Dezlegari ,,speciale" in posturi
 

Doamne ajuta

Se pot face dezlegari la peste pentru comunitatile care depind in mare masura de acest aliment?
Auzisesem ca in Delta Dunarii, comunitatile care depind de pescuit (satele pescaresti), au (sau aveau pe vremuri) anumite dezlegari la peste datorita faptului ca acest aliment le asigura supravietuirea.

In general vorbing, pot fi dezlegari pe tot anul la acest aliment (sau altul), pentru comunitatile care depind de el, cele pescaresti de exemplu?
Ce parere aveti?

dezlegarea speciala - o sabie cu doua taisuri
 

Nu stiu in Romania cum este, dar am citit ca in Grecia pe vremuri de foamete s-a dat dezlegare la peste in posturi, acesta fiind singurul care putea asigura supravietuirea.

Insa mai tarziu, cand foametea a trecut, poporul grec nu a mai renuntat la aceasta "dezlegare" - astfel ca ei (multi sau doar unii, nu stiu sigur) continua sa considere pestele de post, si nu de frupt.

Fiecare sa posteasca precum poate, insa cu toata puterea inimii... fara viclesug si inselaciune.
Cred ca, pe alocuri, mai de folos este a calca postul, pentru o perioada, decat a vietui in manie si in certuri, din lipsa hranei.

Minunat este postul si nespuse sunt roadele lui, insa... postul sa nu dezbine familia.
Sa avem grija ca toate sa le facem pentru Dumnezeu, fie de mancam, fie de nu mancam.

Acest lucru imi seamana cu problema mult discutata a impartasaniei des sau rar? Unora le este mai ziditor impartasirea deasa, altora cea rara. Asa si in cazul de fata, daca dezlegarea ii apropie mai mult de Dumnezeu, eu nu vad nimic rau in ea, daca dimpotriva, duce la uitarea de El, atunci trebuie sa nu existe astfel de dezlegari.

Coret ! O tendinta se manifesta si pe la noi , lasand multe in coada de peste !:3:

De asta ma bucur sa fiu ortodox, pentru ca la noi exista libertate fata de "rigorile legii". Cand e vorba de situatii cu totul speciale, se admit exceptii de la regulament. Dar totul sub ascultare de duhovnic sau de ierarhii locului, care trebuie sa aiba discernamant si sa dreapta socoteala.

Dezlegari speciale in post se fac si pentru cei bolnavi, pentru femeile insarcinate sau pentru cele care alapteaza. Am gasit o lamurire interesanta pentru dezlegarea de post a celor suferinzi.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...are-80494.html

Cum trebuie sa tina post femeia insarcinata, sau cea care alapteaza (din cate stiu trebuie sa respecte in post miercurea si vinerea, iar in restul zilelor sa manance lapte, branza si oua)? Cand eram insarcinata Parintele mi-a dat voie sa mananc in toate zilele din timpul postului insa am o prietena foarte buna (are alt duhovnic) si nu i-a dat voie, insarcinata fiind, sa manance in post (lapte, branza, oua).

Probabil pr duhovnic nu stiu cum e sa ti se sparga dintii in timpul sarcinii, sau sa iti vina rau de la orice miros sa nu poti manca decat un ou fiert sau o bucata de branza.

Asa ma mahneste lucrul asta. Biserica ingaduie femeii insaricnate sa nu tina post, tocmai datorita neputintelor sarcinii, datorita faptului ca viata care se dezvolta acolo are nevoie de vitamine ,proteine minerale ptr a creste si a se dezvolta armonios.

A,si sa nu vina acum vreun barbat sa imi spuna ce minunate remedii naturale,fructe de te miri ce nume au sunt benefice ptr aportul deosebit de calciu,magneziu etc.

In sarcina toate lucrurile se schimba.unoeri si simplu gand la un aliment imi facea rau.Atunci convinge-ma sa mananc susan sau curmale...

Asadar ma intreb: daca biserica are ingaduinta fata de neputinta femeii insarcinate,oare de ce unii incerca sa pun un jug pe acei umeri neputinciosi?
e drept ca sunt sarcini si foarte usor purtate...dar pana nu esti femeie si nu incerci neputintele sarcinii, cred ca ar trebui sa fi mai ingaduitor...

Acum vine un barbat dar care adauga spre amintire si luare aminte : "... nu numai cu piine va trai omul , ci cu tot cuvintul lui Dumnezeu"

Este chestie de putere dar mai ales de vointa : una traia in palate si bunastare fiind regina , cealalta a sihastrit 47 de ani in pustia Iordanului si s-a sfintit (Maria Egipteanca).
Una traia la familia ei bucurindu-se de toate cele ale vietii , iar cealalta si-a scos ochii si i-a dat pe tipsie emirului ca sa se sfinteasca (cuvioasa Paraschevi).
Unele traiau in puf, suleimeneli , in petreceri si risete , alta intr-un sat de leprosi mintuidu-se (Sf. Maria Magdalena).
Surorile sale, maici fiind, erau in minastire la adapost si nevointa , cealalta sihastrea in pestera sfintindu-se (Sf. Teodora de la Sihla).
Una face unu sau cel mult 2 copii , alta , cu cancer de sin nu vrea sa renunte la sarcina , face copilul si Dumnezeu se indura si o izbaveste de cancer.

Iar exemplele antitetice sunt cu nemiluita !
Conteaza doar ce vrea femeia !
Unul si acelasi este Dumnezeul care stie nevoia zilnica de vitamine si minerale a femeii gravide din ziua de astazi , ca si pe cea a femeii de la tara din prima jumatate de veac XX, ca si din toate timpurile anterioare, si care nastea copii cu nemiluita fara sa se mai intimple vreo carenta morbida sau fatala.
Caci : "... nu numai cu piine traieste omul ..."

Eu sunt deacord ca nu trebuie exgerat cu prea mult zel dar nici delasarea si ascunderea in spatele stiintei nu este mintuitoare .

Cit despre absurditatea ca este musai sa fi femeie nascuta ca sa poti vorbi despre problemele gravidei sau ale femeii in general ... este de prisos a mai vorbi .
Cei mai buni cuvintatori si invatatori despre ce este si cevrea sa fie familia au fost ... nefamilistii , adica calugarii .
Cei mai buni invatatori despre starea normala a femeii ca si despre bolile ei , gravida sau nu , au fost nefemeile . Adica medicii barbati . Pina s-a ajuns la prima femeie ginecolog , ehe, s-a scurs multa istorie sociala si profesionala pe scocul umanitatii.
Si de asemenea , comparatiile si asertiunile se pot enumera cu nemiluita !

Este potrivit sa ne ferim de stingaciile care nu ne fac bine !
Nu este musai sa fim constructori de avioane ca sa putem zbura cu avionul , si nici sa stim sa facem gogosi ca sa le putem vinde altora ... s.a.m.d.

Stiti, am observat un lucru, analizand femeia de azi cu cea de ieri.
Femeia de azi e mult mai slaba fizic.Oboseste mult mai usor. Femeia de azi tine sarcinile mult mai greu. Multe cunostinte am cunoscut insarcinate in aceste vremuri.Majoritatea se plang de sarcini cu probleme.Multe au pierdut copii inca in luni mici.

Pe cand inainte femeia muncea pana in ultima clipa.Uneori s eintampla sa nasca chiar si la camp. Erau santoase, puternice. Povestea o batranica ca ele(ea si surorile ei) au facut mai multi copii. SI venea vremea cand sarcina se apropia de termen si pruncul nu cobora. Atunci luau galeata de 10 l de apa si o puneau pe burta.Si pruncul tot nu voia sa coboare.

