul femeii samarinence despre Sine Insusi: "Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce iti zice: Da-mi sa beau! ai fi cerut de la El si ti-ar fi dat apa cea vie" (Ioan 4,10).

anca, asta-i de la tine sau ai copiat-o de undeva?... ca in cazul din urma ar trebui sa dai sursa :dozingoff:

Iata sursa: Diacon Conf. Dr. Ioan Caraza - Fundamentul Sfintelor Scripturi
Cine e interesat, o poate gasi la "carti ortodoxe", pe prima pagina.

Ce .. daruri?? Exista vre-un dar??? Daca ar exista .. lumea ar fi mai buna! macar oleaca!
Iar va-mbatati cu apa rece de izvor!

Crime.. violuri.. spaga.. guverne.. parlament.. societate...
Astea sunt "darurile" lumii asteia!
Nu va convine? Nu?? Nici mie!
Creati-va o lume iluzorie! Dar traiti acolo! Fara bani! Fara masini, fara internet!
Doar acolo!
Si NUMAI acolo!
Nu veti reusi!

Lumea e mai larga deca rama de la psaltire! Chiar daca e aurita!

Ai perfecta dreptate Laurentiu .Aceste sunt cele 7 daruri pretioase , date de Dumnezeu , noua pacatosilor . Dar cati oameni mai au acest daruri , intr-o lumea in care domneste haosul si minciuna ?
Oare numai Dansan vede ce se intampla in lumea asta sau este singurul care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume ?
Biserica ne invata numai lucruri bune ,ne invata sa fim blanzi , iertatori , milosi cu oamenii rai si cei suferinzi .
Biserica ne invata sa luptam impotriva raului , nu sa-l toleram , de frica ca vom pati ceva .
Daca ai credinta in Dumnezeu , lupti cu oricine , pt ca sti , ca El este langa tine .
Dar stim cu totii , ca cel rau ne face sa-l lovim pe cel picat la pamant si sa-l facem pe acesta sa se simta inferior noua .Acest fapt ne face sa ne simtim puternici , cand de fapt in noi zace frica si lasitatea . Noi care pretimdem ca suntem oameni buni !
Multumesc celor care au trecut nepasatori sau nu au comentat situatia mea grava ,
inr-un mod rautacios .
'Tacerea este de aur ! Oneori , da , oneori nu !' Depinde de imprejurari .
Dar pe cei care si-au batut joc de suferinta si durerea familei mele , ii sfatuiesc sa se spovedeasca la duhovnic , sa ii povesteasca acestuia ce au facut cu mine .
Daca li se v-a spune ca au facut bine umilindu-ma , acestia or sa mai continuie sa ma umileasca si pe viitor , dar daca li se v-a spune ca au gresit , judecandu-ma fara sa ma cunoasca si fara a sti cu adevarat ce se intampla in cazul meu , ar fi bine sa recunoasca ca au gesit fata de ceilalti useri de buna credinta de pe acest frum .
Eu voi continua sa dezvalui adevarul acestui caz , pt a va arata ca viata nu este asa roza si nu-i usor sa lupti cu RAUL cel mare din aceasta tara .
Dumnezeu cu noi toti !

Dannsan,daca Dumnezeu a vrut ca tu sa existi,NU A VRUT DEGEABA...???.Nu crezi...:)?Daca tu nu ai vazut ce daruri ai de la DUMNEZEU,inseamna ca ori esti smerita,ori nu te-ai analizat pana acum(insa mai ai timp sa o faci),ori NU VEZI pt. ca nu-L accepti pe Dumnezeu in inima ta...???.Dar eu,iti spun ca SIGUR ai si tu MACAR UN DAR...:).

