C. POSTUL SUB ASCULTARE

• « Inapoi
• Inainte »

POSTUL CRESTIN ORTODOX

Este o infranare pe un anumit timp, fie partial, fie definitiv, de la mancare, bautura, viata conjugala, distractii, vorbire multa si alte desfatari, cu scopul de a ne ruga mai mult lui Dumnezeu, de a ne pocai, a ne spovedi si a ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului.

Porunca postului a fost data in Rai: "Nu mancati din pomul cunostintei binelui si raului" (Fac. 2, 17), a poruncit Dumnezeu lui Adam si Evei.

Acest pom avea un dublu simbol: al dependentei fata de Dumnezeu si al avertizarii ca in ziua in care vor manca, vor amesteca binele cu raul si vor muri cu trupul. Daca Adam si Eva ar fi postit, n-am mai fi avut nevoie de postul de acum.

Ne-am imbolnavit prin neascultare si trebuie sa ne vindecam prin ascultarea de Dumnezeu si prin post (infranare).

Cei ce se plang ca nu pot posti o fac din doua motive: fie ca nu inteleg rostul postului, fie ca sunt bolnavi sufleteste si nu vor sa porneasca pe calea insanatosirii morale. Acei oameni care nu postesc nu pot simti prezenta lui Dumnezeu, nu pot sa realizeze lucrari duhovnicesti in viata, nu pot sa aiba ajutorul lui Dumnezeu.

Disciplinarea biologicului, schimbarea traiectoriei tentatiei, canalizarea energiei inmagazinate in fiinta noastra pot fi foarte usor controlate cu ajutorul harului Duhului Sfant din Sfintele Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Deci numai Biserica, prin Sfintele Taine, prin preot, ne poate ajuta.

1. Temeiul scripturistic al postului

Dumnezeu a dat in Rai porunca de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, pentru ca omul sa practice virtutea infranarii, care este prima masura si conditie a insanatosirii morale.

Omul este chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26), prin ratiune, vointa, sentiment (Treimea umana) si este asemenea lui Dumnezeu prin sfintenie, care se obtine prin practicarea virtutilor.

Atunci cand omul se infraneaza in ceea ce priveste mancarea, el devine stapanul trupului, nu se mai lasa ispitit de el si nu mai este robul lui.

Adam, nesocotind porunca Divina, a amestecat binele cu raul, porunca lui Dumnezeu de a nu manca si ispita diavolului de a manca, rezultand pacatul care a adus blestemul lui Dumnezeu si moartea trupeasca. (Rom. 7, 13) Astfel, Adam si Eva au pierdut, prin MANDRIA MINTII si POFTA TRUPULUI, comuniunea harica cu Dumnezeu, fiind dezbracati de haina cea tesuta de Dumnezeu - camasa Duhului Sfant, care i-a protejat pana la acea data impotriva greutatilor vietii.

Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe arata ca lacomia pantecelui este primul pacat capital, din care izvorasc toate patimile. Intr-adevar, imbuibarea duce adesea la betie si lene, iar acestea aprind trupul spre desfranare.Toate acestea, avand nevoie de bani, conduc la furt, inselaciune, avaritie. Cine nu poate dobandi bani se intristeaza, se manie si invidiaza pe cei care au si, astfel, rezulta pacate mari a caror urmare este moartea sufleteasca si trupeasca.

Postul este, in schimb, spre folosul trupului si al sufletului, pe care le purifica si le intareste prin harul lui Dumnezeu. Din aceste motive si legea Vechiului Testament recomanda postul si arata foloasele lui: "Nu fi nesatios intru toata desertaciunea si nu te apleca spre mincaruri multe... pentru nesat multi au pierit, iar cel infranat isi va spori viata". (SIRAH 37, 32-34)

Mantuitorul a postit 40 de zile si 40 de nopti (Mt. 4, 2) si tot El ne invata cum sa postim (Mt. 6, 16-18), pentru ca "diavolul nu poate fi izgonit decat prin post si rugaciune". (Matei 17, 21) In Noul Testament "Sfintii Apostoli slujeau Domnului, se rugau si posteau". (Fapt. 14, 23, 13, 2-3; II Cor. 6, 5)

2. Temeiul patristic si canonic al postului

Biserica Crestina Ortodoxa a randuit postul pe temeiul practicii Mantuitorului, a Sfintilor Apostoli si a ucenicilor acestora, pentru toti crestinii.

In mod special, in perioada celor patru posturi (Craciunului, Pastelui, Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Sfintei Marii) - crestinii se pregatesc sufleteste si trupeste pentru Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie.

Sfintii Parinti spun ca postul:

- potoleste poftele trupului (Sf. Evagrie Monahul);

- deprinde vointa sa domine asupra lacomiei pantecelui, care alunga toate virtutile (Nil Ascetul);

- este o jertfa bine placuta lui Dumnezeu si deci un act de cult;

- inlesneste savarsirea tuturor virtutilor si ajuta rugaciunea;

- purifica organismul de toxine, il innoieste si-l fereste de boli, iar de unele il vindeca.

Avand in vedere importanta postului, s-a ajuns la stabilirea obligatiei de a tine posturile randuite de biserica prin canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti. Astfel, canonul 69 apostolic sanctioneaza pe clerici cu caterisirea daca nu tin Postul Mare si Postul de miercuri si vineri, iar pe laici cu afurisirea (exceptie fac bolnavii).

Canonul 52 de la Laodiceea repeta obligatia de a posti miercuri si vineri. Canonul 8 al lui Timotei din Alexandria dezleaga de post pe femeia care naste, iar canonul 10 dezleaga de post pe cei bolnavi.

Cel ce nu poate posti din cauza bolii, sa faca mai multa milostenie, sa se roage mai mult, sa implineasca cu ravna poruncile dumnezeiesti.

Principiul calauzitor cu privire la hrana este, dupa Sf. Casian, de a nu da trupului spre satisfacerea placerii ci spre indreptarea slabiciunii.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune: "Cei ce se impartasesc de mancare, din alte motive decat de hrana si tamaduire, se vor osandi cu cei care s-au dat desfatarii".

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca postul ni s-a dat de Dumnezeu ca leac salvator, prin care sa se starpeasca pacatul desfranarii si grija lumeasca sa se indrepte spre activitatea duhovniceasca.

3. Cum sa postim

Exista postul simturilor, al mintii si al duhului. Pacatul vine prin doua izvoare: prin manie si prin lacomie, iar prin post si rugaciune acestea seaca.

Inainte de a posti trebuie sa ne impacam cu toti semenii nostri. De la Mantuitorul Iisus Hristos am aflat ca Dumnezeu este iubire si porunca cea mai mare este porunca iubirii de Dumnezeu si de oameni.

