Cuvant pentru atei
 

Ma gandesc ca fiecare dintre noi are un cuvant bun de spus ateilor. Nu din Biblie, pentru ca am vorbi pe alta limba ateilor ci din istorie si din propriile trairi.
Si ma gandesc ca e bine sa incepem cu inceputul. Inceputul trebuie sa fie pe limba lor nu pe a noastra.
Ei cred in omul preistoric, omul din vechime, care nu are nimic cu religia ci este produs al evolutiei speciilor.
Noi trebuie sa dovedim ca a existat religia chiar si la acel om. Ca acel om din vechime a fost religios. Acceptand asta vor trebuie sa accepte Puterea Divina, pe Dumnezeu. Trebuie sa le spunem pe limba lor, a ateilor, ca omul a fost om dintru inceput, si ca el a fost creat de Dumnezeu. Eu cred ca acesta este inceputul de la care trebuie pornit o discutie cu ateul. Dupa ce lamurim asta, putem discuta alte aspecte ale credintei.

1. Omul preistoric religios creat de Dumnezeu

``Dacă paleantropii sunt consideraţi drept „oameni compleţi" urmează că ei posedau de asemenea un anumit număr de credinţe şi practicau anumite rituri. Căci, aşa cum am reamintit, experienţa sacrului constituie un element în structura conştiinţei.
Cu alte cuvinte, dacă se pune problema „religiozităţii" sau a „nonreligiozităţii" oamenilor preistorici, susţinătorilor „non-religiozităţii" le revine sarcina să aducă dovezi în sprijinul ipotezei lor. E probabil că teoria „nonreligiozităţii" paleantropilor s-a impus în vremea evoluţionismului, când tocmai se descopereau analogiile cu primatele.
Dar e vorba de o neînţelegere, deoarece, în acest caz, ceea ce contează nu este structura anatomo- osteologică a paleantropilor (similară, desigur, celei a primatelor), ci operele lor; şi acestea demonstrează activitatea unei inteligenţe care nu poate fi definită astfel decât „omenească".
Dar dacă s-a căzut de acord, astăzi, asupra faptului că paleantropii aveau o „religie", este greu, dacă nu practic imposibil, de a preciza care era conţinutul acesteia. Totuşi, cercetătorii n-au dezarmat; căci rămâne un anumit număr de „documente-martor" asupra vieţii paleantropilor, şi se speră, într-o zi, să se reuşească a se descifra semnificaţia lor
religioasă. ``
Mircea Eliade - Istoria religiilor

Si daca este sa gandim logic si corect atunci trebuie sa admitem ca omul prin constiinta are si experienta sacra. Adica constiinta ii pune intrebari interioare de genul: exista putere divina? Pentru ca trebuie sa admitem ca omul se deosebeste de primate tocmai prin constiinta. Si aceasta constiinta, ratiune, este specific umana. Inteligenta umana este unica si nu poate transcede din nimic altceva.
Nu trebuie sa desconsideram insasi omul, admitand ca inteligenta umana, constiinta, ratiunea, evolueaza din primate. Pentru ca mi se pare absolut imposibil. S-au facut analogii cu privire la anatomia si fiziologia omului cu alte primate dar constiinta si ratiunea nu poate fi comparata cu nimic. Deci logic omul a fost dintru inceput om. Si daca a fost dintru inceput om atunci el nu a aparut subit, din neant, ci a fost creat. Iar Cel care a creat o fiinta atat de perfecta si in interiorul lui si in exterior ca si chip, cu ratiune si judecata si constiinta atunci acesta nu poate fi decat ceva Atotputernic. Acesta oamenii il numesc Dumnezeu. Este Dumnezeul nostru adevaratul Dumnezeu? Dar sunt ei mai multi? E Unul singur, si este Unic. Dumnezeu este Adevarat , Dumnezeu este creatorul omului chiar daca francezii il numesc Dieu, englezii God si romanii Dumnezeu.
Ei bine, tot ceea ce a facut omul de cand exista pe pamant demonstreaza existenta lui Dumnezeu.

``Credintele si ideile omului nu sunt fosilizabile.`` Mircea Eliade. Daca am gasit arheologic un schelet uman datat din anul cutare asta nu inseamna ca omul respectiv nu a avut credinta in Dumnezeu.

Sa luam de pilda inmormantarile.
Pe tot cuprinsul globului, ritualul inmormantarii exista si a existat dintotdeauna de cand exista omul. Si acest ritual este insotit de diverse obiecte, moduri si fapte care ne arata o credinta. Credinta in viata de dincolo de moarte. Putem sa luam exemplu un ritual de inmormantare de oriunde si din orice timp, de la orice popor, si vom gasi clar credinta in viata de dincolo de moarte: defunct ingropat cu obiecte personale, pentru a le folosi in viata de dincolo, pozitia defunctului in mormant, culori, vesminte, etc.

``Problema este importantă; prezenţa unor asemenea obiecte presupune nu numai credinţa
într-o supravieţuire personală, ci şi certitudinea că defunctul îşi continuă activitatea specifică într-o altă lume. Idei similare sunt din abundenţa atestate la diverse niveluri de cultură.`` Mircea Eliade

Iata ca omul a fost credincios de la inceput de cand Dumnezeu l-a creat.
Sa nu uitam ca tot ceea ce stim, ca stiinta, in ceea ce priveste omul dintru inceput se datoreaza modului de interpretare a omului de astazi. A cercetat oseminte si a presupus.
Nimic, daca este sa privim logic, nu ne spune ca nu ar fi existat credinta in Dumnezeu, ci dimpotriva totul ne spune ca a existat credinta in Dumnezeu. De ce sa o negam noi astazi? Pentru ca vrem sa ne simtim eliberati? De ce anume? cine ne tine in chingi decat doar propriile noastre idei? sau pentru ca cineva ne serveste teoria eliberarii?
Dar suntem liberi sub cerul asta, suntem liberi sub ochii lui Dumnezeu.

Deci intrebarea esentiala pentru un ateu: exista sau nu Dumnezeu? acum o adresez ateului. Tu ateule esti urmasul primului om, care a avut dintru inceput constiinta, ratiune si inteligenta si care s-a deosebit de restul primatelor tocmai prin aceasta. Constiinta umana care este unica si specific omului si nu transcede din nici un alt animal sau primat sau ce vrei tu sa crezi. Esti urmasul primului om care a avut o credinta, niste obiceiuri, niste ritualuri, o viata inchinata lui Dumnezeu.

