E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?
 

Hristos in mijlocul nostru!

Am citit in mai multe parti ca noi, ca urmasi, platim pentru pacatele parintilor, bunicilor pana la al patrulea neam? Daca au decedat neimpartasiti, noi le luam pacatele asupra noastra?

Multumesc!

Este si va fi!

Potrivit teologiei ortodoxe mostenim de la stramosi natura cazuta, inclinatia spre anumite pacate, nu insa pacatele lor. Noi marturisim ca prin Botez dobandim iertarea de pacatul stramosesc. La fel, putem spune ca dobandim totodata si iertarea de pacatele strabunicilor, bunicilor sau parintilor nostri.

Legat de subiect, recomand cu caldura acest articol de pe site: http://www.crestinortodox.ro/editori...or-118907.html

Este si va fi, totdeauna acum si pururea si in veci vecilor. Amin!

Eu am inteles putin diferit treaba cu pana "mostenirea" pana la X neam. Cred ca atunci cand vine vorba de pacate treaba nu e la fel cu bunurile materiale. Am inteles ca atunci cand se spune ca "mostenim pacate" nu e vorba de pacatul in sine, ci de inclinatia spre pacat (slabiciunile) care se transmite mai departe mai ales prin educatie, dar si genetic intr-o masura mai mica. Asadar un tata caruia ii place bautura va spune si copiilor ca este bune, sau daca nu va spune le va arata prin comportament - transmitere prin educatie. Evident ca daca parintii sunt maniosi, caracterul lor se poate transmite prin gene copiilor - transmitere genetica. Cred ca fiecare dintre noi are puterea sa se rupa de cele transmise din tata in fiu prin apropierea de Dumnezeu.
Legat de spovedanie si impartasanie, nu cred ca pacatele personale se vor transmite. Asta inseamna ca cineva poate fi condamnat la iad pentru pacatele altuia, ceea ce este fals.
Toate cele bune va doresc.

Vorba unui preot: astea-s "bla-bla-uri". Şi eu trăiam cu convingerea asta pînă nu demult.

Eu am înţeles altfel, adică până la al patrulea neam, a patra generaţie de urmaşi de ai tăi, se răzbună sigur Domnul pe tine şi pe urmaşii tăi, pentru păcatele tale nemărturisite şi nepocăite, adică se împlineşte ceea ce este scris. Deci dacă au trecut unii de generaţia a patra, înseamnă că ai scăpat de coşmar, şi ei nu mai suferă din pricina păcatelor tale ci din pricina păcatelor lor. Căci este scris că ''a Mea este răzbunarea şi nu a omului''. Dar se milostiveşte Domnul până la al miilea neam către cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile Sale.

Iar în ceea ce se moşteneşte şi se molipseşte, totul se moşteneşte şi se molipseşte, tot năravul şi toată firea de la tot omul, şi nu aşa doar de la părinţi... sau degeaba credeţi că a zis Domnul că dacă vrei să intri în împărăţie trebuie să te naşti din nou de sus din apă şi Cuvânt?

Nu e vorba de un act justitiar, pur si simplu parintii, bunicii, strabunicii transmit ceva copiilor lor si nu doar pe linia educatiei si a exemplului personal ci un fel de mostenire genetica dar care nu tine atat de biologic cat de latura adanca a sufletului.

Un om care realizeaza ce ii lipseste dpdv spiritual si incepe sa indrepte ce are de indreptate, indiferent ca sunt greseli "mostenite" sau deplin incuviintate, nu va plati pentru pacatele nimanui in afara de cele de care este direct si personal responsabil.

Dumnezeu este razbunator? daca da, cum se razbuna El?

Si pe mine ma interesaza aspectul acesta. Eu stiam ca pana la al saptelea neam. ;) Se spune ca Dumnezeu pedepseste si iar pedepseste. Ai gresit cu ceva?, fi atent la caramida! Cam asa expune problema Biserica. Am auzit de atatea ori la predici si am citit si ascultat atatea ca sa ajung la aceasta conclulzie...Mi-a luat ceva timp.. Problema este ca nu am inteles. De ce parca regula asta cu pedepsirea din neam in neam se aplica parca numai unora? Hmm...

