Reformatorii de dinaintea Reformei
 

Cu cel putin un secol inainte de Luther, au existat oameni care au gandit in acelasi duh. Ca in orice grup uman animat de intentii spirituale, unii erau grau, altii neghina. Unii credeau sincer in ce spuneau, altii fusesera infiltrati de autorul oricarei neghine spirituale si al oricarei societati "discrete"/secrete.
Unii dintre acestia au fost Jan Hus, John Wycliffe, Jean Gerson, Marguerite Poret.
Voi dezvolta subiectul pe larg, in cele ce urmeaza.

Un articol cel putin interesant :
http://mironclaudiu.wordpress.com/20...ilor-reformei/

Intentii spirituale dar de care?
Pozitive?

Eu nu cred. Pretextele au avut aparente pozitive, intentiile si mai ales cum s-au materializat ele au dovedit ca intr-adevar ce era pozitiv tinea doar de aparenta.

Adica in sfarsit noi doi ajungem la un consens? :) Serios, esti de acord ca unii din baietii Reformei, alaturi de aia ai Contrareformei, tot asa, nu in totalitate, au lucrat pentru cei care acum ne impun ce sa mancam si in ce sa credem? Adica una e sa crezi sincer in Sola Scriptura, si alta sa provoci intentionat razboaie religioase. Ambele parti sunt vinovate. Partea cea mare a vinei o are BC. A recunoscut-o, public, nu neica nimeni care sunt eu pe un forum, ci un Papa sanctificat. La noi exista, la scara temporala istorica, un feed-back al constiintei. Q.e.d.
Oameni sinceri au existat intotdeauna. Avand in vedere ca majoritatea reformatorilor, mai ales in sensul de credinciosi care urmeaza inimilor lor, dar nu dau marile directii, au fost oameni de factura colegilor nostri Scotland The Brave sau Doriana, sau penticostalul, atunci e clar, ca manipularea a folosit tehnica infiltrarii cu putini, pentru a-i manipula pe cei multi. Simple as that: masacrezi protestanti, cat mai multi, prin oamenii tai din BC/Contrareforma. Apoi starnesti un raspuns pe masura, in diverse razboaie religioase, prin ai tai din randurile "ereticilor". Consecinta? Am mai spus-o si pe alt topic: ofensa sangelui, de o parte, si povara vinovatiei, de cealalta, isi fac treaba. Uita-te pe topicul despre Noaptea Sfantului Bartolomeu. Sau pe altele. Dogmele gresite se combat cu cuvantul, punct. Nu cu halebarda si archebuza. (Chiar, cineva dur si ironic ca fratia ta era de mare trebuinta atunci. Nici eu, nici tu nu am ucide vreun semen, indiferent de "ereziile" sale. Din pacate, atunci a fost dobitocul tare de cap si in fanatism, pardon, in credinta vie, tipul dominant in peisaj).
Deci cam asta e. Protestantismul a fost un test si un dar de la Dumnezeu. Previzibil, ca pe vremea lui Adam, specia noastra, partea locuitoare in Europa, l-a picat. Se pare ca tooot cadem...si nu ne mai oprim. Alunecoase, treptele astea spirituale...

Daca reformatorii erau de factura unor forumisti, este foarte rau pentru reprezentantii bisericii catolice. Spre exemplu, Luther, de unu singur, i-a "invins" pe reprezentantii papalitatii, in dieta de la Worms. Chiar asa de slabi au fost? I-a invins unul de factura unui forumist de pe crestinortodox.ro?

Si totusi, cred ca ati spus un adevar. Cred ca se gasesc destui oameni simpli care, din punct de vedere al teologiei pur crestine, ar fi deasupra unor cardinali catolici (ca sa nu ajung la papa).


Na. Ca sa vezi. Nevinovatii prigonitori papali au fost, de fapt, victimele unor diversiuni ale "ereticilor".

Nu ati inteles. Vorbeam de "conspiratie". Vreti sa o zic mai clar? Masonerie, poftiti! Ei au infiltrat AMBELE tabere, asa cum procedeaza ei de obicei. Ei sunt autorii exceselor. Cautati materiale despre amanta demonilor, pe nume profan Caterine de Medici, si mai ales despre familia ei. Numai spirit crestin , catolic sau nu, nu veti gasi in viata si activitatea acestor umanisti blestemati.
Iar forumistii amintiti sunt (neo)protestanti, daca nu v-ati amintit. Si, inca ceva: si dvs. sunteti forumist, nu? :D

Consistent si la obiect! Numai bine!