Una din legile iubirii se numeste iertare si, implinind-o, vom infrange mania. Mantuitorul Iisus Hristos ne-a spus: "De veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre". (Mt. 6, 14-15)

Pentru a fi numiti "fiii Tatalui Ceresc" trebuie sa iubim pe vrajmasii nostri, sa facem bine celor ce ne urasc si sa ne rugam pentru cei ce ne asupresc. (Mt. 5, 43)

A rasplati binele cu raul este lucrare diavoleasca, a rasplati raul cu raul este lucrare dobitoceasca, a rasplati binele cu bine este lucrare omeneasca, iar a rasplati raul cu bine este lucrare dumnezeiasca si virtute crestina.

Prin iubire si iertare biruim mania, din care izvorasc atatea rele, iar prin post secam fantana otravitoare a atator patimi aducatoare de moarte.

Trebuie apoi sa mergem la duhovnic pentru a ne spovedi si a ne usura sufletul de pacate. Dupa aceea vom primi binecuvantarea de a posti si astfel vointa noastra va fi ajutata de puterea harului dumnezeiesc.

Cu privire la post, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna astfel: "Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochii, picioarele si mainile si toate madularele trupului vostru. Mainile sa posteasca, ramanand curate de hotie si lacomie, picioarele nealergand spre locuri pacatoase, ochii sa nu priveasca la frumuseti straine, gura sa posteasca de sudalme si de vorbiri rusinoase".

Vremea postului este o vreme de bucurie duhovniceasca, in care simti cum te eliberezi de lanturile patimilor care te tineau in robie. Numai fariseii erau tristi cand posteau, fiindca o faceau ca sa fie laudati de oameni si nu pentru a se apropia de Dumnezeu.

4. Treptele postului

Vom enumera in continuare treptele postului, adica cele sapte feluri de hrana pentru crestini:

1. Prima treapta a postului este cea a CARNIVORILOR. In aceasta categorie intra persoanele care, in afara zilelor de miercuri, vineri si posturile randuite de Biserica, folosesc in alimentatie si carne. Acest tip de alimentatie incetineste foarte mult progresul la rugaciune.

2. A doua treapta este aceea a LACTO-VEGETARIENILOR, adica a acelora care nu mananca niciodata carne, ci lapte si produse lactate, oua si legume fierte. Aceasta este de obicei viata de obste a calugarilor.

3. A treia treapta a postului este aceea a VEGETARIENILOR, adica a acelora care mananca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. In aceasta treapta a postului ajung de obicei calugarii cei mai ravnitori. De aici incep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei, cu binecuvantarea duhovnicilor, sihastrii si pustnicii cei mai nevoitori.

4. A patra treapta a postului este aceea a FRUCTIVORILOR, adica a acelora care mananca o data in zi paine si fructe fierte sau crude. Cine a ajuns in aceasta treapta a postului, poate stapani cu usurinta trupul, gandurile si poate spori repede pe calea rugaciunii.

5. A cincea treapta a postului este cea a HRANEI USCATE, la care ajung de obicei pustnicii cei mai ravnitori, care, in aceasta aspra nevointa, mananca numai pesmeti muiati in apa cu sare sau putin otet, o data in zi, cu masura. Astfel se nevoiau sihastrii de pe Valea Nilului.

6. A sasea treapta a postului este MANA DUMNEZEIASCA, la care ajung foarte putini asceti, dupa o indelungata nevointa, intariti fiind cu darul Duhului Sfant.

Acestia se indestuleaza numai cu Sfanta si Dumnezeiasca Impartasanie, pe care o primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta altceva, decat putina apa. Ei traiesc pe pamant viata ingereasca, mintea lor fiind rapita in extaz, nu au nevoie de nimic material (hrana, imbracaminte, odihna), fie ca este iarna sau vara nu simt frigul sau caldura, fiind acoperiti cu Harul lui Dumnezeu.

5. Felurile postului

Postul crestinilor variaza, dupa ravna si puterea postitorilor:

1. - primul post este postul negru, cand postitorii nu beau si nu mananca nimic in ziua cand postesc;

2. - al doilea post este postul mijlociu, in care se mananca o data pe zi dupa ora 15 putina paine si apa;

3. - al treilea post este atunci cand crestinii mananca mancare fiarta (de post), o data in zi, cu cumpatare;

4. - al patrulea post este atunci cand crestinii mananca mancaruri de post fierte, de doua ori sau de trei ori pe zi;

5. - postul ingaduitor este acela in care crestinii mananca mancaruri indulcite cu untdelemn sau peste si beau putin vin.

Postul adevarat este totala infranare de mancare si mancare uscata; iar mancarea cu untdelemn, peste si vin in timpul postului se numeste dezlegare partiala a postului.

6. Durata postului

Dupa durata, postul este de o zi, de trei zile, de o saptamana si mai lung, cum sunt cele patru posturi de peste an:

v Postul Pastelui, de sapte saptamani;

v Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel care variaza intre o zi si cateva saptamani, in functie de data Pastelui;

v Postul Adormirii Maicii Domnului, de doua saptamani;

v Postul Craciunului, de sase saptamani.

Miercurea postim caci atunci a fost vandut Mantuitorul la evrei de catre Iuda vanzatorul, pe 30 de arginti. Iar vinerea postim caci atunci a fost judecat Iisus Hristos si rastignit pe crucea Golgotei la orele 12, iar dupa trei ore si-a dat duhul pe Cruce si a fost inmormantat, pentru mantuirea intregii lumi.

In aceste zile postesc obligatoriu in tot cursul anului toti credinciosii, cand mananca numai legume si zarzavaturi, afara de unele exceptii prevazute in calendar.

Postul de luni este obligatoriu pentru calugari si benevol pentru credinciosi. Lunea postim ca sa intreaca postul crestinilor cu o zi fata de postul Legii vechi, care tinea numai doua zile, lunea si joia.

Pentru a fi primit de Dumnezeu, postul trebuie tinut de crestini numai cu sfatul si binecuvantarea duhovnicului si nu dupa propria randuiala a fiecaruia.

Participand la toate slujbele Sfintei Biserici in timpul postului, sufletul si trupul nostru se vor intari cu puterea harului dumnezeiesc pentru a posti.

Chiar daca nu am postit, trebuie sa ne spovedim, pentru a ne usura sufletul de pacate si astfel sa punem inceput bun mantuirii noastre. In acest caz, vom primi dupa spovedanie Sfanta Agheasma mare.

Rugaciunea impreuna cu postul sunt ca doua aripi cu ajutorul carora vom putea urca la inaltimea vietuirii duhovnicesti, adumbriti in permanenta de darul lui Dumnezeu.