Sylvie , gresesti cand spui ca nu-l am pe Dumnezeu in suflet . Dimptriva il am si datorita Lui sunt in viata si datorita Lui am multe daruri , pe care multi nu-le au . INTUITIA , MILA , INTELEGEREA , BUNATATEA .
Nu trebuie sa iti spun tie ce lucruri bune fac , astea le vede Dumnezeu si oamenii
pe care ii ajut .
Ce te face pe tine sa crezi ca nu-l accept pe Dumnezeu ?
Ca nu-i las pe cei rai sa imi distruga familia ?
Ca nu am mila de mincinosi care i-au favorizat pe infractorii , mintand pt ei ?
Cum ai vrea tu sa fiu ?
Cum il ai tu pe Dumnezeu in suflet ?

Catalina,deci la mine te refereai...???.Nu mai stiu in ce imprejurare am facut-o,dar te rog sa ma ierti,daca te-am jignit...???.Am si eu pacatele mele si vad ca fac intr-una,nu ma opresc,din pacate...???.Am sa ma uit MAI BINE LA MINE si atunci sper sa nu mai spun rautati...???.Ma ierti...????

Toate sa le stergem si sa le iertam ca si cum nu ar fi fost. Este post deci sa ne imbogatim in viruti!
carol

Sylvie , un om rau, nu iubeste copii . Majoritatea copiilor, care ma cunosc , vin
sa-i iau in brate . Ii sarut pe obraz , ma joc putin cu ei si vorbesc cu ei. Cel mai mic client al meu are doi anisori , este un baietel . Ar sta acesta pe scaun , daca ar simti ca sunt un om rau sau nu as sti cum sa vorbesc sau sa ma comport cu el ?
Ia gandeste-te , am dreptate ?
Cei care au copilasi mici stiu, ca acestia au un simt foarte dezvoltat al perceperi acestui sentiment . Imediat cum simt ca omul nu iubeste copii sau are un suflet rau , incep sa planga .
Eu le castig incredera intai si apoi le ofer serviciile mele de stilist .
Rautati spunem cu toti , cu voia noastra sau fara voia noastra . Pur si simplu , aceste le spunem din rautate , de durere , de prea multa suferinta suferinta si uneori fara sa ne da seama de semnificatia cuvintelor rostite .
La romanii exista o zicala .
' Mai bine imi dadeai o palma , decat sa imi vorbesti asa ! '
Eu iert pe toti cei care m-au ranit , nu numai pe tine , si-l rog pe bunul Dumnezeu , ca nimeni sa nu mai treaca prin ceea ce trece familia mea .
Numai patind si patimand ceea ce patimim noi , numai asa ati putea intelege cu adevarat durerea si suferinta noastra .

Nu Dumnezeu.. a vrut (dorit) ca eu sa exist! Daca Dumneavoastra credeti ca vre-un Dumnezeu a dorit (a vrut) ca Dumneavostra sa existati.. atunci ineseamna ca va supra-apreciati!!

Si nu e in spirit de gluma! In momentul cand o sa puteti modifica o anumita conceptie a Omenirii legata de Divinitate.. atunci poate ca .. o sa aveti dreptate!

DAR PANA ATUNCI.. VA ROG SA FACETI ..LINISTE!! Ca nu-mi aud gandurile!

DUMNEZEU nu ne-a dorit pe nici unul dintre noi!! Doar parintii nostri ne-au dorit!! Si noi am fost si suntem Lumina Ochilor Dumnealor! Dumnezeu e asa de impersonal si atat de departe incat ramane ce a fost totdeauna : O DOGMA!

daca maine infiintez o noua religie (improbabil).. unii se vor inchina unui Dumnezeu nascocit de mine!

GANDITI!!!!

Gandesc...:dozingoff: si NU POT SA ACCEPT ce spui...???.

citand ce a scris dannsan in ultima sa postare mi-am amintit ce ceea ce citisem acum vre-o 2-3 zile in urma :


"Asadar,din capul locului,ni se infatiseaza o problema foarte importanta:situatia tuturor acelora pentru care Dumnezeu pare absent.Despre aceasta problema as vrea sa va vorbesc.Se intelege de la sine ca nu vorbesc aici despre o absenta reala.-Dumnezeu nu e niciodata cu adevarat absent-,ci despre sentimentul pe care-l avem cu privire la absenta lui Dumnezeu .Ne aflam in prezenta Domnului,inaltam o chemare spre un cer pustiu de unde nu ne vine nici un raspuns.Ne indreptam in toate directiile si Dumnezeu nu este nicaeri.Ce trebuie sa gandim despre o astfel de situatie?(...)Faptul ca Dumnezeu poate sa ne dea sentimentul prezentei sale,sau sa ne lase cu acela al absentei Sale,face parte din aceasta relatie vie si reala.Daca am putea sa-L convocam pe Dumnezeu in chip automat,sa-L somam sa se prezinte in fata noastra,numai pentru ca noi am ales aceasta ora de intalnire,n-ar mai fi nici relatie,nici intalnire.Putem lucra astfel cu o imagine,cu imaginatia sau cu diversi idoli ce ni se intampla sa-i punem in fata noastra in locul lui Dumnezeu,dar nu e catusi de putin posibil acest lucru cu Dumnezeu cel viu,dupa cum nu e cu nici o persoana vie,oricare ar fi ea.O relatie trebuie sa ia nastere si sa se dezvolte intr-o libertate reciproca.(...)Noi ne plangem ca El nu ni se manifesta in cele cateva minute pe care I le rezervam :ce putem spune atunci despre cele 23 de ore si jumatate in timpul carora Dumnezeu bate poate la usa noastra?Noi Ii rapundem:"Imi pare rau,sunt obosit!"Si poate ca nu-I raspundem de loc pentru ca nici nu auzim macar ca El bate la usa inimiii noastre,a sufletului nostru,a constiintei noastre,a vietii noastre.Sunt deci circumstante in care nu avem dreptul sa ne plangem de absenta lui Dumnezeu,deoarece noi suntem mult mai absenti decat El"



"-ca,pentru a-L intalni pe Dumnezeu trebuie sa ai ceva comun cu El,ceva ce-ti da ochi sa-L vezi,ce iti permite sa-L percepi."


"Las la o parte numeroasele cazuri in care ar trebui sa ne dam seama ca Dumnezeu nu poate veni la noi pentru ca noi nu suntem acasa sa-L primim .Noi asteptam ceva de la El,nu Il asteptam pe El!E oare aceasta o relatie?Ne comportam noi oare astfel cu prietenii nostri?Cautam noi oare ce ne aduce prietenia noua,sau cautam pe prietenul la care tinem?Ne comportam noi astfel cu Domnul?"


"Astfel,cand reflectam la absenta lui Dumnezeu,n-ar fi mai nimerit sa ne intrebam a cui este vina?Totdeauna o punem in sarcina lui Dumnezeu,totdeauna Il acuzam,in fata sau in prezenta altuia,ca este absent,ca niciodata nu-L aflam,nu-L gasim cand avem nevoie de El,ca niciodata nu-I raspundem cand Ii vorbim."


SCOALA RUGACIUNI,+Antonie,Mitropolit de Suroj,din capitolul "Absenta lui Dumnezeu"

Dannsan,lasa-te in seama Lui,si atunci IL VEI SIMTI...:).Doar sa nu cartesti,sa nu vorbesti ceva rau de El,sau sa-L iei in bataie de joc si bineinteles OBSERVA,ASCULTA SI
IA AMINTE la ceea ce ti se intampla...:).

"Darurile Duhului fiind sapte, Scriptura incepand de la cel dintai, le numara de la intelepciune si coboara spre sfarsit pana la frica dumnezeiasca a Duhului. Deci zice: Duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul evlaviei si duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2).

Noi insa trebuie sa incepem de la temerea care curateste, adica de la frica de chinuri, ca prin aceasta, departandu-ne mai intai de rau si curatindu-ne prin pocainta de petele pacatului, sa ajungem la frica duhului cea curata, mergand pe calea ce duce la ea si odihnindu-ne in ea de toata lucrarea virtutii.

Cel ce a inceput de la frica de osanda si inainteaza la curatia inimii prin lacrimile pocaintei, se umple mai intai de intelepciune, deoarece temerea este inceputul ei, dupa cuvantul Scripturii (Prov. 1,7); apoi de intelegere, dupa aceea de sfat, prin care imbratiseaza cu bun sfat cele de folos. Inaintand pana aici prin lucrarea poruncilor, se inalta la cunostinta lucrurilor si primeste stirea adevarata despre lucrurile dumnezeiesti si omenesti.

Dupa aceea, facandu-se intreg locas al evlaviei, se desavarseste urcandu-se in cetatuia de varf a iubirii. Si indata il primeste temerea curata a duhului spre a pazi vistieria Imparatiei cerurilor slalasluita in sine (Cuviosul Nichita Stithatul, Suta a doua a capetelor naturale, c.88 - 89, Filocalia VI).

hey
 

Eu vreau sa te sfatuiesc sa faci ceva,atat iti spun:Deschideti inima si mintea,cauta in cuvant,cerceteaza,si pocaieste-te.Cand vei face toate lucrurile acestea,atunci vei intelege ceea ce acum nu vezi.

Aici cred ca se face o confuzie: Dumnezeu i da omului acele daruri sau diverse ocazii favorabile in viata, insa mai departe depinde de om cum le foloseste si cum actioneza, deoarece omul are acel "liber arbitru"", prin care poate lua decizii si actiona fie intr-un mod bun, fie intr-unul rau.
Este si o vorba- "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista".

Legat de tot felul de nenorociri si fapte oribile care se intampla astazi in lume, ele intradevar exista, si din pacate sunt multi oamemi care se comporta intr-un mod evident gresit, ori aceea categorie de oameni, care, desi au unele ocazii favorabile (fie pe plan material- la servici, etc, fie pe plan sentimental), nu vor sau nu stiu sa le valorifice, dar dupa aia se plang ca "viata-i grea""!
Insa, pe de alta parte, sunt si lucruri frumoase care se intampla astazi in lume- mai sunt destui oameni care iubesc cu adevarat, care au o comportare corecta in societate sau care isi fac meseria cu cinste si pasiune.

Aici poate ar fi mai potrivit ca fiecare dintre noi sa ne comportam adecvat, si sa fim oameni cu adevarat. Si abia dupa asta sa ne preocupe modul cum se comporta ceilalti in societate! Din pacate vechea expresie romaneasca "sa moara si capra vecinului"" descrie modul de gandire a multora dintre noi.

@Laurentiu Daca intrebarea ta deriva din curiozitate intelectuala raspunsuriile nu sunt revelente.
Daca totusi deriva din dorinta de a-l cunoaste pe Dumnezem si din dorinta de sfintenie si slujire in cele sfinte, raspunsul este de natura personala trait in fiinta ta duhovniceasca.

Doamne ajută.

Laurenţiu, dragul meu, înainte să ispiteşti în neputinţa şi ispitirea ta pe cei mai mici decât tine, te-ai silit oare să cauţi tu însuţi ce vorbeşte Sfânta Scriptură despre darurile Duhului Sfânt ? Hai să te ajut, pentru că ceri ajutor. Sunt mai multe daruri, nu doar 7.

Iată, dragul meu, Sfântul Apostol Pavel îţi răspunde de-a lungul secolelor, la întrebare, la fel de creştineşte, azi ca şi atunci, ţie şi celor ce caută cu inimă curată, în prima sa epistolă către Corinteni şi către omenire, capitolul 12:

1 Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
2 Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
3 De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! – tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, – decât în Duhul Sfânt.
4 Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
5 Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
6 Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
7 Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
8 Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
9 Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
10 Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
11 Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
12 Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
13 Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14 Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
15 Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16 Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?
17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18 Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
19 Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20 Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
21 Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
22 Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23 Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
24 Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
25 Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26 Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
29 Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
30 Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?