Eu as recomanda,cu titlu informativ, un articol: Omul fara Hristos

Frumos articolul. Multumesc Scotsman
Dar oare ateul il intelege?
Cred ca ar fi binevenit aici sa incercam sa discutam pe marginea acestui articol minunat.
Iata un citat din cuprins.

``In fata lui Dumnezeu, valoarea omului este aceeasi pe care a avut-o cand a fost creat. El este tot chipul lui Dumnezeu, oricat de jos ar cadea. Dar aceasta valoare o are pentru ca i-a atribuit-o Dumnezeu. De aceea, cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu nu cunosc nici valoarea omului. "Ideea de om nu poate fi constituita decat prin ideea de Dumnezeu" - zice N. Berdiaev. Dar legatura dintre om si Dumnezeu se evidentiaza si invers: "a vorbi despre om inseamna a vorbi despre Dumnezeu" - spune acelasi filosof, fiindca in om se reveleaza Dumnezeu ca iubire.``

In fata lui Dumnezeu, valoarea omului este aceeasi pe care a avut-o cand a fost creat. O fraza care spune multe. Iata ca omul creat de Dumnezeu are valoare si este aceeasi. De noi depinde sa ne pastram valoarea proprie sau sa ne-o anulam prin respingerea ei.
oare ateul isi respinge propria valoare? Vrea el asta?

Din acelasi articol:
``Confuzia dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna, dintre frumos si urat, dintre muzica si zgomot, dintre opere de arta sau cultura si Kitsch, dintre moralitate si imoralitate, generate de indiferenta fata de Persoana lui Hristos, a dus la rasturnarea scarii valorilor. De aceea, sfantul este desconsiderat, iar star-ul, chiar daca este imoral, este idolatrizat. Dar prin aceasta omul se injoseste pe sine insusi, fiindca daca viata traita in sfintenie nu mai constituie un tel atractiv si superior, atunci omul si-a tradat destinul; daca omul prefera ceea ce este marunt si trecator in locul maretiei si vesniciei, a ales starea si conditia animalului si s-a descalificat! " Caci doua rele a facut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au parasit si si-au sapat fantani sparte, care nu pot tine apa " (Ier. 2, 13).``

Este ateul omul care si-a tradat destinul?
sa cautam sa intelegem ateul si astfel sa putem vorbi cu el.

Sunt multi oameni care cred in notiunea de ,,liber arbitru".Personal am o alta opinie,dpdv al confesiunii din care fac parte,dar incerc,pe cat posibil,sa respect alegerea fiecaruia.Constient fiind de aceste aspecte am incadrat acel frumos articol la categoria ,,cu titlu informativ".Lecturarea lui cu atentie ar fi o conditie esentiala dar asta ramine la aprecierea fiecaruia.

,,Umbla despre ei vorba ca ar fi athei, stiti - dar, de fapt athei nu exista.
Si vrajmasul crede si tremura, numai sa nu faca binele!
Nu este om care sa nu creada in Dumnezeu, nu exista nici o faptura rationala pe pamant care sa nu tanjeasca din toata inima ei dupa viata.
Cu totii vrem sa traim vesnic, tanjim din toata inima dupa iubirea absoluta.
Si daca este iubire, sa nu se schimbe.
Sa dainuie vesnic".

Parintele Tadei de la manastirea Vitovnita.

De acord Simona.
Dar ei totusi spun: eu nu cred in Dumnezeu , sunt ateu, avand diverse teorii, uneori proprii si surprinzatoare prin imaginatie despre insasi existenta lui.
De remarcat ca resping toate trimiterile la Biblie considerandu-le povesti. Astfel m-am gandit ca trebuie sa incepem cu inceputul. Cu ceea ce exista faptic care arata clar ca exista Dumnezeu. Ceva ce ei nu pot contesta oricat ar vrea.

``Avem de-a face cu un nou tip antropologic care seamana tot mai putin cu tipul antropologic crestin. in postmodernism, noul tip antropologic se contureaza conform cerintelor zilei, transmise prin mass-media si nu in functie de Adevarul revelat. Noul tip antropologic refuza obligatiile, credinciosia, responsabilitatea, si tocmai prin refuzul acestora perturba armonia in societate si provoaca suferinta in vietile semenilor. Omul postmodern nu mai are constiinta pacatoseniei, a vinovatiei fiindca nu se simte responsabil fata de Dumnezeu si fata de semeni, asa incat pacatul este perceput in societatea postmoderna ca fapta indiferenta, daca nu ca virtute.``
din acelasi articol postat de Scotsman.

Deci multi se departeaza tot mai mult de omul crestin. Si ar trebui ca ateul sa stie ca omul, dintotdeauna a fost credincios. Dintotdeauna a crezut in Puterea Divina. Pentru om dintotdeauna a existat Dumnezeu. Si astazi in postmodernism unii incearca sa nege ceea ce exista dintotdeauna.

Adevarat. Liberul arbitru si respectarea alegerii fiecaruia.
Dar sa nu uitam ca liberul arbitru depinde de informatiile ce le primeste, de mesajul omului de langa el. Chiar si inconsient. Omul este liber sa aleaga, dar este total dependent de informatia ce o primeste. ca fara informatie nu poti alege. Si daca informatiile sunt false si eronate atunci si alegerea este gresita.
Multi atei , sunt atei pentru ca au informatii gresite sau prost intelese.

Era un citat pentru ei!
Mi se pare foarte buna abordarea ta. Nu de mult, povesteam cu cineva despre acest subiect.
Si asa cum bine stim cu toti, fiecare om, dar absolut fiecare om cand este pus in fata unei intamplari ce depaseste puterea omului spune invariabil:

DOAMNE AJUTA!