Dumnezeul in care cred eu nu este razbunator. Dumnezeul in care cred este desavarsit, asa dupa cum ne-a invatat chiar Fiul Sau, Iisus Hristos. Daca eu gresesc si au dreptate cei care spun ca Dumnezeu e razbunator atunci sigur voi ajunge in talpa iadului pentru "blasfemia" de a-L crede pe Dumnezeu desavarsit, iar daca am dreptate, tot acolo voi ajunge, dar nu din razbunare, ci pentru simplul motiv ca n-am facut cele cerute de Mantuitorul noastru pentru a fi mantuit, adica n-am dat de mancare celui flamand, n-am dat un pahar cu apa celui insetat, n-am imbracat pe cel gol, n-am ..., n-am..., intr-un cuvant, n-am slujit aproapelui si nu l-am iubit ca pe mine insumi. Dar in niciun caz nu voi fi trimis in iad din razbunare, ci pentru ca nu m-am lepadat de mine si nu mi-am deschis inima ca sa-L primesc pe Hristos in ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pacatul isi lasa urma asupra firii umane, o slabeste, o imbolnaveste. Iar noi mostenim natura inaintasilor nostri. Platim pentru pacatele stramosilor in sensul ca putem dobandi anumite inclinatii spre savarsirea rautatilor acelora.
Dar prin harul Duhului Sfant, avem posibilitatea de a ne innoi firea, de a deveni fapturi noi.

Da, Dumnezeul creștin este un Dumnezeu răzbunător. El este numit așa în Biblie.
Mai este numit și un Dumnezeu care se mânie. Un Dumnezeu gelos. Ba apostolul Pavel vorbește și despre „nebunia lui Dumnezeu”.

Dar mai întâi de toate ar trebui să înțelegem că Scripturile folosesc ceea ce în termeni tehnici se cheamă antropomorfisme și antropopatii. Adică în Biblie întâlnim expresii precum: brațul lui Dumnezeu, ochiul lui Dumnezeu. Acestea sunt antropomorfisme, reprezentări umane proiectate asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. El nu are brațe. Dar pentru ca noi să înțelegem realitățile Lui au fost folosite astfel de expresii.

Când Scriptura vorbește despre gelozia, mania sau răzbunarea lui Dumnezeu (antropopatii) în nici un caz nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu se va comporta exact cum o face omul.
Răzbunarea lui Dumnezeu se va manifesta printr-o pedeapsă întru-totul dreaptă a celor care au păcătuit împotriva Lui sau împotriva semenilor lor și nu s-au pocăit de răutatea lor.
Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15


Nu pot să nu amintesc în acest context și Vestea Bună că, măcar că fiecare dintre noi a păcătuit, orice om poate scăpa de răzbunarea lui Dumnezeu. Crucea are o valoare infinită pentru că, pe fiecare dintre noi păcătoșii, ea ne poate salva de mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu a creat oamenii ca sa-i tortureze. Pedeapsa Lui va consta cel mult in abandonarea celor ce fac probleme, adica a celor ce umbla in voile lor (de aceea e intelept sa abandonam orice preocupare lumeasca si sa ne dedicam in intregime slujirii Lui).


Restul 'pedepsei', adica suferintele, nu sunt create de Dumnezeu ci decurg in mod natural din structura psihologica a omului. Patimile si pacatele modifica aceasta structura de asa natura incat, dupa un timp, ele devin generatoare ale unei mari suferinte.

De pilda, neascultarea se va solda cu groaza de a sti ca ai suparat pe Dumnezeu Cel infinit de mare, raul facut altor oameni va produce remuscari, poftele celor impatimiti vor ajunge sursa de suferinta in lipsa mijloacelor de satisfacere etc.

Prin botezul Domnului, așa cum apoi i-a trimis pe Apostoli ca să vestească învierea și să boteze pe cei ce vor să creadă, se șterg toate pedepsele și toate păcatele moștenite sau săvârșite până la data respectivă, dar omul cade mereu afară din lucrarea desăvârșirii și atunci trebuie ca omul să se pocăiască și să caute să se îndrepte, prin sfintele Taine, toate cel 7 sfinte Taine ale Credinței...

