Mantuitorul si zambetele
 

Initiez acest topic pentru ca din intamplare am vazut ieri pe National Geographic parca o emisiune in care se vorbea de Evangheliile gnostice in care se spunea ca Hristos zambea si chiar radea.

Eu una nu mi-l inchipui pe Mantuitor razand desi poate uneori mi-ar place sa-l fi vazut zambind.

In orice caz imi este neclar acest subiect: a zambit Mantuitorul vreodata?

A nu se intelege va rog ca iau in considerare pe gnostici sau ceea ce se spune la TV insa efectiv mi-a ridicat acest semn de intrebare emisiunea, intrebare pe care o aveam si singura de ceva timp.

Doamne ajuta!

Daca veti citi urmatorul articol veti observa o analiza referitoare la problema ridicata de dvs undeva pe la mijlocul articolului.Acel paragraf incepe cu acesta fraza: ,,Este o problema foarte serioasa daca Mantuitorul a zambit sau a ras vreodata". Articolul merita citit cu atentie in totalitatea pentru o mai buna intelegere a imaginii de ansamblu.Articolul il puteti gasi aici

Mi-a raspuns la mai multe decat cerusem acest articol. Multumesc.

Cu placere.Cand intrati pe site,sus in dreapta aveti o optiune de cautare prin arhiva acestui site.Mai incercati si acolo pentru alte detalii.Toate cele bune.

Cititi "Numele trandafirului" de Umberto Eco. Raspunde la si mai multe intrebari despre asta.

Era un om care vana animale salbatice prin pustie, si a văzut pe avva Antonie glumind cu fratii; si s-a smintit. Iar batranul, vrand sa-l incredinteze pe el ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: «Pune sageata in arcul tau si intinde-l». Si a facut asa. Si batranul i-a zis lui: «Intinde-l inca putin». Si a intins. Si iarasi i-a zis: «Intinde-l si mai mult». Si a zis vanatorul: «De voi intinde arcul peste masura, se va frange». Zis-a lui batranul: «Asa si la lucrul lui Dumnezeu: daca-i intindem pe frati peste masura, degraba se frang. Trebuie deci, cate putin si cateodata, a ne pogori fratilor». Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Iar fratii, intarindu-se, au mers la locul lor.


din "Patericul egiptean"

Doamne ajuta!

Frumos, si ar trebui pus si pe firele unde unii propun tot felul de exagerari ascetice pentru mireni.

Ca om, Isus Cristos a fost în toate asemenea nouă, în afară de păcat.
A luat parte la nunţi şi ospeţe. A gustat din vin. A călătorit mult, S-a bucurat şi S-a întristat, împreună cu ceilalţi care Îl însoţeau. A avut o viaţă plină.

Imi imaginez ca Mantuitorul a zambit vazandu-l pe Petru cum
scoate voiniceste sabia ca sa taie urechea acelui soldat, stiind
ca numai peste cateva ore se va lepada de El de trei ori!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si eu cred ca a raz si a zambit, din motivul spus de Mihnea Dragomir.
Exista ras si ras, exista ras badjocoritor dar si ras de bucurie.

Avraam, aflandu-se la o varsta inaintata, cand a aflat ca va fi tata "a cazut cu fata la pamant si a ras" (Facerea 17, 17), Sara, care auzise vestea pe cand se afla in cort, "a ras in sine" (Facere 18, 12). Rasul aici nu cred ca este semnul necredintei, ceva care s-ar traduce prin "hai Doamne, nu vezi ce batrani suntem", ci al bucuriei. Iar cum Hristos este pentru mine si Cel ce naste bucurii, cred ca si El a zambit.

" Si a lacrimat Iisus" Ioan 11,35

Ma intreb daca oricare dintre noi ar putea sa vada pe cei ce petrec/glumesc si pe cei ce se chinuie in dureri pe pamant/in iad in acelasi timp- am mai rade oare?...

nu s-ar mai parea amuzante glumele, ne-ar mai starni rasul daca in acelasi timp am avea in fatza chinul si durerea?

Da Gabriela, stim ca a plans, dar imi place sa cred ca a si zambit.

Nu trebuie sa traim la etreme, sa vedem numai chin si durere. Sunt si situatii in care de exemplu un copil iti zambeste, nu poti sa nu-i raspunzi pe motiv ca in lume exista suferinta. Asa ca zambiti cand trebuie, nu ingropati acest lucru minunat.

Sa zambim!
 