Nu vad scopul acestui fir.
Nu putem convinge pe cineva sa-si schimbe opinia, simtirea, ideile.
Asta se poate intampla in alt mod, mai mult sau mai putin neasteptat.
Poate chiar Dumnezeu sa li se arate la un momenta dat si sa-i faca sa inteleaga.
Problema lor este ca nu l-au gasit pe Dumnezeu, sau nu-l percep asa cum ziceti/vreti voi. Mai mult decat atat: poate ca ei chiar cred in El, dar nu in modul in care este totul scris si organizat de oameni, pe pamant: biserica institutie (asa cum este ea azi), preoti, reguli, scrieri etc.
Exista lucruri pe care ei si chiar multi credinciosi nu le inteleg, sau le vad/simt altfel.
Nu stiu cum l-a descoprit fiecare din voi pe Dumnezeu, cat de devreme, sau usor, sau dimpotriva.
Dar de ce trebuie sa fortati si sa impuneti idei si sentimente ale voastre.
Mai sus da cineva o lectie tare asupra creatiei omului Dumnezeu vs. Natura.
Ce rost are asta?
Ce rost are sa distrugeti scoala, stiinta si etc. sa puneti in antagonism doua lucruri care sunt de fapt impreuna?
Fara Dumnezeu nimic nu este, asa cum il percepe fiecare. Dar voi nu pricepeti asta.
Vorbiti de liberul arbitru, cand voi insiva va subordonati unor reguli in credinta si nu acceptati alte variante.
Am inteles ca pentru voi liberul arbitru, si inca ziceti ca este de la Dumnezeu: ori credinta extrema, ori nici un fel de credinta si mai ales ca noi putem, avem puterea sa alegem. Ori nu este asa. Noi nu putem alege. Totul este de la Dumnezeu, dar depinde cum percepem noi.
Nu mai continui. Nu sunt nici eu mai grozava, dar desi crestina, ortodoxa, ma simt si eu aici adeseori chinuita de ideile voastre.
Mai zilele trecute, pe un alt fir, m-a facut praf (la figurat) o postare cum ca toate greutatile noastre, munca, familie, etc. sunt doar aparente si ni le facem noi, ca sa nu ne dedicam total credintei.
Cand eu explicam cat este de greu sa te imparti intre ele, sa dai fiecaruia partea cuvenita si sa si rezisti tu insusti trupeste si sufleteste.

Credinta este grea, este chiar o povara, pe care insa ti-o asumi si o duci pentru ca asa vrei / simti. Nu este un parfum de tei. Implica eforturi, retineri, abstinente, chiar a fi ne-om, sa te desparti de familie, de prieteni, de pasiunile tale, sa dai din timpul tau, sa nu mananci, sa nu aia, sa nu aia. Cine poate mult este f. bine pentru el, cine poate mai putin sa ne bucuram si pentru el si sa-l ajutam, dar mai ales sa-l respectam.

Intr-adevar nu putem schimba nici opinii, nici simtirea si nici ideile
Doar Dumnezeu o poate face!
Dar te intreb eu, nu crezi ca poate si prin acest thread Dumnezeu lucreaza?
Foarte nedumerita sunt de atitudinea aceasta, nu ma refer doar la a ta, cand este vorba de a pune degetul pe rana - nu exista sa nu fie intodeauna un alt mod si nu asta mai bun!
Sincer ma depaseste complect!!!
Pai daca ortodocsii nu iau atitudine, atunci cine?
Si daca nu pe forum, atunci unde?
Ma refer la atitudinea civica colectiva - asta ca sa nu generez discuti...:1:

Simona, multi atei atunci cand ies din situatii fara iesire pun asta pe seama hazardului si norocului. Mercur retrograd si luna nu stiu cum si astfel a favorizat norocul.
Ceea ce este paradoxal este faptul ca niste oameni zicese culti si inteligenti, resping trecutul care vorbeste despre om si accepta idei supranaturale si de-a dreptul frivole. A crede ca personalitatea unui om este influentata de pozitia astrilor pe cer in loc sa vada si sa inteleaga ca personalitatea omului este expresia caracteristicilor genetice de la stramosii sai precum si raspunsurile la conditionarile exterioare, cum altceva poate fi decat gandire firvola si chiar imatura?

Deci ei nu pot crede ca dobandesc la nastere o fire umana , asa decazuta, de la Adam dupa caderea in pacat, respingand astfel insasi transmiterea ereditara, dar cred, ca daca soarele, luna sau astrii se plimba pe cer pot sa ii influenteze pe ei si atitudinea lor. Oricat ar vrea cineva sa respinga ideea lantului neintrerupt de la Adam si pana la el insusi nu o poate face. pentru ca omul are o origine. Si originea omului este Adam. Adam omul creat de Dumnezeu.

Omul este influentat de factori exteriori in modelarea personalitatii dobandite de la parintii sai. Daca factorii exteriori sunt rai, atunci si personalitatea sa devine rea.
Familia crestina isi modeleaza copilul in spirit crestin, familia necrestina in spirit necrestin. Suntem responsabili de ateii nostri. Eu asa inclin sa cred.

Primul om care a avut o credinta, nu a crezut in Dumnezeu.
El s-a inchinat fortelor naturii si animalelor de prada.

Ai dreptate! Crede-ma zilnic ma lovesc de asta!
Da, suntem responsabili de ,,atei" nostri si de toti semeni cu care venim in contact.
Dumnezeu sa le lumineze mintile, asa cum mi-a luminat si mie!
Keep going...
Doamne ajuta!

Primul om care a avut o credinta, a crezut in Dumnezeu!
Dar nu a mai facut ascultare!!!!
Restul, inchinarea la fortele naturii si a animalelor de prada a venit aproape imediat dupa neascultare!

Bineinteles ca omul primitiv,precum cei care au trait la Lascaux,se raportau la divinitate,dar in felul lor.Noi ii consideram primitivi din perspectiva actualei situatii de fapt,la fel cum si noi vom fi considerati la fel de cei care vor trai cu mult dupa noi.Prin urmare primitivismul lor este relativ,intrucat ei nu erau considerati asa conform standardelor aplicabile in vremea lor dar sunt considerati asa,logic,din perspectiva unei societati avansate.Problema ar fi:cat de primitivi erau conform epocii lor,stiut fiind faptul ca un aspect isi poate pierde din relevanta daca il analizezi complet izolat de matricea in care s-a dezvoltat.

Credintele lor religioase reflectau,in esenta,propria lor raportare la divinitate,conform propriei lor intelegeri.Din moment ce intelegerea umana aprofundeaza prin revelare treptata(toata istoria demonstreaza acest aspect)este de preferat ca acele credinte sa fie privite in contextul lor si in interdependenta cu ce a urmat.Nu trebuie analizate izolat.De exemplu,cine studiaza Biblia,fie si axat pe profeti,va observa ca exista o intelegere graduala si o aprofundare pe etape.Ideile si credintele religioase au propriul lor mecanism de intelegere a divinitatii care nu este static,ci sufera diferite modificari sau confirmari pe parcursul timpului,sub influenta diversilor factori,externi sau interni.