Cum se răzbună Domnul? Pe ceilalți? Păi gLumea a fost demult osândită, iar cei ce nu se botează, nu primesc pe Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, s-au osândit deja...

Deci Domnul s-a și răzbunat pe păcătoși și necredincioși, iar consecințele acestei răzbunări, sunt scrise atât în VT cât și în Apocalipsă, și ea se sfârșește cu iadul. Deci nu este ceva ce nu se știe.

Dar cei care vor suferi mai mult sunt ortodocșii eretici care îmbracă haina credinței și tăgăduiesc puterea ei, fiii fărădelegii, sectanții ortodoxiei care au transformat biserica în slujiri de clădiri impunătoare și deșarte lepădând fiii duhovnicești pentru lingușiri și care fățărnicindu-se au înlocuit pe Dumnezeu cu mamona și cu fericirile mâncării și ale vicleniilor împlinite, adică e vorba de autoflatarea tâmpită cu timp vremelnic ce se dă veșnic... defapt sunt căzuți în propriile răzbunări pentru care ei se socotesc vrednici și cred că nu au greșit nimic de la ultima spovedanie, neluând în seamă patima de sine, pofta răutății, patima semeției, a dulceții trupești, a mângâierilor vătămătoare, deci neluând în seamă și neveghind la cât de mult supără pe Dumnezeu în toată clipa din pricina ascultării de sine pătimașă, căci au lepădat ascultarea și calea cea strâmtă a desăvârșirii... închipuindu-se nu numai favoriți și privilegiați ci chiar niște copii cărora le sunt îndreptățite toate pretențiile lor nemulțumite și pline de ceartă... ce artă? Artă marțială și joială... căci postesc o dată pe an și deau lecții ca să facă alții ceea ce ei nu sunt.

Deci a Domnului este răzbunarea și este scris cum se răzbună Domnul pe omul cel rău și necredincios și viclean și mândru de sine, este scris.

Pe unii îi leapădă, pe unii îi încearcă, pe alții îi lasă în voia minții lor, sau a sufletelor lor cele desfrânate... și ce răzbunare poate fi mai mare decât aia de a mai păcătui omul iarăși după ce a mai păcătuit? Păcat peste păcat.

E vorba deci de ambițiia poftei de putere de a face voia ta de sine la umbra voii Domnului... căci nici tu nu realizezi că ești sectar eretic și pervers în haină de sfințișor, de călugăr sau de arhicon ortodox cu față smolită cu veselie.

Ești iadul pe pământ și tu ai mpresia că ești pe calea cea bună, fiindcă ești complet orb la capitolul ascultare sau cunoaștere de Dumnezeu, și asta pentru că ai lepădat Calea, Desăvârșirea și Viața Veșnică... și e evident acest lucru din moment ce te uiți mereu la tine în goglinda și magoglinda cea dată cu lapte de var ca să te sulimenizezi pentu mâțele ce se miorlăie și zgârie pe la uși sau te spală și torc atât de cuminți, după partida de tenis de pe acoperiș și de la gunoaie sau de la pescuit.

În cârțig este poza ta... cu prietenul tău, unde tu ești cel mai frumușel, firește la prins pește.:21::24::76:

Și ce răzbunări mai dureroase ați vrea voi decât să realizezi prea devreme că e mult prea târziu? Deci jale și amar.

Cu cea mai mare sinceritate iti spun, ca asta este unul dintre motivele din cauza carora nu mai cred in Dumnezeu.

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si eu ma alatur acestui punct de vedere pentru ca are suport biblic,incepand cu Vechiul Testament.Sunt perfect constient de faptul ca acesta imagine a Celui de Sus este greu de acceptat,poate si datorita unei inclinatii naturale a omului spre justificare si atenuare dar, strict biblic vorbind, lucrurile stau exact asa.La randul Sau,facind voia Tatalui, si Mantuitorul a prevenit lumea cu privire la modul cum se va sfarsi totul.
Bineinteles ca in raport de Ioan 3:16 aspectele pot fi analizate dintr-o perspectiva mai putin vindicativa decat in Vechiul Testament dar doar in cazul in care intelegem si traim efectiv mesajul transmis in I Petru 1:3 coroborat cu Romani 6:23.In caz contrar nu ar trebui sa se astepte nimeni la nici un fel de mila.