Eu cred ca Mantuitorul a avut mereu o fata luminata de zambet si bunatate. Icoanele noastre asa Il arata.Personal nici nu concep o altfel de atitudine a noastra fata de cei din jur- un zambet incurajeaza, da speranta,incredere... zambetul tau este lumina din sufletul tau,daca nu este fortat, este o stare de permanent optimism, puterea de a merge mai departe, de a accepta uneori situatii mai putin placute;zambetul este vindecator.Pentru unii este esential in profesie sa aiba fata luminata de zambet. Zambiti sincer si cu bunatate- unii au nevoie de zambetul nostru.

Cu siguranta , caci cine stie ce-i suferinta , stie ce-i si bucuria , cine stie sa planga adevarat , stie sa si zambeasca . Mantuitorul a fost si OM deplin , nu un morocanos , un OM ce a cunoscut si bucuria si tristetea , un OM ce a lacrimat , dar cu siguranta a si zambit ! Iisus ne-a daruit bucuria si echilibrul , iar echilibru nu inseamna nici pe departe extreme intr un sens sau altul !:1:

Cineva, făcând o statistică a referințelor noutestamentare, a spus că Mântuitorul a plâns de trei ori și nu a râs niciodată. Scriptura ne spune totuși că la un moment dat El S-a bucurat cu duhul.


Icoanele și frescele nu ni-l arată pe Mântuitorul zâmbind ci întotdeauna sobru și cred că nu e o simplă coincindență.


Pictorul bisericesc intuiește că zâmbetul și cu atât mai puțin râsul e o manifestare omenească, trădând neștiință iar în unele cazuri ipocrizie de care divinitatea e străină.

Pentru că zâmbetul, atunci când nu e fățarnic e născut din starea de bucurie, plăcere sau amuzament și în cazul Mântuitorului astfel de stări nu aveau cum să se manifeste prin zâmbet, ba chiar fiindcă la El nimic nu era spontan ci controlat. Iar un zâmbet controlat e fățărnicie.

Deci, noi putem să râdem, dar să ne ferim să-i atribuim lui Dumnezeu această slăbiciune omenească.

Nu sunt de acord cu ce spuneti.Experienta profesionala ma obliga sa va spun ca avem nevoie de lumina, de o fata inseninata de zambat- nu fortat, ci pornit din suflet. Un om cu fata zambitoare e un om bun- nu vorbesc aici despre ipocrizie, ci despre sinceritate. Raman la ideea ca Mantuitorul a avut lumina pe chip. Priviti fetele celor care participa la Sfanta Liturghie- le vedeti incrancenate?Un parinte cum se poarta cu propriii copilasi? Va inchipuiti cum ar arata un invatator fioros in fata micutilor elevi? Depinde de la om la om, dar imi amintesc de chipul bland, bun si zambitor al Parintelui Arsenie, al Parintelui Teofil... Sa nu exageram!

Rasul :24: este complet altceva ! O fata luminoasa , nepatimasa , are tot timpul un zamet discret al NORMALITATII:1: ! Sa fim totusi normali , si sa nu ne manjim si smoli fetele pentru a ne arata "marea credinciosie " , caci la nimic nu foloseste . . . !:30:

Eu nu cred ca Iisus a ras- la fel ca multi, cred ca a zambit doar.

Oamenii rad. Rasul e o manifestare spontana si greu de controlat,nici n-ai timp sa te gandesti daca-i bine sau nu, si ai si ras.


eu fac parte din persoanele care... rad destul de des. :D Nu ma refer la "crize de ras" ciudate gen Becali, dar cred ca rad ceva mai mult decat alte persoane in general.
Ma gandesc ca rasul asta si faptul ca gasesc mai mult amuzament in jur decat altii ma face sa percep lucrurile putin mai ...vesele decat sunt. Sau ii poate face pe cei din jur sa creada ca sunt mai neserioasa sau ca am o oarece lipsa de respect... nu stiu.

Nu siu nici cum mi-ar putea "modifica" personalitatea rasul. Sau cum imi modifica perceptia realitatii. Partea buna e ca tind sa vad mai mult partea amuzanta a lucrurilor si ma enervez mai greu din cauza asta. Dar poate ca asta imi scade putin seriozitatea si respectul fatza de cei din jur.

De multe ori un ras (nu hohot...) numai, nelalocul lui, poate sminti pe cel ce ne priveste sa creada ca gandim ceva ironic/sarcastic despre ceea ce ne provoaca rasul- si sa gandeasca apoi la fel.

Cred ca cel mai bine e sa incercam cat mai mult sa ne limitam la zambet, si daca radem, sa radem cat mai silentios.

Eh, eu inca lucrez la asta... spun doar ce cred ca e bine. Mie personal insa rasul imi da ceva de furca...

Si mie imi place sa cred ca a zambit. Poate cu un ochi lacrima si cu celalat zambea.
Am dat citatul pentru ca nu stiu sa existe vreun verset in care sa scrie ca a zambit sau ras Iisus, dar nu m-am gandit vreo clipa ca nu ar fi zambit macar o data, cine stie?

