Ce e pacatul?
 

Ce e pacatul de fapt?

Cred ca este acceptarea ispitei.

Pacatul este lipsa comuniunii cu Dumnezeu.
Cand pacatuiesti, nu il mai poti auzi si simti pe Dumnezeu.

Pacatul este un act de revolta impotriva Cerului , este un act de mandrie , in timp ce Marturisirea cere smerenie . Prin pacat ne despartim de Dumnezeu , iesim din comuniune cu El , pacatul este astfel o stare nenaturala , el netinand de fiinta omului pentru ca Dumnezeu nu l-a creat pe om pacatos . Prin pacat mergem intr o directie gresita , pe calea mortii in locul caii vietii . Pacatul reprezinta tot ceea ce e in afara lui Dumnezeu , este defapt o cautare de a te implini in afara lui Dumnezeu . Invit pe toti a citi un articol scurt , dar extrem de interesant semnat de Adrian Cocosila, publicat pe acest site : Ce este pacatul : http://www.crestinortodox.ro/editori...tul-97109.html

Păcatul este ofensă adusă lui Dumnezeu.

Într-o frumoasă predică duminicală, l-am auzit pe pr. Galeriu, cu drepţii să-l odihnească Domnul, explicând etimologia termenului de "păcat". Potrivit sfinţiei sale, în limba greacă acest termen vine de la un vechi verb vânătoresc care însemna "a greşi ţinta" sau "a trage (săgeata) pe lângă". Aşa cum se întâmplă de obicei, explicaţia etimologică ne înţelepţeşte, întrezărind despre ce e vorba: ţinta omului nu poate fi alta decât îndumnezeirea sa. Viermi suntem fără El şi crâmpeie de dumnezeire suntem cu El. Că nu prin natură, ci prin comuniune cu creatorul său este omul culmea creaţiei vizibile. Cel care păcătuieşte este asemenea celui trimis la vânătoare, dar care a greşit ţinta şi se întoarce fără vânat la stăpânul care l-a trimis. Păcat !

Dumnezeu nu l-a creat pe om pacatos
 

Dumnezeu nu l-a creat pe om pacatos- asa este!

Mereu spun lucrul acesta- copiii vin pe lume ca ingerii, dar ceea ce vad, ce aud, ce invata in diferite grupuri, uneori din familie, ii arunca in lumea pacatului.

Principalele resurse pentru a birui asupra pacatului ( aceasta va fi si o tema pentru un nou Thread ) : Duhul Sfant ; Cuvantul lui Dumnezeu ; Rugaciunea si Biserica .

Pacatul e umbra ta, e pata de-ntunerec ce o porti cu tine.
Ea dispare atunci cand Soarele sta DREPT deasupra ta.
Cand te departezi de el se lungeste si se mareste si ea.
Iar cand stai in intunerec devii tu insuti o UMBRA.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ce m-a dat gata la threadul asta ca un catolic a dat poate cea mai buna definitie a pacatului care poate exista.

Iar ortodoxii s-au pierdut fie in poezie, fie in juridism...

Si doctrina catolica e mult mai juridica decat cea ortodoxa... foarte foarte tare.

Tu ai nevoie de un raspuns, sau ai vrut sa ne dai un test?

Dumnezeu nu L-a creat pe om nici pacatos nici pentru pacat ci pentru viata vesninca desavarsita in Dumnezeu.

Conform invaturii ortodoxe omul se naste trupeste din parini, primid astfel firea cea cazuta (muritoare) a lui Adam si astfel pacatuieste (nu poate trai fara sa pacatuiasca) de aceea trebuie sa se nasca a doua oara intru Hristos Iisus prin Taina Sfantului Botez, si astfel paseste pe calea mantuirii apoi a desavarsirii si apoi a indumnezeirii, prin Taina Sfintei Euharistii.

Culianu, din cate (sper ca) stim toti de pe aici de pe forum, parintele Galeriu e ortodox.
Altfel, mi-a placut si mie f mult ce a scris Mihnea.

De asemenea P.S. Lev Puhalo, episcop ortodox (cel care a scris o carte foarte edificatoare despre ce spun sfintii parinti ca se intimpla cu sufletul dupa moarte, carte intitulata "Sufletul, trupul si moartea"), da o explicatie foarte ampla asupra pacatului in urmatoarea scriere:

http://www.orthodoxcanada.org/coment...atureofsin.htm

Pentru mine, pacatul este acceptarea voita si premeditata a savarsirii raului in orice forma a sa. De sesizat ca omul greseste zilnic, fara sa vrea, insa aceste greseli nu sunt pacate. Deci putem trai fara sa pacatuim, nu insa fara sa gresim, macar si cu gandul sau cu cuvantul.

