La nunta trebuie neaparat nasi?
 

Buna ziua

La nunta trebuie neaparat sa ai nasi? Sau preotul te poate cununa si fara nasi?
Si cununia religioasa se poate face si in timpul saptaminii? luni, marti sau joi nu numai simbata si duminica?

Multumesc,
Elena

cred ca este o gluma

De ce trebuie sa ma enervez intotdeauna cind postez pe un forum crestin ortodox? In loc de "cred ca este o gluma" nu puteai sa spui "in canoanele bisericii se specifica clar etc. etc...".
Avea dreptate matusa mea din Canada cind spunea ca aici preotii sint (adaug de la mine "si crestinii ortodoxi") foarte agresivi si nepoliticosi fata de Canada sau Occident unde nu stiu cum sa se mai poarte sau sa-ti vorbeasca ca sa te atraga sa te duci la slujba, la spovedit etc. Off.

Elena

Da, la cununia religioasa prezenta nasilor este absolut necesara intrucat ei devin martori si parinti spirituali ai mirilor, inaintea lui Dumnezeu. Nunta este Sfanta Taina si se poate oficia in orice zi a saptamanii dar pentru ca dupa slujba religioasa urmeaza de obicei petrecerea este indicat a se alege o zi in care nu este post. De ex daca alegi marti sau joi, ar trebui sa inchei petrecerea la miezul noptii intrucat urmeaza miercuri sau vineri si sunt zile de post. Biserica Ortodoxa recomanda tinerilor sa se casatoreasca Duminica ca nu cumva nuntasii sa doarma in timpul Sfintei Liturghii( situatie creata in cazul nuntilor de sambata).

te rog sa ma ierti

Miercurea si vinerea nu se fac nunti. Iata cand nu se pot face nunti in 2012: http://calendarortodox2012.crez.ro/. E o pagina si pentru 2011.

--- Ce rol au naşii de Cununie şi ce condiţii trebuie să îndeplinească?

Ca şi la Taina Sfântului Botez, tinerii sau mirii, care urmează a se cununa, sunt însoţiţi de naşi sau de nuni. Naşii asistă pe finii lor atât la logodnă, cât şi la cununie şi se implică sau participă activ la săvârşirea acestor două slujbe îndeplinind împreună cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, între care punerea inelelor în degetele mirilor, la logodnă, şi punerea şi luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la cununie. De asemenea, ei ţin lumânările de o parte şi de alta a mirilor. Aceste lumânări sunt un simbol al luminii sau căii celei adevărate pe care trebuie să meargă viitorii soţi, naşii angajându-se să le fie garanţi sau chezaşi ai seriozităţii şi trăiniciei vieţii de familie pe care cei doi tineri o încep.

Aşadar, naşii nu au numai un rol estetic sau întregitor al decorului care însoţeşte slujba cununiei religioase. Ei nu sunt simpli asistenţi aşa cum sunt ceilalţi nuntaşi, ci ei sunt sau devin din acel moment părinţii sufleteşti sau spirituali ai finilor. Aşa cum fiecare se naşte din părinţii trupeşti, apoi se renaşte spiritual prin Botez, asistat de părinţii sufleteşti, adică de naşi, la fel şi la cununie, când se naşte şi se formează un nou şi unic trup, care este trupul familiei, avem nevoie de părinţi spirituali care sunt naşii sau nunii.

Având în vedere această calitate deosebită a naşilor şi răspunderea lor pentru buna călăuzire a viitorilor soţi, tradiţia bisericească cere ca naşii să îndeplinească anumite calităţi sau condiţii.

În primul rând, ei trebuie să fie ortodocşi. Rânduielile canonice mai vechi şi mai noi cer cu insistenţă ca naşii să nu fie de altă confesiune şi aceasta pentru faptul că buna călăuzire a finilor trebuie făcută în spiritul tradiţiei şi credinţei ortodoxe. în Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare si de judecată din Biserica Ortodoxă Română, articolul 47, se precizează că "clericii sunt obligaţi să nu oficieze slujba cununiei decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi". De aceea, asistenţa mirilor la cununie de către naşi de confesiune catolică sau protestantă nu este îngăduită. Cu atât mai mult, aceştia nu pot fi de altă religie, adică de exemplu de religie musulmană.

În al doilea rând, este bine şi recomandabil ca naşii sau nunii să fie mai în vârstă decât mirii, pentru a avea mai multă autoritate în faţa lor şi mai multă experienţă de viaţă, din care să împărtăşească şi viitorilor soţi. Naşii trebuie să fie şi din punct de vedere al vârstei ca nişte părinţi ai tinerilor soţi. Obiceiul ca mirii să fie asistaţi de naşi de aceeaşi vârstă sau chiar mai tineri, nu este recomandabil, pentru că prin aceasta se diminuează seriozitatea instituţiei năşiei, devenind o simplă formalitate. De aceea, obiceiul ca naşii de botez să fie şi de cununie, respectat încă în mediul rural, este foarte sănătos. Când naşii sunt mai în vârstă decât finii, şi respectul faţă de ei este mai mare.

Cât priveşte persoanele care pot să îndeplinească calitatea de naşi, acestea pot fi şi rude apropiate: fraţi, surori, veri şi cumnaţi. Părinţii nu pot fi naşii propriilor lor copii. De asemenea, ca şi în cazul Botezului, călugării nu pot îndeplini calitatea de naşi, deoarece, trăind departe de lume, nu se pot ocupa de educaţia şi îndrumarea religioasă a finilor.

În al treilea rând, naşii trebuie să fie cununaţi şi cu viaţă morală exemplară. Nu este recomandat ca naşii să fie tineri necăsătoriţi, pentru că nu se poate angaja şi garanta seriozitatea noului cuplu, neputând fi un exemplu de urmat. De asemenea, nu este de dorit ca naşii să fie mamă şi fiu sau tată şi fiică, ci cuplu căsătorit. Cât priveşte viaţa morală exemplară a naşilor, aceasta trebuie să fie condiţia esenţială a vieţii lor. Finii trebuie să vadă în tot ceea ce fac naşii un exemplu de urmat. În privinţa aceasta, Sfântul Simeon al Tesalonicului precizează că nunii care asistă la unirea celor doi tineri ţin locul de părinţi şi învăţători. De aceea trebuie să fie ortodocşi şi iubitori de Dumnezeu. Obiceiul practicat în Moldova şi mai ales în Bucovina, ca la cununie să fie mai multe perechi de naşi, nu este recomandat.

Năşia de cununie, ca şi năşia de botez creează rudenia spirituală sau religioasă care este respectată ca atare în Biserica Ortodoxă Română, în Biserica Ortodoxă Sârbă şi o parte din Biserica Bulgară. În Bisericile de limbă greacă şi celelalte de limbă slavă, rudenia spirituală a năşiei de cununie nu este socotită la fel ca şi cea de la Botez.

În legătură cu practica năşiei de cununie, aş dori să amintesc un obicei care trebuie reactualizat şi anume datoria de a săruta mâna naşilor atât în momentul săvârşirii Cununiei, cât şi în viaţa civilă. Dacă luăm în serios această instituţie a năşiei şi-i dăm greutatea pe care Biserica i-o dă din totdeauna, şi dacă socotim pe naşi ca pe părinţii spirituali, atunci semnul văzut al respectului faţă de ei este sărutarea mâinii. Dintr-un modernism exagerat şi rău înţeles s-a renunţat la un străvechi şi frumos obicei românesc, care trebuie adus în actualitate.


http://www.parohiamacin4.org/cununie.htm - mai multe aici.

Si un cuvant de invatatura al parintelui Papcioc despre taina Cununiei, poate
foloseste:

ă vorbim de marea masă a crestinilor, care sunt în lume. Acestia îsi pun problema căsătoriei, a alegerii fetei, a alegerii băiatului, cu un principiu: ori bine, ori deloc. Si să intre într-o viată crestină, întru totul crestină, posibilă unei căsnicii, unei case, unei familii.

Nu se face această căsătorie datorită acestui lucru, care de altfel îi încurajează foarte mult pe tineri: plăcerea. Asta-i o consecintă. Vei avea plăceri, dar ăsta nu-i un scop. Eu nu mănânc pentru că e gustoasă mâncarea, ci mănânc să-mi întretin viata. Plăcerea o să vină. Că te culci cu sotia, cutare. Dacă vă gânditi la plăcerile astea, după cum multi se gândesc, se vor întâmpla. Dar nu acesta e scopul.

Scopul nuntii este ajutorul spre mântuirea reciprocă, stimularea celuilalt spre mântuire. Pentru că există o fortă ascunsă, care de multe ori nu se vede: nu stii ce te cheamă spre ea, spre casa ta sau spre el. Asta e iubirea, care joacă un rol mântuitor si creator, întotdeauna.