I-a invins, cum?

Ca ce a urmat nu prea a fost in favoarea lui.

Luther a fost un calugar ratat si cu fani pe masura ratarii lui spirituale, cu ceva invatatura e drept dar asta in sine nu e neaparat de apreciat, diavolul in mod sigur este mult mai destept decat el.

:24: Exact asa a fost. Cand ne vindem sufletele, uitam ca, acolo Jos, cINEVA ne uraste...si rade de noi de se prapadeste. Pe de alta parte, cauzele nemultumirii erau reale si multe...dar nimeni nu isi taie bratul ca sa scape de reumatism...sau nasul, ca sa scape de gripa... Cam la asta s-a ajuns atunci...
Oricum, au murit oameni de ambele parti. Dureros, de cele mai multe ori (rug, taiere in bucati, tras pe roata, si alte rafineturi). Chiar unul singur daca era, tot crima e.

diavolul e "curva" batrana.a fost mai inteligent si mai vexat si decat Adam, omul prototip.nu va jucati cu diavolul ca nu veti izbuti.. o sa vi-o traga la toti.. scuzati-mi frantzuza..

I-a invins punandu-i fata in fata cu invataturile Mantuitorului si a Sfintilor Sai Apostoli (invataturi gasite numai in necunoscuta Sfanta Scriptura).


Unele lucruri au loat-o razna, din vina altora. Luther nu a vrut violenta ci, ca un bun catolic a vrut o reforma ideologica in biserica sa.


Dimpotriva. A fost un calugar plin de zel, in tot ceea ce facea (voia sa castige mantuirea prin viata sa plina de penitente). In plus, a fost si un om foarte inteligent, curajos si bine instruit. A scris tezele sale curoajoase, a infruntat puterea papala (moarte sigura) si a tradus Sfanta Scriptura in limba sa natala.

Nu inteleg ca va face sa-l considerati un calugar ratat.

Luther un ratat? Ma faceti sa rad, stimabile domn!
Luther rezuma superb conditia crestinului - "crestinul este liber si domn peste toate, nefiind nicicind un supus. Crestinul este sluga a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui”. Libertatea se bazeaza doar pe credinta, pe relatia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie intr-un mod impresionant. Slujirea se bazeaza la rindul ei pe dragoste, care vine din credinta! Deci?
Spre edificare cercetati vol 1 din Scrieri, de Martin Luther, reeditat la editura Logos! Numai bine!

catolicii intotdeauna au avut scoli bune de studii si miscari in acest sens.. noi ortodocsii suntem mai tampitei..

da Luther e un ratat rebel.

Poate ati vrut sa spuneti ca "Luther e un ratat pentru ca a fost rebel". Practic, rebeliunea lui il face detestat de unii. Altfel, era un om de o deosebita capacitate intelectuala si morala.

mda...a fost un "om de o deosebita capacitate intelectuala si morala". Si vrei sa cred asta? Postez mai jos din "intelepciunea" acestui "mare" om:
Luther şi ceilalţi reformatori au înlocuit faptele pentru câştigarea mântuirii cu credinţa. Credinţa a fost centrul teologiei Protestante. Luther a mers atât de departe încât a refuzat să recunoască Epistola lui Iacov ca inspirată, considerând-o „epistolă de paie” deoarece insista asupra unei credinţe validate prin fapte. Dar combinaţia doctrinelor incapacităţii omului de a face ceva pentru a se mântui cu credinţa teoretică mântuitoare a dus la o concepţie nefericită şi la un eşec moral al Protestantismului. „Dacă cineva are credinţă, adulterul nu este păcat”, spunea Luther în faimoasa sa predică despre căsătorie (Jarrel, Baptist Church Perpetuity, p. 228).