Întru totul de acord. Dumitre, îţi recomand să citeşti cu atenţie gandurile lui MariS_.

A nu se uita că libertatea este unul din atributele chipului divin sădit in fiecare fiinţă inteligentă, care chip va rămîne veşnic imprimat în fiecare om sau înger, indiferent de alegerea făcută.

Foarte frumos ai explicat cum gandesc.Mi-ai expus cu o fidelitate perfecta punctul de vedere .:5: Multumesc ca m-ai scutit pe mine de tastat!Si oricum nu as fi reusit atat de frumos sa-mi creionez gandurile!

Daca ar intelege toata lumea ca RAUL este LIPSA BINELUI( absenta lui Dumnezeu) si NU razbunarea Lui, ar fi perfect!

Vă cred domnule Dumitru.
Biblia vorbește însă și în VT și în NT despre un Dumnezeu Răzbunător. Aceasta îi face pe unii oameni (se pare că inclusiv pe tine) să se simtă jenați cu un astfel de Dumnezeu și să evite să se „încoloneze” în armata Lui.

Nu te simți stingherit de această trăsătură a lui Dumnezeu, NU este vorba despre o răzbunare umană. În cazul omului răzbunarea este o acțiune rea. De fapt este interzisă total în NT. Răzbunarea este însă prerogativul lui Dumnezeu. Și se va manifesta prin pedepsirea celor care au făcut răul și nu s-au pocăit.

Ai trei variante Dumitru:

1. Să crezi ca Dumnezeu nu exista
2. Să crezi într-un Dumnezeu „cosmetizat”
3. Să crezi în Dumnezeul prezentat de Profeți, de Mântuitorul și de sfinții Apostoli.

Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu desăvârșire bun și cu desăvârșire drept.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi l-a trimis pe singurul său Fiu să sufere groaznic și să moară pe o cruce. Un Dumnezeu „pieptănat” de oameni n-ar fi făcut niciodată așa ceva. De aceea zice Apostolul: „Cuvintul Crucii este nebunie pentru neamuri”. Însă Dumnezeu, în bunătatea lui față de noi, a hotărât ca singurul său Fiu să fie torturat și omorât pentru păcatul nostru. Astăzi prețul plătit de Isus acoperă păcatele întregii lumi.
Inclusiv păcatele tale și ale mele.

Cei care resping chemarea lui Dumnezeu și împăcarea adusă prin Jertfa lui Isus, vor avea parte de dreptatea lui Dumnezeu. Ea se va manifesta prin pedepsirea tuturor celor care au ales răul și nu au vrut să se pocăiască.

Nu știu exact cum și cine va exercita pedeapsa (e foarte posibil să fie precum o descriau Tradiție și MariS) dar și Mântuitorul în Evanghelii și Apostolul Ioan în Apocalipsa o prezintă ca fiind cumplită.
Sublinierea bunătății lui Dumnezeu în detrimentul dreptății lui nu aduce un serviciu creștinismului.
De asemenea nu trebuie amintită doar mânia și răzbunarea Lui.

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu bun și drept.

eu cred ca omul a ajuns sa si-l inchipuie pe Dumnezeu ca pe o moneda cu doua fete.
o fata il reprezinta pe Dumnezeul atotbun, atotiubitor, cel ce isi arunca iubirea si peste drepti si peste nedrepti si peste cei pacatosi si peste cei virtuosi.
acest Dumnezeu este bunatate si iubire desavarsita. este cel ce cauta pretexte, nu motive de mantuire. este Cel ce ne vrea pururi fericiti.
a doua fata a monedei, ne arata un Dumnezeu dur, extrem de sever, foarte razbunator, sangeros si extrem de gelos.
Acesta nu se da in laturi de la asi ucide fii pentru greseli oarecum marunte.
se razbuna pe copii si nepotii ce lui ce i-a gresit, comportandu-se precum un sef Yakuza.
Acesta pare ca se hraneste din suferinta noastra cerandu-ne sa nu zambim, sa nu ne bucuram niciodata, in contrast cu prima fata.
ai impresia ca ne asteapta, asemeni unui raufacator, la coltul strazii, ca sa ne loveasca pentru cea mai mica neatentie.

