Pomul...

[Man Teo]

Pomul cunostintei binelui si raului...

E pacatul de zi cu zi, alegerea, separarea spatiului unitar in care traim in doua.
Dumnezeul a separat si a zis "Partea asta e buna!"
Dumnezeu cand a implinit pe o parte separata si pe cealalta a implinit asemnea, si a zis : "Toate sunt bune!"

A facut lumina care e buna, dar si intunerecul are rostul lui sa fie.
Lumina si intunerecul sunt bune,
caci aici e staruinta credinciosului.

Aia e mai buna ca ailalta e cea mai folosita inselatorie de a strapunge Cuvantul-Lege.
Lumea e impartita in doua, credinciosi cu sufletul si vazatori cu ochii.
Prima alegere a fost intre VIATA si STIINTA.
A ales omul STIINTA!
Dar voia Dumnezeului e sa implinim.

Pomul Stiintei din Eden, i-si are radacina nevazut si nebanuita, in cer.
Pomul Vietii din Rai, i-si are trupul in cer, si radacina vazuta pe pamant.
Daca Dumnezeul a facut creatia,
si pe pamant e de dorit ca omul se faca aceleasi lucruri,
si astfel se osandeste singur.

Asta se intampla...

Daca Dumnezeu a facut lumina si a despartit-o de intunerec,
omul a furat-o si a dus-o in casa lui, si cu ea strapunge noaptea.
Sunt doua tipuri de lumina?
Una a omului si toata a Dumnezeului?

Traim o viata in care pomul cunostintei e asa de mare,
ca alegerile sunt mai multe si la tot pasul.
Fiecare ramurica la care omul spune ca e bine pentru el
e luminata de o alta din cer care scrie ca nu e bine pentru copii oamenilor.

Fiul zice:

"ferice de cei cu lipsa ca aceea vor avea"

Ferice de cei ce nu adauga ramuri de stiinta
ca becul e mai bun ca Soarele, la creatie,
ci doar le iau pe cele existente si le implinesc.

Exista un popor care vede Crucea caci sunt langa ea,
si ei aprind lumina in case, dar nu in fiecare zi.

Si aici e un popor care vede Crucea, ca trece si pe aici o latura a ei,
Dar Crucea trebuie sustinuta, cum o sustin poporul din mijlocul ei.

Omul prinde putere de creatie tot mai mare.

In apocalipsa e scris ca doi oameni aprind acelasi bec.
Unul va fi luat si ars si altul va fi dus in cer.
Caci pana atunci unul la aprins inconstient in fiecare zi,
dar celalalt a stiut de lumina soarelui,
ca va sa vina si maine, si a postit in minca si a asteptat dimineata,
astfel a postit (odihnit) din lumina omului si o zi din sapte.

Fericit cel ce vede crucea aceasta a lumii, si o duce asa cum e...

Legea e sa nu numeasca nimeni poporul,
caci un om dintre ei a inventat becul;
si un altul dintre ei nu l-a implinit a saptea zi.