cum si cand L-ati aflat pe Hristos?
 

cum si la ce varsta L-ati aflat pe Hristos?
si a doua intrebare, ce scriere v-a miscat , adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet? sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)
pe mine ma misca foarte tare Evanghelia dupa Ioan , acel Capitol despre trimiterea unui Mangaietor, capitolul precedent si cel care ii urmeaza , cand eram mic le citeam in fiecare zi si multa mangaiere aflam..acum are mare efect asupra mea Sfantul Gheron Iosif Isihastul..

eu acum 4 ani l-am aflat pe Hristos.
Am plecat intr-un pelerinaj, mai mult din dorinta de a vedea peisajele din zona manastirilor. Nu eram direct intresat sa vizitez acele manastiri.
Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor. Tot atunci s-a format o legatura intre mine si cea ce a urmat sa imi fie sotie.
De atunci am inceput sa imi pun niste semne de intrebare in legatura cu starea mea (eu la momentul ala eram un rocker rebel pentru o cauza pierduta :)))

eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..

cred ca El ne lasa sa ratacim pana ne saturam si de atata departare ne rupem in interior .. ne lasa adica sa cotrobaim prin ale iadului ca sa vedem ce urat, ce rece si ce intunecata si groaznica este existenta si viata fara El.. apoi cand regretam, ne da o petrecere in inima, taie vitelul cel gras si parca El insusi se pocaieste , te intelege, nu te acuza de nimic, doare te iubeste si te mangaie... dar majoritatea dintre noi mai intai cadem si ratacim.. putini se nasc crestini si o tin asa toata viata..

La mine, trebuie să zic, a fost mai mult spontan. Nu pot să spun că m-a influențat vreun Sfânt, vreo scriere sau vreo împrejurare.

Pe vremea aceea eram conștient de Dumnezeu, nu Îl negam, dar nici nu făceam mai mult. Eram adâncit în mreaja deșertăciunilor și a nepăsării, într-o stare de apatie și ignoranță. Rătăceam și nu făceam nimic util cu viața mea.

Apoi dintr-o dată, într-o zi când mă sculasem din somn, am simțit o „vorb㔠puternică în inima mea. Parcă spunea tare „Gata! Ți-a ajuns! Trezește-te!”, așa cu o intensitate mare. Asta așa într-o zi oarecare. Acel moment m-a făcut să conștientizez că trăiam într-o minciună spurcată și că trebuie să mă schimb complet, să renunț la viața veche și să-L descopăr pe Hristos.

Pe atunci eram și eu roacăr rebel cu tricou cu cap de mort și nu mai știu eu ce porcării. Pe scurt, îmi iroseam viața.

Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.

Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.

Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.

Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.

"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.

Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".

Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.

vulpea si strugurii.. ca sa ne indreptatim ,suntem in stare sa ciorbim toate..unu zice ca mai bine te rogi "deloc" ca e mai smerit si placut lyui Dumnezeu..aici de la intrebarea ce v-a miscat, ca nu am intrebat ce tramvai iau ca sa ajung la mall, ci ce v-a miscat si cand l-ati cunoscut pe Hristos.. si auzi raspuns! ca am intrebat inselat fiind si in cautare de stari.. mai windorin, tu stii cand si de ce primesc Sfintii starile alea? caci si-au vazut starea mah, alea sunt o mangaiere cand omul se vede unde si cum este, nu sunt altceva.. de fapt asta e si viata vesnica.. Dumnezeu este Mantuitorul nostru, iar noi stim de unde ne-a scos.. e greu sa-ti explic, trebuie sa traiesti tu.. nici nu se mai pune problema de mandrie mah cand omul stie unde se afla.. vede si se smereste, plange, se surpa inspre iad, inspre interior..Dumnezeu ne insoteste in aceasta moarte, nu o opreste ci ne insoteste, atentie, mila ,adica starile acelea ale sfintilor vin pe fondul urmator.. omul vede unde este, se vede rupt de Dumnezeu definitiv, stie ca nu se mai poate intoarce, se lasa batut si plange cazand.. aici cand orice speranta se naruie, apare mangaierea, straluceste Lumina si scoate pe om din starea de parasire dar nu si de surpare.. el cade in continuare dar se vede iubit chiar si in caderea adica in ticalosia lui.. cade in uimire apoi, contemplatie iar Dumnezeu se poate revela unui astfel de suf;et asa cum este El caci nu se mai pune problema de mandrie.. asa ca da, e smerit sa nu ravnesti la stari, dar daca nu le ai este si semn ca nu te-ai trezit .. caci si la Iisus a venit un inger sa-L intareasca.. in acea durere..dar noi nesimtiti sau iertati-ma ,in special eu, nesimtii cum sunt, suntem, ce sa simtim? ca El e acolo.. dar mintea care se bizuie pe ea insasi cum sa fie manata de Duhul Sfant?crede-ma Widorin ca omul care nu L-a simtit pe Dumnezeu in splendoarea Lui , acela nu e SFANT, mai.. e un parinte caldicel, cel mult..ia citeste viata Sf Onufrie sau a Sf marcu de la muntele fracesc, sau Maria Egipteanca.. aceia sunt sfinti mai,care au Duh Sfant, iar cine are Duh Sfant ii canta ingerii in inima,acela nu poate spune, multumesc Doamne ca nu Te simt.. decat daca e ipocrit, caci cine a gustat harul nu mai poate trai fara El..cine nu.. mai indrazneste sa se si laude cu lipsa lui cea de moarte.. sa luam aminte.. suntem facuti pentru fericire.. spune asta duhovncului tau ca iposcrizia vulpii cu strugurii este peste tot..si inca ceva.. daca tu nu ai o stare buna , nu te astepta ca prin duhovnic sa-ti vb Duhul Sfant ci crede-ma ca vorbeste mai mult vrajmasul si pe multi ii opreste.. ca nici ei nu intra si nici pe altii nu-i lasa.. nu ravni stari, repet, dar e imposibil sa nu vina daca te nevoiesti ortodox..