7. Dezlegari de posturi pentru bolnavi si suferinzi

Bolnavii si suferinzii, pentru a via lui Dumnezeu, dupa cuvantul Dumnezeiestii Scripturi, dobandesc dezlegare de la cei in drept. Aceasta dezlegare se da insa cu multa atentie, spre a folosi, iar nu spre a pagubi.

Astfel, bolnavii si suferinzii, numai dupa consultarea unui medic iscusit, drept credincios crestin, temator de Dumnezeu, care este lamurit ca pacientul sau are trebuinta de supraalimentatie pentru reinsanatosire si intarire, pot capata dezlegare in posturi de la Arhiereul ori Duhovnicul lor, spre a manca anumite feluri de bucate de dulce (frupt), care sunt oprite cu desavarsire a se manca de cei sanatosi, in posturile anului (Can. 69 Apost.). Aceasta se recomanda atat bolnavilor care sunt internati in spitale, cat si celor ce sunt acasa.

Sf. Apostol Pavel zice: "Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca, iar cel ce nu mananca sa nu judece pe cel ce mananca, fiindca Domnul l-a primit... Cel ce mananca, pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca, pentru Domnul nu mananca si multumeste lui Dumnezeu. Caci nimeni dintre noi (drept-credinciosii, tematorii si iubitorii de Dumnezeu crestini) nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine. Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem..." (Rom. 14, 3, 6-8; Mt. 15, 11; Mc. 7, 15; F. Ap. 10, 15; Rom. 14, 20; I Tim. 4, 4; Tit. 1, 15)

Postul este o potrivire a vietii omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Daca oala pusa la foc este goala, mai pui apa in ea, ca sa nu se sparga de taria focului; iar daca e plina ochi, mai deserti din ea, ca nu cumva fierband, sa curga in foc si sa-l stinga.

La intretinerea vietii omenesti trebuie alimentatie cu chibzuiala, sanatoasa si inteleapta. Ce e prea mult vatama si ce e prea putin pagubeste. Sf. Vasile cel Mare zice asa: "Infranarea (de bucate) se masoara fiecaruia dupa puterea sa trupeasca".

8. Foloasele postului

Dupa marturisirea Sfintei Scripturi, postul este de folos:

- in vremea judecatii lui Dumnezeu (Ioan 3, 4-7);

- in vreme de nenorociri si primedjii (2 Regi 1, 12);

- pentru izbavirea de primejdiile viitoare (Ioil 12, 12);

- in vreme de suferinta a Bisericii (Mt. 9, 15);

- pentru a ajuta pe cei in suferinta (Ps. 34, 12), vindecandu-se de tot felul de boli sufletesti si trupesti;

- pentru intoarcerea la Dumnezeu (2 Par. 20, 13).

Sfantul Apostol Pavel ne spune ca: "...trupul pofteste impotriva Duhului, iar Duhul impotriva trupului". (Gal. 5, 17) Deci sa taiem placerile trupului pentru a intari prin Harul Dumnezeiesc sufletul si astfel sa biruim, prin post, patimile si pe diavol.

Prin post ne smerim trupul, iar prin priveghere si rugaciune ne luminam mintea. Mancarurile grase si alcoolul ridica din stomac un nor material gros, care impiedica luminile Duhului Sfant sa se pogoare asupra mintii.

Daca vrei sa fii intelept, da fiecarei parti din tine, adica sufletului si trupului, cele de care sunt vrednice:

¨ partii rationale a sufletului da-i sa citeasca scrieri duhovnicesti si rugaciuni;

¨ maniei da-i dragoste duhovniceasca care se opune urii;

¨ poftei da-i cumpatare si infranare;

¨ trupului da-i hrana si imbracaminte, atata cat sunt de trebuinta.

Daca postim, diavolii se indeparteaza iar ingerul pazitor, plin de bucurie, se apropie de noi. Postul este zid puternic asezat de Dumnezeu in calea pacatelor, palat al lui Hristos si cetate a Duhului Sfant, pavaza a credintei, semn al dragostei si intarire a intelepciunii.

Postul face ca sufletul sa straluceasca si inalta simturile, supune pe trup duhului, face inima zdrobita si smerita, nimiceste norul poftelor, stinge aprinderea desfranarii si lumineaza intelepciunea omului.

Postul pazeste pe prunci, face curat pe tanar, umple de vrednicie pe batran, este pazitorul fecioriei, goneste rasetele dezmatate, cantecele desfranate, dansurile desucheate.

"Daca lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi razboaie, tribunale si inchisori. Postul i-ar ajuta pe toti sa se infraneze, nu numai de la mancare, ci sa izgoneasca iubirea de arginti, lacomia si orice viclesug. Postul ne face asemenea cu ingerii". (Sf. Vasile cel Mare)

Medicina recomanda infranarea si postul ca mijloace de preintampinare si de vindecare a bolilor. Medicii au constatat ca dupa trei zile de mancare cu carne, in organism se afla 67.000 de microbi/cm3, iar dupa un regim vegetarian se gasesc numai 1.500 de microbi/cm3.

Cel care nesocoteste porunca postului fara motive indreptatite de varsta, sanatate si conditii de munca, este calcator de porunca dumnezeiasca.

Vremea postului este vreme de lupta pentru a infrange mandria mintii prin smerenie, mania prin iertare si lacomia trupului prin infranare.

Postul care ii place lui Dumnezeu (Is. 58, 3) este atat cu sufletul, cat si cu trupul, sprijinit si intarit de rugaciune, fapte bune, spovedanie si pecetluit cu Sfanta Impartasanie.

Postul este mica noastra jertfa, pe care o aducem lui Dumnezeu din dragoste, ca raspuns la jertfa si dragostea Sa mare pentru mantuirea noastra. Postul este marturie a legaturii noastre harice cu Dumnezeu.

Drept aceea, lasand sa incolteasca aceste invataturi in inima noastra, sa umblam in vremea postului: "Cuviincios ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte". (Rom. 13, 13-14)

Rezultatele postului vor fi optime numai in masura in care credinciosul isi indumnezeieste firea sa omeneasca prin har, care transforma persoana omului intr-un mediu de actiune a energiilor divine.

In concluzie, reamintim ca postul este cea dintai porunca dumnezeiasca, data pentru mantuirea noastra.

9. Virtutile medicale ale postului

Omul, prin procesul chimic de metabolism, incorporeaza elemente chimice din mediul exterior in mediul interior pe baza individualitatii organismului sau. Astfel, substanta primita din exterior este metabolizata, transformata in compusi chimici din care se alcatuieste trupul omenesc, devenind tesuturi si organe. Dar tesuturile si organele noastre mor in fiecare clipa si, de aceea, sunt inlocuite, tot in fiecare clipa, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor.

Principala functie a celulei este nutritia, termen care poate tine locul termenului de "metabolism". Nutritia inseamna viata. In cadrul proceselor metabolice de nutritie, celula furnizeaza organismului si energia de care acesta are nevoie.