in functie de cine iti vorbeste, sau cu cine vorbeste, este aratata ori prima ori a doua fata a monedei.
consider ca cele doua fete nu pot sa stea pe aceeasi moneda.
tocmai de aceea cred ca este doar produsul mintii umane.
cel mai bun argument este chiar Biblia. se vede foarte clar ca imaginea pe care diversii autori i-au creat-o, evolueaza o data cu civilizatia.

frumos comentariul. chiar mi-a placut, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu tine.
te felicit pentru credinta ta.
"cei ce au ales raul si nu au vrut sa se pocaiasca", asa zici.
ce vrei sa spui?

Nu stiu cat este "pedeapsa" si cat este consecinta fireasca a lepadarii lui Dumnezeu din viata noastra.

Cel putin la nivel social si istoric.. cum sa ma fac ca nu vad ca "platim" pentru deciziile luate de altii inaintea noastra si pt. viata aleasa de aceia.

Cred ca multe lucruri "mici" pe care le facem astazi sau.. dimpotriva, nu le facem din nepasare si impietrire, se vor intoarce impotriva propriilor copii si nepoti (daca vor mai exista copii si nepoti..)
De la cele mai mici lucruri.. (cum ar fi sarirea peste rugaciunea de seara a copilului.. nespunerea unui cuvant bun etc..) sau si mai mici.. toate se vor intoarce ca un tavalug peste generatiile urmatoare, amplificate in efecte.

Unde a dus perimarea/ignorarea cuvantului patriotism si necunoasterea istoriei, lipsa de respect fata de eroii neamului?

Sau unde a dus acceptartea avorturilor? (R: la generatii educate intr-un egoism monstruos, "selectate" cu grija de parintii.. pe viitor f probabil batranilor li se va da "dreptul" de sinucidere asistata.. ca batranetea si boala sunt realitati negate de care nu vrea sa stie nimeni)

Astea au fost doar niste exemple.. dar exista dovezi cu nemiluita ca fiecare decizie "marunta" influenteza colosal pe cei care vor veni dupa noi...
Dar cine sa le vada? Ca astea nu se vad la televizor..


Deci, da.. copiii sufera pt pacatele parintilor.
Dar doar ca sa se intoarca la Dumnezeu.

Vorbesc despre noi, oamenii. Despre alegerile noastre rele: să mințim, să disprețuim, să furăm, să rănim, să ucidem.
Vorbesc despre răul pe care-l săvârșim prin păcatele noastre. Împotriva lui Dumnezeu și împotriva semenilor.
De multe ori omul bagatelizează grozăvia păcatului săvârșit. Avem un sistem diabolic de protecție a păcatului personal, de explicații, de justificări pentru răul pe care-l săvârșim noi. Văd bine paiul din ochiul celuilalt dar când vine vorba despre mine am toate justificările.

Doar Duhul Sfânt poate arăta unui om cât este de păcătos și doar atunci când Duhul Sfânt îi descoperă omul vede cu adevărat urâciunea păcatului. De aceea Mântuitorul când a vorbit despre venirea Duhului Sfânt pe pământ a spus că acesta „va vădi lumea de păcat”. Fără prezența Duhului Sfânt în el, omul va considera mereu ca el „n-a omorît pe nimeni”.

Eu am fost unul care am zis despre mine că n-am nevoie de pocăință. Mă vedeam un om moral. M-aș fi pocăit dar nu aveam păcate. Aveam despre mine o părere mai bună decât despre creștinii care mergeau la Biserică. Intr-o zi, în timp ce citeam despre cum va fi în cer, am auzit parcă o întrebare în mintea mea: „Te crezi un om moral. Ești suficient de curat pentru a intra aici?”. M-am îngrozit atunci și am văzut în viața mea multe lucruri pe care nu le văzusem: invidie, minciună și încă multe altele.