IAr eu, o gravida a acestor timpuri duc sarcina 9 luni cu pastile. Nu pot merge pe jos nici 10 minute ca ma apuca contractiile si e musai sa ma intind si bineinteles sa imi iau"bomboanele".
Asadar, e diferenta intere femeia de azi si cea de ieri.

In ceea ce priveste afirmatia ca as prefera barbatii sa se abtina de la sfaturi privind aalimentaia femeii gravide, in special atunci cand ii impun tot soiul de restrictii si alternative, am facut acest lucru vazand urmatoarea situatie: daca cineva nu s-a confruntat cu o anumita situatie, fie el si medic ii e greu sa inteleaga o gravida cu anumite neputinte. Chiar si intre gravide am intalnit lucrul asta: femei care au fost insarcinate nu pot accepta anumite neputinte ale altor gravide pe motiv ca"sunt mofturi".

Bucuria mea ramane ca Biserica, in intelepciunea insuflata de Sus stie neputintele femeii si de aceea o dezleaga de post, nelipsindu-o astfel de impartasirea cu sfintele Taine.

@lore Asa e, oamenii din ziua de azi sunt mai slabi fizic, dar si sufleteste. Mai ales cei de la oras. Femeile de la tara sunt parca ceva mai zdravene, mai ales ca vara sunt la fan si la gradina, toamna la cules de fructe si la recolta, primavara la pus in gradina, la carat apa etc. Au activitate. Mai ales in satele romanesti din varful muntelui care nu au curent si apa potabila, iar scoala/spitalul sunt la kilmoetrii distanta(dar se construiesc de zor mall-uri, strazi suspendate etc.) Mai sunt femei similare cu cele de pe vremea strabunicii, dar putine la nr. comparand cu femeile de ieri.

Mie mi se pare ca si tu si Zaharia aveti dreptate in ceea ce ziceti. Sunt situatii si situatii.

Cand vine vb. de dezlegare in timpul postului, eu socot ca cel mai bine este sa se tina cont de ce spune duhovnicul. Poate femeile insrcinate care nu primesc dezlegare in timpul postului sunt in putere sa tina post cat de cat. La fel si cu bolnavii. Cum am zis mai sus, depinde de la caz la caz, de la persoana la persoana.

Pai alea erau femei care faceau munca fizica de dimineata si pana seara si incepeau de copii fiind.

In ziua de azi, putine din meseriile pentru femei mai necesita munca fizica ca atunci, mancarea e mai proasta (incluzand aici si mofturi si preferinte nesanatoase) asa ca de ce ne mai miram?

Ba mai mult, daca una se apuca sa faca sport in timpul liber, se trezesc surate sa zica ca nu e sanatoasa la cap.

Bine, poate uneori e adevarat dar in sensul in care nici suratele care o critica nu fac sport - pentru aspect (motivator puternic) mai mult si nu sanatate, doar ca cele cu critica prefera o (aparenta) solutie chimica la aceeasi problema.

Acest subiect mi-a adus aminte de ce a povestit Pr.Arsenie Papacioc despre taine. Poate o stiti deja.

"Duhovnicul tine cont care au fost împrejurările păcatelor. Faptul că el spune cu o foarte mare rupere de inimă, e cel mai important, atunci el ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si nu trebuie să-l mai opresc. Vă dau un exemplu dintr-o întâmplare a vietii mele de duhovnic.



M-am trezit în Sâmbăta Pastilor cu un maramuresan bătrân, cu sarica pe el: "N-o, domn' Părinte, am venit să mă mărturisesc, să mă grijesc!" Cine era acest bătrân? În satul lui era un om foarte însemnat. De 30 de ani nevasta lui se făcuse adventistă. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. Si toti adventistii vroiau să-l prindă pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, să dea lovitură satului. Însă el se tinea de Biserică, si nu au reusit ăia să-l doboare. El apăra pozitia ortodoxă, numai prin faptul că nu se ducea la dusmani. Eu, n-am de lucru, în spovedanie, si l-am întrebat: "Ai postit?", că vroia să se împărtăsească. Mâine erau Pastile. "No, domn părinte! Am mâncat si ieri de frupt!", î n Vinerea Mare, că era în spital.


Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul ăsta de 30 ani apără credinta adevărată, ortodoxă, si acum mă cramponez că a mâncat omul acesta o bucătică de cozonac, dată de pomană, pentru că era străin? "Bine, bade Ioane, să postesti până mâine!" Şi până mâine mai erau câteva ceasuri, ca să zic că i-am dat un canon, si l-am împărtăsit.


Vedeti, faci un mare pogorământ, dar pe ceva. Nu l-am oprit după canoane, si am tinut cont de starea lui sufletească, de lupta care o dă de ani de zile. Pentru că, trebuie să spun, dar cu teamă, că nu prea văd că singur postul ar da nădejde de mântuire. Smerenia adâncă din inima noastră si nedusmănia este nădejdea de mântuire a noastră. Postul este recomandat ca o stare de nevointă si ca stare fiziologică, că elimină toxinele, si e foarte bun. Dar ne întâlnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, când nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum.


Vedeti, trebuie să ai întelegere. Dacă duhovnicul tine cont de intensitatea pocăintei fiului, el se consideră ajuns." (Pr.Arsenie Papacioc)

Am sa mai fac o completare si apoi ma voi retrage .

Fiecare face ce voieste cu el insusi . Daca vrea posteste , daca nu , nu , daca vrea un semipost este treaba lui , s.a.m.d.
Eu , despre mine ca si despre ceilalti pornesc de la ideea si parerea gheronului Cleopa (o gasiti in cartile lui) privind postul , si-anume : un om bolnav se dezleaga de la postul complet doar cind este atit de bolnav incit nu se mai poate singur intoarce in pat de pe o parte pe alta .
Iar ca o particularitate evidenta , cea a bolnavului de cancer , probabil ca toti stiti ca regimul alimentar PREDOMINENT vegetarian sau chiar naturist (vegetale nici macar fierte) este f. indicat, este sansa cea mai importanta de a-ti redresa sistemul imunitar , de a te epura de toxine si de a intari organismul in lupta cu cancerul. Nici macar produsele ovolactate nu sunt acceptate in alimentatia cancerosului digestiv deoarece modifica calitatea mucusului digestiv-intestinal transformindu-l intr-un mediu tocmai favorabil exploziei metaplazica.
Deci acest regim intareste organismul in cea mai comsumptiva stare a sa , cea de cancer, in care dezechilibrele sunt maxime iar starea generala nu este proasta transitoriu pe durata a 9 luni , ci este din ce in ce mai deteriorata mergind pina la moartea finala .
Iar in aceasta situatie nici macar nu se pune problema de vreo avitaminoza, de vreo demineralizare sau de vreo pierdere de fier , rugina, zgura sau alte metale si nemetale din organism. Bolnavului de cancer chiar nu ii sunt indicate administrarile de vitamine si minerale tocmai pt. a nu da tumorii sursele necesare de proliferare .
Si nu se intimpla nimic ....... Iar cei care fac cancer sunt tot oamenii acestei epoci , adica cel putin tot la fel de firavi si gingasi ca si mamicile de care povestiti .

In concluzie, teoria postului indoit este valabila pt. cei care ... sa zicem ca au motive binecuvintate sa nu posteasca ca la carte . Desi... este ca si in cazul statisticii privitoare la cultele din Romania : 87% din populatie este ortodoxa , dar din acestia doar 4% si frecventeaza regulat biserica , adica au temei religios ! Ceea ce inseamna mult, mult , prea putin fata de ce se vehiculeaza in mod obisnuit !
Dar ma repet , fiecare cu treaba lui !