Luther scria lui Philip Melachton de la Wartburg, într-o scrisoare datată 1 August 1521: „Hai, acceptă! Fii păcătos! Şi nu păcătui pe jumătate: păcătuieşte de-a dreptul, până la capăt! Păcate făcute pe jumătate? Nu; ci din cele adevărate, serioase, păcate enorme! (Lucien Lefabvre, Martin Luther, un destin, p. 112). În 1530, îi scria lui Weller, „Sunt momente în care trebuie să bei un pahar în plus şi să te distrezi, pe scurt, să comiţi vreun păcat din ură şi dispreţ faţă de diavol, ca să nu-i laşi destul loc pentru prostiile minuscule din care să facă un caz de conştiinţă… Deci, dacă diavolul vine în faţa ta şi-ţi spune: ‚Să nu bei!’, răspunde-i imediat: ‚Ba chiar o să beau pentru că tu nu-mi dai voie, şi-o să beau zdravăn!’ Trebuie întotdeauna să faci ceea ce Satana îţi interzice!” Şi adaugă: „Ce alt motiv crezi că am să beau din ce în ce mai mult din vinul meu curat, să spun tot mai multe vorbe fără nici o reţinere şi să iau parte din ce în ce mai des la mese bogate? Ca să-mi bat joc de diavol şi să-l supăr, aşa cum el îşi bătea joc de mine şi mă supăra odinioară!” Şi apoi, „Oh, dac-aş putea în sfârşit să imaginez un păcat enorm ca să-l decepţionez pe diavol şi să înţeleagă odată că nu recunosc nici un păcat şi conştiinţa mea nu-mi reproşează nici unul!” (Ibid, p. 193).

Doamne ajuta!

Luther a facut un mare pas intelegand mantuirea "prin har, prin credinta" (Efeseni 2:8). Dar, nu a inteles totul. Nici nu avea cum, dupa peste 1000 de ani de intunerec spiritual. De la cei ca Luther a inceput intoarcerea la credinta apostolica. Dar, acest lucru s-a facut pas cu pas, nu dintr-o data.

P.S. Cu toata ca nu a priceput legatura dintre credinta si fapte, Luther nu a fost un nici betiv, nici curvar nici hot, nici etc. Ii era prea recunoscator lui Dumnezeu, ca sa poata cadea in groapa pacatelor. Ar fi vrut sa poata pacatui doar ca sa-l sfideza pe diavolul acuzator.

De acord, stimate domn! Dar este stiut, ca sa gasesti perle veritabile trebuie sa te scufunzi profund in adanc , iar unora nu le este suficient oxigenul!

Un rol decisiv în formularea teologiei lui Luther a fost jucat de teologia Sfântului Apostol Pavel şi de teologia Augustiniană. La scurt timp după realizarea exegezei sale, a pasajului din Romani 1:16-17, Luther a concluzionat că neprihănirea (îndreptăţirea) este un dar al lui Dumnezeu ce poate fi însuşit NUMAI PRIN CREDINŢĂ:
“Zi şi noapte, am cugetat până ce am putut să văd legătura dintre dreptatea lui Dumnezeu şi afirmaţia că “CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ“. Abia atunci am înţeles că dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihănire prin care, prin harul şi prin mila Sa, Dumnezeu ne justifică (îndreptăţeşte) prin credinţă. Tot atunci am simţit că M-AM NĂSCUT DIN NOU (am început să am o mentalitate nouă şi o inimă nouă) şi că tocmai am trecut prin uşile deschise ale Paradisului”

Pacat ca nu sunt medic, si anume psihiatru. As fi dat un diagnostic clar autorului acestor...nu stiu cum sa le zic...manifestari delirante? Nu toti protestantii sunt precum anumiti colegi de forum ai nostri. In general, credinciosul simplu este, moral, deasupra intelectualilor ecleziastici cu fumuri.

Papa din vremea celor 95 de teze a avut dreptate.
 

Da, Luther, cf. randurilor de mai sus a fost chiar " a german drunkard". Ca sa nu mai vorbesc de calcarea legamantului monahal si "casatoria" cu Katharina van Bora.

Reforma lui Luther constă în afirmarea mântuirii prin credinţă, nu prin practicarea ritualurilor bisericeşti, ci prin proclamarea Autorităţii exclusive a textelor Sfintei Scripturi – BIBLIA. Luther a pledat împotriva imixtiunii Autorităţii Papale în afacerile de Stat şi când a refuzat să-şi retracteze ideile, Biserica Romano-Catolică l-a excomunicat în anul 1520 – un act în urma căruia aveau să se nască toate Bisericile Protestante. Luther a pus mai presus CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (BIBLIA) decât învăţăturile oamenilor ! Luther a devenit liderul Reformei în Germania. Timp de câţiva ani, el protestase în zadar, condamnând faptul că unii preoţi colindau ţara şi vindeau “Indulgenţe” (adică “certificate de iertare” a anumitor păcate) pentru bani care se vărsau apoi în vistieriile nesătule ale Papalităţii. Luther intuise foarte bine că o astfel de “iertare” împietrea de fapt inima oamenilor şi permanentiza starea lor de păcat. Posibilitatea cumpărarii “Indulgenţelor”, închidea oamenilor CALEA spre adevărata pocăinţă şi iertare ! Picătura care a umplut paharul răbdării lui Luther, a fost în special activitatea scandaloasă a unui călugăr numit Johan Tetzel. Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cât îl ţinea gura:
“Am Indulgenţe pentru ORICE păcat ! Chiar şi dacă aţi fi necinstit-o pe Fecioara Maria, eu tot pot să vă vând iertare. Veniţi şi cumpăraţi, ca să fiţi mântuiţi !”
Despre Martin Luther-M.Claudiu

