cum si cand L-ati aflat pe Hristos?

[0rtodoxia]

cum si la ce varsta L-ati aflat pe Hristos?
si a doua intrebare, ce scriere v-a miscat , adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet? sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)
pe mine ma misca foarte tare Evanghelia dupa Ioan , acel Capitol despre trimiterea unui Mangaietor, capitolul precedent si cel care ii urmeaza , cand eram mic le citeam in fiecare zi si multa mangaiere aflam..acum are mare efect asupra mea Sfantul Gheron Iosif Isihastul..

eu acum 4 ani l-am aflat pe Hristos.
Am plecat intr-un pelerinaj, mai mult din dorinta de a vedea peisajele din zona manastirilor. Nu eram direct intresat sa vizitez acele manastiri.
Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor. Tot atunci s-a format o legatura intre mine si cea ce a urmat sa imi fie sotie.
De atunci am inceput sa imi pun niste semne de intrebare in legatura cu starea mea (eu la momentul ala eram un rocker rebel pentru o cauza pierduta :)))

[0rtodoxia]

eu L-am aflat din frageda copilarie ca ma lasau ai mei singur acasa si de plictiseala la inceput am invatat sa citesc si la 6 ani citisem deja toata Biblia aproape.. apoi in adolescenta L-am pierdut, m-am indepartat tare de tot ,pana si geografic am ajuns prin Spania.. dar pentru rugaciunile din copilarie cred, cand il rugam ca orice ar fi sa ma aduca inapoi si daca nu vreau eu El sa ma mantuiasca si cu sila.. si mi-a daramat sistematic tot ce eu indrageam in viata pana am ramas singur si gol pe o gramada de gunoi .. atunci am izbucnit si am plans si El m-a mangaiat cum rar am trait.. la modul simtit.. apropo de asta, nu stiu si nu inteleg cum pot sa fie unii oameni atei.. ei nu plang? ei nu-L va in clipele alea in inima, ca tipa mai, toata fiinta si-L vede de-a dreptul.. in momentele alea de cainta, intelegi Totul..

[0rtodoxia]

cred ca El ne lasa sa ratacim pana ne saturam si de atata departare ne rupem in interior .. ne lasa adica sa cotrobaim prin ale iadului ca sa vedem ce urat, ce rece si ce intunecata si groaznica este existenta si viata fara El.. apoi cand regretam, ne da o petrecere in inima, taie vitelul cel gras si parca El insusi se pocaieste , te intelege, nu te acuza de nimic, doare te iubeste si te mangaie... dar majoritatea dintre noi mai intai cadem si ratacim.. putini se nasc crestini si o tin asa toata viata..

[colaps]

La mine, trebuie să zic, a fost mai mult spontan. Nu pot să spun că m-a influențat vreun Sfânt, vreo scriere sau vreo împrejurare.

Pe vremea aceea eram conștient de Dumnezeu, nu Îl negam, dar nici nu făceam mai mult. Eram adâncit în mreaja deșertăciunilor și a nepăsării, într-o stare de apatie și ignoranță. Rătăceam și nu făceam nimic util cu viața mea.

Apoi dintr-o dată, într-o zi când mă sculasem din somn, am simțit o „vorb㔠puternică în inima mea. Parcă spunea tare „Gata! Ți-a ajuns! Trezește-te!”, așa cu o intensitate mare. Asta așa într-o zi oarecare. Acel moment m-a făcut să conștientizez că trăiam într-o minciună spurcată și că trebuie să mă schimb complet, să renunț la viața veche și să-L descopăr pe Hristos.

Pe atunci eram și eu roacăr rebel cu tricou cu cap de mort și nu mai știu eu ce porcării. Pe scurt, îmi iroseam viața.

[windorin]

În prealabil postat de 0rtodoxia

Ce scriere v-a miscat, adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet?
sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)

Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.

Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.

Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.

Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.

"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.

Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".

Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de windorin

Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile. Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.

Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.

Mereu imi spune parintele: "Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.

Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.

"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.

Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".

Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.