Tot manastirea Lainici m-a adus si pe mine mai aproape de Dumnezeu! Cu adevarat este un loc minunat,un colt de Rai! Mereu merg acolo la Sfanta Liturghie,in fiecare duminica. Altundeva nu pot merge,nimic nu ma atrage ca acel loc. Poate ca asa m-am obisnuit eu,ca ii cunosc pe preoti si pe calugari,ca sunt familiarizat cu toata incinta manastirii,nu stiu... dar in mod cert nicaieri nu-i ca acolo! In rest,ma aseman oarecum cu al doilea mesaj al lui Ortodoxia. Si anume cand eram mic eram mai credincios,fusesem invatat sa ma rog puin,ma si spovedisem si impartasisem de 2-3 ori,dar apoi pauza. Bine,credinta mi-a ramas,adica acel graute n-a pierit. Aparent credeam in Dumnezeu,ma rugam seara,ma inchinam cand treceam pe langa biserici,dar atat. Sa merg la slujbe,sa ma spovedesc,sa postesc... nici pomeneala! Doar acum vreo 5 ani cand am ajuns la Lainici si ma mustra constiinta sa ma spovedesc de toate pacatele cumplite ce ma ardeau mi-am gasit linistea. Si de atunci am ramas fidel acelei manastiri,acelor duhovnici etc. :1:

Carti care sa ma fi impresionat... nu-mi vin in minte. Toate au bogatii duhovnicesti in ele,in fiecare te regasesti in vreun fel. Sfintele Evanghelii insa sunt foarte hranitoare si linistitoare dar foarte mult mi-a placut si Cartea lui Tobit din Vechiul Testament.

Lansezi teme si cand omul iti raspunde cu bunacuviinta, il jignesti. Ti se pare corect?Suntem aici sa ne respectam opiniile.

atunci respecta-le si tu pe ale mele chiar daca iti par nu stiu cum,corect:)

Nimic fara Dumnezeu!
 

Sa fie pace!

L-am cunoscut pe Dumnezeu in copilarie, dar adevarata apropiere s-a produs dupa revolutie- a fost nevoia de Dumnezeu- un prieten, un sprijin, nevoia de lumina, de bine, nevoia de a umple un gol - o schimbare atat de puternica, o convingere totala si de neinlocuit- un dor, iubirea care nu are termen de comparatie.Si L-am regasit pe Hristos studiind - nimic nu mi-a adus atata implinire ca tot ce am invatat in Ortodoxie.Fara Dumnezeu omul este pustiu, sarac, neimplinit,, bucuriile sunt fade.Omul are nevoie de Dumnezeu. Binecuvantat fii, Doamne!

Acum nu mai sunt vremurile primilor crestini, fiecare intr-un mod sau altul am auzit de Dumnezeu din primii ani ai vietii , pe Hristos cred ca trebuie sa il regasim in fiecare zi, sa ne inoim zilnic in Hristos, sa ne imbracam in El si sa dezbracam pacatul., convertirile spontane sunt cazuri particulare si difera de la om la om,
eu cred intr-o convertire continua o urcare pe scara induhovnicirii , o conlucrare cu harul ceresc, asta este aflarea si traitea cu Hristos

eu ajung la Lainici lunar.
Chiar in aceasta duminica o sa ajung.
Intr-adevar e ceva deosebit, in special icoana Maicii Domnului.

unde e manastirea Lainici ? sunt duhovnici buni acolo si daca da ,cum se poate ajunge? multumesc

Si eu L-am cunoscut in copilarie... imi aduc aminte ca bunica mereu ma lua la biserica, spunandu-mi: "Mergem la Doamne-Doamne". Si eu intrebam nedumerita: "Unde e Doamne-Doamne?" Nu pricepeam nimic din slujba, dar imi placea tare mult sa ma uit pe pereti, la toti sfintii, si mai ales, la Hristos Pantokrator, Acela din turla. Si bunica se bucura si imi spunea: "Uite, acolo e Doamne-Doamne!" Si eu ma bucuram si mai tare si ma gandeam ca nu avea cine sa fie altul decat Doamne-Doamne. Stateam si ma uitam in sus, la El, apoi, cand ma plictiseam, masuram cu provirea de la un capat la altul toti sfintii pictati in biserica, imi placea mult Sfanta Filofteea, asa blonda, in costum national, cu un cosulet cu bunatati...

Acum trag eu de bunica sa mearga la biserica, e batrana. Acum cateva ore era ragusita, incotosmanata si acum o vad voioasa si cu vocea recapatata. Ajuneaza vinerea de zeci de ani, deci nu a luat pastile. Si ma mir ca si-a revenit asa de repede si imi zice: "Vezi tu, Doamne-Doamne..."

De cand am duhovnic, am inceput si eu sa citesc...

rugaciune disperata si post ... mult

si asa am vazut doar o frantura ... dar macar stiu ca exista

intre Tg. Jiu si Petrosani.
In fiecare zi la 10:30 pleaca un autocar din autogara Tg. Jiu si te poate lasa la poarta manastirii.

Si eu voi ajunge duminica,la fel ca in toate celelalte. Poate ne vedem pe acolo :)

Din Tg-Jiu sunt multe mijloace de transport catre Lainici,precum si din Petrosani. Sunt destule trenuri,autocare,microbuze...

Doamne-ajuta!

intr-o situatie disperata, din care nu vedeam iesirea decat prin sinucidere acum 2 ani aproape, am inceput sa tin post (pt prima oara-nu stiu de unde mi-a venit ideea) si dupa o saptamana de post ... SURPRISE : viata mi-a fost schimbata brusc

As mai adauga si moastele Sfantului Irodion,primul staret al manastirii,ucenicul si apoi duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica. Chiar el este cel din avatarul meu: "Luceafarul de la Lainici" :1:

ai citit Jurnalul Fericirii al Parintelui Steinhard?

daca nu ... citeste-l

eu cred ca tocmai atei sunt ceei care il cauta pe Dumnezeu pt faptul ca tot cauta cat mai multe motive pt existenta LUI ,deci clar vb ei sunt insetati dupa EL...GANDUL NU II LASA SUNT IN CONTINUA CAUTARE...
....fiecare din noi la cunoscunt dar nu au dat importanta ,marea majoritate dau importanta abea la greutati,dar niciodata nu i tarziu pt ca Dumnezeu fiind iubirea ne mangaie si ne da putere sa trecem peste probleme.
Eu L-am cunoscut in copilarie era la gradinita si fiind multii copii ,7,dormeam 3 in pat,eu dormeam la picioare si intr-o noapte am simtit in capul meu niste gheare pe care nu am cum sa le uit ,lungi si ascutite care ca mangaiau in cap,m-a luat o frica dar nu puteam sa ma misc si fiind copil nu stiam rugaciunii nu stiam nimic,am zis doar Doamne in mintea mea si asa a disparut acele gheare si am sarit intre fratii mei la mijloc.au trecut multi ani de atunci dar nu pot uita acele gheare si acel sentiment......
si de atunci m-am apropiat de EL foarte mult in sufletul meu,si intradevar ma scapat de multe si din multe daca ar fii sa povestesc viata pana la 28 de ani as scrie romane dar poate pe viitor.....si daca m as mai naste o data tot aceas viata as alege...in gimnaziala tin minte ca in vacanta de vara luam trenul ,ocazii,unde dadeam peste fel si fel de oamenii, si plecam in nordul moldovei la manastirii,simteam ca cineva ma pazeste acum dand timpul inapoi imi dau seama ca numai Dumnezeu ma pazit.
Mergeam de la o manastire la alta noaptea prin padure cu mai multi nimic de zis dar nu imi era frica de loc vream sa ajung pana dimineata la SF.Liturghie uneorii mama nu avea bani sa platesca ternul la toti eu fiind ultimul copil mic,si multe altele...recunos ca in ultima perioada m-am cam departat :17::17::17:
Dumnezeu este in toti numai ca nu toti IL cauta.....