mda...Apostolul Iacob bate campii si zice in epistola sa "CREDINTA FARA FAPTE MOARTA ESTE" iar "Sfantul" Martin Luther, acest corifeu al crestinismului, ne spune (dupa un mileniu de intuneric spiritual in care o MARE CONTRIBUTIE A AVUT-O APOSTOLUL IACOB CU EPISTOLA SA DE PAIE) ca omul se mantuieste numai din credinta contrazicandu-l pe Apostolul Iacob! Foarte interesant!

Dar nici diavolul nu este beţiv, curvar ori hoţ. Unde aţi văzut dv vreun drac care să bea zdravăn, să curvească sau să fure ? El nu are nevoie de aşa ceva. În schimb, este foarte mândru. Tot aşa era şi Luther.

Nu ştim dacă Luther era beţiv, adică dacă îşi lua zilnic doza. Dar de băut, bea cu spor. Mergea la vânătoare şi seara se ospăta cum trebuie. Dealtfel, după o asemenea vânătoare a avut omul "revelaţia" sa. Iar de curvit, noi să fim sănătoşi. Sau cum se cheamă când un călugăr se încurcă cu o măicuţă şi o pun de un menaj ?

Si dintre distinsele fete bisericesti apartinand altor confesiuni se cunosc destule exemple de betivi, curvari, hoti etc....Chiar in prefata unei cărţi papale oficiale transmisă spre publicare de Sfântul Scaun, numită "Papii, o scurtă istorie biografică", cititorul creştin este pregătit cu tact pentru confruntarea cu câteva fapte neplăcute despre papi prin această recunoaştere apologetică:
„Unii catolici s-ar putea să fie surprinşi când vor citi biografiile papale din această carte. Se poate ca viziunea noastră despre rolul pe care îl joacă papa în cadrul Bisericii să aibă nevoie de o oarecare ajustare.” (The Popes: A Concise Bioghraphical History, ED. Eric John, Burns & Oates, Editori ai Sfântului Scaun, Londra, 1964, p. 19, aprobată pentru tipărire de Georgius L. Craven).
Mulţi papi au fost oameni cu vieţi pline de dezmăţ. Unii erau magicieni (ocultişti); alţii erau cunoscuţi pentru răzvrătire, masacre şi imoralitate, avariţie şi simonie [trafic cu obiecte sfinte, vânzare de bunuri spirituale, de funcţii ecleziastice, n.n.]. Alţii nu erau buni creştini, ci criminali de rând şi duşmani a tot ceea ce era bun. Unii erau copii ai Diavolului; mulţi erau sângeroşi; unii nu erau nici măcar preoţi. Alţii erau eretici. Dacă un papă este eretic, el de fapt nu este papă.” (The trade of Christ, episcopul Frotheringham, 1877; vezi şi Enciclopedia Catolică, xii, p. 700-703, publicată cu aprobarea episcopului Farley).

Deci...fiecare cult are "luminile" si "umbrele sale"....Sa ne vedem de ale noastre si cand vom fi perfecti, putem judeca!Numai bine!

Asta cu calugarul si maicuta...e mai rea decat orice adulter...pentru ca niste oameni initial afierositi Domnului scuipa pe Cruce si pe sufletele lor, si pe ocrotirea Bisericii. Dar de, nu te slujesc demonii sa iti faci damblaua politica cu aparente religioase, daca nu le dai sufletul prin pacate de moarte si lipsa pocaintei, corect?

Era de asteptat sa cada, ca doar nu s-a calugarit din dragostea de Dumnezeu ci din frica de moarte, daca informatiile pe care le am nu sunt eronate...