Încă păcătuiesc. Prea mult. Dar mă pocăiesc. Adică regret păcatele și încerc, cu ajutorul Duhului Sfânt, să nu le mai fac. Pentru că asta înseamnă pocăința, nu a trece la pocăiți.


Toți oamenii fac răul. Cei care nu vor să se pocăiască vor ajunge să primească pedeapsa lui Dumnezeu.
Cam asta voiam să zic.

Nu, nu pot sta impreuna cele doua fete ale monedei, sunt de acord cu dvs si va inteleg frustarea. Dar nu pot sa inteleg cum de suntem unii oripilati la fenomenul Pitesti, unde cativa tortionari ordinari au chinuit cumplit niste oameni doar pentru a se lepada de credinta, si acceptam cu seninatate sa-I punem in spate lui Dumnezeu razbunarea, chinurile si torturile cumplite din iad, si nu de 5 luni sau 1 ani de zile, ci pe o VESNICIE (Scotman, sa nu iei ca un apropo la tine, ca nu este, te asigur si chiar te inteleg). Stiu ca vor veni cu citate din Biblie, dar eu voi ramane la ceea ce a spus Insusi Dumnezeu prin FIUL SAU despre EL: ca e DESAVARSIT si ca e TATAL NOSTRU. Un tata nu-si chinuie fii chiar daca sunt rai, ii indeparteaza de la el dar nu-i chinuieste. Nu spun sa va luati dupa mine pentru ca eu n-am plasa de siguranta. Cel ce crede intr-un Dumnezeu gelos si razbunator are plasa de siguranta in cuvintele autorilor Bibliei si se pot dezvinovati: Doamne, asa scrie la Biblie, asa citim. In plus daca Dumnezeu e desavarsit asa cum spun eu, au plasa de siguranta a nemarginitei Sale mile si a iertarii lor daca au indeplinit celelalte cerinte. Adica un Dumnezeu Atotbun nu se supara daca cineva il vede aspru si razbunator, dar un Dumnezeu razbunator probabil se va razbuna pe mine pentru indrazneala de "cosmetizare". Deci, sfatul meu, lasati-va plasa de siguranta si nu mergeti dupa mine. Sunt doar exemplul negativ.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc pentru raspunsuri, apreciez implicarea tuturor, mi-a placut mult articolul postat de Marius.

Doamne ajuta-ne pe toti!:)

MariS,nici o problema.De obicei, cand le iau direct, parca mai am timp sa ma dezmeticesc.Doare cand iti vin usor din spate da toate-s vechi si noua-s toate.Pregatisem un post lung dar am constata ca as fi apelat iar la plase de siguranta,citate biblice si ipocrizie din plin.Ce drept am eu sa le spun oamenilor ce sau cum sa creda?La final toti vom afla raspunsul.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

Ești un exemplu pozitiv pentru mine, MariS.
Unul dintre nu multele de pe forum.

Nu cred că Dumnezeu este vinovat de chinurile iadului. Cred că păcatul este ceva groaznic și cei care-l săvârșesc vor fi vinovați ei înșiși pentru că nu s-au pocăit și au respins oferta împăcării prin Jertfa lui Isus.

Iartă-mă pentru chestia cu „cosmetizarea”. Mi se întâmplă ca atunci când vorbesc cu cineva să nu mai țin cont decât de persoana cu care vorbesc. Voiam să-i prezint lui Dumitru modul în care îl înțeleg pe Dumnezeu si am rănit pe alții. Încă o dată, scuze.

