Mostenim pacatele parintilor?

Mostenim pacatele parintilor? Mareste imaginea.

Noi, ca urmasi ai lui Adam, mostenim o natura omeneasca pacatoasa. Nu aceasta a fost natura daruita de Dumnezeu primilor oameni. Precizam ca din cauza despartirii omului de Dumnezeu, natura omeneasca a fost infestata de pacat. Murim nu pentru ca am pacatuit in Adam, ci pentru ca mostenim o natura omeneasca imbolnavita.

Nu am luat parte la pacatul lui Adam, dar ne impartasim de pacatul stramosesc, deoarece Adam este parintele neamului omenesc. Avand in vedere ca noi nu ne putem alege existenta, trebuie sa acceptam aceasta natura imbolnavita. Acest lucru nu inseamna ca Dumnezeu este nedrept. Ar fi fost nedrept daca am fi primit o astfel de natura direct de la El. Insa, noi primim existenta prin mijlocirea lui Adam. Iar acestuia, Dumnezeu i-a dat o natura curata.

Sunt persoane care sustin ca Dumnezeu e nedrept sa ne lase sa murim din cauza pacatului lui Adam. Aceste persoane sustin ca ar fi fost drept ca Dumnezeu sa daruiasca fiecarui om, in mod separat, o natura curata, asa cum a fost cea a lui Adam. Dar acest lucru ar fi insemnat sa-l aduca pe om ca pe o entitate singuratica, detasata de comunitate.

Am facut aceste precizari pentru a intelege mai usor tema pusa in discutie: mostenim sau nu pacatele parintilor?

Dupa cum nu mostenim vina lui Adam, tot astfel, trebuie sa afirmam ca nu mostenim nici pacatele parintilor. Mitropolitul Antonie al Surojului afirma: "Fiecare generatie mosteneste de la toate cele dinainte (in particular copiii de la parintii lor si de la inaintasii cei mai apropiati) caracteristici ale mintii, inimii, vointei, particularitati ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Daca parintii au rezolvat in ei insisi o anumita problema, ei le transmit copiilor o omenitate mai slefuita. Daca ei nu vor fi in stare sa o rezolve, generatia urmatoare se va lovi de ea mai devreme sau mai tarziu. Si eu am intalnit oameni care-mi spuneau: "Am cutare sau cutare ispita, apare in mine cutare sau cutare problema. De unde si pana unde?" Si, "sapand" in trecutul lor, reuseam sa gasesc de cateva ori la stramosii si la parintii lui aceeasi problema nerezolvata”.

Parintii nu transmit copiilor pacatele personale, ci inclinatiile spre patimi. In acest sens, Sfantul Paisie Velicikovski marturiseste: "Diavolii sunt ocupati tot timpul cu noi; sunt ca niste paznici, care ne urmaresc inclinatiile si dorintele. Daca observa vreo inclinatie la noi, ne indeamna spre patima corespunzatoare ei, aruncandu-ne plase ca sa ne prinda cat mai strans.”

Nu trebuie sa fim chinuiti de gandul ca avem parte de o mostenire grea. Sfantul Paisie Aghioritul spunea: "Chiar daca in om ar exista vreo mostenire pacatoasa, ea nu poate rezista in fata harului lui Dumnezeu”.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

10 Ianuarie 2020

Vizualizari: 26865

Voteaza:

Mostenim pacatele parintilor? 5.00 / 5 din 7 voturi. 9 review utilizatori.

Comentarii (9)

  • claudiu stefanPostat la 2011-09-07 09:11

    Sufletul este creat de Dumnezeu . Poate creea Dumnezeu un suflet pacatos ? Hristos a avut o natura fara pacat. Deci se poate .....