Prietene, tu ai dreptate. Nu exista in lume om perfect. Au existat papi catolici si patriarhi ortodocsi cu destule pacate.Erau oameni. Dar nici unul dintre acestia nu si-au permis sa modifice Biblia interpretandu-o dupa bunul plac, sa rupa foi cu o epistola din ea si sa o arunce intr-un rau zicand ca e o epistola de paie asa cum a facut "marele" Martin Luther. Doamne ajuta!

Tot respectul, fratele meu !Numai bine!

Nu stiu cum era diavolul dar stiu ca indeamna la astfel de faradelegi. Nu puteti spune asa ceva despre Luther.


Casatoria este o instirutie divina si este permisa de Dumnezeu oricarui barbat si oricarei femei. Cu ce a pacatuit Luther ca s-a casatorit? Gretoasa interpretare dati casatoriei. Daca ar fi devenit homosexual sau pedofil nu l-ati fi judecat. Din astia aveti prin ograda dvs. si nu faceti atata taraboi.

1. In propozitie este vorba despre un barbat si o femeie care nu au tinut cont de inventiile si restrictiile papale, neconforme cu voia lui Dumnezeu.
2. Adulterul se produce intre persoane necasatorite.

Am vrut sa scriu "casatoria este o institutie divina".

Grasu77....
2. Adulterul se produce intre persoane necasatorite

adulterul se refera la cei ce intretin relatii extragonjugale , adica pe romaneste sunt casatoriti dar au amante....si iar adica cel putin una din parti are un sot/ie...Numai bine!

dupa opinia ta, daca eu necasatorit fiind fac sex cu o fata care nici ea nu este casatorita, nu este adulter?

Conform normelor juridice cat si definitiei data in dictionare, adulterul este 1. Adj. (Despre soti) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infractiune care constă în încălcarea fidelitătii conjugale de către unul dintre soti. – Din fr. adultère, lat. adulterium.
Deci.....Numai bine!

Partea proastă pentru dv este că pe topicul acesta este vorba de reformatori. Despre preoţii pedofili, e pe alt topic.
Or, reformatorul dv a fost călugăr, ceea ce înseamnă că i-a promis lui Dumnezeu castitate perpetuă. Dar nu s-a ţinut de promisiune. Acest lucru, pentru un călugăr, înseamnă căderea de la starea sa, adică apostazie.
În ceea ce priveşte homosexualitatea, vedem bine unde au ajuns protestanţii: la apologia ei, la "preoţi" care sunt "căsătoriţi" homosexual, la oficierea de "căsătorii" homosexuale. Citiţi această sursă luterană

Promisiunea necasatoririi este o inselatorie papala. Dumnezeu nu a cerut asa ceva. "Reformatorul meu" a reusit sa puna mana pe o Biblie si sa o citeasca (lucru total neobisnuit, chir si pentru un slujitor bisericesc). A aflat adevarul si a facut ceva ce Dumnezeu binecuvanteaza: s-a casatorit.

Multumesc pentru corectare. Ati explicat corect termenul adulter. Eu, de fapt, m-am gandit termenul general de curvie.

Eu sunt advetist nu luteran. Haideti sa deschidem un topic si sa facem referire la surse catolice si advdentiste.

Maestre antipapal, ce ne facem că votul călugăriei este recunoscut şi mult preţuit şi în Bisericile ortodoxe, care numai de filo-papism nu pot fi bănuite. Şi în cele pre-calcedoniene, despărţite încă dinainte de a apărea mănăstirile.

Pe urmă, un jurământ făcut lui Dumnezeu trebuie respectat. Am dubii că ereticul dumitale Martin Luther a promis papei că va rămânea necăsătorit. În Ritualul tonsurii nu apare cuvântul "Papa", în schimb apare des "Dumnezeu" şi "Cristos". Deci, ideea că "promisiunea necăsătoririi este o înşelătorie papală" este încă o minciunică dintre cele cu care protestanţii m-au obişnuit.

Nu vorbim despre alte biserici. Vorbim despre biserica dvs., din care a facut parte si reformatorul.


Politica bisericii catolice era necunoasterea si supunerea in prostie si frica. Este normal ca oamenii sa fie amagiti, ajungand sa faca promisiuni pe care Dumnezeu nu le-a cerut. Cand Luther a aflat adevarul, credeti ca voia lui Dumnezeu a fost ca el sa-si tina promisiunea facuta sub inselatoria papala?