Pentru a fi utila organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformata in compusi chimici care pot fi primiti de catre celule.

Celula primeste proteine, zaharuri si grasimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizeaza acesti compusi in fragmente din ce in ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele in substante complexe, pe care le incorporeaza in propria sa substanta, realizand astfel permanenta inlocuire a tesuturilor noastre.

Schimburile chimice la nivelul celulelor isi mentin ritmul si in cele mai vitrege conditii, adica si in situatia in care organismul nu mai este hranit. In acest caz, celula consuma substante din rezervele organismului.

Orice schimb chimic produce deseuri la nivel celular. Cand aceste deseuri devin importante, ele perturba mecanismele de nutritie, in special in prima lor componenta, aceea de fragmentare a substantelor primite de celula. Mai pe intelesul tuturor, celula rupe aceste substante conform unor scheme precise pentru a obtine niste compusi precisi; exactitatea este esentiala, fiindca altfel acesti compusi nu pot fi folositi mai apoi.

Din diverse cauze, printre care se numara si acumularea acestor deseuri, celula face la un moment dat o greseala: in loc sa rupa corect o substanta, o fragmenteaza aberant, ceea ce rezulta din aceasta operatie fiind un compus pe baza caruia nu se poate sintetiza nici o substanta utila, fiind si nociv in acelasi timp. Asemenea compusi aberanti sunt celebrii "radicali liberi", iar nocivitatea lor este data de faptul ca pot afecta ADN-ul, informatie genetica necesara celulei pentru a functiona.

Deci, nutritia, esentiala vietii, este in acelasi timp cauza imbatranirii si mortii si se afla la originea unor afectiuni extrem de grave, cum ar fi cancerul.

Revenind la problema bolii, trebuie facute cateva precizari:

- bolile infectioase sunt boli de atac, produse de agresiuni asupra organismului; ele sunt rezultatul virusilor si bacteriilor patrunse in corp. Chiar si o banala "raceala" este, in realitate, o viroza, iar o amigdalita este o infectie bacteriana;

- bolile degenerative sunt rezultatul fie al lipsei unor hormoni (de pilda cazul diabetului), fie al absentei unor vitamine sau a altor elemente chimice necesare organismului;

- bolile fara leac cele mai grave au la origine ceea ce am putea numi "auto-intoxicatia", adica prezenta in organism a unor substante nocive produse chiar de tesuturile umane.

Cea mai mare parte a cazurilor de cancer se pot explica prin aceasta notiune de "auto-intoxicatie" prin care radicalii liberi pot deregla informatia genetica a celulei, prin afectarea lantului ADN, perturband ritmul de multiplicare a celulelor, in urma careia se formeaza tesuturile.

Tumorile maligne sunt dezvoltari aberante ale unui tesut, rezultate in urma unei multiplicari celulare incorecte.

Perturbarea procesului de diviziune celulara se datoreaza erorilor ivite in mecanismul de nutritie, iradierilor puternice sau indelungate, atmosferei din ce in ce mai poluate din orase, stilului de viata caracterizat prin stress, supraalimentatie si sedentarism.

Mancam si bem ceea ce ne place, nu neaparat ceea ce ne face bine. In tot ceea ce priveste stilul de viata, ne-am departat de natural, de ceea ce-i prieste organismului. De pilda, unele mecanisme fiziologice esentiale, numite functii adaptative, sunt din ce in ce mai putin folosite. Prin aceste functii, organismul se adapteaza la modificarile mediului exterior, mecanismul de termo-reglare fiind una din aceste functii.

In atmosfera vietii moderne de astazi, aceste functii au ajuns aproape nefolosite, ele fiind inlocuite cu mecanisme artificiale, de investitii ale omului in perpetua sa cautare a maximei placeri prin efort minim.

Stingerea functiilor adaptative duce la disparitia functiilor fiziologice importante. Organismul nostru, creat de Dumnezeu cu legi precise de functionare, este dereglat datorita acestor schimbari petrecute intr-un interval foarte scurt de timp.

Am inlocuit din dieta noastra produsele naturale, imbuibandu-ne cu o gramada de otravuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea pana si ritmul alimentatiei. Frecventa si mai ales abundenta meselor noastre au facut sa dispara o functie esentiala a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporana, facand din ce in ce mai putin efort fizic, ar fi normal sa manance mai putin. S-a intamplat insa invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundente alimentare incredibile.

Singurul obicei bine incetatenit, prin care s-a pastrat functia de adaptare la lipsa de hrana, este postul. El este urmasul normalitatii alimentare pe care am uitat-o de demult. Exista o ordine, o intelepciune in asezarea posturilor:

- postul Pastilor se tine primavara si reprezinta cea mai benefica si mai radicala cura de dezintoxicatie, fiindca in mesele zilnice apar o multime de plante cu efecte depurative (diuretice);

- postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara si, respectiv, anunta venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utila in cadrul igienei alimentare din acea perioada a anului;

- postul Craciunului este ultima perioada de detoxificare din cursul anului.

Acestor intervale de post le corespund perioade fara oprelisti alimentare, in care gastronomia romaneasca se desfasoara in toata bogatia sa. In timpul unei perioade de post negru intra in actiune o multitudine de mecanisme subtile in care este implicat intregul organism, pana la nivelul celular:

§ lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate;

§ arderile se obtin si pe seama proteinelor din tesutul muscular;

§ tot ce este in exces in trupul nostru se consuma, tot organismul participand la efort.

Cea mai mare parte a "miraculoaselor" vindecari de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sarac in proteine animale, grasimi si zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de inmultirea aberanta a unor celule care au degenerat; acestea invadeaza tesutul in care au aparut si, prin metastaza (fiind transportate prin vasele de sange sau prin sistemul limfatic), prolifereaza in noi zone ale organismului. Interesant este insa faptul ca organismul nu poate, practic, lupta impotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reactioneaza cum ar trebui, fiindca nu considera noile tesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt in mod fundamental straine organismului pe care-l invadeaza si de aceea nu sunt distruse.

Medicina, in lupta impotriva unui inamic atat de perfid, cunoaste trei mari mijloace:

¨ extirparea chirurgicala a tumorilor;

¨ chimioterapia prin citostatice;

¨ radioterapia.

Solutia chirurgicala se preteaza in situatiile in care cancerul a fost depistat devreme, iar celelalte mijloace au ca scop incetinirea sau chiar stoparea multiplicarii celulare in tesuturile canceroase, adica oprirea dezvoltarii tumorilor, fie prin substante chimice, fie prin iradiere.