Iar acum că ai dobândit cunoaşterea, dragul meu Laurenţiu, ca să nu cazi în nebunia protestanţilor şi luptătorilor împotriva Mielului, conduşi de diavolul-hristos penticostal, baptist, adventist, iehovist, sau de care-o mai fi, şi să începi să tâlcuieşti după mintea ta, Cuvântul lui Dumnezeu, spre a ta pierzare, iată, îţi dau tot din cuvântul lui Dumnezeu ce spune Scriptura:

"Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." - 2 Petru 3, 16.

Şi atunci cum anume să facem, Laurenţiu ? Să nu tîlcuim noi de capu nostru, uite ce ne spune Domnul Însuşi :

"Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa." Evrei 13, 7.

Cine ne-a grăit nouă cuvântul lui Dumnezeu ? Pe cine să ascultăm ? Ca să nu răstălmăcim Scripturile spre a noastră pierzare (2 Pt. 3, 16 puţin mai sus), ascultăm de cei care le-au tîlcuit deja, înaintea noastră, mai marii noştrii, anume Sfinţii. Creştinii îi numesc Sfinţii Părinţi. Ereticii îi numesc în alte feluri, prin care se pierd pe ei şi pe alţii.

Drept urmare, având acum nu doar cunoaşterea, ci şi Calea şi Lumina, Adevărul şi Viaţa, rămâi în ele, în graniţele Sfintei Scripturi care ne fereşte de erezii, în El, ca şi El să poată rămâne în tine, ferindu-te de erezii, îţi recomand cartea de tîlcuire a Cuvântului lui Dumnezeu de la I Corinteni, a Sfântului lui Dumnezeu, Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului. Găseşti titlurile de cuprins aici:

http://tezaurul-ortodox.com/topic/41...n-gura-de-aur/

De downloadat cartea de aici (ATENŢIE, dragul meu, e o carte extrem de rară, nu s-a mai republicat din 1908 şi are limbaj arhaic romînesc) -

http://ge.tt/3pVtfsr/v/0

Sau de Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirile Duhului Sfânt prin el, la Epistola I Corinteni, găseşti cartea de cumpărat, aşa arată cartea:

http://www.sophia.ro/images/carti/197.jpg

Pe internet comandă nu am mai găsit să-ţi dau link, dar poate găseşti în librării.

În nădejdea că ţi-am slujit cât mai bine, te îmbrăţişez cu sărutare sfântă, în Domnul nostru Iisus Hristos.

Bucuria învierii să-ţi poarte paşii pururea.

Doamne ajută.

Frumos spus.
Cum zicea si Florin, Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, si nu ni l-a dat degeaba. Dumnezeu nu cred ca se asteapta ca toti sa credem in El sau ca toti sa facem fapte bune, pentru ca, sa nu uitam, exista si Diavolul, care ne poate influenta si ne influenteaza poate mai mult decat o face Dumnezeu, pentru ca Diavolul doreste ca noi sa facem fapte rele, sa ne atraga la el.
Dar exista sansa sa ne dam seama ca nu e bine ce facem si sa ne intoarcem la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne da, desi poate nu vedem pe moment, sa poate nu ne da in momentul in care cerem.
Depinde de fiecare in parte ce alegem pentru ca intotdeauna avem doua drumuri si de obicei cel scurt si usor e drumul gresit care ne baga in pacate. De cate ori, sau cati alegem drumul usor din lene(unul din cele 7 pacate grave)?
exemplu:
vrei sa devii cineva pe plan profesional. Exista doua drumuri: unul scurt si rapid, pe care poti sa mergi inseland si dand spaga, si unul lung si anevoios in care trebuie sa lupti impotriva inselaciunilor, impotriv spagilor si sa te ridici treptat prin munca cinstita. Multi aleg drumul scurt, pentru ca nu e nevoie de munca... Sigur stim exemple destule, mai ales din mass-media.

Viata oricum e grea, pentru ca avem ispite la fiecare pas, iar ispitele ne pot baga in belele tot mai mari in timp. Ceea ce ne poate face sa credem ca Dumnezeu nu exista. Totul depinde oarecum de noi personal, pentru ca noi putem alege: bine au rau. De multe ori, inainte sa afirmam ca Dumnezeu nu exista, ar fi foarte bine sa ne analizam pe noi, de la inceputuri, sa descoperim ce nu am ales bine, ce am gresit noi personal.