Interventia mea insa se refera la afirmatia dvs. selectat de mine . La faptul ca trageti de prejudecati care va impiedica sa cunoasteti realitatea sau sa nu vreti sa o cunoasteti asa cum este ea, dar care mai ales va poate impinge la greseli pe pielea dvs.
Eu pot sa va garantez ca medicii , intr-o "viata" de cariera, nu reusesc sa faca,adica sa se confrunte direct cu ele, nici macar 1% din bolile pe care le invata , le studiaza , le identifica si le trateaza , dar cu toate acestea stiu f. bine sa inteleaga o pacienta, o gravida , un canceros, sa ii trateze si sa ii linisteasca . Ca doar de aceea sunt si cautati , caci altminteri s-ar trata cu agronomi, cu prisacari, cu macaragii sau cu psihologi .
Daca dvs. sunteti trup si suflet ideii pe care tocmai ati emis-o, va depling pt. faptul ca data viitoare cind veti merge la medic sa va tratati si intrebindu-l daca si el a trecut printr-o asemenea boala, primind un raspuns negativ va trebui sa il parasiti in favoarea vreunui magazioner sau timplar care a trecut prin aceiasi boala si care astfel ar putea sa va si inteleaga f. bine .

Pe mine ma surprind ideile dvs. , mai ales ca tineti de ele cu dintii , dar cind ma gindesc la zicala " daca ne-am asemana cu totii , urletul ne-ar cuprinde" deja ma relaxez si imi amintesc ca oamenii e diferiti si ca atare fiecare face ce vrea .

Nu trebuie sa va lasati necajita de aceasta interventie a mea , nu am urmarit asta , este doar o parere .
Nici eu nu m-am necajit ca inca nu am facut toate bolile din lumea asta pt. a putea trata oamenii bolnavi, a-i intelege si a-i ajuta in mod competent .
Oarecum suntem chit , asa cum spune romanul !

Aiurea,nu intotdeauna exista o legatura stransa intre rezistenta fizica si sport!
Cum se face ca pe toate femeile pe care le cunosc,atat de interesate de fizicul lor si care fac sport de intretinere,nu sunt puternice,dimpotriva sunt firave???

Ti-am mai spus care sunt motivatiile pe care femeile le au cand se apuca de sport,tin in majoritatea cazurilor de sexualitate nu de sanatate!Asa ca poti sa canti melodia asta la alta masa :)

Tocmai,curentul actual al femeilor care poarta haine marimea 0 si fac si regulat sport,nu imi pare deloc sanatos!!
Dar ma rog,este loc pt fiecare sub soare!

Cred ca adevarul se afla undeva la mijloc :)

Asa cum zicea si Lore,este greu sa te pui in pielea unei femei gravide,mai ales a uneia care are o sarcina dificila...Nu degeaba gravidele sunt tratate in societate in rand cu bolnavii;au atatea simptome si atatea neplaceri fizice incat putin le mai desparte de starea patologica.
Daca biserica spune ca sunt absolvite de post atunci este bine,vedem ca Dumnezeu nu este un "zeu crud si razbunator"cum il zugravesc ateii,ci fiecaruia i se cere atat cat poate duce.

Ca mai sunt si cazuri unde preotul nu da dezlegare de la post in sarcina,acolo trebuie sa ghicim un caz personal;poate duvohnicul avea motive intemeiate ca sa nu dea dezlegare de la post,cine stie viata si pacatele femeii care a patit asta?Poate se impunea un astfel de"tratament",imi dau eu cu parerea...

De asemeni,am citit ca gravidelor li se da si impartasanie mai usor;de exemplu daca inainte de sarcina avea un canon si interzicere de la Sfanta Taina pe timp de 7 ani,in timpul sarcinii se ridica aceasta penitenta si femeia se poate impartasi.
Pai de ce?Nu pt ca Sfinta Taina ar fi dintr-o data usor de obtinut iar standardele spirituale au coborat ,ci pt ca pe parcursul sarcinii sau la nastere femeia este in pericol de moarte,deci biserica se asigura sa nu lase un suflet sa moara fara a fi spovedit si impartasit.

