Sfantul si Marele Mir

Sfantul si Marele Mir Mareste imaginea.


Sfantul si Marele Mir

 

Sfantul si Marele Mir este materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, la sfintirea bisericilor, la sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta, exprimand diversitatea lucrarilor harului Duhului Sfant in Biserica. Sfintirea lui este o lucrare de o importanta majora a Bisericii noastre Ortodoxe Autocefale, atat din punct de vedere canonic cat si din punct de vedere teologic. Semnificatia canonica a sfintirii Sfantului si Marelui Mir pentru conslujirea arhiereasca consta in faptul ca Biserica Autocefala isi exprima cu acest prilej indatorirea dar si dreptul canonic de a sfinti materia necesara administrarii Tainei Mirungerii prin co-liturghisirea tuturor ierarhilor ei, intr-o zi de maxima intensitate spirituala a Saptamanii Mari. Slujba de sfintire a Sfantului si Marelui Mir reuneste Biserica in deplinatatea ei, formata din soborul episcopilor, ceata preotilor si a diaconilor si totalitatea credinciosilor, descoperind ca lucrarea mantuitoare savarsita de Hristos este continuata de cea sfintitoare a Duhului Sfant prin Sfintele Taine. Momentul sfintirii Marelui Mir este o afirmare a unitatii Bisericii noastre in comuniunea de dreapta credinta si viata in Hristos, cu Sfintii Apostoli si cu Sfintii Parinti din toate timpurile. Impreuna-slujire a tuturor ierarhilor la acest eveniment constituie un prilej de manifestare a sinodalitatii si a consensului eclesial. Din punct de vedere teologic acest eveniment subliniaza prin ritualul savarsit unitatea Tainelor de initiere, Botez, Mirungere si Euharistie si rolul lucrarii tainice a Harului Sfantului Duh in cadrul acestor Taine. Biserica noastra ortodoxa ne invata ca omul se mantuieste prin unirea sa cu Hristos, reactualizand viata si faptele Mantuitorului prin viata sacramentala a Bisericii. Numai parcurgand acest drum in Duhul Sfant intelegem ca Taina cea mare a credintei noastre este Hristos. Fericita unire dintre firea divina si firea umana s-a aratat in persoana Fiului lui Dumnezeu inomenit in lume si in timp pentru a putea permanentiza in sanul creatiei prezenta Lui, pentru ca natura creata asumata de El sa devina purtatoarea Dumnezeirii, sa devina Biserica. Deci, daca prin intrupare ne-am unit cu Dumnezeu, prin Inviere si Inaltare suntem in comuniune cu Hristos cel Inviat si Preaslavit iar prin Sfantul Duh ne cuminecam cu El prin intermediul Sfintelor Taine. Asadar prezenta Sa istorica ne este permanent actualizata si concretizata prin Sfintele Taine ale Bisericii ca lucrarile Duhului Sfant in Trupul lui Hristos. In felul acesta Hristos deplin pnevmatizat ni se impartaseste prin materia vazuta pe care o spiritualizeaza si prin ea ne intretine atat sufleteste cat si trupeste. Hristos patrunde astfel prin energia Preacuratului Sau Trup in noi, prin aceste elemente si prin gesturile si cuvintele preotului pentru a pune in fiinta noastra premisele sfinteniei. Sfintele taine prelungesc deci functiile Trupului Inviat al Mantuitorului Hristos si ne confera in mod real viata Lui. Hristos Domnul, dupa cum afirma Parintele Staniloae, prin Trupul Sau indumnezeit ne comunica nu numai sensibilitatea Lui omeneasca si starea Lui continua de jertfa in fata Tatalui ci si sensibilitatea curata a sufletului Lui si puterea Dumnezeirii aflata in El. Ca atare, prin aceasta impartasire a iubirii Lui, prin Trupul Lui profund indumnezeit, omul se naste la o noua viata si cu ajutorul ei creste in ea si se uneste tot mai mult cu Daruitorul ei. In sensul acesta Sfantul Nicolae Cabasila spune: "Botezul este cel care ne da insasi fiinta si trairea noastra in Hristos.