Repetarea constienta a pacatului duce la viciu, la moartea duhovniceasca, care atrage imediat si moartea fizica. Orice pacat repetat, indiferent de natura lui, il duce pe om prin slabirea vointei la disperare si apoi la moarte.

Dumnezeu ne iarta pacatele din mila, insa consecintele lor raman dupa dreptate. Si orice rau pe care-l facem in chip constient ne indeparteaza un pic de Dumnezeu; chiar daca facem pocainta si suntem iertati, acel rau nu ne mai poate repune niciodata unde am fi ajuns in raport cu Hristos daca nu l-am fi facut. Deci, de preferat ar fi sa incercam mereu sa ramanem in starea de bine, cu ajutorul Lui.

Este absurd sa ne intrebam ce este pacatul cand, de fapt, abia mai putem respira sub povara lui. Ca si cum am purta in spate un bolovan imens care ne striveste si ne sufoca, iar pe noi ne preocupa nu cum sa scapam de el, ci cum sa-l definim, sa aflam cat cantareste. De aceea, atunci cand incercam sa definim pacatul nu se cade sa aducem citate din carti, ca si cand noi insine nu am avea experienta pacatului, ca si cum el nu ne-ar da zi de zi de furca.

Intr-adevar, cred ca niciunul dintre noi nu suntem indreptatiti sa tinem altora prelegeri despre indumnezeire si viata autentica in Hristos. In schimb, despre pacat, da, deoarece toti ne aflam (ne-am aflat) sub povara lui.

Definirea pacatului este un lucru secundar. Vederea pacatelor proprii si marturisirea lor in Spovedenie sunt lucrurile cu adevarat importante. In urma lor primim iertarea pacatelor si harul dumnezeiesc. Altfel, riscam sa ramanem cu defintiile si constatarile, dar nu numai cu ele, ci si cu pacatul.

Cel care nu se preocupa cum sa scape de pacate nu este crestin ortodox.
sau
Cel care nu incearca sa scape de pacate nu este crestin ortodox.

Poate ca da. Am gasit forumul asta acum cateva zile, si am citit o gramada de threaduri... si am fost uimit de doua lucruri:

1. foarte multi cunosc adevarul, foarte multi dau sentinte, foarte multi judeca

2. dar ingrozitor de putini stiu despre ce vorbesc.

Pacatul e o chestie de baza. Si nu e de natura juridica, ci ontologica. Si se pare ca nu multi inteleg asta.

Sorry

Cum poti sa vezi pacatele daca nu stii ce e pacatul? Cum reusesti sa scapi de pacat daca nu stii cum arata? Cum poti fi iertat daca nu sti pentru ce?

In "definitia" pacatului este cheia scaparii de el. Daca pacatul este un esec (sensul primar al lui "amartia" este esec, gresirea tintei), putem sa vedem mai clar de ce desfraul este pacat (este esecul dragostei) etc.

Si avand "definitia" pacatului, cea adevarata (nu incalcarea de reguli, ci esec) vedem ce inseamna de fapt viata traita in pacat: viata esuata.

cand incepe rugaciunea se termina pacatul,cand se termina pacatul incepe rugaciunea.....

Cand Domnul se apropie de om, omul ajunge sa isi vada pacatele, chiar de a auzit niciodata despre ele, caci el nu le va vedea in Domnul. Iar vazand cat de curat este Dumnezeu si sfintii Sai, omul isi va dori sa se asemene lor, cautand a fi la fel intru toate. Atunci apare pocainta, atunci apare durerea pentru lipsa asemanarii cu cei curati si sfinti.

Cand Domnul i s'a aratat lui Pavel, pe drumul Damascului, Pavel a inteles pacatul pe care, pana atunci, nu il stia.
Intalnirea cu Dumnezeu lumineaza mintea si aprinde inima. Pacatele se vad atunci, in toata uratenia si nefirescul lor.

Dar Dumnezeu nu se apropie de om daca este pacatos si nu se pocaieste. Si ca sa se pocaiasca, omul trebuie sa stie ce a fost gresit in drumul de pana acum, si trebuie sa se pocaiasca (adica sa isi "schimbe mintea" - pocainta in greaca e metanoia care inseamna nu parere de rau, ci schimbarea mintii). Iar daca nu stie ce e pacatul, cum arata, nu stie cum sa se pocaiasca (parerea de rau nu inseamna nimic - vezi Iuda), si daca nu face un minim efort, Dumnezeu nu vine. Deci lipsa cuoasterii inseamna lipsa lui Dumnezeu. Nu trebuie sa stim dogmatica precum teologii, dar sa avem barem niste minime principii dogmatice care stau la baza faptelor noastre. Iar definitia pacatului este pe primul loc... De fapt cititi linkul http://www.orthodoxcanada.org/coment...atureofsin.htm pe care l-a dat mai sus adam000.

Părerea mea !
 

S-a explicat foarte bine , ce si cum ! Apoi aberaţi că Dumnezeu nu se apropie de păcătos , înseamnă ignoranţă , superficialitate în gândire ! Hristos , Dumnezeul nostru pentru cine şi de ce s-a întrupat, pentru ce şi cine s-a răstignit ? Păcat să te faci a nu înţelege ! Păcat să te axezi pe definţii ! Păcat să te furişezi din calea Ortodoxă ! Păcat să foloseşti vicleşuguri ! Păcat să nu citeşti din Sfinţii Părinţi ! Păcat să sminteşti pe alţii ! Multe Păcate sunt omule, dar mare Păcat ce faci prin jongleriile tale în ale credinţei ! Mulţumim totuşi celor ce au răspuns şi scris cu sufletul curat şi mintea întreagă !

Oare s'a pocait Pavel, in drum ce mergea sa ii prinda pe crestinii din Damasc ?!
Nu prea, ba chiar era mai ravnitor decat toti in prinderea crestinilor.

Esential este a ne pocai, ori a pacatui fara sa stim ca pacatuim... pentru ca Domnul sa se apropie de noi.

Foarte adevarat ce ai scris tu!

Una din cele mai primejdioase ispite si din cele mai absurde,este aceia a mandriei facand binele.Sufletul pe care harul il inaltase mai presus de natura si de coruptiunea sa,indata ce inceteaza privegherea,se aluneca pe nesimtite si cade iarasi in sine insusi.Cand s-a pus la adapost de oare-care greseli,cand a facut oare-care virtuti,iubirea de sine se opreste la aceasta cugetare si se linisteste acolo cu placere.Se priveste pe sine,e multumit de sine,se prefera poate cutarui sau cutarui si ajunge pana la a-si atribui lui in taina bunurile lui Dzeu,ceia-ce e unul din PACATELE care loveste mai mult pe acel Dzeu ravnitor si izbanditor,care nu va da slava sa altuia si care sta impotriva mandrilor.Cu toate aceastea ce face Dzeu?El se retrage,paraseste pe acel nebun ce se reazema pe puterile sale;il lasa cu totul mandriei sale.Atunci vin acele caderi grozave ce minuneaza si inspaimanteaza;acele caderi neasteptate,infricosate exemple ale judecatilor Dumnezeiesti.Vai acelui ce se reazema pe propria sa dreptate:ruina il asteapta.

Am gasit toate emisiunile "Codul lui Oreste" online pe www.coduluioreste.com

Pierdere de timp - sminteala . . .
 

-Intrutotul de acord!

jertfa si menirea individuala
 

,,Este un pacat sa nu fii la inaltimea jertfei pentru care ai fost menit.Si orice pacat trebuie rascumparat,il rascumpara cei ce vin dupa tine,cu sacrificiul lor''-IUSTIN PARVU

Încă unul, care, cu mintea sa, vrea să priceapă taina îndurării lui Dumnezeu. Și se revoltă și protestează, și tot așa cu proteste, că de la Luther încoace protestanți, neoprotestanți și probabil, următorul val de neonewprotestanți (ultimii au învățat să citească printre rânduri), încearcă să ne spună adevăruri. Protestul (revolta) este specifică lui satan, adică dracilor.

culianu, fă bine și pricepe Sfintele Scripturi în duh și adevăr. Iar pentru asta, ai nevoie de ani de trăire și lectură duhovnicească, fără orgolii intelecualiste de mare hermeneut ale textelor sfinte.

Să ne ajute Dumnezeu!

Ce e pacatul ?
 

Pacatuesti cu:fapta ,cu auzul , cu vazul ,cu gustul , cu pipaitul si cu toate celelalte simturi ale noastre .

pacatul
 

este neascultarea de poruncile luiDumnezeu,catirismul de care dam dovada de multe ori,sau mai tot timpul.

Da, aşa este, e ''circul'' mare ca să lepezi o poruncă mică din ispită sau de frică, deci aşa este cum ''ştiţi'', e păcatul e neascultarea şi e supuneria c-oarbă a ta înaintea lui sădicuţucuţu'... şi apoi ispisii, ţiţi, şiţ cu superstiţ!

Şi asta îţi intră în tradiţia făţarnică: '' c-orb la c-orb nu-şi scoate ochii'' fiindcă toţi supuşii au jurat pe CorBan!

Poft,soft,moft...... aici e înţelepciunea! Un fel de îndoielnicul neândoielnic minteresat prozelitist al avocatului barmandracului... judecător şi răzbunător... şarpele cu ochi de mort. Dar nu e mort ci e păcătos viclean şi desfrânat că te bagă în păcat... VIOLVIOLVIOL! Promiţându-ţi fericirea ce vine de la furt... şi de la pensie... fireşte, ca să huleşti. Mândria cu care te flatează atunci când te mângâie ca să fi mulţumit de învârtoşarea ta, de la Har înapoi la poftele deşarte... Începi din Duhul dar învârtoşat la apărare sfârşeşti în trup.

Ce aperi ''fraiere'' şi de cine? Păi apără pe aproapele tău întru Domnul de tine căci tu nu ştii că defapt eşti unit cu satana... şi slujeşti lui lucsifer şi iei aminte de la proorocul mincinos... şi aperi numai şi numai neghina! Păi neghina nu are valoare şi dejaba o tot aperi... aşa că munceşti în zadar...

Te umileşte cu înţelepciune poreclindu-te de ochii gLumii... e prietenia flatativ milostivă cu gândul... gândul rău, sădicuţucuţu' ce vine fără cuvinte prin simţurile trupeşti, din maţe sau din braţe...

Fricos în schimb mare judecător! Îl asculţi că înjură cu ''înţelepciune''! Adică nu ispispita ci autoispispita pentru privilegi din superstiţeu... e mulţumirea de sine... e-goismul normal care nu_ţi dai seama că eşti în el fiindcă fiind ''normal'' nu-l iei în seamă căci toată glumea ''bună'' e aşa, e normală... e viaţa aia ascunsă şi toată trăirea deochii gLumii, ai tăi sau ai dracilor... e că trăieşti doar prin goglinda deochilor gLumii... e că te închini ţie şi numai ţie ca şi cum... e şi că uiţi că pe toate le-ai cam furgăsit şi le-ai luat din grădina altuia... şi apoi o ciopleşti pe ea... prin trufie şi tiranie căci eşti cel mai mare cioplitor şi turnător... e deşertăciunea deşertăciunii... e munca doar pentru cele de sub soare. Ai ridicat ochiul din poftă... şi te-ai flatat că l-ai ridicat frumos... ori pe el ori pe tine ori pe dracul din tine, exact ca un şarpe ce are pregătită otrava şi e pregătit ca un arc ca să se mândrească apoi... cu faptele ''bune''. A servit cauza prozelită a înţelepciunii deşertului. S-a acoperit cu nisisip exact ca mallahienele.

Pericolul mare este atunci cand cei " indragostiti de pacat " , duc de bunavoie o viata patimasa , cand cei care bucuros cad in primul pacat ce ii imbie , si gasec bucuria vietii in tot felul de desfranari ( despre care s-a vorbit in multe thred-ri create pe acest Topic ) sau n-au habar ca incalca poruncile Evangheliei. Sfintii Parinti le spun acestora ca sunt fiii diavolului , chia daca - si spun crestini , chiar daca asista la cateva slujbe religioase si chiar daca se apropie de Sfanta impartasanie pe care o primesc cu nevrednicie , spre a lor pierzare . Acesta este marele pericol ! ! !

Pacat e tot ce face omul de unul singur, prin forte proprii, fara Dumnezeu.

Mandria cea fara de sfarsit ! Caci , ea ne cheama spre pacat , ea ne sopteste-n ficare clipa , cat de destepti , frumosi si tari suntem , uitand de neputinta noastra , uitand de clipa mortii !