vulpea si strugurii.. ca sa ne indreptatim ,suntem in stare sa ciorbim toate..unu zice ca mai bine te rogi "deloc" ca e mai smerit si placut lyui Dumnezeu..aici de la intrebarea ce v-a miscat, ca nu am intrebat ce tramvai iau ca sa ajung la mall, ci ce v-a miscat si cand l-ati cunoscut pe Hristos.. si auzi raspuns! ca am intrebat inselat fiind si in cautare de stari.. mai windorin, tu stii cand si de ce primesc Sfintii starile alea? caci si-au vazut starea mah, alea sunt o mangaiere cand omul se vede unde si cum este, nu sunt altceva.. de fapt asta e si viata vesnica.. Dumnezeu este Mantuitorul nostru, iar noi stim de unde ne-a scos.. e greu sa-ti explic, trebuie sa traiesti tu.. nici nu se mai pune problema de mandrie mah cand omul stie unde se afla.. vede si se smereste, plange, se surpa inspre iad, inspre interior..Dumnezeu ne insoteste in aceasta moarte, nu o opreste ci ne insoteste, atentie, mila ,adica starile acelea ale sfintilor vin pe fondul urmator.. omul vede unde este, se vede rupt de Dumnezeu definitiv, stie ca nu se mai poate intoarce, se lasa batut si plange cazand.. aici cand orice speranta se naruie, apare mangaierea, straluceste Lumina si scoate pe om din starea de parasire dar nu si de surpare.. el cade in continuare dar se vede iubit chiar si in caderea adica in ticalosia lui.. cade in uimire apoi, contemplatie iar Dumnezeu se poate revela unui astfel de suf;et asa cum este El caci nu se mai pune problema de mandrie.. asa ca da, e smerit sa nu ravnesti la stari, dar daca nu le ai este si semn ca nu te-ai trezit .. caci si la Iisus a venit un inger sa-L intareasca.. in acea durere..dar noi nesimtiti sau iertati-ma ,in special eu, nesimtii cum sunt, suntem, ce sa simtim? ca El e acolo.. dar mintea care se bizuie pe ea insasi cum sa fie manata de Duhul Sfant?crede-ma Widorin ca omul care nu L-a simtit pe Dumnezeu in splendoarea Lui , acela nu e SFANT, mai.. e un parinte caldicel, cel mult..ia citeste viata Sf Onufrie sau a Sf marcu de la muntele fracesc, sau Maria Egipteanca.. aceia sunt sfinti mai,care au Duh Sfant, iar cine are Duh Sfant ii canta ingerii in inima,acela nu poate spune, multumesc Doamne ca nu Te simt.. decat daca e ipocrit, caci cine a gustat harul nu mai poate trai fara El..cine nu.. mai indrazneste sa se si laude cu lipsa lui cea de moarte.. sa luam aminte.. suntem facuti pentru fericire.. spune asta duhovncului tau ca iposcrizia vulpii cu strugurii este peste tot..si inca ceva.. daca tu nu ai o stare buna , nu te astepta ca prin duhovnic sa-ti vb Duhul Sfant ci crede-ma ca vorbeste mai mult vrajmasul si pe multi ii opreste.. ca nici ei nu intra si nici pe altii nu-i lasa.. nu ravni stari, repet, dar e imposibil sa nu vina daca te nevoiesti ortodox..

[Raoul]

În prealabil postat de mihai07

Ce m-a miscat pe mine: o sluja de seara la Lainici, facuta la lumina lumanarilor.

Tot manastirea Lainici m-a adus si pe mine mai aproape de Dumnezeu! Cu adevarat este un loc minunat,un colt de Rai! Mereu merg acolo la Sfanta Liturghie,in fiecare duminica. Altundeva nu pot merge,nimic nu ma atrage ca acel loc. Poate ca asa m-am obisnuit eu,ca ii cunosc pe preoti si pe calugari,ca sunt familiarizat cu toata incinta manastirii,nu stiu... dar in mod cert nicaieri nu-i ca acolo! In rest,ma aseman oarecum cu al doilea mesaj al lui Ortodoxia. Si anume cand eram mic eram mai credincios,fusesem invatat sa ma rog puin,ma si spovedisem si impartasisem de 2-3 ori,dar apoi pauza. Bine,credinta mi-a ramas,adica acel graute n-a pierit. Aparent credeam in Dumnezeu,ma rugam seara,ma inchinam cand treceam pe langa biserici,dar atat. Sa merg la slujbe,sa ma spovedesc,sa postesc... nici pomeneala! Doar acum vreo 5 ani cand am ajuns la Lainici si ma mustra constiinta sa ma spovedesc de toate pacatele cumplite ce ma ardeau mi-am gasit linistea. Si de atunci am ramas fidel acelei manastiri,acelor duhovnici etc.

Carti care sa ma fi impresionat... nu-mi vin in minte. Toate au bogatii duhovnicesti in ele,in fiecare te regasesti in vreun fel. Sfintele Evanghelii insa sunt foarte hranitoare si linistitoare dar foarte mult mi-a placut si Cartea lui Tobit din Vechiul Testament.

[Rodica50]

În prealabil postat de 0rtodoxia

cum si la ce varsta L-ati aflat pe Hristos?
si a doua intrebare, ce scriere v-a miscat , adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet? sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)
pe mine ma misca foarte tare Evanghelia dupa Ioan , acel Capitol despre trimiterea unui Mangaietor, capitolul precedent si cel care ii urmeaza , cand eram mic le citeam in fiecare zi si multa mangaiere aflam..acum are mare efect asupra mea Sfantul Gheron Iosif Isihastul..

Lansezi teme si cand omul iti raspunde cu bunacuviinta, il jignesti. Ti se pare corect?Suntem aici sa ne respectam opiniile.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de Rodica50

Lansezi teme si cand omul iti raspunde cu bunacuviinta, il jignesti. Ti se pare corect?Suntem aici sa ne respectam opiniile.

atunci respecta-le si tu pe ale mele chiar daca iti par nu stiu cum,corect:)