N-am nicio problema cu supararea, domnule Pavel77, n-aveti de ce sa va scuzati, eu stiu ca nu la mine faceati referire, dar m-am invatat sa arunc eu intai cu piatra in mine ca atunci cand o primesc de-afara sa nu mai fiu surprins si sa nu ma plang. Eu am doar nedumeriri, si-mi exprim credinta mea, cea pe care fiinta mea o accepta, desigur citita si studiata si la Sfintii Parinti, dar recunosc ca s-au impregnat in mine doar acele conceptii conforme, nu confortului lumesc, ci structurii mele sufletesti. Nu pot minti sa spun ca eu cred intr-un Dumnezeu razbunator, chiar daca mi s-ar dovedi ca este asa. Nu pot, PUR SI SIMPLU. Si prefer sa spun adevarul decat sa ma mint pe mine sau pe altii si in niciun caz pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu pot sa-i accept si pe cei care vad altfel decat mine, ba mi se pare ca trebuie sa ai o credinta cu mult mai mare decat a mea sa poti crede din toata inima intr-un Dumnezeu razbunator si gelos. Mie mi-e mai usor, recunosc, de-aia si credinta mea e mult, mult in urma altora.
Am o problema, recunosc, cu cei care ma citeaza si o "iau in freza" din cauza mea. Melissa draga, nu-ti pune pielea la bataie din cauza mea, lasa bataia pentru mine ca am pielea tabacita, si chiar imi face bine la smerenie cateun "masaj" din asta "fratesc". Iana draga, ti-am inteles tonul, nu ma suparam nici daca era serios, ca sunt convins ca meritam. Eu sunt ca si copilul ala pe care tatal il batea da' nu stia de ce si cand mama il intreba "de ce l-ai batut pe copil, ma?" raspundea "apai, da' eu mai stiu? las' ca stie el!". O boacana tot o fi facut el. Asa si eu, o boacana tot am facut.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si urmasi nostri mostenesc de la noi inclinatiile spre pacate si consecintele pacatelor daca nu avem grija de sufletul nostru..

MariS draga, cand te citez,inseamna ca sunt de acord 100% cu acel citat,deci imi asum "masajul", pentru ca am acelasi gand cu tine si pentru ca si mie imi face bine la smerenie.Daca mi se adreseaza MIE.
Daca ti se adreseaza TIE sau altuia care in viziunea mea, nu merita trantit pe jos ,nu pot sta pasiva sa vad cum va priveste de sus, "biciul" virtual "fratesc"..Asta este structura mea sufleteasca,vorba ta.:1:
Cand merg pe strada si vad un om cazut, pe bune ca alerg sa il ridic.De ce n-as face-o si pe forum?

Ideea pe care ne-o transmite Dumnezeu este că sacrificiul din dragoste dezinteresată este unicul mod de existenţă autentic în vecii vecilor, nu numai în veacul acesta. O lume perfectă, adică bună, va rezista la nesfîrşit numai dacă filosofia de viaţă a finţelor ce o alcătuiesc se bazează pe acest adevăr.

Hristos a avut de rezolvat o problemă foarte grea în momentul în care omul a acceptat calea răului amestecat cu binele. El a trebuit să respecte printre altele şi libertatea oamenilor, dar şi a îngerilor care I se împotriveau. A fost o soluţie extremă, dar care a rezolvat această problemă existenţială.

Dumnzeu-Tatăl a propus creaţia acestor lumi şi Dumnezeu-Fiul a acceptat dorinţa Tatălui, gîndind arhitectura lumii cu tot riscul inerent. Aşa încît a zis: SĂ FIE! - şi a fost, este şi va fi pentru totdeauna, prin lucrarea Duhului Sfînt. Altfel, nu ar fi fost decît Dumnezeu.

PS: Moartea nu este o dispariţie, ci o trecere. UN PAŞTE! Deci: Hristos a înviat!

ba nu, este vorba de un act justitiar.
Eu am inceput sa fiu pedepsit de la varsta de 6-7 ani pentru pacatele stramosilor mei de sute de ani, pe care nici nu stiu cum ii cheama, nici nu i-am vazut, nici macar nu stiu din partea cui, sau unde au locuit, sau ce pacate au facut. Eu nu-mi cunosc nici macar bunicii, nu strabunicii sau ceilalti. Atata stiu ca sunt pedepsit , eu si fratele meu, pentru pacatele altora. La 7 ani nici nu stiam ce-i aia pacat. Iar handicapul pe care l-am capatat atunci credeam ca e ceva normal, ca toti ar trebui sa sufere asa. Mai tarziu am constientizat, ca nu toti cei din jur sunt handicapati, ci numai unii, care au avut nesansa sa fie urmasii unor oameni extrem de pacatosi si acum trebuie sa plateasca pacatele ras-ras-ras-ras-ras.....stra-bunicilor care au murit cu sute si mii de ani in urma.