Pe scurt:Cro-Magnon avea o perceptie a divinitatii dintr-un anumit punct de vedere.Comparativ cu ce a urmat pare primitiv cu conditia sa-i eludam etapa de dezvoltare.Daca facem abstractie de logica analizei s-ar putea chiar sa gasim scrieri religioase de anvergura la Rahan :)

Draga Sophia
Nici nu este indicat sa incercam sa convingem. Ar fi total gresit. Trebuie sa ii acceptam si sa discutam cu ei. Acesta este adevartul respect aratat lor. A respecta liberul arbitru nu inseamna a nu vorbi cu ei despre liberul arbitru. Din contra. Ei tin in mana dreapta stiinta. Dar noi ortodocsii tinem in mana dreapta credinta si in mana stanga stiinta. Si asa mi se pare si normal.
Credinta este Dumnezeu care a creat omul si stiinta este cea creata de om. Este o legatura extraordinara aceasta si cineva a dorit cu tot dinadinsul sa o intrerupa. Motivele se subanteleg.
Draga Sophia
Nici nu trebuie sa impunem ateilor nimic. trebuie sa le aratam prin stiinta ce este credinta. Problema preceptelor, legilor, organizarii trebuie mult mai tarziu discutata. Nu impusa ci discutata. dar mai tarziu cand probleme importante sunt lamurite: existenta lui Dumnezeu, omul creat de Dumnezeu, omul profund religios dintru inceput si cu continuitate in credinta. Dupa ce lamurim impreuna prin discutii aceste probleme putem sa discutam credinta. Cum este ea impartita? de ce este impartita? care este drumul credintei adevarate? si cum sa il parcurgem. Si asta gandindu-ne la tot spectrul religios de pe pamant. Gandindu-ne la toti oamenii care au trait , care traiesc si care vor mai trai in orice colt al pamantului. Pentru ca astea sunt multe intrebari, am vazut la atei, la care ei nu au raspuns.
Si noi oamenii credinciosi trebuie sa le dam raspunsuri. Si asta cu voia lui Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu ne doreste stiutori in credinta, mergatori spre credinta, spre mantuire. Si prin tacere nu facem nimic. Prin tacere si ignorare nu ajutam omul de langa noi care este de multe ori deprimat, debusolat si fara credinta.
Draga Sophia
Nu erau cuvintele mele lectie tare. Insasi stiinta, istoria ne da lectii. Noi doar sa invatam.
Vezi tu de pilda noi descoperim intr-un santier arheologic multe. Si presupunem multe. Dar un singur lucru nu vrem sa presupunem. Ca omul acela care a trait acolo, atunci ,a avut ritualuri, credinte care demonstreaza ca a crezut in Dumnezeu. Un mormant presupune un ritual, o credinta. Un vas presupune un ritual o credinta. Vasul poate fi folosit la baut apa dar mai poate fi folosit la un ritual religios. Totul este sa acordam intreg spectrul de presupuneri daca vrem sa fim corecti.
Draga Sophia in legatura cu alegerea proprie
Da, avem credinta, invataturile, inaintasii si ne avem pe noi cu liberul arbitru. Singuri decidem sa fim credinciosi si sa traim in sanul Bisericii sau sa nu fim credinciosi si sa traim in afara ei. Aici este alegerea. Toate sunt date de la Dumnezeu inclusiv libertatea de a alege.
Draga Sophia
Credinta poate fi o povara?
Crestinul adevarat este cheia in sanul familiei sale. El stie cel mai bine familia sa si stie sa modeleze si sa aduca totul la credinta. Si atunci credinta nu mai este o povara. Iar ideea de infranare si renuntari tine de constiinta si propria gandire.
Exemplu: Atunci cand realizezi ca in stomac painea se descompune in elementele de baza, glucide, lipide, zaharuri si sunt absorbite de organism la fel ca si prajitura si ca in interior corpul uman nu distinge prajitura de paine decat in cantitatea de zaharuri de pilda vei intelege ca totul se rezuma la gusturi si simturi , deci la pofte trupesti.
Astfel realizezi ca nu are nici o importanta ca mananci paine sau mananci prajituri ca in organism la fel sunt descompuse in aceleasi elemente de baza. Totul este sa mananci rational. Iata postul un mijloc rational de existenta si nu un chin si o infranare dureroasa.
Putem vorbi astfel de pasiuni, de dorinte, de multe. Totul sta in mintea noastra.
Da, diavolul lucreaza la nivelul mintii si al gandurilor.
Exista trei feluri de ganduri: de la tine insuti, de la Dumnezeu si de la diavol. Trebuie sa invatam sa le discernem. Si asta cu ajutorul duhovnicului si cu pastrarea unei minti limpezi.
Acest post al meu este pentru tine Sophia nu pentru atei ca ei inca nu cred in multe

Foarte tare!
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu, chiar daca erau atat de departe de tehnologia ,,avansata'' a zilelor noastre?
Si cat de primitivi pot fi primi oameni cand erau cu mult mai aproape de Dumnezeu cand traiau sute si sute de ani din cauza curatiei lor, iar noi abia mai atingem suta?
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Vedeti cat de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi?
Asa rataciti si vai de capul nostru, El s-a indurat sa ne scurteze zilele!
Ca zau, eu una nu asi vrea sa traiesc sub nici o forma vreo 900 de ani sub un regim sau altul...:1:

Nu era nevoie sa mai arati inca o data ca habar n-ai ce inseamna ateismul. De unde pana unde ateii folosesc argumentatii astrologice? Intra pe un sait ateist si ai sa vezi ca religia intra la capitolul bazaconii impreuna cu astrologia. Asta e limita la care ati ajuns incercand sa discreditati ateismul?

Animalele au si ele gradul lor de inteligenta. Evident, crestinul perfect trebuie sa le fie superior cu orice pret si prefera sa le desconsidere. Mai studiati baieti, mai studiati! Dpdv evolutiv au existat perioade in care oamenii n-au crezut in supranatural si perioade in care au crezut. Asta nu inseamna nimic altceva decat ca zeitatile sunt inventii ale mintii primitive. O minte care n-a gasit alt raspuns, nici nu avea cum la cat de primitiva era, la intrebarile destul de dificile despre natura, decat religia. Orice se justifica prin voia divina. Acum, intr-o era mai stiintifica, nimic nu se mai justifica prin supranatural. In sfarsit am gasit metoda care ne da raspunsurile de care avem nevoie. Pacat ca intre timp am pierdut mai bine de un mileniu in evul intunecat al religiei. Cat despre faptul ca stramosii mei s-au inselat, ei bine lumea mai si evolueaza si nu vad motivul pentru care ar trebui sa persistam in greseala antica. Daca ne uitam putin in istorie sau Biblie, probabil avem stramosi criminali, violatori, traficanti de carne vie samd. De ce sa nu evoluam?

Draga Dumitru
Primul om care a avut o credinta a crezut in Dumnezeu. El s-a inchinat unei forte supreme, divine, lui Dumnezeu, care se manifesta, conform nivelului lor de credinta, prin fortele naturii. Legatura omului cu animalul era sub forma de vanator si vanat. Iar vanatul era de multe ori adus ofranda lui Dumnezeu. Faci o greseala fundamentala . inchinarea nu era in fata animalului ci la Dumnezeu iar animalul reprezenta o simbolistica.

``experienţa extatică în sine, ca fenomen originar, este constitutivă condiţiei umane; nu ne putem imagina o epocă în care omul nu a avut vise, ori vise-în-stare-de trezie şi
nu intra în „transă", pierdere a conştiinţei interpretată ca o călătorie a sufletului în lumea de dincolo. Ceea ce se modifică şi se schimbă în diversele forme de cultură şi de religie este interpretarea şi valorizarea experienţei extatice, întrucât universul spiritual al oamenilor din paleolitic era dominat de raporturile de ordin „mistic" dintre om şi animal. `` Mircea Eliade Istoria religiilor

Sa nu uiti ca asa este si astazi. Oameni care intra in moarte clinica si isi revin de pilda. Si mai sus, Sfintii nostri Parinti care au avut experiente extatice extraordinare in legatura cu Dumnezeu , cu Sfintii Apostoli, cu Iisus Hristos si Fecioara Maria.
Daca cauti in Sfanta Scriptura ai sa gasesti nenumarate exemple de interventie a lui Dumnezeu prin intermediul fortelor naturii. Asta nu inseamna ca omul se inchina fortelor naturii, ci lui Dumnezeu. Daca sacrificau miei asta nu inseamna ca se inchina animalului ci lui Iisus Hristos.

``Importanţa unei idei religioase arhaice este confirmată, de asemenea, de capacitatea sa de a „supravieţui" în epocile ulterioare.`` Istoria religiilor Mircea Eliade

Iezechiel Cap. 37
``1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti,
2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot.
3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta".
4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia.
6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa.
8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele.
9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!"
10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.``

Iata credinta strabatuta pana astazi. La Dumnezeu orice este posibil. Nenumarate oase au fost gasite intregi , chiar si de animal, in diverse pesteri, puse in anumite forme, probabil cu un anumit ritual care ne spune clar multe despre credinta in Dumnezeu chiar si asa cum este aratat de Iezechiel.
Asta confirma mai mult decat oricand ca omul dintotdeauna a crezut in Dumnezeu. Doar astazi in postmodernism s-a semetit. Fara baza si fara discernamant dand la o parte istoria omenirii intregi in credinta.

Dobrin7m - din nou aceeasi greseala
Liberul arbitru nu inseamna a fi sau nu in biserica.
Eu nu cred ca Dumnezeu a lasat liberul arbitru. Asa ceva nu exista in credinta.
Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.
Un credincios nu are aceasta putere. El este condus de credinta.
Dar, ceea ce spun si cred/simt eu, iar multi nu, este ca pot exista mai multe grade de credinta.
Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.

Ba da, credinta este o povara, asa cum am spus luata in mod constient.
Tu spui de pofte trupesti.
Dai exemplul cu painea si prajitura. Pentru fiecare organism conteaza acea cantitate de substante care se afla in alimente. Unul nu are nevoie de ele, nu-i plac, altul are nevoie in cantitate mai mare pentru ca le pierde mai usor.
Postul este o infranare, dar nu rationala, pentru ca exclude total anumite elemente de care are nevoie omul si il pune sa manance in surplus altele.
Nu mananci lapte si branza, dar te umfli cu paine si gem si cartofi prajiti.
Cat de rational este asta?
O simti de ex. atunci cand faci o criza de spasmofilie si vine medicul sa-ti faca injectii cu calciu.
Si nu e vorba numai de postul alimentar ci de tot. Te stradui sa faci ceea ce spun oamenii ca inseamna credinta, regulile lor, sa fii in acelasi timp si om si sotie si mama si sa lucrezi si sa ai prieteni.
Ori asta este f.greu. Daca te duci la biserica nu mai esti cu familia, cu prietenii, nu te mai duci la serviciu si invers. Nu mai dormi, nu mai citesti, nu mai scrii, nu mai pictezi, sau cosi, sau te plimbi asa cum ti-ai dori ca om. Nu mai poti fi a sotului/sotiei, nu mai poti face copii, etc.
Daca postesti alimentar nu mai ai putere la munca, nu mai poti iesi cu prietenii la o prajitura, nu poti sa-ti sarbatoresti ceva.
Intr-un cuvant ori esti om si ai familie si serviciu, ori esti cu Dumnezeu in fiecare secunda si atunci stai la manastire.
Si atunci faci slalom si te stradui sa fii undeva la mijloc. Si tot nu este bine pentru unele pareri.
Si cel mai rau este cand te afli intre Dumnezeu si stiinta si ramai...fara copii, pentru ca unii gandesc ca stiinta, in speta medicina nu este de la Dumnezeu si deci nu ai voie s-o folosesti.

D-zeu e un zeu tanar. A avut multi predecesori.

Si ca o completare la mesajele anterioare, acuma intelegem multe datorita stiintei. Intelegem inclusiv de ce au fost inventati zeii si de ce lumea se incapataneaza sa creada in pofida dovezilor si logicii.

Poate va veni vremea sa te situezi deasupra animalelor , deasupra "inteligentei " lor , caci ele sunt pentru a ne sluji noua , ci nu invers ! Tocmai , pentru ca studiem , ne intarim in credinta noastra , si ne dam seama de Maretia lui Dumnezeu ce se revarsa in adevaratele scrieri , opere de arta , in fascinanta lume a stiintei , in tot ce ne inconjoara . Nu stiu , dar bine ar fi , sa citesti un Acatist extraordinar de frumos si de actual :" Slava lui Dumnezeu pentru toate " , si cu siguranta iti va mai inmuia inima impietrita si vei reusi cu adevarat sa evoluezi , asa cum trebuie si iti doresti . Cat despre cei de aici , nu sunt baieti sau mai stiu eu cum , ci sunt oameni , asa ca te rog mai mult bun simt nu ar strica cand scrii si te adresezi celor de aici . Iti voi urmari cu mult mai multa atentie postarile tale , pentru a vedea evolutia ta .La multi ani , multa sanatate si minte inteleapta .

ai2
Multi atei cred in astrologie. daca tu nu crezi in astrologie asta nu inseamna ca ateii nu cred. Ateii nu se rezuma doar la tine. Avem exemple nenumarate.
Totodata ateii sunt foarte diversi si au diverse teorii. Eu nu discreditez ateismul, ci doar vreau sa spun ca , omul de cand e pe pamant crede in Dumnezeu. Si ca doar in anii de pe urma a aparut ateismul. Nu sunteti vechi cat omenirea ca si teorie.
Aici nu vorbim de limite ci de adevaruri atestate stiintific.
Istoria si arheologia ne vorbeste de credinta omului.
Insusi tu prin oasele tale, peste 150 ani vei vorbi de credinta. Vei fi intr-un mormant in urma unui ritual de inmormantare si cineva va citi ceva pe crucea ta, sau pe piatra ce se va afla la capatul mormantului tau. Imaginea ta, va aparea in visele copiilor tai.
Ateul nu crede in Dumnezeu si astfel este contrar umanitatii care dintotdeauna a crezut in Dumnezeu.
De la primul om si pana la omul de astazi a existat credinta in Dumnezeu.