Ungerea cu Sfantul Mir desavarseste pe noul nascut la viata duhului, intarindu-i puterile de care are lipsa iar Dumnezeiasca Impartasanie sustine aceasta viata pastrand-o in stare de inflorire. Pe scurt, sufletul traieste din aceasta paine a vietii dupa ce a primit fiinta in baia Botezului si intarire prin ungerea su Sfantul Mir. Prin prima taina a Bisericii noastre, Taina Botezului, omul se intareste in mod real, se invredniceste de moartea si invierea cu Hristos. Intelegem din aceasta ca intruparea Logosului nu s-a marginit sa aduca in lume lumina ci a pregatiti si ochii care sa vada lumina. N-a revarsat numai Mirul Dumnezeirii ci a dat si simtirea care sa-i simta mireasma. N-a revarsat doar iubirea ci a dat si posibilitatea gustarii ei. Natura omului ia forma, constitutia si functiile naturii umane indumnezeite a lui Hristos, Botezul fiind astfel radacina, izvorul si fundamentul vietii sprituale si premisa primirii celorlalte Taine. Asadar omul a primit prin Botez o noua existenta in Hristos si isi gaseste o noua miscare si activitatea existentei lui dupa Hristos in Taina Sfantului Mir. In acelasi sens Nicolae Cabasila subliniaza: "Sfantul Mir este cel care pune in lucrare una sau alta din puterile duhovnicesti sau chiar mai multe deodata. Ungerea cu Sfantul Mir aduce aceleasi roade in cei botezati si ca punerea mainilor Apostolilor peste cei botezati de dansii. Tot asa coboara si astazi Mangaietorul peste cei ce se ung cu Sfantul Mir. Deci darurile Sfantului Botez n-ar putea fi actualizate fara venirea si lucrarea Sfantului Duh. In felul acesta Sfanta Taina a Mirului este Cincizecime personala care dupa cuvantul Sfantului Chiril al Ierusalimului confera celui botezat si miruit numele de crestin si il face un alt Hristos asemenea Mantuitorului Hristos Unsul prin excelenta. In Vechiul Testament ungerea era socotita un mijloc de comunicare a puterilor dumnezeiesti date preotilor, regilor si proorocilor. In Noul Testament Insusi Fiul lui Dumnezeu inomenit este Hristos, Unsul Dumnului prin excelenta care nu avea doar o putere a Duhului ci pe Duhul ipostatic  impreuna intreg intru Sine. Este adevarat ca inainte de intruparea Cuvantului, Dumnezeu era Mir, ce ramanea asupra Lui Insusi, spune Nicolae Cabasila. Insa prin asumarea naturii omenesti, Mirul s-a revarsat din Logos in ea, deci in natura, si astfel s-a prefacut in Ungere. Prin Intruparea Sa, Cuvantul a miruit umanitatea cu Dumnezeirea Lui iar prin Sfantul Duh a intrat in umanitate, nu ca la intaia Creatie ci ipostatic. De-acum Dumnezeu ne comunica Duhul Lui, Cel ce misca si face viu Trupul fericit al Domnului. Pogorarea Duhului face partas harului pe tot omul prin Taina Botezului si prin ritualul Mirungerii. In Taina ungerii cu Sfantul Mir arhiereul sau preotul il inseamna cu Sfantul Mir pe neofit la principalele madulare ale trupului rostind formula: "Pecetea darului Duhului Sfant" pentru a arata ca darul Sfantului Duh se imbiba ramanand miresma vietii noi atat in trupul cat si in sufletul celui nou botezat. Sfantul Duh patrunde in felul acesta si se imprima in toate madularele trupului si in puterile sufletesti care stau la temelia lor si persista in ele ca o buna mireasma. Aceasta semnificatie o scoate in relief Sfantul Chiril al Ierusalimului intr-una din catehezele sale mistagogice zicand: "Mai intai ati fost unsi pe frunte ca sa fiti sloboziti de rusinea pe care primul om, calcator de porunca, o purta pretutindeni si ca sa primiti cu fata descoperita slava Domnului. Ati fost unsi la urechi ca sa dobanditi urechi in stare sa auda Tainele Dumnezeiesti, apoi la nari pentru ca acestea sa nu se deschida mirosului ispititor al celui rau, dupa aceasta la piept ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului dupa ce ati imbracat platosa dreptatii adica a virtutilor care reprezinta totalitatea deplinatatilor barbatesti in bine. Sfantul Duh se impartaseste apoi ca o pecete, cum spune Parintele Staniloae, nu doar pe exteriorul acestor madulare ci si in interiorul lor dand omului un chip unitar dumnezeiesc. El activeaza si face vii puterile sufletesti pentru a rodi in virtuti. Dupa aceasta punere in lucrare a puterilor sufletesti venim la Masa, cel miruit este chemat la Cina Imparatiei sa guste din viata adevarata. Sfantul Nicolae Cabasila spune ca acest moment reprezinta piscul cel mai inalt al vietii duhovnicesti. Comuniunea omului cu Mantuitorul Hristos inceputa prin Botez, facuta vie prin Taina Mirului si desavarsita prin Impartasanie, nu sunt simple ritualuri ci realitati duhovnicesti prin care credinciosul devine madular al lui Hristos fiind chemat la un nou fel de viata pe care Biserica il numeste Viata in Hristos. Din aceasta viata duhovniceasca se revarsa fiinta omului, transfigurand-o, dandu-i posibilitatea omului prin Sfintele Taine sa guste inca de pe acum fericirea vietii viitoare.