Dar pentru ca viata e grea, nu putem afirma cu Dumnezeu nu exista. Nu e un motiv suficient de puternic incat sa stea in picioare.

Poate Dumnezeu nu ne ajuta sau nu ne da ceva atunci cand o cerem, pentru ca exista altcineva care are nevoie de ajutor mai repede decat mine, pentru ca El stie ca eu ma pot rezista si poate celalalt nu mai rezista. Nu sunrem numai noi personal pe Pamant. Dumnezeu are grija de pese 6 mliarde de oameni de Pamantul asta, si cine stie daca nu mai exista oameni undeva in univers, oameni care tot asa, au nevoie de El.

Niciodata nu cred ca Dumnezeu ne lasa neajutati intr-un moment sau altul decat daca stie ca mai putem rezista sau putem gasi drumul cel bun.

E o simpla parere personala ce am scris. Sper ca nu am suparat pe nimeni.

Corinusha ,Dumnezeu ne poate ajuta pe toti 6 miliarde odata ,daca suntem vrednici si prin asta putem dobandi mantuirea.
Sa nu uitam ca fiecare ceas ,ora de trait Dumnezeu ne-o da cu un scop ,acela de a lucra pentru mantuire , de a ajunge printre oile din turma lui Hristos.
Din pacate multi suntem oite ratacite.
Judecatile lui Dumnezeu sunt nestiute noua dar "Precum este slava Ta asa este si mila Ta" se spune in rugaciunile bisericii

Da, probabil ne poate ajuta pe toti deodata, dar sincer, prefer sa cred ca in momentul asta ajuta pe cineva care are mult mai multa nevoie decat mine. Am auzit pe cineva zicand ca daca nu-l ajuta Dumnezeu acum, inseamna ca nu exista. Si probabil mai sunt persoane care au gandirea asta. Sincer, explicatia mea, ar putea ajuta in asemenea situatii. Oricum nu cred ca Dumnezeu ne lasa sa induram mai mult decat putem... Si ne ajuta prin diferite mijloace, nu neaparat asa cum am ori noi sa o faca...

Doamne ajută.

Îţi spun cu blândeţe şi iubire:

Vorbeşti/scrii prostii, Corina. Şi sminteşti pe oricine citeşte ce scri, suflete !

Ba da ! Dumnezeu se aşteaptă ca toţi să credem în El ! Asta vrea. Uite ce spune Scriptura:

"Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem" -Ioan 17, 11-21,22-

Ba da, Dumnezeu se aşteaptă ca toţi să facem fapte bune. Asta vrea. Iar versetele sunt câteva zeci, nu ţi le mai dau. Crezi că Dumnezeu vrea sau se aşteaptă, să facem fapte rele ? Îi place ? Se bucură de faptele rele ? Nu înţeleg logica gîndirii tale. Serios acuma. Vorbeşti direct împotriva lui Dumnezeu, împotriva credinţei creştine, poate fără să vrei, poate pe fond bun. Dar gîndeşte înainte să scrii sau să spui ceva. Cu atît mai mult, gîndeşte de mai multe ori înainte să scrii ceva creştinesc. Spune-ţi în sinea ta: măi e bine dacă scriu asta ? Spune un: "Doamne miluieşte, ajută-mă", înainte să scrii sau să spui ceva. Mai spune: "Certe-te pe tine Domnul, diavole, cum te-a certat când ai vrut să iei trupul (moaştele) lui Moise (Iuda 1, 9), ca să nu mă ispiteşti să pot scrie pe placul Domnului Dumnezeului a toate."

Şi diavolul sau satana, se scrie cu "d" şi "s" mic. Niciunde în Sfânta Scriptură, nu apare scris cu litere capitale.