Eu ma tot gandesc la versetul acesta:

"Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie." Marcu 10:21

Oare cum arata un om care priveste la tine cu dragoste? Sa fi fost incruntat? trist? Ofta? Eu cred ca in dragoste exista zambet. Si cred ca privirea Lui din momentul acela ar fi topit pe oricine.

Eu cred că nici nu a zâmbit.

Mesajele de pe acest topic arată cum noi avem tendința să-L plăsmuim pe Dumnezeu după imaginația noastră (wishful thinking) și ele reflectă o concepție străină Bisericii. Dacă starea normală a Mântuitorului ar fi fost aceea de a avea un zâmbet pe buze sau dacă ar fi zâmbit măcar uneori aceasta s-ar fi reflectat în imagistica bisericească dar nicăieri nu vei găsi o reprezentare a Lui zâmbind, nici măcar una. Această imagistică a Bisericii e strâns legată de teologia și cultura ei, este o reflectare a caracterului ascetic al Bisericii, caracter de care cei mai mulți creștini sunt din păcate străini. 'Creștinismul' contemporan roz, al zâmbetelor și formalităților e o inovație străină nu numai de Tradiția Bisericii ci și de adevărul lui Dumnezeu.

Dacă în cazul Sfinților (deși nici ei nu sunt reprezentați zâmbind) e firesc să presupunem că zâmbeau, cazul Mântuitorului e altceva. Natura omenească a Lui nu includea neștiința și sentimentele, El nu avea stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii. De aceea nu avea cum să zâmbească spontan și nici un zâmbet permanent a la Buddha sau ca în reprezentările protestante și catolice pe chip nu avea fiindcă nu era un iluminat, ci era Însăși Lumina.




Ortodox
http://img710.imageshack.us/img710/8...atorsinai2.jpg



Catholic
http://img3.imageshack.us/img3/5647/...christcath.jpg


Protestant
http://img831.imageshack.us/img831/4...ilingjesus.jpg



Buddha
http://img39.imageshack.us/img39/179...brownfaceb.jpg

Deci , eu m-am referit la complet altceva şi în nici un caz la acel zâmbet ilustrat de tine în ultimile două imagini . Sunt deacord cu ceea ce scri, dar înţelege te rog şi sensul spuselor mele ( o faţă luminoasă, un zâmbet discret . . . ) . În iconografia Ortodoxă ai să întâlneşti Icoana Maicii Domnului cu zâmbet foarte discret , precum şi fără zâmbet , cu chip întristat chiar. Te rog frumos să cauţi şi ai să-mi dai dreptate. FIUL nu poate fi complet diferit de MAMA SA , apoi depinde foarte mult şi de ochiul nostru interior, de starea noastră , de cum percem imaginea în sine . Discreţia nu poate fi făţărnicie , precum reiese clar din ultimile două imagini postate de tine ! Hristos a fost şi OM deplin , a plâns, a suferit, s-a bucurat . . . , dar a fost făr de păcat , iar zâmbetul discret , faţa luminoasă, prietenoasă , nu sunt păcate , fac parte din firescul omului normal. Doamne ajută ! +

Natura umana a lui Iisus nu nu includea nici un fel de sentimente?
Sau va referiti doar la acele stări emoționale care sunt o expresie a neștiinței și poate și a împătimirii?

Credeti ca zambetul este o expresie a nestiintei si a impatimirii?

cum adica natura Sa omeneasca nu cuprindea sentimente?

Este greu de dat argumente cum era Iisus cred ca mai simplu este sa facem un artificiu: cum erau oamenii pe vremea aceea? Ma gindesc ca nu prea diferiti de cum sintem noi acum.
Acum ginditi-va ca ar aparea cineva de exceptie printre noi, care ar participa la nuntile noastre, la mesele noastre, la inmormintarile noastre, intr-un cuvint ar traii linga noi, cu noi, dar ar fi un om exceptional, un om care atrage masele un om de care trebuie sa povestesti celui care nu l-a vazut!
Daca acest om ar fi tot timpul serios si n-ar zimbii niciodata, n-ar ride cu siguranta lucrul asta l-ar face si mai enigmatic dar tot cu siguranta cind am povestii despre el am spune: "nu zimbeste,nu ride niciodata!"
Si nu doar atit, un astfel de om ar fi departe de a atrage masele. Nu stiu cum sinteti voi dar eu cred ca de un tip destul posac lumea se fereste!