Mircea Eliade explica, in Istoria credintelor si a ideilor religioase, ca omul are sentimentul religios innascut, credinta face parte din structura intelectului uman.
Si acesta este un adevar incontestabil.

Cunosc problema ateilor pentru ca o mare parte din viata am fost
ateu. Am incercat sa o analizez cat mai obiectiv si am sa expun
concluziile la care am ajuns. Omul la nastere are si facultatea de
a rationa cat si pe cea de a crede. Doar ca prima e doar in stadiu
de posibilitate pe cand ultima e in act, ca sa ma exprim filosofic.
Copilul mic da dovada ca pentru el a crede e normalul, pe cand a
rationa nu. Spuneti unui copil o poveste, dar in limbaj rational si
cu argumente rationale si il veti adormi imediat pentru ca nu va
intelege nimic, dar daca ii spuneti acelasi lucru in limbaj normal
de poveste va va sorbi cuvintele, iar intelegerea ei e uluitoare.
Copilul intelege limbajul povestii imediat, in schimb nu poate
intelege limbajul rational. Limbajul povestii este limbajul credintei.
Desigur, o credinta naiva, dar tot credinta se cheama. Vreau sa
subliniez cu aceasta, ca omul a fost dotat de Dumnezeu cu o mai
mare facultate a credintei decat cea a ratiunii. Societatea moderna,
insa, a ales sa se bazeze pe cealalta facultate, cea a ratiunii, si
atunci isi pregateste viitorii sai cetateni ca sa se bazeze pe aceasta
facultate. Toata educatia moderna pune un mare accent pe ratiune
si neglijeaza credinta. Credinta e trecuta la preocupari private.
Impactul societatii asupra copilului din ziua de astazi e imens. El
devine ateu fara sa vrea, pentru ca societatea in ansamblu e atee.
Facultatea de a crede i se atrofiaza pe zi ce trece, in schimb cea
a ratiunii se dezvolta. Exista si varianta in care se pierde simtul
credintei si nici cel al ratiunii nu se dezvolta si aici se incadreaza
cei mai multi. Ei pierd sensul dat de credinta si nici nu urmaresc
un sens rational oarecare, ci traiesc la intamplare. Ei nu sunt nici
atei nici credinciosi, ci doar superstitiosi, confuzi si fara de tel in
viata. Ateii, insa, sunt aceia carora li s-a atrofiat facultatea de a
crede si li s-a hipertrofiat facultatea rationala. Ei nu mai pot crede
in minuni, in supranatural, ei cred doar in ceva ce poate fi vazut
sau verificat. Ca sa aduci un ateu la credinta trebuie mai intai sa-i
reinvii facultatea de a crede si acest lucru nu e deloc usor, asa
cum foarte greu aduci la viata o planta care e aproape ofilita.
Dar mai e o cale: un soc al vietii. O mare durere sau trecerea
prin iad, cum a fost cazul cu gheronIosifIsihastul, atunci cand
omul devine deznadajduit si arunca peste bord tot bagajul rational
si se agata, ca de singura salvare, de credinta. Dar acestea sunt
cazuri exceptionale. Calea obisnuita a ateului e cautarea onesta
de sens. El vine incet, incet catre credinta, tot cautand sens si
nemultumit de raspunsurile pe care le primeste din partea diverselor
filosofii sau conceptii. Si deobicei intra in credinta cu tot cu bagajul
de conceptii rationaliste, de care mai apoi se straduieste sa scape.
Acum, cineva poate se intreaba: cum e mai bine, sa avem doar
facultatea credintei sau doar pe cea rationala? Eu cred ca extremele
sunt nocive, nu e bine nici habotnic nici rationalist. Atunci poate ca
media e mai buna? Un pic de credinta si un pic de ratiune? NU,
nu cred nici in aceasta. Solutia, dupa parerea mea, e data de
intelepciune, intelepciune care nu e o medie a credintei si ratiunii,
ci o stare deasupra amandurora, dar care se sprijina pe ambele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Omul dintotdeauna a crezut in Atotputernic. Aici eu te invit sa studiezi istoria si izvoarele arheologice. Toate vorbesc de credinta. Absolut toate. Modul de organizare a societatii, jertfe de animale, modul de a-si inmormanta mortii. fiecare dupa capacitatea lor de intelegere.
Tribul din America de sud ca si cel din Australia, isi duceau viata concetrata in jurul Divinitatii . Chiar daca nu aveau revelat crestinismul.
Niciodata nu a existat o intrerupere in credinta. Te invit sa spui exact perioada in istorie in care omul nu a crezut in Dumnezeu si unde pe acest pamant. Poti cauta cat vrei ca nu exista.
Sa nu vii sa spui ca Budha, ca Krisna, ca..... Vorbim despre necredinta. asa cum sustineti voi ateii.
Nu vorbim despre faptul ca stramosii tai s-au inselat ci vorbim despre faptul ca intreaga omenire, oare s-a inselat? de la inceputuri si pana astazi.
Apoi vom vedea si cine este Adevaratul.

MariS
``Calea obisnuita a ateului e cautarea onesta
de sens. El vine incet, incet catre credinta, tot cautand sens si
nemultumit de raspunsurile pe care le primeste din partea diverselor
filosofii sau conceptii. Si deobicei intra in credinta cu tot cu bagajul
de conceptii rationaliste, de care mai apoi se straduieste sa scape.``

Adevarat.
Si eu am fost atee , de aceea vorbesc acum.
Si calea mea a fost cautarea onesta de sens, dar si socurile vietii.
Dar aici este un aspect foarte important de retinut. Rolul nostru fata de ateu. Rolul adevarat. Nu acela de respingere si discreditare ci de explicare stiintifica, pentru ca doar aceasta este limba de ei inteleasa. Asa cum spui si tu. Da, limbajul rational despre credinta. Si apoi, credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.