Exista, in medicina populara, atat de dispretuita astazi, plante cu efect anticancerigen, o parte din aceste plante urmand a fi prezentate in aceasta lucrare. Dar la fel de important este regimul alimentar.

Tumorile sunt considerate de catre organism tesuturi normale si, din acest motiv, sunt perfect irigate; toate substantele necesare dezvoltarii lor le parvin din abundenta. Dar, intr-o perioada de abtinere de la hrana, organismul incepe sa consume din propria sa substanta, tot ce este in exces contribuind la acest efort de a mentine necesarul energetic fara "aprovizionare" din exterior.

Dupa ce lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate primele, organismul foloseste, intr-o ordine precisa, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce pana si proteinele din tesutul muscular sunt consumate, este logic ca tesuturile bolnave, tumorile maligne, sa fie si ele utilizate.

Explicatiile de mai sus, asa simplist cum au fost enuntate, sunt singurele care pot arunca o raza de lumina asupra asa numitelor "vindecari miraculoase" in care postul apare ca o constanta. Natura este cel mai bun medic si abtinerea de la hrana a organismelor bolnave este o regula. Sa ne aducem aminte de reactia in fata bolii a unui animal bolnav care este mult mai normala decat a noastra. El refuza orice fel de hrana, multumindu-se cu putina apa.

S-a observat, chiar si statistic, ca in "vindecarile miraculoase" exista o relatie intre aceste cazuri si ceea ce se numeste "stare de rugaciune", "starea mistica". Indiferent daca suntem credinciosi si intelegem ca rugaciunile pot fi implinite sau daca suntem rationalisti si ajungem la concluzia ca auto-sugestia face minuni, realitatea ramane: exista oameni care se vindeca in cazuri pe care medicina le considera pierdute, iar, in vindecarea lor, o anumita stare de spirit - specifica momentelor in care ne rugam cu credinta nestramutata - are o importanta covarsitoare.

Trebuie sa fim convinsi ca vindecarea adevarata nu se datoreaza doar regimului alimentar, stilului de viata si ceaiurilor de plante pe care le-am baut; toate acestea nu ar fi de ajuns fara acea convingere intima stimulata de rugaciune, ca bunatatea lui Dumnezeu se poate revarsa asupra omului in suferinta, vindecandu-l.

Mergand pe firul acestei dimensiuni spirituale, putem cita in continuare cuvintele Mantuitorului nostru: "Eu sunt calea, adevarul si viata" si tot Domnul nostru Iisus Hristos ne indeamna: "Rugati-va neincetat". Mantuitorul nostru este viata pentru ca ne-a rascumparat din pacatul savarsit in urma neascultarii protoparintilor nostri Adam si Eva, care au creat pe pamant boala si moartea.

Mantuitorul ne-a repus la dispozitie ENERGIILE HARICE NECREATE ALE DUHULUI SFANT, care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si implineasca functia de nutritie normal, suplinind in acelasi timp lipsa de energie rezultata in urma abtinerii de la mancare. (vezi anexa 2)

Prin urmare, se poate afirma ca postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor degenerative, intre care cancerul are un loc de frunte, ci si cea mai naturala cale de vindecare in acest tip de afectiuni.

10. Aspectele terapeutice si profilactice ale postului in tratamentul afectiunilor tumorale

Pentru obtinerea de rezultate favorabile in tratamentul afectiunilor tumorale, vom avea nevoie de o perioada de aproximativ un an de zile, in care efortul nostru se va indrepta atat catre regimul alimentar, cat si catre domeniul pregatirii spirituale.

a. Regimul alimentar

Meniul zilnic va consta din:

- ceaiuri de plante neindulcite, cu aproximativ 2-3 h inainte de masa;

- fructe, legume crude rase cu aproximativ 1, 1/2 - 2 h inainte de masa, din care morcovul sa fie nelipsit;

- o farfurie de ciorba (bors), ce va fi insotita de o cantitate tot mai mare de ceapa, usturoi, hrean, crude si putina paine. Usturoiul si ceapa sunt plante care ar putea inlocui farmacii intregi. Ele stimuleaza circulatia, scad tensiunea, combat arteroscleroza si sunt un bun antidiabetic; in plus sunt deosebit de eficace impotriva bolilor contagioase. Consumate crude, au un rol preventiv in unele forme de cancer. In uz extern, cataplasmele cu usturoi sunt excelente in cazul reumatismului si diverselor nevralgii.

v Vinerea vom tine post negru.

In toata perioada de vegetatie a gradinii noastre sa preparam cat mai des borsul straveziu de stevie. Iarna, ciorba e bine s-o acrim cu zeama de varza murata.

Plantele medicinale pentru ceaiuri, proaspat culese, sa le folosim o perioada cat mai mare de timp, in functie de sezonul lor, dupa care le folosim uscate. Gama ceaiurilor, care se beau de mai multe ori pe zi, trebuie sa se largeasca din ce in ce mai mult.

Dieta alimentara sa fie insotita si de un efort fizic mediu (lucrul mainilor).

Folosirea vegetalelor nefierte in alimentatie ne va ajuta si la disparitia senzatiei de foame.

Nu trebuie sa uitam ca omul primitiv avea o alimentatie vegetariana: 50-60 % din alimente erau cereale, iar restul erau muguri, fructe si legume din flora spontana. Mai tarziu, dupa ce oamenii au descoperit focul si au inceput sa vaneze, schimbandu-si alimentatia, echilibrul sanatatii lor a fost destabilizat si au aparut primele boli.

Noi, oamenii moderni, continuam si acum acest obicei nesanatos, iar efectele le vedem zilnic. Practic, nici un produs de sinteza nu poate inlocui vitaminele, sarurile minerale si enzimele vegetale. Enzima este un ferment natural proteic, care se gaseste numai in cruditati si alimente neprelucrate termic. Este bine sa se stie ca la temperatura de 38° enzimele incep sa se deterioreze, iar la 54°, ele dispar complet din alimente. Orice om bolnav are o carenta de enzime. Iata deci cum numai una din componentele naturale, de care avem atat de multa nevoie, este practic exclusa din alimentatia noastra zilnica.

Respectand meniul amintit, cu timpul va apare indiferenta fata de orice tentatie culinara, ceea ce inseamna un progres, renuntand practic la desfatarea alimentara. De asemenea, va apare senzatia de usurinta fizica datorata reducerii vizibile a greutatii corporale. Alimentatia foarte saraca trebuie sa duca la consumarea completa a tesuturilor tumorale, fie ele chiar maligne si metastazate.

b. Pregatirea spirituala

Celalalt element al curei tine de domeniul pregatirii spirituale prin:

- participarea la slujbele manastirii si implinirea Tainelor Bisericii, amintite la timpul potrivit in lucrare;

- implicarea in viata bisericeasca, prin insusirea cantarilor. Aceste cantari au rol vindecator pentru ca transpun pe bolnav intr-o stare de liniste, de contemplatie relaxanta in care gandurile negre sunt cu totul izgonite, canalizandu-ne mintea spre o gandire pozitiva.

Cateva luni la rand, singura noastra ocupatie trebuie sa devina respectarea unui stil de viata aspra, in care sa imbinam disciplina spirituala stimulata de cantec (cantari de rugaciune), alimentatia foarte saraca si efortul fizic.

Importanta este, in primul rand, credinta bolnavului in Dumnezeu si vointa de a lupta. La fel de importanta este si intoarcerea la un regim de viata mai aproape de natura, in care raportul dintre efortul fizic si hrana de zi cu zi este diferit de cel din lumea de astazi.

Vindecarea celor bolnavi trebuie sa fie doar punerea in practica a unei intelepciuni stravechi, inspirata din natura: un animal bolnav se abtine de la orice mancare. In plus, omul, vazandu-se in aceasta situatie grava, trebuie sa lupte impotriva convingerii sale ca nu o va putea infrange, impotriva gandurilor pesimiste care ii fac mai mult rau decat ne putem inchipui. Pentru izgonirea lor este foarte indicat efortul fizic (preocuparea de a face ceva).

Osteneala fizica atrage asupra noastra Duhul Sfant si alunga lucrarea diavoleasca din jurul nostru. Munca, impreuna cu postul, au un efect conjugat. Ca urmare a efortului, arderile sunt mai intense, organismul consuma energie din orice, nevoile energetice sunt mai mari, oferta nutritiva fiind mai mica.

Sfintii Parinti ne invata ca Duhul Sfant nu vine decat intr-un trup istovit (obosit). Prin atragerea Duhului Sfant asupra noastra, deschizandu-ne mintea si inima catre Dumnezeu, nu facem decat sa compensan lipsa de energie, cauzata de aportul alimentar scazut, cu Energiile Harice Necreate pe care ni le ofera Duhul Sfant. In esenta, indemnam organismul uman sa utilizeze ENERGIA HARICA DUMNEZEIASCA, realizand, cu mila si atotbunatatea proniei ceresti, minunea vindecarii asupra noastra si, in acelasi timp, devenim si lucratori ai asemanarii noastre cu Dumnezeu. Amintim aici faptul ca omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, prin cele trei dimensiuni pe care le are personalitatea sa: vointa, ratiunea si sentimentul, si totodata ne putem asemana cu Dumnezeu numai prin Sfintenie. Iar sfintenia nu o putem dobandi decat prin chemarea si tinerea Duhului Sfant asupra noastra pe o perioada cat mai mare de timp.

Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi, avand Energie Harica Necreata Sfintitoare, ce izvoraste din Sfanta Treime, fiind pretutindeni in acest univers si implinitoare a tot lucrul bun. De aceea, ne indeamna Mantuitorul sa ne rugam neincetat si sa ne punem nadejdea numai in Dumnezeu. "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi". (Mt. 11, 28)

Reamintim, inca o data, ca mijloacele de dobandire a Duhului Sfant nu ni le pune la dispozitie decat Biserica, parcurgand sub indrumarea ei cele trei etape ale restabilirii omului pe pamant, pentru insanatosire.

Pe cei sanatosi, postul, insotit de rugaciune, ii va ajuta sa se fereasca de boala. Pentru ca e mult mai usor sa prevenim boala decat sa o vindecam.

Nu trebuie sa facem din postul negru sau din vegetarism niste principii absolute. Oamenii trebuie sa tina post atunci cand este necesar si cand a randuit Biserica, dupa sfatul parintilor duhovnici la care sunt sub ascultare, si sa manance suficient atunci cand este ingaduit. Aceasta ingaduinta nu este acordata intamplator, existand o logica in alternanta sezoniera a posturilor din timpul unui an. Totul este perfect armonizat in aceasta desfasurare, de la alternanta intervalurilor de post si a celor de dulce, pana la perioadele de maxima eficienta a ierburilor de leac de care ne vom ocupa in paginile urmatoare.

Dorim sa mentionam ca, atunci cand ne-am propus a concretiza un model practic de regim alimentar, necesar de urmat in caz de tumori, am plecat de la exemple concrete de bolnavi care s-au vindecat. Amintim aici cazul medicului german Alexander Reinhardt, de confesiune catolica care, in 1987, a aflat ca nu mai are de trait mai mult de un an. Suferea de un cancer pulmonar inoperabil, deja metastazat. Intrerupe tratamentul radioterapic si chimioterapic, fiindca nu faceau decat sa-i intarzie sorocul mortii si sa-i faca asteptarea chinuitoare. In primavara aceluiasi an, a hotarat sa plece la Manastirea Agapia, unde a parcurs in intregime toate treptele restabilirii sanatatii sufletesti si trupesti, prin intrarea sub ascultarea unui parinte duhovnic iscusit, implinind rugaciunea particulara, rugaciunea in Biserica si postul dupa toata randuiala ascultarii. Dupa un an de zile, tesuturile canceroase fusesera aproape complet consumate, iar medicul vindecat. Avand ca puternic suport motivational vindecarea sa, editeaza cartea POVETELE MAICII SOFRONIA (Editura L.V.B., 1991) unde, in termeni simpli, explica minunea vindecarii sale, in care arata ca importanta a fost in primul rand credinta in Dumnezeu, in vindecarea sufleteasca si vointa de a lupta. De asemenea, a fost importanta intoarcerea la un regim de viata mai aproape de natura. Bineinteles, plantele de leac au puteri nebanuite, dar ele singure nu pot vindeca pe oricine de orice.

11. Terapia prin plante (fitoterapia)

Intr-o epoca in care atat de multi oameni se indeparteaza tot mai mult de modul de viata naturist si sunt amenintati de boli grave din cauza unei false atitudini in fata vietii, ar trebui sa regasim drumul ce duce spre plantele noastre medicinale, pe care Dumnezeu, prin bunatatea Sa, ni le-a daruit inca din timpuri stravechi.

"Domnul lasa doctoria sa creasca din Pamant si un intelept n-o dispretuieste". (Sirah 38, 4)

Dumnezeu a lasat pentru fiecare boala sa creasca o mica planta. Astfel, fiecare om isi poate ajuta propria sanatate, daca va culege, va folosi cu grija si la timp plante din "farmacia Domnului".

Ca urmare a faptului ca, in perioada postului, utilizarea plantelor medicinale in dieta alimentara zilnica are un rol important in restabilirea echilibrului metabolic, ne vom ocupa in continuare de problematica terapiei prin plante (fitoterapia), oferind date despre avantajele, culegerea, uscarea, pastrarea si formele prin care pot fi administrate plantele de leac. Exista inca imens de multe valente inexplicabile ale acestor medicamente naturale.

Medicina chimioterapeutica, folosind substante de sinteza, lucreaza cu un numar mai mic de principii active decat putem intalni in regnul vegetal.

Fitoterapia este tot o chimioterapie, numai ca "laboratorul" este insasi planta, iar produsele sunt mult mai benefice. Stiinta a demonstrat ca elementele chimice benefice ale plantelor sunt mai asemanatoare compusilor organismului uman, decat compozitia medicamentelor de sinteza. De aceea, asimilarea lor si influenta asupra proceselor noastre metabolice este mult mai buna.

De asemenea, substantele active din plante nu sunt sub forma pura, ele avand in compozitia lor o serie intreaga de compusi, care potenteaza actiunea terapeutica, scazandu-le in acelasi timp si toxicitatea. De multe ori, efectul benefic este datorat interactiunii mai multor principii active, unele inca nestudiate de farmacologi.

Planta, in intregimea ei, este un medicament si nu doar o suma de substante, fiindca acestea din urma se potenteaza reciproc si o fac sa fie mult mai bine tolerata de organismul uman. Din acest motiv, nici un medicament de sinteza, in care autorii isi inchipuie ca au concentrat toate valentele plantei, nu va fi la fel de folositor trupului nostru ca planta in sine.

Interesant de subliniat este una din credintele cele mai misterioase din intreg domeniul ierburilor de leac: inainte ca boala sa fi dat primele semne de alarma, inainte deci de orice simptom, plantele "simt" afectiunea ce e pe cale de a se naste! De aceea, in jurul casei taranesti cresc si ierburi de leac, care pot contracara o parte din bolile gospodarului, iar aparitia si dezvoltarea acestora este departe de a fi intamplatoare. De aici rezulta ca taranul traieste intr-o comuniune profunda cu natura, uimitoare pentru noi, cei crescuti la oras. Insa, cea mai mare parte dintre plantele medicinale sunt culese din locuri salbatice, din luminisurile padurilor.

De la majoritatea plantelor se folosesc partile aeriene, recoltate indeosebi in timpul infloririi. Momentul recoltarii depinde de multi factori, dar, in general, urmatoarele principii trebuie sa fie respectate:

- radacinile, rizomii, tuberculii si bulbii se recolteaza toamna tarziu, dupa caderea primei brume, sau primavara, inainte de a da frunza; in aceste perioade, principiile active sunt concentrate in radacini;

- ramurile se recolteaza la inceputul toamnei, cand frunzele nu mai sunt in activitate, iar substantele esentiale nu au coborat inca in radacini;

- frunzele se strang cand sunt bine dezvoltate, dar inainte de aparitia butonilor florali;

- florile se culeg inainte de desfacerea completa si fecundatie;

- mugurii se culeg primavara, cat mai devreme, inainte de perfecta circulatie a sevei prin planta;

- fructele se culeg coapte, dar nu trecute din copt;

- semintele se culeg cand plantele incep sa se usuce.

Exista un calendar al culegerii plantelor de leac, pe care, in liniile sale principale, il vom parcurge in continuare:

- ianuarie: vasc;

- februarie: muguri de mesteacan, coaja de salcie, urechelnita;

- martie: podbal, muguri de plop, frunze de papadie, pochivnic;

- aprilie: frunze de ciubotica-cucului, urzica, fumarita;

- mai: radacini de raculet, flori de iedera, trei frati patati, mierea ursului, nasturel, napraznic, pelin, lingurea, roinita, paducel, limba mielului;

- iunie: cicoare, mac, telina, anghelica, arnica, lemnul Domnului, brusture, cretisor, miruta, musetel, parul Maicii Domnului, vinarita, maces, brancuta, silur, nalba, dumbet, sulfina, soc, galbenele, verbina;

- iulie-august: frunze si varfuri inflorite de busuioc, catusnica, coada soricelului, cimbrisor, coltul lupului, isop, iarba neagra, matasea porumbului, tei, albastrele, flori de musetel, lumanarica, splinuta;

- septembrie si octombrie: pentru majoritatea plantelor de leac este vremea recoltarii fructelor.

Trebuie avut grija ca recoltarea sa se faca intotdeauna pe timp uscat si insorit. De asemenea, la culegere trebuie evitate zonele din apropierea suprafetelor agricole, care pot fi stropite cu substante chimice sau unde s-au raspandit ingrasaminte; trebuie cautate poieni izolate in mijlocul padurilor, locuri neumblate. Nu se vor culege niciodata plante cu insecte pe ele sau plante aflate in locuri cu ciuperci.

Pentru uscare, se vor folosi incaperi aerisite, spatioase, cu temperatura ridicata (20°-25°C) in care plantele, legate in buchete rare, pot fi suspendate. In ceea ce priveste formele de administrare, cele mai des intalnite sunt infuzia, decoctia si maceratia. Mai sunt folosite alcoolatul, vinul medicinal, siropul, esenta, extrasul, sucul.

Infuzia inseamna oparirea plantei sau amestecului de plante in apa clocotita si lasarea vasului acoperit timp de aproximativ 10 minute (in cazul radacinilor, in jur de 25 de minute).

Inainte de oparire, se recomanda lasarea plantelor timp de cateva minute in apa rece. Dupa oparire, infuzia se strecoara. Eficienta terapeutica maxima a infuziilor este atunci cand se beau calde, dupa aproximativ 15-20 de minute de la preparare.

Decoctia este fierberea plantelor in apa, la foc molcom, timp de 15-30 de minute. Este un procedeu specific de preparare a ceaiurilor din radacini, fructe si scoarta ramurilor.

Infuziile si decoctiile nu se indulcesc. Daca totusi se simte nevoia acoperirii gustului uneori cam amar al plantei, vom folosi numai miere. In acest caz sa evitam produsele industriei alimentare. Este de preferat mierea naturala, cumparata direct de la producator. De asemenea, trebuie avut grija ca florile din care a fost obtinuta mierea sa nu interactioneze cu planta pe care o folosim in infuzie sau decoctie.

Maceratia inseamna lasarea plantei in apa rece, in alcool, in vin sau in ulei. Timpul maceratiei este diferit de la planta la planta, intre o noapte, cateva zile sau chiar cateva saptamani, dupa care se strecoara.

Siropul se obtine fierband maceratiile impreuna cu mierea (50%), iar sucul se obtine prin presarea plantelor proaspete, indeosebi a fructelor.

Ierburile de leac pot fi administrate pe cale bucala, prin bai, prin cataplasme, prin fumigatie sau inhalare.