  • Kalanyos ZsigmondPostat la 2011-02-22 22:35

    Gabriela Nedelcu:patima jocurilor de noroc se vindeca prin vointa si rugaciune catre Dumnezeu.E simplu sa nu se mai duca sa se joace. cand vine tentatia sa inlocuiasca aceasta patima prin orice alta activitate binecuvantata.de exemplu prin plimbare in natura sau sa stea cu cei dragi. Eu nu prea cred in mostenirea pacatelor de la parinti pentru ca acestea se sterg prin Botez. insa cred in inclinatia care ramane in om spre pacat. de aceea suntem indemnati de Mantuitorul ,,sa priveghem si sa ne rugam sa nu intam in ispita". sa mearga sa se spovedeasca si sa urasca acest obicei pentru ca aceasta patima il desparte pe el/ea de Dumnezeu. I

  • azucena blancaPostat la 2010-05-07 00:35

    @gabriela nedelcu, Adevarat a Inviat! Ispita de care spui cred ca ar putea fi vindecata printr-o spovada buna si completa (vezi indreptare de spovada in librarii si pe site-ul Pustnicul Digital), prin efectuarea canonului stabilit de duhovnic dupa spovada, prin impartasire (daca e ingaduita de duhovnic), prin participarea la Sfantul Maslu, prin rugaciune in general, prin fapte bune, etc. Ar trebui ca persoana in cauza sa-si aleaga un duhovnic bun, pe care sa nu-l schimbe cu altul decat numai in cazuri speciale, cum ar fi plecarea acestuia din localitatea respectiva, etc.

  • gabriela nedelcuPostat la 2010-05-05 20:32

    Hristos a Inviat! Legat de patimi si de mostenirea pacatelor de la parinti,ispita jocurolor de noroc cum ar putea fi vindecata?

  • Cacovean AdrianPostat la 2010-05-04 01:49

    Exact asa este, mostenim predispozitii, inclinatii. Dumnezeu ne-a dat si ajutor insa, prin preoti, medici si mintea noastra, doar stim ce este bine si ce este rau de fiecare data. Si viata noastra este o alegere zilnica, cu fiecare gest, gand, fapta. Si cu cat alegem mai des un lucru, cu atat mai mult ne facem dependenti de acel lucru ales. Nu stim? Ne facem ca uitam ca stim? Pana la urma aici nu avem cum sa ne ascundem de nimeni, ca Dumnezeu le stie pe toate. Este exact asa cum este descris in articol, avem intotdeauna alegerea si raspundem pentru alegerile noastre. Dumnezeu ne-a dat o posibilitate, sa ne rascumparam consecintele alegerilor gresite, numai sa o facem la timp si sa nu ne jucam cu timpul ramas. Si nici aici nu merge cu judecatile noastre, ca daca nu punem iubire de Dumnezeu si de oameni, nu merge socoteala noastra. Si pana nu lasam toate ale lumii asteia, nu ni se asculta nimic. Si chiar atunci cand credem ca meritam ceva, gresim amarnic, ca Dumnezeu nu ne este dator cu nimic. Stie Dumnezeu cand este cazul sa treaca peste pacatele mostenite de la parinti.