Draga ai2
Dumnezeu nu este un zeu tanar cum spui.
Dumnezeu este Dumnezeu. Un singur Creator exista nu mai multi.
Oamenii nu au fost capabili de la inceput sa il perceapa corect. Pentru ca au avut diferite grade de perceptie. Chiar daca dacii numeau divinitatea Zamolxes, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu este Dumnezeu care a creat si pe dac. Toate duc in final la Dumnezeu. A venit apostolul Andrei si a luminat si civilizatia daco-romana, stramosii nostri ai romanilor.
Dumnezeu nu a fost creat . Omul a fost creat. Vrei nu vrei. Tu ai o origine. Acela este primul om, Adam. Si omenirea de cand este ea pe pamant a simtit puterea lui Dumnezeu. de aceea a ajuns sa il constientizeze si sa il cunoasca. Prin puterea Lui.
sa nu crezi ca omul are el asa o imaginatie bogata si stufoasa si a creat un Dumnezeu asa din joaca si inutil. daca e asa cum spui tu. nimic nu are logica in spusele tale.
Adica omul de demult a creat pe Dumnezeu ca sa ce? ca nu existau banci si cashuri financiare, nu existau bani si case de vanzare. Nu exista interesul asa cum il percepeti voi ateii astazi, interesul spre manipulare. Adica ce? sa manipuleze vecinul ca sa vaneze mai putin? ca doar padurea e mare si animalele sunt multe si toate pentru noi oamenii.
Chiar si in epoca matriarhala omul credea in Dumnezeu.
dar sa nu uitam ca epoca matriarhala este asezata in istorie de om si de presupunerile sale cu ajutorul stiintei creata tot de om.
Tot ceea ce a creat Dumnezeu este fara eroare, pentru ca este Desavarsit, dar ceea ce creeaza omul poate sa aiba erori. Si asta din cauza ca exista pacatul.

Asta e teroria iudeo-crestina ...
Iar stiinta, istoria, nu ii dau dreptate.

La mine impactul decisiv a fost intalnirea cu un om al credintei:
parintele Teofil Paraianu. Si nu prelegerea sa m-a convins, ci
ATITUDINEA sa, TRAIREA sa. Am "vazut" cum, orb fiind, iradia
bunatate, iradia fericire, iradia SENS. Iar eu, cel ce "vedeam",
eram de fapt confuz si lipsit de sens. Nicio prelegere de pe lume,
nicio predica a celui mai celebru orator nu ma putea convinge sa
accept credinta. Dar acest OM a reusit, si nu prin limbaj, desi
ulterior am mestecat mult timp cuvintele sale, ci prin trairea sa.
Asa cum spuneti: credinta frumoasa si adevarata cu toate sensurile ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Omul,indiferent de etapa evolutiei sale istorice,a simtit o stringenta nevoie de a se raporta la divinitate.Exista,intr-un anumit fel,o chemare interioara spre asa ceva.Fiecare etapa a avut propria sa abordare,intelegere sau framintare si asta pentru ca o credinta religioasa este ceva viu,nu este ceva inchistat in timp.Oamenii duc prin timp propria lor viziune,propria lor intelegere.In momentul cand aceste abordari sunt interconectate atunci o uriasa harta a sufletului uman se dezvaluie.In acest mod devine evident ca intelegerea umana a avut nevoie de anumite etape pentru a intelege.Cineva a ordonat bine lucrurile.Noi privim,in general,in plan orizontal evolutia,de la nivelul nostru,dar uitam ca axa orizontala,umana,nu este singura care poate exista.

Cain versus Abel,de exemplu,poate fi(la nivel orizontal de intelegere) si o imagine a unui conflict dintre un cioban si un agricultor,conflictul dintre cele mai vechi meserii din lume,alaturi de vanatoare.Ambii se raportau la divinitate dar diferit si cu consecinte diferite daca analizezi din punct de vedere al reactiei divine.Insa scena mai suporta o interpretare,din punct de vedere metaforic,al mesajului mai putin vizibil.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune:,,Cain este legea trupului,ceea dintai pe care o naste Adam dupa ce a incalcat porunca dumnezeiasca.Iar Abel este cugetul duhului,pe care-l naste tot acela,mai pe urma,prin cainta.Pe acesta il ucide Cain,fiindca a purces la contemplarea naturii inainte de a dobandi deprinderea desavirsita in acest sens". O atenta lectura acestei opinii te face sa realizezi ca exista mai multe paliere de analiza.Ele sunt conexate,privesc aspecte diferite in aparenta,dar in esenta,de-a lungul istoriei evolutiei gandirii umane,ele reflecta un comportament cognitiv-penetrabil=mecanismele psihice se modifica in functie de cunostinte.

O opinie laica analiza cam asa: ,,Religia este, cum sugestiv se exprima unul din cercetatorii domeniului, administrarea sacrului.Tendinta de a sacraliza unele fenomene din existenta sa, este proprie omului si exprima nevoia acestuia de valorizare si idealizare, care compenseaza neputinta si imperfectiunea sa. Astfel, credintele si practicile religioase sunt un mod specific uman de a fi in lume. Sacralizarea este legata si de permanenta aspiratie de implinire si autodepasire umana, orientata spre o proiectie ideala, absoluta, transcendenta, supranaturala, intruchipata initial in mituri si ritualuri sacre, inchegate apoi in sisteme mai complexe, cum sunt religiile. Sacrul si profanul sunt doua modalitati de a fi in lume, doua situatii existentiale, asumate de om, care sunt diametral opuse, dar importante pentru intelegerea specificului religiilor, dar si a tuturor actelor omului."

Insa mai exista o perspectiva,teologica de data acesta, la care subscriu:

,,Se uita un lucru esential: cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Atat timp cat omul va face abstractie de Dumnezeu, va trai permanent sfasierea launtrica dintre tendinta lui exterioara de a domina lumea, prin stiinta si tehnologie, si tendinta interioara de a deveni sclavul lumii si al legilor ei naturale, prin lipirea lui de cele senzuale si materiale. Aceasta explica de fapt si enormul decalaj dintre progresul tehnologic al vremii noastre si regresul spiritual si moral al omului contemporan, adeverindu-se astfel cuvantul Mantuitorului, ca omul nu are nimic de castigat daca dobandeste lumea, dar isi pierde sufletul.

Parintele profesor Dumitru Popescu, afirma cu privire la dialogul stiintei cu religia: "Descoperirile epocale din domeniul microcosmosului au scos in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru teologie. Mai intai, ca dincolo de orice separatie dintre spirit si materie s-a descoperit ca materia este de fapt concentrarea de spirit, energie si lumina, in al doilea rand, ca organizarea microcosmosului este atat de complexa, incat nu se mai poate face apel doar la cauzele naturale pentru explicarea ei, ci este nevoie sa se treaca de aceste cauze, spre lumea transcendenta."