O observatie esentiala, care priveste orice prelucrare a plantelor in apa, se refera la calitatea apei. Sa nu folosim apa de la robinet. Aceasta este tratata chimic, iar compusii care au participat la acest tratament pot influenta actiunea substantelor din planta. Apa buna inseamna fie apa de izvor sau de fantana, fie apa plata. Trebuie retinut de asemenea faptul ca nu trebuie folosite vase din metal sau daca sunt din metal, peretii interiori trebuie sa fie smaltuiti.

Deoarece spatiul indrumarului nu ne permite sa intram mai in amanuntime, pentru a ne largi dimensiunea cunoasterii personale, recomandam consultarea urmatoarelor titluri de lucrari in acest domeniu:

I. Marturisirile Maicii Sofronia de Alexander Reinhardt.

II. Sanatate din farmacia Domnului de Maria Treben.

III. Terapia naturala -

Bucataria fara foc -

Minitratat de hrana vie de Elena Nita Ibrian.

Cel ce se decide sa intrebuinteze plantele medicinale, ar trebui sa inceapa cu cele depurative (care curata sangele), cum ar fi leurda, urzica, ventrilica, papadia si patlagina.

Reamintim ca este foarte important sa se consume in timpul zilei o cantitate mare de ceai in cazul bolilor ce par incurabile.

In acest capitol ne-am straduit a indruma oamenii atat spre plantele medicinale si puterile lor, dar mai ales spre forta suprema a Creatorului, in ale carui maini se afla cuibarita viata noastra.

La El sa cautam ajutor si mangaiere, iar la boala grea sa luam, smeriti si cucernici, ierburi din farmacia Lui. El ne conduce, de El depinde sa ne umplem de daruri si sa ne dirijeze viata dupa vointa LUI.

12. Radioul si televizorul in timpul postului

Ansamblul vietii de familie a fost radical transformat de posturile de radio si televiziune. Aceste mijloace de comunicare in masa patrund astazi, in toata viata noastra. Nu mai este nevoie sa iesi pentru a fi afara. Intr-o clipa lumea intreaga este langa tine.

Putin cate putin, experienta elementara de a fi in inima unei lumi launtrice, chiar sentimentul frumusetii acestei lumi launtrice, au disparut pur si simplu din cultura moderna.

Daca nu este televizorul, este muzica. Muzica a incetat sa mai fie ceva ce se asculta, ea a devenit cu repeziciune un fel de fond sonor pentru conversatie, lectura, corespondenta etc. De fapt, aceasta nevoie de a asculta constant muzica releva imposibilitatea in care se afla omul modern de a mai gusta linistea.

Daca crestinul de alta data traia, in mare parte, intr-o lume interioara, care ii oferea posibilitatea de a se concentra, cel de astazi trebuie sa faca un efort deosebit pentru a regasi dimensiunea esentiala a linistii, care este singura in masura sa ne puna in contact cu realitatile superioare. De aceea, problema radioului si a televiziunii in timpul Postului nu este o problema marginala ci, sub multe aspecte, este o chestiune de viata si de moarte spirituala.

Trebuie sa ne dam bine seama ca este imposibil de a-ti imparti pur si simplu viata intre "tristetea imbucuratoare" a Postului si ultimile noutati de pe ecran. Aceste doua lucruri sunt incompatibile si unul va ucide in mod necesar pe celalalt. Si este foarte posibil ca, in lipsa unui efort deosebit, "ultima noutate" sa aiba sansa de a iesi biruitoare.

De asemenea, televizorul a devenit, fara macar sa sesizam, idolul familiei noastre, la care ne inchinam zilnic un timp cat mai indelungat, de la cel mai mic pana la cel varstnic.

Sa ne reamintim cum a hotarat Dumnezeu sa pedepseasca in Vechiul Testament inchinarea la vitelul de aur a poporului lui Israel.

" Si a zis Domnul catre Moise ...

Lasa-Ma dar acum sa se aprinda mania Mea asupra lor, sa-i pierd ...

... Pe acela care a gresit inaintea Mea, il voi sterge din cartea Mea.

... Iata ingerul Meu va merge inaintea ta, si in ziua cercetarii Mele voi pedepsi pacatul lor".

Astfel a lovit Domnul poporul, pentru vitelul ce isi facuse, pe care-l turnase Aaron. (IESIREA 32, 9, 10, 33, 34, 35)

Acum, la cumpana dintre milenii, idolii popoarelor si-au sporit numarul ingrijorator, ceea ce a atras asupra omenirii dreapta manie a lui Dumnezeu, care se face, pe zi ce trece, din ce in ce mai simtita, atat in tara noastra, cat si in lume.

O prima masura, care poate fi sugerata, ar fi deci reducerea serioasa a folosirii radioului si televizorului in perioada Postului. Nu putem spera la un post total, dar cel putin la unul ascetic, de exercitiu care, asa cum stim, presupune inainte de toate schimbarea regimului obisnuit de ascultare si reducerea lui. Nu este nimic rau, de exemplu, in a continua sa urmaresti stirile sau sa alegi programe serioase, mai interesante, care te pot imbogati intelectual si spiritual.

Ceea ce trebuie sa inceteze, cel putin in perioada Postului, este acea vizionare continua la televizor, care transforma omul intr-un obiect infundat intr-un fotoliu, lipit cu privirea de ecran si absorbind pasiv tot ceea ce se transmite.

Postul trebuie simtit ca un timp special, un timp care este continuu prezent si care nu trebuie sa fie intrerupt, sa se piarda, sa se distruga.

Cu cat mintea omului va fi golita mai mult de tot ceea ce este creatural, de toate imaginile si ideile lucrurilor si fiintelor, cu atat se va putea inalta mai mult catre Dumnezeu, Il va cugeta si-L va cuprinde.

"Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu" - cuvinte pe care Sfantul Grigore de Nissa le comenteaza asa: "Cel care si-a curatit sufletul de orice inclinare pacatoasa si de tot ceea ce este creatural, acela poate vedea chipul Naturii Dumnezeiesti, in propria lui frumusete".

Marii duhovnici ai poporului roman subliniaza in scrierile lor ca, in casa in care exista televizor, acolo nu troneaza Dumnezeu, nu petrece Dumnezeu in acea casa.

"Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri facute de maini omenesti. Gura au si nu vor grai; ochi au si nu vor vedea;

Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor.

Asemenea lor sa fie toti cei ce-i fac pe dansii si toti cei ce se incred in ei". (Ps. 134, 15, 16, 17, 18)

Singura sansa de insanatosire a poporului roman nu este decat aceea de a urma indemnul psalmistului si a intra sub ascultarea Bisericii - corabia mantuirii neamului crestinesc. "Intoarce ochii mei sa nu vada desertaciunea". (Ps. 118, 37)

"Ca va judeca Domnul pe poporul Sau si de slugile Sale se va milostivi". (Ps. 134, 14)

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Leacul uitat

Vremea postului si a infranarii