Atât am citit din ce-ai scris, şi am dat răspuns, că dacă pentru tot textul ce ai scris, mă implic să îl aduc la adevărul creştinesc, ţi-aş scrie câteva pagini, care din indiferenţa ta, nu ai citi mai nimic. Şi aş arunca mărgăritarele porcilor, şi Scriptura ne spune să nu facem asta. Porcii nu sunt oamenii, ci atitudinile oamenilor, comportamentul oamenilor, devine precum cel al porcilor.

Bucurii.

Daniel, nu zic ca nu ai dreptate, pentru ca ai.
Dar absolut niciodata n-o sa fim toti buni si n-o sa-L iubim toti pe Dumnezeu. Normal ca nu Ii place si e logic. Dar Dumnezeu nu obliga pe nimeni sa Il accepte si sa Il iubasca. Mai mult asta am vrut sa zic.
Diavolul ispiteste, si multi cad in ispita. Si eu, si tu si toti, intr-o anumita masura... Dar ne putem scoate de acolo daca vrem si daca Ii cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Dar ateii ce se fac? Ei nu cred nici in Dumnezeu, nici in diavol. Si totusi, au si ei cunostinta de bine si rau.
Da, ce mai probabil tot de la Dumnezeu vine, pentru ca eu cred ca moralitatea a aparut daorita lui Dumnezeu, ca altfel era haos total in lume sau nu exista Lumea.

Imi cer scuze, n-am bagat de seama ca diavol si satana se scrie cu "d" mic, respectiv "s" mic.

Si absolut nimic din ce am scris pe forum, si din ce voi mai scrie pe forum, nu o fac ca sa smintesc pe cineva. Sunt pure pareri, care trebue luate ca atare, chiar daca sunt gresite. Afirmatia asta e valabila pentru toti cei care citesc forumul, pentru ca am fost si acuzata destul de urat de prostie, prozetelism si altele. Eu nu fac prozetelism si nici nu vreau sa smintesc. Imi pare rau daca asta se intelege.

Si, Daniel, multumesc pentru cuvintele frumoase cu care imi spui ca gresesc. Esti un om care chiar nu vrea sa jigneasca si care chiar vrea sa ajute (din ce imi dau eu seama).

Tocmai am citit că darurile Sfântului Duh se primesc prin Taina Sfântului Mir.
(Ataşez şi un scurt extras din carte părintelui Stăniloaie "Ascetica şi mistica ortodoxă" în care am întâlnit informaţia.)

Eu credeam că se primesc la Botez. Probabil că, pentru că la/ după Botez cel botezat este uns cu Sfântul Mir.

Întrebare: Mirul cu care suntem unşi/ miruiţi după Liturghie, este acelaşi ca cel de la Botez?

La botez suntem unsi cu Sfantul si Marele Mir - acela care se sfinteste o data in an, in Joia Patimilor. Dupa Sf. Litughie suntem unsi cu ulei sfintit la Sf. Maslu.

Mulţumesc!

Pai da, dar probabil nu in acelasi scop ...
Sf. maslu e una ( sfanta taina) si mirungerea e alta...
Acum nu stiu dc sf taina a miungerii se refera la cea de la botez sau cea de la sf liturghie ( care am inteles ca se face in scopul de a aprofunda mai bine invatura si de a " pecetlui" binecuvantarea primita de la Dumnezeu prin intermediul preotului). By the way, in Grecia cand am fost la sf liturghie nu au miruit la sfarsit, au impartit doar anafura. Adica toata lumea s-a pus la coada si preotii au impartit-o cu mana lor, fiecarui credincios in parte, majoritatea sarutand mana preotului si mancand anafura atunci pe loc ( eu am luat-o acasa ca mancasem deja)
In fine poate ne lumineaza cineva :D

Sfântul şi marele Mir - articol
 

http://www.crestinortodox.ro/credint...mir-69823.html

Sfantul si Marele Mir este materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, la sfintirea bisericilor, la sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta, exprimand diversitatea lucrarilor harului Duhului Sfant in Biserica.