Doctorii si oamenii aflati in slujba Domnului(preoti,calugari)au foarte multe in comun:ambele exemple lucreaza in slujba Binelui dar si in slujba omului,unii sunt tamaduitori ai trupului si ceilalti ai sufletului.
Fara unul sau altul,nu putem iesi din necazuri atunci cand situatia o impune.Daca doctorul prescrie ceva trupului iar preotul recomanda ceva spiritului atunci ar trebui sa-i ascultam.

Cred ca un medic dotat cu destula empatie,experienta si cunostiinte in domeniu poate rezolva cu succes probleme medicale fara a experimenta simptomele pe propriul trup.
De altfel,cei mai buni ginecologi raman barbatii chiar daca ei au un trup diferit de al unei femei.

In trecut poate erau femeile mai puternice, dar si moartea femeilor la sarcina si nastere era enorm mai mare decat acum. In princiiu femeile care acum nu pot duce o sarcina decat cu pastile si nu pot naste decat prin cezariana, fie n-ar fi avut copii sau ar fi murit de tinere acum 100 de ani. Numai cele puternice si sanatoase supravietiau.

Asa este, aveti dreptate. Medicul nu trebuie sa faca toate bolile ca sa trateze bolnavii de diferite afectiuni.
Probabil statul de medic v-a determinat sa aveti o astfel de atitudine.SI e cat se poate de fireasca.

REvolta mea a pornit din alta parte. Prin darul Domnului, duhovnicul meu e unul intelegator. SI incearca sa nu imi impuna mai mult decat recomanda insasi Biserica.
Dar am cunoscut prietene apropiate carora duhovnicul nu le dadea voie sa manace de dulce.In neputinta ei, viitoarea mamica era foarte fustrata deoarece organismul resimtea nevoia unui pahar cu lapte, a unui ou fiert sau a unei bucati de branza.Daca erau sau nu nevoi reale, nu stiu. Faptul ca puteau fi substituibile ca si aport de calciu, proteine cu alte vegetale nu ma indoiesc.Dar ea simtea nevoia sa manace asa ceva.Dar duhovnicul nu a fost de accord, cerandu-i sa faca infranare.
De asemenea cunosc cazuri cand duhovnicul insista asupra nasterii naturale, desi mamica tertipara, nascuse de doua ori prin cezariana. A intrat foarte tulburata in sala de operatie, deoarece medicul decise, ptr a nu pierde si mama si copilul sa ii faca cezariana de urgenta.

Asupra acestor situatii ma revoltam. Ma revoltam sia supra situatiilor in care barbatii sunt mari maestri in ceea ce priveste alimentatia in sarcina, durerile zilnice, isi dau cu parerea asupra modului in care femeia e musai sa nasca, cat sa alapteze etc. Si culmea , tot mai des intalnesc barbati din acestia! Si pentru a nu se supara domnul doctor, excludem medicii(de fapt nu am avut tangente cu nici un ginecolog pana acum, doar cu femei medic).
Ma supara comparatiile cu femeile eroine din trecut(care erau mult mai sanatoase si mai puternice decat noi, cele de acum). Nu zic ca nu le admir, doar ca nu poti cere aceelasi lucru, aceeasi jerfa a doua femei diferite din timpuri diferite. Nu mi frica de durere, nu mi teama de munca, imi consum energia pana la ultima picatura ptr a fi utila celorlati dar superperformante nu pot face. Si ma doare foarte tare cand atatea persoane nu pot intelege lucrul acesta. Ma deranjeaza cand oamenii care nu se confrunta cu astfel de dureri, neputinte pun juguri pe umerii femeilor insarcinate!

iertati postul, din care se observa probabil asa bine instabilitatea emotionala a femeii insarcinate....