Iubiti credinciosi, sfintirea Sfantului si Marelui Mir este un moment solemn si binecuvantat al Saptamanii Mari. Dupa cum am constatat din cele aratate, Sfintele Taine sunt un tot unitar. Nici una dintre cele trei Taine, Botez, Mirungere si Euharistie nu poate fi separata una de alta, de fapt toate Tainele Bisericii graviteaza in jurul Sfintei Euharistii, caci in Sfanta Liturghie se actualizeaza in fiecare timp si spatiu prezenta concreta a Mantuitorului si intreaga sa iconomie mantuitoare. Astfel daca prin Botez si Mirungere omul este condus la Euharistie si prin celelalte Sfinte Taine ne reintoarcem tot la Euharistie, caci fara de Mantuitorul Hristos nu putem face nimic. Avand in vedere acest fapt, Sfintii Parinti au randuit ca in Joia Mare, momentul de cea mai mare intensitate spirituala din cursul anului bisericesc, in ziua instituirii Sfintei Euharistii, la Cina cea de Taina, sa se savarseasca sfintirea Sfantului si Marelui Mir. Fara indoiala, Parintii Bisericii au gandit ca in perspectiva savarsirii Botezului din cadrul Slujbei pascale sa se actualizeze momentele culminante din iconomia mantuirii, Patimile, Moartea si Invierea Mantuitorului. Joia cea Mare devine astfel o sinteza unica a celor doua aspecte fundamentale ale vietii: a fi in Hristos, adica a fi incorporat sacramental in Trupul tainic al Domnului si a trai in Hristos, adica a pune in actiune darurile primite prin Sfintele Taine in trairea morala, ascetica si liturgica. Din acest punct de vedere slujba sfintirii Sfantului si Marelui Mir pe care o savarsim astazi se incadreaza perfect in ambele cicluri, adica atat in cel sacramental intrucat fiind savarsita in Joia Mare este strans legata de Sfanta Euharistie si e orientat spre Taina Sfantului Botez care se savarsea in epoca primara in noaptea Sfintelor Pasti, cat si in cel cultic, imnografic si ascetic al Bisericii caci cu o zi mai inainte s-a facut pomenirea femeii pacatoase care a uns cu mir picioarele Domnului iar in ziua urmatoare, in Vinerea Mare, se va face amintirea de mirurile cu care Iosif si Nicodim, impreuna cu mironositele au uns Trupul Domnului inainte de ingroparea Lui. Este important de precizat faptul ca ingredientele folosite pentru prepararea Sfantului si Marelui Mir sunt alese de asa maniera atat pentru a simboliza efectele lui sacramentale cat si pentru a se incadra in contextul liturgic, imnografic al Saptamanii Mari. Sfantul Mir se face deci din untdelemn curat de masline amestecat cu vin curat  si cu multe si felurite balsamuri, esente si aromate in numar de treizeci si opt. Pe de o parte multimea si varietatea mirodeniilor din care este alcatui Sfantul Mir simbolizeaza bogatia si felurimea darurilor Duhului Sfant iar pe de alta parte aceste balsamuri utilizate in lumea orientala pentru imbalsamarea trupurilor mortilor spre a le feri de stricaciune ne aminteste de punerea in mormant a Mantuitorului. Toate acestea ne indreptatesc sa savarsim aceasta Taina in aceasta zi a Sfintei si Marii Joi, premergatoare Sfintei Invieri a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Toate cele aratate sunt cuprinse in ritualul sfintirii Sfantului si Marelui Mir care este deplin integrat in structura Sfintei Liturghii a Sfantului Vasile cel Mare, unita cu Vecernia.

Primele doua rugaciuni urmeaza paremiilor si condacului Rusaliilor iar ultimele doua sunt inserate dupa anaforaua euharistica fiind urmate de o epicleza speciala. Este important de remarcat faptul ca textele celor patru rugaciuni descriu teologic iubirea jertfelnica a Tatalui prin Fiul in Duhul Sfant. In aceste rugaciuni, pe care le-am auzit si doua le vom auzi in continuare, sunt enumerate concis darurile pe care le impartaseste Taina Sfantului Mir, infierea dumnezeiasca, pecetluirea noului popor ales, consacrarea preotiei universale, pavaza crestinilor, salasluirea si cresterea in Hristos in inimile credinciosilor. Dupa ultima rugaciune se va rosti o formula de epicleza speciala pentru sfintirea Sfantului Mir, spunandu-se: "Se Sfinteste Mirul acesta cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh, in Numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfantului Duh" iar dupa rostirea raspunsului "Amin" se va rosti cu glas mare o formula concluziva  finala: "Iata, acest Mir s-a facut Mir sfintit, in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfantului Duh", pentru a se indica realismul sacramental al actelor liturgice savarsite. Iata cat de complex si cat de bogat in semnificatii este ritualul sfintirii Sfantului si Marelui Mir si cat de bine a reusit traditia sfanta a Bisericii sa puna in evidenta legatura dintre iconomia Fiului in lucrarea Sfantului Duh in fiecare act sacramental al Bisericii. Dupa implinirea acestei lucrari sfintitoare, multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ajungem la cea de-a douazecea sfintire a Sfantului si Marelui Mir din Patriarhia Romana si il rugam pe Domnul Slavei, Cel ce a patimit si a murit pentru noi si a inviat din morti sa reverse totdeauna peste noi darurile Sfantului Duh pentru intarirea credintei si a unitatii noastre bisericesti, pentru sfintirea vietii si pentru dobandirea mantuirii si a bucuriei vesnice Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin.

 

IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului

 

 

 

 

 

26 Iulie 2012

Vizualizari: 14148

Voteaza:

Sfantul si Marele Mir 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE