|
Super-ascetul inselat care facea 3000 de matanii pe zi
Pe când se afla părintele Daniel Katounakiotis (+1929) în Mănăstirea Rusă, a observat că un anume călugăr trăia în asceză într-o chilie dinafara Mănăstirii juca rolul unui mare ascet. El postea aspru, purta cele mai prăpădite haine, mergea desculț chiar și iarna etc. Pe lângă alte lucruri, în timp ce rânduiala era să se facă 300 de mătănii pe zi, el făcea 3000. Din acest motiv, alți călugări se minunau de el. Părintele Daniel, chiar dacă era mai tânăr la vremea respectivă, nu a dat nici un semn de entuziasm. Ochii săi clar-văzători au deslușit o rânduială care nu era plăcută lui Dumnezeu. El a observat că ușa chiliei monahului avea o crăpătură care permitea trecătorii să privească înăuntru și să laude ascetismul său măreț. Dragostea sa l-a împins să-l atenționeze pe stareț, și tocmai de aceea l-a salvat pe acest frate de la înșelare. Starețul a plecat către chilia „super-ascetului”. „Cum o duci aici, frate?” „Cu rugăciunile tale, Părinte, bine. Eu mă lupt și îmi plâng păcatele.” „Doar că nu vii niciodată să-mi zici gândurile tale.” „Ce aș putea să spun, părinte? Le cunoști pe toate. Sunt un păcătos ce se luptă.” „Cum te lupți? Spune-mi, faci mătănii?” „Da, părinte, fac câteva.” „Câte?” „Cu rugăciunile tale, 3000 pe zi.” „Cum! De ce 3000? Cine ți-a dat binecuvântarea să faci atâtea? Nu, să nu mai faci niciodată 3000. Ce vrei să întruchipezi - un „super-ascet”? De acum încolo vei face doar 50, ca să nu devii mândru.” Cu spusele acestea, starețul a plecat. Incizia a fost făcută și buba și-a dezvăluit în curând conținutul spurcat. Căci fostul „super-ascet” s-a întors la 180 de grade. Nu putea să facă nici 50 de mătănii. În loc de haine rupte, el purta acum ce era mai scump și avea cele mai alese mâncăruri aduse la masa lui săracă. Evident, ceilalți monahi erau uluiți și au înțeles că practicile sale ascetice exagerate erau hrănite de duhul mândriei. Asta explica această schimbare surprinzătoare, căci duhul înșelării aleargă după extreme. Potrivit înțelepciunii patristice, extremele, cele inutile și cele exagerate sunt „ale demonilor”. Asceți Contemporani ai Muntelui Athos vol. 1, de Arhimandritul Cherubim, pp. 259-60. Tradus din http://www.johnsanidopoulos.com/2010...made-3000.html |
Este foarte adevarat! Mandria e cea mai grea boala,chiar de-am avea toate virtutile dar nu ne smerim... este spre moartea noastra duhovniceasca! De aceea Hristos ii mustra pe fariseii care se rugau la rascruce de drumuri cu mainile intinse catre cer si mai ales ca ei isi faceau fetele sa fie posomorate,ca sa-i vada lumea ca postesc! Asta e o mare inselare!
Oare cat folos nu ar fi tras acel calugar de pe urma celor 3000 de metanii daca nu se mandrea? Putea sa astupe acea gaura,sa nu stie nimeni cate face si nici sa nu fi spus. |
Mari taine sunt ascultarea si smerenia intru Hristos. Numai prin ele ne putem gasi linistea si odihna. Mandria este cea mai mare piedica in dobandirea pacii launtrice. Din cauza ei niciodata nu esti multumit, crezand ca ti se cuvine mai mult. Asa ajungi sa dai curs unei multimi de ganduri fara a avea insa un temei real. De aceea, cu cat suntem mai mandri cu atat suntem mai departe de fericire.