Si nu sunt de acord cu cei care zic ca copii pastreaza obiceiurle parintilor. Daca parintii sunt prosti, nu inseamna ca si copii sa fie prosti. Eu de exemplu am avut parte de un tata agresiv, care injura foarte des, mai ales de obiecte sfinte. Eu acum nu suport sa vad un om care injura. Daca cineva injura la 5 metri distanta de mine, e ca si cum mi-ar da cu ceva in cap, nu conteaza pe cine injura, nu suport sa-l aud.
Eram candva intr-o masina cu un coleg, si incepuse sa injure pe un alt sofer in trafic, din nu stiu ce motiv. In clipa respectiva singurul lucru care imi doream era sa ies din masina cat mai repede posibil, nu-l mai suportam, oricum am mai stat cam 1 minut in masina dupa aia am coborat. Acum mi e si teama sa mai merg cu el cu masina, incerc sa-l evit de cate ori posbil. Nu suport oamenii care injura. De asemenea nu suport sa mostenesc nimic din defectele sau calitatile parintilor mei, nu vreau sa seaman cu ei nici la fata, nici la obiceiuri, la nimic. Ba chiar ma deranjeaza cand cineva mi-a zis ca seman cu fratele. Nu suport sa seman cu nimeni din familie. Si nici nu vreau ca fii mei, daca vor exista vreodata, sa semene cu mine.
Mostenirea e cel mai urat lucru din lumea asta. Nu trebuie mostenit nimic, fiecare om sa fie original.

pana la al noualea neam din cate stiu.

dar nu e asa rau, pt plata asta care vine asupra ta (daca este), scapi si tu din iad, si cu tine scapa si neamurile ale caror pacate le platesti. Pedeapsa lui Dumnezeu e o blanda mustrare, cum se spune... doctorie amara care tamaduieste si salveaza.

Tatal nostru este unul bun si iubitor, cel care a creat din si pt iubirea totala , profunda si neconditionata, deci nu cred sa permita ca cineva sa se chinuiasca pt greselile inaintasilor lui. Aceasta ar insemna ca e ceva ca o razbunare , ori EL, realul , nu cel inventat,NU are cum sa doreasca acest gen de suferinta a noastra, pt s-ar contrazice pe sine, vizavi de capitolul iubire!!!Numai bine!

(Iezechiel, cap. 18) Legat de faptele parintelor si urmarile asupra copiilor

Ai auzit cumva de parintele Teofil Paraian? El s-a nascut orb, in viata lui nu a vazut lumina zilei, dar asta nu l-a impiedicat sa ajunga mult mai cult decat cei cu vedere si, mai ales, nu l-a impiedicat sa fie un om al bucuriei. A lui e vorba: "Daruind lumina pe care nu o ai, o vei dobandi si tu", pentru ca asta a facut el toata viata: le-a daruit oamenilor bucuria, linistea sa sufleteasca si comorile sale de intelepciune pe care ochii sai nu le-au vazut niciodata. Si o data nu a zis: Doamne, de ce m-ai facut orb, ale cui pacate le platesc? Mereu si-a vorbit de bine familia, spunand ca erau oameni cumsecade, crestini,ce-i drept, nu la cea mai inalta masura duhovniceasca. S-a facut calugar. In popor se crede ca acei calugari care se mantuiesc reusesc sa isi salveze si neamurile din iad.L-a intrebat cineva acest lucru. I-a zis ca el s-a calugarit nu ca sa ii ierte Dumnezeu pacatele lui sau ale altora din neam sau pentru ca nu s-ar fi adaptat in lume, ci pentru ca Il iubeste pe Dumnezeu si vrea sa ii slujeasca. Si-a transformat handicapul in binecuvantare.