Sophia intelegi gresit credinta
``Ori crezi in Dumnezeu si atunci sti ca totul este de la El, inclusiv stiinta, ori nu crezi in El si atunci ai intr-adevar liberul arbitru, puterea de a face ce vrei.``

ori crezi ..... ori nu crezi
insasi asta este o alegere. ori... ori. Dumnezeu te lasa liber sa crezi sau sa nu crezi. Vorbim despre liberul arbitru in legatura cu credinta.
Ca in necredinta te-ai pozitionat deja pe o linie clara in care orice este posibil.

``Poti fi credincios in masura in care poti. Unul este mai extrem credincios, altul mai neputincios, dar credinta si pe Dumnezeu au amandoi.``
Eu vorbesc de cei care nu cred in Dumnezeu. de atei. cei care declara ca nu exista Dumnezeu.
Crestinismul nu te pune la infometare nici la privarea de substantele necesare vietii: vitamine, minerale. Du-te si intreaba preotul si vezi ce spune despre copii, bolnavi si batrani in legatura cu postul. Nu lua totul ad litteram . Fiecare om simte credinta sa, si modul de aplicare a credintei care i se potriveste siesi. Daca tu ai lipsa de calciu nu te privezi de calciul gasit in branza ca stie Dumnezeu de problema ta.
Iar credinta in familie este extraordinara daca o practici cum se cuvine. Nu aiurea si fara rost. Ai timp de toate. Chiar si de facut copii.
Credinta rotodoxa spune clar ca exista doua cai de mantuire a omului: cea din lume oin casatorie si binecuvantata cu copii si cea din manastire in casatoria cu Hristos. cel care sta necasatorit in lume mare pacat face. Iata ca famila este centrul si copiii sunt bucuria.

Alegeti prieteni asemeni tie. Daca tu esti alaturea de necredinciosi adevarat ca e greu sa pendulezi intre credinta si necredinta. nimeni nu te pune sa faci asta decat propria ta alegere.

Cine spune sa nu folosesti medicina? cati medici crestini nu sunt? si cate minuni nu face credinta impreuna cu medicina? esti revoltata de anticonceptie? spune tu cum se numeste cel care suprima viata?
daca esti ordonata si respecti regulile crestine atunci nu mai ai nevoie de contraceptie si poti sa fii si impreuna cu sotul tau.
Daca ai un of mare , mergi la duhovnic si gaseste rezolvare si astfel vei avea credinta curata si fara de povara.

Care Atotputernic? Cel care stapanea fulgerul? Sau cel care infuria leul? Sau poate cel ce se supara si nu mai trimitea ploaie la vreme?
Ai gandire unidirectionala.

Nu ma mir ca te-a intors cu fata la credinta!
 

Foarte frumos l-ai descris pe parintele Teofil si mare adevar ai grait despre el.Acelasi mesaj l-am perceput si eu cand ne-am intalnit.Desi eu aveam credinta,doream doar binecuvantarea lui, am reusit sa stam de vorba o vreme si m-a coplesit cu starea asta dumnezeiasca care o transmitea parca prin fiecare por.
Am fost si la cateva conferinte pe care le-a sustinut si reusea sa faca o sala imensa,arhiplina de oameni,parca sa nu rasufle, ca nu cumva din aceasta rasuflare sa piarda vreo vorba de-a lui...:-)Toata lumea parca se straduia sa ii soarba cuvintele..Cred ca oricine s-a intalnit cu parintele Teofil Paraian,nu poate sa nu isi aminteasca toata viata de impactul avut !...Dumnezeu sa-l odihneasca!

Din : " Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel "
 

Daca pentru tine Dumnezeu se defineste ca fiind cel care stapaneste fulgerul, infurie leul si se supara si nu trimite ploaie atunci tu ai gandire unidirectionala.
Eu stiu cu certitudine ca exista si alta dimensiune decat asta lumeasca ce o stim si percepem noi. Este dimensiunea vietii de dincolo, lumea in care vei pasi si tu cu siguranta cand vei muri.
Si mai stiu ca si omul dintru inceput a stiut ca exista lumea de dincolo. Iata un fapt stiut de omenire de cand exista si pana astazi. Doar cateva exemplare de oameni neaga asta in zilele noastre. Dar raportat la numarul de oameni de cand exista omul si pana astazi este doar o picatura infima.
Dar noi, in iubirea noastra nu mai vrem sa fim ignoranti. Vrem sa ne apropiem si de voi asa cum sunteti voi unidirectionali.

``La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios.`` Mircea Eliade

Omul, prin insasi existenta sa detine un spatiu temporo-spatial imens. De jur imprejur, sus -jos, stanga - dreapta spatiul in care se desfasoara este nelimitat, plin de minuni dumnezeiesti. Si are la dispozitie timpul vietii sale. Dar mai detine ceva: un suflet care de data aceasta este nemuritor. Si toate nu puteau fi decat de la Dumnezeu.
Caci cine putea sa creeze atatea minunatii?
Caci cum poate sa apara atata perfectiune din haos si hazard?
Logica ne spune ca haosul creaza haos, hazardul hazard si dezordinea dezordine.
Priveste muntele , priveste marea, priveste ploaia, priveste fulgerul, priveste soarele, priveste luna, priveste animalul, priveste copilul, priveste omul, priveste in jur si vezi daca mintea omeneasca cu stiinta sa putea face toate acestea.

certitudini peste certitudini.
dar certitudinea ta nu este si a mea.
omul nu a stiut nimic de la inceput, a crezut doar. se numeste credinta nu stiinta.
si te anunt ca acele doar cateva exemplare sunt de fapt foarte multe.

il copiezi putin pe Ioan Damaschin, din a sa Dogmatica.
el vine cu astfel de "dovezi", gen:ce mare si ce maret este alcatuit universul. si altcineva putea sa-l creeze decat numai Dumnezeu...
intradevar super "dovezi".

Dragul meu prieten de pe privat, iata ne intalnim si pe arena duhovniceasca a forumului!
Sa purcedem!

Da-mi voie sa-ti raspund prin minunatele cuvinte ale lui Scotsman:

Din nou fac apel la vorbele lui...

De data asta nu mai am nimic de spus, dar daca totusi ai tu niste intrebari...

sincer nu am ce sa te intreb. pentru ca nu mi-ai oferit nici o baza.
cand spui "stiu ca Dumnezeu exista" orice explicatie ti se pare completa, chiar daca ea nu spune nimic.