Virtutile si nevointele intemeiate pe slava desarta |
(acest mesaj nu se refera la cei de pe forum ci la noi oameniiin general, inclusiv la mine!)da, mai, dar sa nu uitam si de super-lenesul la fel de inselat care facea 1,2 metanii pe luna.. si care se ruga 1 minut pe an si ala fara atentie si care statea pe net si isi dadea cu parerea despre struguri si-i dadea exemple pe aia stricatii cazuti pe jos.. spun asta ca sa nu se incurajeze lenea duhovniceasca.. din pacate suntem foarte abili la a ne indreptati propia lene.. "pai decat sa ma insel" staretul iosif Isihastul, Sfantul si Preaminunatul Staret care arevolutionat si revitalizat intreaga viata monastica, acest Supe-ascet care priveghea si se batea si postea si rabda si se incununa, s-a intalnit pe cararile Muntelui Sfant cu un batran si l-a intrebat de rugaciunea mintii.. si batranul care se juca spune autorul ,cu niste pisici toata ziua, nu se ruga deloc.. "pai ce vrei sa cad in inselare?" avem destule indrumatoare astazi si indrumatori mai sunt, vointa sa fie.. spun asta caci exemplele astea ca cel dat de colaps mai sus, sunt foarte BUNE, dar trebuiesc completate cu armonie si vazuta si partea cealalta si loansata o incurajare ca ramane omul cu gustul lenii ca batranul de mai sus.. "pai da, lui Dumnezeu nu-i place "rugati-va neancetat" .. toate sunt bune foarte, dar facute cu dreapta socoteala si pentru mantuire, chiar si 3000 de metanii..si cand pomenesti chinurile iadului in minte e bine sa nu ramai aici ,ci sa te muti cu gandul si la rasplata dreptilor ca asta e armonia, asta e ORTODOXIA,calea cea dreapta si armonioasa.. ECHILIBRUL DUHOVNICESC, la care trebuie sa ravnim si care ne indeamna la o continua cautare si celelalte..
|
Este mai usoara inselarea cu pacatele, decat inselarea cu lucrurile cele "curate".
Sa ne fereasca Domnul. Dacat sa nu facem, mai bine facem, insa sa avem grija cum facem. Sa spunem unora dintre cei inalti duhovniceste, cu smerenie. |
Citat:
|
Citat:
|
Invatatura inteleapta !
|
Cand totul se face cu ascultare se dobândește harul!!!
|
Citat:
Sper ca nu am suparat pe nimeni. Iertare. Doamne-ajuta! |
Acu' nu e bine nici sa faci rugaciuni, matanii, sa fi umil/modest s.a.m.d?Ce mai e bine atunci? Uite cum il indepartezi pe om de calugarie..
|
Citat:
Doamne-ajuta! |
Faza cu gaura in usa poate fi subiectiva.. Din ceea ce am citit eu, calugarul cu pricina nu imi pare un om care se faleste..
|
Nu e vorba de extrema, ci de întietate pentru slavă de la oameni... adică lăcomia și mândria de a fi tu cel mai competent și cel mai grozav în ochii oamenilor... de ochii șefului...
Nu e clar că oricine îl vedea îi admira sărăcia și dacă se uita pe gaura din ușă îl vedea făcând mătănii... Deci nu e vorba de extrem, de mult, ci este o extremă superficială, un fariseism extrem... o fățărnicie, o aparență... Căldicelul modest și mediocru se află în extrema fricii și leneviei, în mijlocul păroblemei, la normalul aberant... zice că nu vrea să fie extremist și ajunge extrem de pootoareoareros... face toate păcatele câte puțin și șade în mulțumirea de sine și își zice că nu le-a făcut și că nu e extremist... Păi dacă nu cauți să fi extrem de iubitor și extrem de curat, cum crezi că o să intri în împărăție? Primind slava de la oameni că ești ''echilibrat''? E același lucru... aceiași nenorocire... dacă faci ceva pentru slavă de la oameni, orice ai face tot prost ajungi, fie că ești la extremă sau la mijloc, tot în balltă te afli... cauți să placi gLumii... Lui Dumnezeu precis i-a plăcut și mulțimea de mătănii, și portul sărac și umilința călugărului duse la extrem dacă se poate, postul, dar nu i-a plăcut duhul minciunii măririi de sine pentru întietețuri ca să fi slăvit de oameni că atunci ți-ai luat plata ta... deci ce mai vrei de la Dumnezeu dacă ai căutat să fi slăvit de oameni? Mândria de tine însuți și lăudăroșenia este cel mai mare demon care te ispitește la slavă deșarrtă, la plăceri trupești... și iată se îmbracă în haine de ascet... extrem de fățarnicm un fel de lucsifer ce se delecta cu delicatesuri... ispitea ca să te uiți la el pe gaura din ușă... |
Citat:
|
3000 de matanii pe zi?
Lol |
Ascultarea da roade... cat iti spune preotul, atat sa faci. E mai greu de facut decat pare... pare simplu sa asculti tot, dar e dificil. Mintea rataceste mult.
Si nevointele astea aspre nu-s pt oricine...chiar periculoase, pot sa ne fie spre osanda. Vedeti, pe unii oameni ii poate ajuta si fizicul cateodata sa se nevoiasca. Unii pot manca in toate posturile si zilele de post doar cate o felie de paine inmuiata-n apa pe zi fara sa pateasca nimic. Altii numai de la doua zile de asemenea post pot sa lesine pe strada. Citim despre nevointele Sfintilor, si-n loc sa ne rugam lor sa se roage pt noi sa ne ajute Dumnezeu si sa ne ierte pacatele mai multe ca nisipul...noi vrem sa fim ca ei. Fiecaruia ii da Dumnezeu dupa puterile sale.Si El stie ce putem mai bine decat noi. Daca ne-ar da macar cea mai mica din incercarile Sfintilor, poate ne-ar fi spre mare osanda si spaima. Si El stie asta, si-n marea Lui mila, ne fereste. Si ne da pt mantuire o cale mai maruntica, pt sufletul nostru maruntel. Si si pe asta ne este greu s-o tinem. Doar nu se mahneste furnicutza ca are munca marunta cand ridica ochii spre cer si vede vag pasarile ce zboara peste piscurile muntilor... Fiecare trebuie sa ne facem munca noastra, fie ea cat de marunta. Mai mult nici n-am putea sa facem, asa cum nici furnicuta, oricat s-ar stradui si s-ar ruga, n-o sa se faca vreodata acvila. Daca la iertare s-ar ajunge prin nevointe trupesti, am rabda toti de foame si de sete,ne-am bate cu biciul, si-am sta numai in genunchi facand matanii. Ar fi usor daca ar fi asa. Postul de hrana e cea mai usoara parte a postului. Si rugaciunea, daca se vrea,cu mai multa sau mai putina simtire... se poate face. Postul de pacate insa e cel mai greu, mai ales de pacate intrate in obisnuinta... N-o sa ajungem noi cei inglodati in pacate sa intelegem in ce fel ii ajutau nevointele aspre pe Sfinti... pe ei astfel de nevointe ii apropie de Domnul, pe cand pe noi doar ne-ar face se ne mandrim, ne smintim numai citind despre ele... |
Duhul asta al mandriei e cel mai periculos,perfid,avand multe inchipuiri,unele extrem de subtile si greu de sesizat si din el se trag multe alte pacate si slabiciuni umane,nu degeaba Lucifer a fost zvarlit din pricina lui din rai.
Iubirea si trufia sunt antagonice,deci asta cred ca ar putea fi un barometru al nostru...cu cat vom dizolva din mandrie (inclusiv falsa smerenie),cu atat ne vom apropia mai mult de Dumnezeu. |
Eu cred că se exagerează cu demonizarea celor ce practică asceza la extrem. Cei care ating performanțe ca a acelui călugăr dovedesc o hotărâre și dedicare demne de toată lauda, chiar dacă, teoretic, ar fi făcute pentru un scop lumesc. Și aceste calități îi vor ajuta în apropierea lor de Dumnezeu.
Dar nu cred că e vorba de slavă deșartă, cel puțin nu în primul rând. Trăind între călugări pentru o vreme, am cunoscut cazuri asemănătoare de asceți râvnitori și știu că motivul principal care îi determină la asemenea nevoințe este dedicarea către Dumnezeu. Prin asta nu neg că renunțarea la voia proprie, ascultarea e superioară, dar vreau să subliniez că fiecare dintre noi trebuie să avem, măcar potențial, această hotărâre de a ne sacrifica pentru Dumnezeu. Recunosc că acel călugăr era înșelare pentru neascultare, dar apreciez aspectul pozitiv, tăria de caracter care i-a permis acea realizare. Pentru că (și asta se vede și aici pe forum) cei mai mulți practică un 'creștinism' comod, un fel de pasiune pentru timpul liber, reflectată și în convingerea lor că Dumnezeu e slujitorul lor și nu invers. Adevărata viețuire creștină este în realitate o moarte permanentă, o mortificare continuă prin tăierea voii, înfrânarea simțurilor, a gesturilor, a minții. |
Citat:
|
Citat:
|
Nu mai putea fiindcă l-au descurajat. Oricum, chiar și așa, el a făcut mai mult pentru Hristos decât tine sau decât cei care se mint singuri că se mântuiesc cu o viață călduță. Viețuirea creștină e răstignire, nu confort. Iar experiența acelei asceze extreme îi va fi de folos mai târziu, când râvna i se va aprinde din nou (dacă nu cumva l-au speriat de tot nesăbuiții aceia).
Pierderea elanului e un fenomen binecunoscut în lupta duhovnicească și de aceea există scrieri pentru redobândirea sau păstrarea râvnei duhovnicești: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ele-81100.html Și nu te mai agita, ceea ce tu ai descoperit de câțiva ani și care te împinge să faci pe învățătorul sunt lucruri pe care alíi le cunosc de ceva mai multă vreme, așa că nu trăi cu impresia că ai venit cu o noutate. Duhul de lenevie, inclusiv în numele credinței, e un duh mincinos care îndepărtează oamenii de Dumnezeu. Ortodoxia este ascetică, toți credincioșii trebuie să ducă o viață de înfrânare strictă (de la cuvinte, gânduri, gesturi) și preoții trebuie să îndemne oamenii la asta, nu să dea povețe îngăduitoare pentru a nu-și pierde enoriașii. Nu de povești care să sugereze că "e suficientă dragostea" și că "asceza e rezervată călugărilor" și alte minciuni străine de duhul Scripturii și al Părinților. Voi interpretați strâmb învățăturile despre calea de mijloc și dreapta socoteală, crezând că asceza radicală e un păcat când de fapt ea e porunca principală a Mântuitorului. Învățăturile Părinților despre acestea (calea de mijloc, dreapta socoteală) nu se referă la abandonarea ascezei ci la direcționarea ei spre Dumnezeu, nu spre niște performanțe exterioare, scopul fiind cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Dar și performanțele exterioare sunt necesare la început, fiindcă fără ele nu se educă sufletul asupra necesității lepădării de lume și de odihna trupească. Deci mortificarea trebuie oricum să fie totală, dar nu la întâmplare. |
Citat:
|
Citat:
|
Traditie, eu inteleg ca acel calugar a avut ganduri si intentii bune cand s-a apucat de acele nevointe grele, insa daca duhovnicul zice sa nu faci ceva, daca faci acel ceva, e numai spre osanda.