Mirungerea e una, miruirea de la sfârșitul oricărei slujbe e altă mâncare de pește.
Teoretic Mirungerea o primești o singură dată. Practic se mai poate, dar Doamne ferește!

Mulţumesc pentru clarificare!
Observ că această confuzie între taina mirungerii şi miruire a mai existat pe forum:

http://www.crestinortodox.ro/forum/f...lay.php?f=5018

Cred ca multa lume se intreaba zilele astea ( defapt unii inca se mai intreaba majoritatea sunt deja convinsi "") daca poti fi crestin si te poti mantui fara sfintele taine ( adica fara sa mergi vreodata la biserica sau sa vina popa la tine sau sa-ti binecuvanteze casatoria si copiii).
Saptamanile trecute pana sa se intample tragedia era tv-ul plin de un " crestin" cu ale lui 2 muieri, care sustinea sus si tare ca el e mai crestin decat noi toti dar nu apartine niciunei biserici sau confesiuni. Ca atare traiese in comuniu e cu natura( 2 sotii si 14 copii) si nu-i trebuie nici botez nici cununie.
Din pacate sunt ulti care gandesc la fel, eventual se mai cununa si isi boteazacopii doar pt ca asa se face, e o cutuma. Sau pt a altfel nu beneficiaza de zestrea nevestii..
Dece? Pt ca biserica si popii cer o poala de bani pt aceste servicii :(...zica-se ca pt construireaCatedralei ???
Sarecapitulam: oare cand au fost cotestate prima data sfintele taine? Atunci cand un papa a inceput sa ceara bani pt iertarea pacatelor...paremise tot pt nu stiu ce achizitii...consecinta? Contesrarea si desfintarea "" unea si celei mai importantw dintre toate- taina preotiei ( care le face pe toate celelalte). Adicatele zisau atunci dansii, anume protestantii ca nu exista asa ceva ( ca doar popii sa poata ierta pacatele) si ca oricine poate face si celelate sfinte, Duhul sfant lucreaza prin oricine. Pastorii lor nu sunt preoti hirotoniti, dar pretind ca pot savarsi sf taine- botez, cununie, euharistie, iertarea pacatelor.
(By the way: se pare ca in vechea noastra religie se foloseste uleiul sfintit ca " vehicul" in cazul mai multor sf taine: mirungerea, maslul si hirotonia. Se poate spune ca materiile sfintite (apa, uleiul) si obiectele sfintite ( si chiar persoanele) sunt purtatoare de har.
Dar cum desigur nimeni nu mai crede asa ceva in ziua de azi...cred ca va urma si la noi in tara o " reforma" siortodoxia va cadea in desuet :(.... si singura explicatie va fi aceia ca mai marii bo fac aaceleasi pacate ca si cei de pe vremea reformei, si anume cer bani la oameni pt a le savarsi sfintele taine .
Acum intrebarea pe care o ridica multi ar fi: oare nu se poate trai si fara ele ? Adicatele chiar am nevoie sa dau 5 milioane la un popa ca sa pot trai cu femeia ? Nu ma binecuvanteaza Dumnezeu si fara ???

Poate ai să te miri, dar preoţii nu stabilesc taxele astea de capul lor, fie şi formal ele sunt ratificate de consiliul parohial alcătuit din reprezentanţii credincioşilor mireni. Dacă în aceste consilii ajung oameni dezinteresaţi sau cu o stare materială care le determină o percepţie falsă asupra societăţii ca întreg, sau prea obedienţi faţă de propunerile preoţilor, atunci nu-i mare surpriză că Biserica este considerată o instituţie de prestări servicii magico-folclorico-religioase contra cost. Iar asta contrastează puternic cu ce citim prin cărţi despre ecleziologia ortodoxă şi profilul parohiei ideale. Nădăjduim că lucrurile se vor ameliora în timp, chiar şi pe fondul scăderii dramatice a încrederii populaţiei în propria Biserică şi a conştientizării de către cler a primejdiei secularizării românilor.

Sau măcar între timp...