Pomul...
 

Pomul cunostintei binelui si raului...

E pacatul de zi cu zi, alegerea, separarea spatiului unitar in care traim in doua.
Dumnezeul a separat si a zis "Partea asta e buna!"
Dumnezeu cand a implinit pe o parte separata si pe cealalta a implinit asemnea, si a zis : "Toate sunt bune!"

A facut lumina care e buna, dar si intunerecul are rostul lui sa fie.
Lumina si intunerecul sunt bune,
caci aici e staruinta credinciosului.

Aia e mai buna ca ailalta e cea mai folosita inselatorie de a strapunge Cuvantul-Lege.
Lumea e impartita in doua, credinciosi cu sufletul si vazatori cu ochii.
Prima alegere a fost intre VIATA si STIINTA.
A ales omul STIINTA!
Dar voia Dumnezeului e sa implinim.

Pomul Stiintei din Eden, i-si are radacina nevazut si nebanuita, in cer.
Pomul Vietii din Rai, i-si are trupul in cer, si radacina vazuta pe pamant.
Daca Dumnezeul a facut creatia,
si pe pamant e de dorit ca omul se faca aceleasi lucruri,
si astfel se osandeste singur.

Asta se intampla...

Daca Dumnezeu a facut lumina si a despartit-o de intunerec,
omul a furat-o si a dus-o in casa lui, si cu ea strapunge noaptea.
Sunt doua tipuri de lumina?
Una a omului si toata a Dumnezeului?

Traim o viata in care pomul cunostintei e asa de mare,
ca alegerile sunt mai multe si la tot pasul.
Fiecare ramurica la care omul spune ca e bine pentru el
e luminata de o alta din cer care scrie ca nu e bine pentru copii oamenilor.

Fiul zice:

"ferice de cei cu lipsa ca aceea vor avea"

Ferice de cei ce nu adauga ramuri de stiinta
ca becul e mai bun ca Soarele, la creatie,
ci doar le iau pe cele existente si le implinesc.

Exista un popor care vede Crucea caci sunt langa ea,
si ei aprind lumina in case, dar nu in fiecare zi.

Si aici e un popor care vede Crucea, ca trece si pe aici o latura a ei,
Dar Crucea trebuie sustinuta, cum o sustin poporul din mijlocul ei.

Omul prinde putere de creatie tot mai mare.

In apocalipsa e scris ca doi oameni aprind acelasi bec.
Unul va fi luat si ars si altul va fi dus in cer.
Caci pana atunci unul la aprins inconstient in fiecare zi,
dar celalalt a stiut de lumina soarelui,
ca va sa vina si maine, si a postit in minca si a asteptat dimineata,
astfel a postit (odihnit) din lumina omului si o zi din sapte.

Fericit cel ce vede crucea aceasta a lumii, si o duce asa cum e...

Legea e sa nu numeasca nimeni poporul,
caci un om dintre ei a inventat becul;
si un altul dintre ei nu l-a implinit a saptea zi.

Cu mult stil , magnific exprimat totul!!!

"A facut lumina care e buna, dar si intunerecul are rostul lui sa fie.
Lumina si intunerecul sunt bune,
caci aici e staruinta credinciosului."

Cat adevar frate, cat adevar! Numai bine!

Frate...
 

Ce se intampla daca omul alegea (traia in) pomul vietii?
Cum? nu poate fi magnific, daca, mai este de baut.
Cum poate fi adevar? caci; s-a asezat o intrebare.

Frate
 

Ascultarea de Domnul ar fi facut ca pomul vietii sa ofere apa vietii vesnice in raiul lipsit durerii si micimii sufletesti!Magnific este ca izvorul nu seaca , dar oare cati stiu si vor sa mai bea?Intrebari au fost si raman, desi raspunsul il stii fratele meu este mereu unul singur : EL ! Numai bine!

Nu vei intelege ca esti femeie...
 

Numai bine si rau, ca e necesar omului.
Nu stii cine sunt

Nu stiu si ce conteaza asta oare?! Iar binele si raul mereu sunt elemente necesare echilibrului acestei lumi si fiecare din noi este alcatuit din pozitiv si negativ, dintr-o latura suava feminina si una mai pragmatica si masculina.Dualul consacra acestei dimensiuni!Numai bine!

Conteaza
 

...Mijlocitorul mereu e necesar echilibrului lumii (bine si rau).
binele il face Dumnezeul-Fiu unde e prea mult rau.
raul il face omul acolo unde nu il recunoaste pe Dumnezeu.
Trupul omului e in cadere mere, a celui neprihanit sta,
in Dumnezeu.
Ceea ce nu se vede e nulul, care tine in frau,
prin dragostea Lui pozitivul si negativul.
Tine in frau pentru ca e gelos. Ca sunt ale Lui!
Dumnezeul nu L-a vazut nimeni cu ochii, caci ar orbi...

Adevar graiesti om inteleptit de iubirea de Dumnezeu! Domnul fie cu tine!

Dumnezeu ca orice spirit este invizibil ochiului liber iar ca sa se poata vedea trebuie sa ia o forma vizbila fie ea si una in chip de om (ca aparitie-revelatie sau ca intrupare paminteasca) si atunci de ce ar orbi omul?

Aici cred ca trebuie sa fii mai explicit in exprimare.
Pomul vietii nu este acelasi lucru cu pomul cunoasterii desi au o strinsa legatura.
Discernamintul este o manifestare a intelepciunii, una in care intervine si mentalul.
In mod normal intelepciunea nu este volumul cunoasterii teoretice -chiar daca celor invatati si celor isteti li se spune intelepti- ci este o forma de intuitie prin care simti din interior ca un lucru este bun si altul rau. Potrivit sau nepotrivit. Intelepciunea uneori este numita ca fiind inteligenta emotionala. Desi este cumva o parte a ei iarcealalta parte este intuitia si simtul inimii.
Insa cunoasterea binelui si a raului prin aprofundarea acestor forme de intelepciune are loc intro combinatie de incercari si binecuvintari -cel putin pina se incheie Judecata, apoi lucrurile par sa se simplifice caci incercarile nu vor mai fi la aceeasi intensitate iar in golul respectiv lasat de ele se vor manifesta exemplele si trairile pozitive atit interioare cit si cele venite de la anturaj, societate, media -un motiv in plus pentru desfiintarea pustniciei.

Pomul e pom...
 

Pomul vietii are o ramura, creanga stearpa a stiintei, nu naste viata.
Nu separa! Nu sunt doua lucruri diferite, sunt una in celalta.
asa cum cifra unu e in toate, nu poti spune ca 5 nu e unu.
In manifestarea discernamantului,
discernamant= pomul binelui si al raului=pomul cunoasterii
intelepciunea= pomul vietii / nu are cunoasterea= STIINTA BINELUI SI A RAULUI
Intelepciune e cand Fiul ia, si nu separa, ci implineste binele in rau.
Caci firea omului e sa separe, sa scoata raul din binele facut.
Pusnicia este o chemare. dar pusnicul trebuie sa si vina inapoi.
Fiul este un pusnic in lume.

Pustnicia este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le poate face un om, e experienta “palpabila” a neantului.

“Ai ocazia să exersezi în chip dramatic postura dezorientării, să te confrunţi cu imperativul opţiunii, fără nici un punct de sprijin în afară. E proba supremă a maturităţii spirituale şi provocarea cea mai dură a liberului arbitru în deşert, singurătatea omului stă faţă-n faţă cu singurătatea lui Dumnezeu. Monahul emonos: unic şi solitar, privind -cum spune Plotin - către Cel singur.” (“Despre inger”p.142)

Singuratatea e remediul pentru vanitate, iar dupa o “cura” in desertul singuratatii, te intorci la viata tumultoasa cu o conditie de combatant, apt pentru o noua incercare a vietii, caci tu l-ai invins pe diavol in pustiu, la el acasa.

Domnule Man Teo, forumul acesta e ca front care te caleste si chiar daca-l parasesti , nu e o infrangere, caci exista infrangeri care nu coboara, ci inalta.

Bravo Ioanna, subscriu!