Duhovnicul poate parea el un simplu om, dar cand iti pune patrafirul pe cap si te spovedeste, el nu mai e el insusi, il personifica pe insusi Hristos. Si, vrei sau nu vrei sa crezi, de la El vin de fapt sfaturile, dojenile si canonul. La spovedanie ii lumineaza mintea preotului care altfel poate n-ar sti ce sa zica. Dar atunci, ii da exact cuvintele potrivite pt fiecare pacatos ce se marturiseste. De aceea trebuie ascultat ce zice preotul. Ca Dumnezeu zice prin el, cuvantul de ajutor care cu adevarat mantuieste. Si daca faci ce spune, faci spre ajutorul tau. Si daca faci pe langa, faci spre osanda, pt ca Dumnezeu stie cat trebuie sa dea fiecaruia sa nu se piarda... tie-ti poate parea prea putin canonul, dar Dumnezeu stie ca daca ai face mai mult ai cadea in pacate. Aveti incredere in cuvintele preotului... si mie-mi este foarte dificil sa fac tot ce zice, parca loveste exact in punctul unde trebuie,si zice exact ce trebuie. Preotul imi aude pacatele doar, dar nu-mi poate sti si sufletul, asta doar Dumnezeu o stie... sfatul potrivit al duhovnicului deci de la El vine. Pai sa-ti dau un exemplu... daca tu ai o buba infectata rau la un picior, si ca sa te vindeci trebuie sa tot sa spargi buba, sa scurgi infectia si sa te dai cu o solutie care ustura foarte, dar nu ajunge sa faci asta odata. Trebuie sa tot faci asa pana se vindeca. Si normal ca te doare, te ustura sa te tratezi, dar altfel s-ar extinde infectia si mai rau, si repercursiunile are fi mai grave. Bun, deci tu avand a o astfel de buba, ce alegi sa tratezi- buba, nu? sau alegi sa bandajezi restul piciorului sanatos si buba s-o lasi nedescoperita?... Cam cu asta echivaleaza iesirea din cuvantul duhovnicului. Ne place sau nu, chiar daca ni se pare nevointa mult mai mare si mai de folos ce-am avea noi in minte sa facem, e doar ESCHIVARE de la tratarea adevaratei probleme. Si e spre pierzanie. Eu poate am impresia ca pastrand curat locul dimprejurul bubei, o sa se vindece de la sine si buba, dar nu-i asa... asa cum absolut degeaba as face cu trupul mii de matanii si as zice mii de rugaciuni, daca nici una n-o fac cu simtire,si-mi aduce doar marire de mine insumi, si daca atunci cand ma ridic de la rugaciune osandesc pe altii si ma enervez si gandesc numai lucruri murdare. Asa cum degeaba ma duc la biserica si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute, daca atunci cand El vrea sa ma ajute si vine la mine sa-mi spuna ce sa fac eu il dau afara pe usa, il reped si-i spun cu dispret sa ma lase in pace sa ma pot concentra la slujba din cauza Lui. Doar o parere... si, repet, va inteleg punctul de vedere intr-un fel. Acel calugar din dorinta de a se imbunatati a recurs la asemenea nevointe... dar iata ca daca au fost peste cuvantul duhovnicului, i-au fost spre osanda... Sunt de acord insa ca nu trebuie condamnat in nici un fel pt asta. Macar el si-a vazut pacatul si s-a indreptat. Noi poate avem multe pacate mult mai mari de-atat pe care nici nu ni le mai amintim macar... DAR- nu este de laudat, nici de dat ca exemplu, nici de recomandat ce a facut acel calugar. |
Ascetul cu 3000 de metanii
Doamne ajuta
cam aceeasi poveste stu si eu la o femeie facea cate 300 si cand ia spus duhovnicul sa faca 30 nu stiu daca mai putea sa faca peste 10 metanii pt ca atunci diavolul te lupta cu adevarat valabil pt oricine faceti ascultare de dhuhonic si cu ajutorul lui dumnezeu si a maicii domnului ne putem mantui |
P.S.- Si nu stiu ce intelegi tu prin asceza. Viata austera,nevoi asumate, opriri, infranari... ok! Dar fara ascultare toate astea ... nu se transforma in simplu regim alimentar si exercitii fizice?...