  • azucena blancaPostat la 2010-05-03 22:14

    De pacatul stramosesc al lui Adam, din fericire ne-a eliberat Hristos prin patimile, moartea si Invierea Sa. De murit vom muri cu totii, dar Hristos prin Invierea Sa a deschis portile Raiului pentru toti cei drepti, incepand cu Adam si Eva, si continuand cu toti dreptii de dinainte si de dupa Invierea Sa. Botezul prin care fiecare crestin este botezat cu apa si cu Duhul Sfant, ne curata de pacatul stramosesc, dar nu curata pacatele facute de inaintasii nostri. Prin botez devenim temple ale Duhului Sfant si ne inchinam lui Dumnezeu in Duh si in Adevar, asa cum Hristos a spus samarinencei. Conteaza foarte mult familia in si din care ne nastem, conditiile in care ne nastem: epoca, tara, cultura, starea sociala, rasa, sexul, etc. Toate acestea sunt stabilite si hotarate de Dumnezeu. Bineinteles ca noi oamenii putem fi foarte nemultumiti de starea noastra si sa murmuram impotriva lui Dumnezeu, cum ca ne-am nascut in familia nepotrivit si in epoca gresita. Pacatuim grav daca gandim asa. Dumnezeu da fiecaruia psibilitati egale de mantuire, indiferent in ce conditii se naste. M-am tot gandit daca pacatele parintilor pot avea o influenta negativa asupra vietilor copiilor. Scrie undeva in Vechiul Testament ca pacatele stramosilor pot cadea asupra urmasilor pana la a saptea sau a noua generatie. Sper sa nu gresesc. Pe de alta parte parintele Arsenie Boca vorbea despre acei copii „nascuti in lanturi”, copii care se nasc in conditii grele, din familii cu parinti care au facut pacate mari. De exemplu spunea ca cu cat parintii fac mai multe avorturi, cu atat mai nefericiti in viata vor fi copiii pe care acei parinti ii nasc totusi. Deci pacatele parintilor influenteaza in mod negativ viata copiilor. Asa cum mostenim o zestre genetica, un ADN de la parinti, si predispozitii spre anumite boli, tot asa mostenim si un „ADN” spiritual mai curat sau mai incarcat de pacate. Ultimele generatii de oameni s-au indepartat tot mai mult de Dumnezeu. Pacatul si faradelegea sunt tot mai comune in viata de zi cu zi. Ne-am obisnuit cu ele. Spunem raului bine si binelui rau. Si atunci, dupa ce cateva generatii de oameni inaintea noastra si-au spovedit pacatele tot mai putin, mai rar, mai incomplet, sau chiar deloc, aceste pacate neiertate de Dumnezeu prin Taina Spovedaniei, apasa asupra noastra. Daca un copil se naste intr-o familie unde nu primeste o educatie religioasa de timpuriu, si care nu invata cum sa se apere cu ajutorul Tainelor bisericii de mostenirea grea pe care o „cara” in spatele lui, se poate chinui toata viata, pana ce intr-un sfarsit, dupa lungi suferinte sa ajunga la intelegerea necesara pentru ca sa faca ceea ce trebuie, ca sa scape de greaua mostenire. Foarte greu si foarte complicat. Sunt si multi oameni care-L ignora din pacate pe Dumnezeu si Tainele bisericii. Acei oameni vor adauga mostenirii nefaste transmise de parintii lor, propriile lor pacate, care se vor transmite indoit urmasilor. Ne mai intrebam de ce traim vremuri apocaliptice? De aceea ne trebuie duhovnici buni, care sa ne ajute sa iesim la liman.

  • cristina BacanuPostat la 2010-05-03 22:08

    Unele lucruri sunt mai presus de noi. Eu, personal, cred ca exista o legatura intre pacatele parintilor si ceea ce se intampla uneori copiilor. Arsenie Boca ii spunea unei femei caci pe baiatul ei l-a calcat trenul, pentru ca l-a iubit mai mult decat pe Dumnezeu- in sensul ca ea a calcat poruncile divine pentru a-i fi bine copilului. Acuma, totul depinde si de voia lui Dumnezeu - atata cat noi traim, putem influenta soarta noastra si a copiilor nostri prin fapte bune. Dumnezeu intotdeauna ne asteapta sa ne intoarcem la El. De multe ori, dupa ce realizam voia lui Dumnezeu si mergem spre indreptare si soarta noastra se mai indreapta. Asta asa foarte putin, noi suntem prea imperfecti pentru a intelege intotdeauna voia lui Dumnezeu- care are o logica perfecta- dar nu avem acces catre ea. Si eu m-am gandit foarte mult la lucrurile acestea- si cam asta este concluzia mea. Nici eu nu sunt perfect lamurita in aceasta privinta si probabil nu voi fi niciodata.

  • Alexandru CotoraciPostat la 2010-05-03 21:52

    Adevarat a inviat ! Daca mostenitorul se apropie destul de mult de viata crestina, e un lucru bun, dar daca se nevoieste si reuseste sa si traiasca o viata autentic crestina, cat mai bine cu putinta, atunci nu numai ca isi face lui un bine, ci si parintilor ! Cautati si cititi despre Parintele Arsenie Boca si veti intelege mai bine aceste lucruri.

  • vanda tudose Postat la 2010-05-03 15:01

    Hristos a Inviat! Intrebarea mea legata de tema de mai sus se refera la ispasirea de catre copii a unor pacate parintesti (in afara de mostenirea inclinatiilor spre anumite patimi) spre exemplu, ii afecteaza viata unei persoane faptul ca a fost nascuta in afara cununiei parintilor? mostenitorul in acest caz apropiindu-se destul de mult de viata crestina auentica. Multumesc mult, Doamne ajuta!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE