de ce?
 

de ce (nu stiu daca e asa doar la catolici,sau si la orodocsi),preotul cand vede ca demonul se lasa greu invins,e puternic,ii cere sa-si spuna numele?

Pai daca tot o sa stea mai mult timp de vorba, e politicos sa faca si cunostinta, nu?...

Cred că motivul principal pentru care exorcistul îi cere demonului să îşi decline numele este că aşa a făcut Domnul nostru. Să nu uităm că exorcistul acţionează în numele şi cu puterea lui Cristos. Or, după cum citim din Evanghelie, Domnul l-a întrebat pe demon: "care este numele tău ?", atunci, el a răspuns "legiune", fiindcă erau mulţi.

Tot aşa face şi exorcistul.

Poate ca o face sa afle cati sunt? Adica daca e unul sau mai multi...

Pe la catolici am observat treaba asta..
Era un film artistic, peste care am dat intamplator, nu de mult, cu un exorcist catolic, cica pe date reale.

Si era in final o scena de genul ca diavolul nu se dadea batut cu toate invocatiile si atunci o ramas arma secreta..sa puna pe dracusor sa-si zica numele, abia atunci s-o dat batut..

Cred ca face parte din protocolul lor de exorcizare, asa cum la noi sunt rugaciune Sf. Vasile cel Mare de ex.

Apropo, la ei exista asa ceva?

Cred că faptul e în legătură cu taina numelui. Persoana oricărei fiinţe e într-un fel cuprinsă în numele său. S-a vorbit de puterea numelui. Când invoci numele lui Dumnezeu, El este prezent. Sfinţii, de asemenea, sunt invocaţi pe numele lor.
Cred că în cazul demonilor, cunoaşterea numelui lor de către exorcist îi dă acestuia o putere asupra sa, îl defineşte, i-l face cunoscut.

Explicatia suna a vrajitorie.

Vrei să spui că am dat invocării numelui o semnificaţie magică? Cred că şi magia se foloseşte de nişte realităţi nevăzute; doar că autorul este diavolul, nu Dumnezeu, iar efectele nu au un sens mântuitor, ci sunt pentru lumea aceasta.
Însă despre importanţa numelui şi a numirii e plină Biblia. Am găsit aici un articol interesant: http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-70300.html

Cred ca si ei tot cu rugaciunile Sf. Vasile cel Mare fac exorcizarile. Daca stie cineva mai multe sa ne dea detalii.

Catolicii de rit răsăritean folosesc rugăciunile Sf Vasile cel Mare. Se găsesc în aceeaşi carte căreia ortodocşii îi spun Molitvelnic, doar că noi îi spunem Euhologhion.

Catolicii de rit apusean folosesc exorcizările din Rituale Romanum. Ca şi Euhologhion-ul, Ritualul cuprinde şi alte rânduieli în afară de exorcisme, precum: Botezul, Căsătoria, Extrema Ungere, consacrarea de obiecte, etc. Deci, Ritualul (scris cu majusculă) e o carte care se cheamă aşa, de unde "ritual" a devenit nume comun, precum "adidas" sau "xerox".

Alte cărţi de cult apusean sunt: Missalul (la noi: Liturghier), Breviarul (la noi: Orologhion, la ortodocşi: Ceaslov), Pontificalul (asta e specifică, cuprinde rânduieli arhiereşti).

Face parte din ritualul respectiv sa se ceara in mod expres numele "posedatorului"..?

După rugăciunile şi practicile iniţiale de exorcizare (acelea din Ritual), are loc adesea un dialog între demon şi exorcist. La dialog pot fi prezenţi şi alţii (cu aprobarea exorcistului), dar sunt obligaţi să asiste în cea mai deplină tăcere. Evident, acest dialog este liber. Exorcistul caută să afle detalii despre duşman: nu numai numele lui, dar şi de cât timp e acolo, dacă mai sunt şi alţii, cine l-a trimis, etc. Desigur, răspunurile trebuie luate sub titlu de inventar. Depinde de harul şi experienţa exorcistului de a deosebi ce e adevărat şi ce nu din ceea ce aude.

Am citit cu interes cam tot ce ati scris pe acest topic. Parerea mea personala e ca acele rugaciuni citite de preotul exorcist au efect doar daca persoana in cauza are inclinatii mistice, iar mediul familial al sau este unul receptiv la superstitii. Da, atunci s-ar putea sa reactioneze la cuvintele preotului, daca aceasta are vocatie de psiholog (adica sa stie cum sa vorbeasca, ce intonatie sa foloseasca) , si sa iasa dintr-o anumita stare. In caz contrar, tot la psihiatru ajunge sau mai bine spus, acolo ar trebui sa mearga in primul rand.

E dificil sa te aventurezi sa etichetezi pe un om ca fiind posedat, mai ales ca granita dintre boala psihica si posesiunea diavoleasca e destul de fragila. Azi , psihiatria si psihologia, recunosc multe fenomene patologice, ce in trecut intrau la suspiciunea de "posesiune", insa s-au gasit corespondente naturale cu cauzalitate explicabila, numite de perceptia extrasenzoriala.

Păi acolo se şi merge dacă e să vorbim de o exorcizare serioasă.