Pe unul poate ca il mantuieste o asceza mai aspra, si de aceea i-o si da duhovnicul. Poate pe altul il mantuieste si postul usor, netinut strict ca in calendar macar (cu respectarea zilelor de ulei/peste/vin), daca pe el il ajuta, aia e asceza lui, daca i-a permis preotul sa-l tina asa. Au existat si exista inca printre noi dar nu-i vedem, in mijlocul oraselor si-n mijlocul pacatelor oameni care desi nu au o asceza aspra, merg cu sufletul doar pe calea Domnului pt ca fac ascultare DEPLINA de preot. Fiecare are asceza lui mantuitoare... asa cum unuia poate ii este mai de folos sa stea in lume, si altuia ii este mai de folos manastirea sau pustnicia... nu pot fi toti la fel, si nu se pot mantui toti cu un fel unic de asceza... |
Din păcate există moda de a crede că tot ce spune duhovnicul e bun și că el trebuie ascultat orbește. Ascultarea de duhovnic e un un mijloc pe care cei mai mulți îl folosesc greșit, crezând că el reprezintă adevărata ascultare. El reprezintă doar o etapă, având menirea de a-l face pe om conștient de pericolul închipuirii de sine și al rânduielii de sine, etapă ce trebuie să o depășim și să ajungem la cunoașterea directă a voii lui Dumnezeu de la Dumnezeu. Cum ajungem să cunoaștem voia lui Dumnezeu, fiecare trebuie să găsească singur drumul. De aceea am pus citatul cu "cine caută găsește" în subsolul mesajelor mele, ca să subliniez ideea că putem ajunge să cunoaștem ce vrea Dumnezeu cu noi. Ca duhovnicul să cunoască el însuși voia lui Dumnezeu e posibil, dar mai rar, fiindcă din păcate există puțini duhovnici care să înțeleagă necesitatea unei experiențe personale a harului. Cei mai mulți consideră că ascultarea de duhovnic până la moarte constituie adevărata ascultare, ceea ce e o greșeală, obiectivul vieții duhovnicești e cunoașterea lui Dumnezeu prin har. Desigur, există pericolul înșelării și de aceea păstrarea legăturii cu duhovnicul e necesară, dar nu în sensul în care se practică de obicei.
Ceea ce vroiam să spun în legătură cu acel călugăr e că i-au sugerat că "extremismul" ascetic (adică dedicarea totală) e rău când de fapt e ceva bun, dar nu orbește ci direcționat spre rugăciunea permanentă, calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Deci obiectivul e lăuntric, nu exterior. Numai că aceia nu i-au spus probabil asta ci poveștile obișnuite, că are râvnă drăcească, făcându-l să creadă că orice străduință extremă e o greșeală. Noi suntem chemați să trăim în sfințenie iar sfințenia nu înseamnă viață moderată ci "extreme". Ortodoxia a decăzut din pricina pierderii elanului ascetic inițial (din primele secole ale istoriei ei) inclusiv în mănăstiri unde domnește aceeași ideea greșită despre calea de mijloc. Idealul sfințeniei a dispărut, cei mai mulți credincioși sunt convinși că ducând o viață "moderată" pot ajunge la mântuire, ceea ce e fals. În concluzie, asceza corectă, înfrânarea de la simțuri, fapte și gânduri ale rolul de a ne permite să ne rugăm permanent, de a ne aduna spre lăuntrul nostru iar rugăciunea are rolul de a atrage harul și de a ne aduce cunoașterea lui Dumnezeu. |
Citat:
Scopul primar al ascezei este despatimirea. Ca atare, este natural ca pe aceasta cale omul sa fie condus de duhovnic, prin care lucreaza Sfantul Duh (evident, nu mecanic). Fara lucrarea Sfantului Duh, omul poate face oricata asceza, nu-l ajuta la nimic. Sa ne amintim ca inca din Pateric - si acolo vorbim, nu-i asa, de monahismul "extrem" - se pomeneste destul de des de "calea imparateasca", calea de mijloc. Calea de mijloc nu este o cale a compromisului - asta cu siguranta este de evitat - ci este calea de ne-alunecare in prapastie, recomandata pentru cei care vor sa urce pe munte. Intr-adevar insa, pentru mine, a vorbi despre calea de mijloc este o vorbire oarecum de la distanta, ca eu nu sunt nici macar la poalele muntelui. |
Odata inceputa spovedania, prin orice duhovnic lucreaza Duhul Sfant. Pt ca atunci cand spovedeste il personifica pe Dumnezeu... Nu mai stiu care preot vazator cu Duhul spunea ca odata a privit o spovedanie si in loc de preot l-a vazut pe insusi Hristos... Sa ne dam seama deci in fata cui ne spovedim de fapt pacatele si fatza de cine este de fapt ascultarea.
Chiar daca el s-ar intampla sa nu aiba harul Duhului... in momentul spovedaniei i se lumineaza oricum mintea sa dea sfaturile cele de trebuinta. De ce sa alergam dupa duhovnici cunoscuti pt vederea cu Duhul cu orice pret? Daca Dumnezeu va decide vreodata ca ai nevoie de un astfel de duhovnic, ti-l va pune in cale sau iti va intoarce viata catre el fara sa-l cauti tu dinadins. |
Asta e ''diferența'', adică făcând raportul între:
Ascultarea de sine 3000 și Ascultarea de Duhul Sfânt prin Duhovnic 50 dă un Total 3000:50=60; Iar dacă pui la dreapta socoteală și pe cele mari învârtoșate iese 6 și pe cele mici lepădate iese 600; Și făcând la final Total General așa ca la ISE iese exact 600+60+6=666 și gata iată ești pecetluit, ai ajuns ''însfârșit'' comunistul anului, erou în munca socialistă. Sau nu asta îți doreai ca să primești marea onoare de a fi trecut la panoul de onoare pootoareoare? Să te vadă și să se mire toți barmandracii? Sau cum i-a numit cineva? Am impresia că suspendracii că dacii erau un popor blând și pașnic și drept. |
Citat:
Eu cred ca era un masochist. :71: |
Institutia iudaica a fariseilor a disparut. Din pacate a ramas peste veacuri "aluatul fariseilor". Fariseismul este inselarea cea mai mare in care cadem de multe ori prin mandrie sau slava desarta, crezand ca Dumnezeu poate fi inselat. El insa ne cunoaste asa cum suntem tocmai pentru ca vede in ascuns, fiind "stiutorul inimilor". De aceea, jertfa rugaciunilor si nevointelor noastre adusa pe altarul ipocriziei nici macar nu ajunge la El. Se risipeste ca fumul inaintea Sa nefiind bineprimita.
Aceasta asezare launtrica a fiecaruia dintre noi in relatie cu Dumnezeu, face diferenta intre un "vas ales al Duhului Sfant" si un "mormant varuit". |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Doamne-ajuta! |
Citat:
Dumnezeu apreciaza sinceritatea. Fariseul isi lustruia rugaciunea, inventandu-si singur merite; vamesul suferea sincer si se vedea cel mai pacatos. Decat sa-i numaram calugarului acela metaniile, hai mai bine sa numaram cati suntem farisei si cati vamesi. Incep cu fariseul de mine: unu,...,.S-ar putea sa ajungem la acelasi rezultat: 3000 la nici 50! Har, smerenie si jertfa de sine. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:05:22. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.