Mare e minunea invierii fiicei lui Iair, fiului vaduvei din Nain, orbului din nastere ... dar parca fara zambet m-ar face sa cred ca Hristos nu a fost om cu adevarat. Iertata sa-mi fie indrazneala.

Cred ca ai dreptate! Cand am citit acest topic in mintea mea era aceasta icoana a Mantuitorului pe care ai postat-o si daca o privim cu atentie observam la un ochi privirea blanda a Mantuitorului iar la celelalt asprimea!

Cu blandete!

Am pierdut niste scrieri in care il descria un spion pe Hristos lui Pilat.
Zicea ca era extraordinar de frumos ca Mama Lui, cum nu se vedea, ca era foarte ferm, nu radea niciodata , si avea ochii mereu lacrimand.

Pacat ca am pierdut scrierea si nu pot cita din ea.

Eu nu pot sa nu mi-L imaginez pe Iisus zambind,mai ales atunci cand a spus "Lasati copiii sa vina la Mine!"...cred ca fata I s-a inseninat de bucurie si a zambit bland.
Eu asa Il simt pe Iisus si nu cred ca L-as percepe vreodata altfel...

da specifica ca si zambea , am uitat sa scriu.
dar mereu avea ochii lacrimand de la Iubirea ce o avea pt oameni.

Nu pot sa ma gandesc la faptul ca Hristos s-a putut mania pe comerciantii din templu, dar ca nu ar fi putut, cu alte ocazii, sa zambeasca. Dumnezeu-Omul chiar daca nu este reprezentat in iconografia traditionala zambind acest lucru nu exclude posibilitatea ca El sa fi zambit.

Macar de ar fi zambetul notru ca cel al lui Hristos, plin de iubire, caldura si bunavointa. Noi insa transformam uneori zambetul in ranjet, iar alteori in "ras prostesc" si pacatos.

Epistola pe care a scris-o Publius Veritulus, ca guvernator al Iudeii, Cezarului:

"Am inteles Cezare, ca ai dori sa stii despre barbatul plin de virtute, cu numele Iisus Hristos, pe care poporul il tine de profet al Adevarului, iar invataceii Lui zic ca este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului. In adevar, Cezare, in fiecare zi se aud despre acest barbat lucruri minunate; in scurt zis: El inviaza mortii si vindeca bolnavii.
Este de statura mijlocie, fata ii este plina de bunatate si exprima o demnitate maiestuoasa, astfel ca uitandu-te la El te cuprind fara sa vrei, simtaminte de teama dar si de iubire.
parul Lui pana la urechi are culoarea nucilor coapte iar de acolo pana la umeri este de culoare deschisa, blond stralucitor. il poarta dupa datina Nazarinenilor, cu cararea pe mijloc. Fruntea lui este lata exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau zbarcitura nu se vede pe fata Lui si gura Lui nu arata nu arata nici un argument pentru vreo critica logica, iar barba Lui cea deasa, asemeean parului capului sau, este lunga si se desparte in doua parti prin mijloc.Privirea Lui e maratea si severa., are ochii stralucitori. Lumina ce o revarsa fata Lui este ca lumin asoarelui, asa ca e imposibil a o privi cineva indelung. Inspira spaima aceasta stralucire, cand insa povatuieste si sfatuieste plangand, atrage respectul si iubirea ascultatorilor.
Se spune ca niciodata n-a ras, iar ochii Lui vesnic lacrimeaza. mainile Lui sunt foarte frumoase; e foarte placut cand vorbeste, dar foarte rar iese in lume.Cat despre invatatura, atrage admiratia intregului ierusalim. cunoaste perfect toate stiintele, fara a fi studiat vreuna. calatoreste descult si cu capul descoperit. Se vorbeste pe aici ca un asemenea om nu s-a mai vazut pana acum prin locurile acestea. Multi evrei Il considera chiar ca Dumnezeu, altiim insa Il denunta ca lucreaza impotriva legilor majestatii voastre. ma revolt foarte mult contra acestor iudei pizmasi.Omul acesta n-a cauzat nici o nemultumire la nici un om vreodata.".....

Mantuitorul Hristos S-a facut om intru totul asemenea noua afara de pacat.

Ori zambetul, in sine, nu este pacat. Este o cale de comunicare non-verbala, un mijloc de expresie. Asa cum a grait catre oameni, fara a pacatui, tot asa cred ca a si zambit, in diferite contexte, fara de pacat.

E absurd sa gandim si sa ne imaginam, ca Maica Domnului nu i-a zambit Mantuitorului niciodata (macar prunc fiind) iar El sa nu-i fi raspuns tot printr-un zambet.

Desigur, este un mod omenesc de a pune aceasta problema, dar nu trebuie sa uitam ca Hristos este Dumnezeu adevarat si Om adevarat.