Cand am aflat pe iisus hristos
 

De mic da nu intelegeam mai nimic
ba chiar ma plictiseam sau adormeam bine ca nu eram invatat
cu timpul am auzit mai mult si intelegeam mai bine
adevarata descoperire pt mantuirea sufletului am facuto cand
mam indragostit de o fata colegi de scola
ea era la liceu stand cu ea era si normal sa o iubesc
ea mergand la biserica si eu dupa ea dar recunosc ca si mie imi placea sa merg
cat de cat. Cu timpul mergeam cat mai des si miam dat sema ca eu o fac pt ea
dar acum imi pare bine ca stiu de biserica de vietile sfintilor de icoane de
maica domnului si de indreptarea pacatelor.
Ea este la manastire cu ajutorul lui dunezeu si ma bucur desi inca o mai iubesc
bineinteles ca in acesta prietenie treb sa fie cineva impotriva si cine se putea
decat sora ei f rigida si aproape fara mila
nu sa lasat pana nea indepartat
am uitat sa spun ca sora ei era f invidioasa pe ea ca ave mai multi prieteni is era mai apreciata
deci asa am descoperit pe iisus hristos prin iubirea unei fet

ce frumos! m-a bucurat sa citesc marturiile voastre si as incuraja si pe altii sa vina sa ne impartaseasca si noua cum l-au cunoscut pe Dumnezeu.. la urma urmei ets chiar daca nu realizam deplin, este cel mai important eveniment ,pentru asta am fost creati, nu?

"Caci aceasta este viata vesnica, sa te cunoasca te Tine unicul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis"

apropo de scrieri.. daca revin la intervale si citesc cantarea cantarilor, de fapt toate, le inteleg din ce in ce mai bine, parca mintea se dezleaga de intuneric si se lumineaza si asa vine in suflet bucuria Intalnirii.. inca nu realizam nici ca existam, am aflat asta de curand.. Maica Siluana spunea sa ne oprim si doar sa respiram, sa ne ascultam bataile inimii ,sa ne bucuram, sa realizam cu adevarat ca existam si ca bucuria si fericirea nu stau in "a avea" ci simplu numai in "a fi", pur si simplu.. faceti incercarea! respirati si savurati aceasta fericire de a fi, o taina de care inca nu ne dam seama, un dar atat de ... unde mai pui ca suntem chemati sa devenim Una cu El!

Abia la 33 de ani m-am intors la credinta, dupa ce am fost ateu inversunat toata viata.

De folos mi-au fost marturiile despre minunile Sfintei Fecioare, in special cea de la Fatima, din Portugalia, precum si lecturi despre viata unor Sfinti ai Ordinului Pasionist, in special Sf. Gemma, precum si despre viata Sfintei Theresa de Lisieux si, mai ales, fragmente din scrierile Sfintei Faustina.

Dar, mai presus de scrierile sau vietile sfintilor, ceea ce m-a ajutat sa cred a fost experienta Sfintei Liturghii, care mi s-a dezvaluit treptat, pe parcursul mai multor luni, pana cand, in timpul Liturghiei de Craciun, anul trecut, am acceptat, cu lacrimi si bucurie, adevarul si dragostea Mantuitorului pentru mine si adevaratul meu statut in lume, acela de creatura nevrednica a unui Dumnezeu minunat.

Pentru Ortodoxia - citatul din Scriptura pe care l-ati amintit mai sus este chiar deviza Ordinului Salvatorian, de care apartine biserica mea parohiala :)

in urma unor necazuri am inceput sa-l caut pe dumnezeu si acest lucru sa intamplat la biserica zlatari,sf ciprian din bucuresti.pe mine m-a IMPRESIONAT cartea,viata parintelui gheorghe calciu dumitreasa

da, am citit odata un fragment, oare o gasesc pe net? in acel fragment povestea despre vederea Luminii Necreate care i-a stralucit Parintelui dupa ce a fost batut de tortionari o noapte intreaga la sfarsit i-a spus celui ce l-a batut "Hristos a inviat" iar acela a raspuns Adevarat a inviat! desigur fara sa vrea ,dar Duhul Sfant vorbea prin gura lui si a ramas uimit tortionarul si deodata camera s-a umplut de aceasta Lumina blanda si intelegatoare ,pace nesfarsita, dragoste, liniste fericire inlauntru Lumina, afara Lumina, cateva minute..cand straluceste aceasta lumina esti exact ca Adam in Rai in acele clipe.. Lumina acea este ce este si Dumnezeu ,de fapt este El.. si tasneste din inima, cuprinzand din interior intreaga fiinta facand-o Una cu El, atunci tu esti ce este El,te uiti la tine si te vezi El totodata.. asa a fost mangaiat Parintele.. am sa-i citesc cartea!

nu stiu daca o vei gasii pe net,daca esti din bucuresti o gasesti la libraria sophia.pt mine dupa sf biblie si vietile sfintilor este cea mai buna carte,m-a intarit foarte mult si o recomand tuturor

Un thread pt ceea ce cautam eu, o sa-l citesc cand o sa am timp.

Deschisesem si eu ceva asemanator, insa i-am dat o denumire mai ciudata: ce feedback primiti de la Dumnezeu.