Faptul că există un punct de atractie în căsătorie, că te înveseleste, că prinzi puteri, nu te descurajezi, nu esti adormit, vorbeste de la sine. Este însăsi Taina Nuntii. Plus copiii, care joacă un rol determinativ. Până la urmă sunt niste îngerasi, de îti stă mintea în loc când îi vezi miscând si când încep să-ti pună întrebări. Te miri: "Cine, Doamne, le dă lor în minte?"

Va să zică, această unitate de iubire, de dragoste, de inimă, care este în familie, asta pune în om puterea de a crea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci, căsătoria înseamnă o dorintă si o educatie spre mântuire, având element sigur iubirea. Dar dacă te gândesti numai la plăceri, astea se consumă si iubirea încetează, pentru că se vestejeste, pentru omul care nu e crestin.

Căsătoria este un prilej de întărire crestină a unuia cu celălalt si, cum spun, cu adevărat, chiar dacă vine si ca figură de stil, să umplem Raiul de copii crestini! Căsătoria face adânc Raiul de crestini. Călugăria e o altă viată, e o nebunie pentru Hristos, e o ducere cu totul în altă lume, prin renuntare la personalitate, la voia proprie, voia pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Vointa liberă, ratiunea si afectele, toate aceste lucruri le avem ca puncte formate, de om întreg, asemenea lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri, la călugărie trebuie să le dobori, să-ti tai voia, să faci ce îti zice celălalt, chiar dacă nu-ti convine, si sâ iei crucea si sâ-Mi urmezi Mie! Cruce înseamnă să duci ceea ce nu-ti convine. (http://www.sfaturiortodoxe.ro/calugariecasatorie.html)


Casa de piatra!

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Scuze acceptate, Gdf.

Motivul pentru care am intrebat este ca din experienta mea de viata stiu ca multi au dificultati in a gasi nasi. Pur si simplu lumea refuza pentru ca este o cheltuiala si in afara de asta chestia cu "nasi spirituali care sa te calauzeasca in drumul tau spre mintuire" este o gluma in zilele noastre. Este mai mult traditie in genul "sarut mina nasa, ce mai faci.." decit o pereche de oameni casatoriti care sa-ti fie alaturi in drumul mai mult decit anevoios spre mintuire. Parintii mei au avut niste nasi care numai aproape nu le-au fost, sora mea are niste nasi cu care nu mai vorbeste (recunosc ca nu este numai vina nasilor dar oricum nu s-au inteles mai deloc dupa cununie), sora mea este nasa de cununie a unei cunostinte/amice cu care nu mai vorbeste de ceva timp s.a.m.d.

Asa ca.. avind in vedere ca nu am de gind sa fac mare chef as fi vrut sa stiu daca pot sa ma scutesc de oboseala asta cu gasitul nasilor. Sigh. Am citit parca intr-un roman romanesc (Mara?) cind se casatoresc pe ascuns tinerii si preotul ii cununa fara nasi.. Trebe sa-l intreb pe duhovnicul meu. Sper sa nu faca si el ochii maari la mine ;)

Elena

De ce nu il rogi pe duhovnicul tau sa iti fie nas si dna preoteasa nasa?
De casatorit va poate casatori orice preot.

Asa e, dar e enervanta asfixierea efectiva de la petrecerea nuntii cu "nasule, nasule"; nasul in sus, nasul in jos, parca nasii sunt mirii. Enervanta obsesia balcanica pentru nasi: nasi la casatorie, nasi la botez (astea doua le inteelg, le sustine Biserica, asa ca trebuie urmat ce zice ea), nasi peste tot...chiar cand faci blatul pe tren...:21: aici e o cultura inca ruraloida...

:) buna ideea sa-l rog pe duhovnicul meu. Multumesc.
Elena

Buna seara !
Am si eu o intrebare ,Taina Cununiei este valabila daca nasii mirilor sunt tata si fiica?
Din cat am citit nasii de cununie trebuie sa fie casatoriti religios inainte de a cununa pe altcineva ,apoi am inteles ca nasii sunt obligatorii la cununie..
Va rog din suflet sa.mi raspundeti .

Da, trebuie sa fie cununati religios, ortodocsi si sunt obligatorii. In mod normal, preotul ar trebui sa ii intrebe aceste lucruri inainte de cununie. Uite aici:

[COLOR=#FF0000]"Ce rol au naşii de Cununie şi ce condiţii trebuie să îndeplinească? [/COLOR]
Ca şi la Taina Sfântului Botez, tinerii sau mirii, care urmează a se cununa, sunt însoţiţi de naşi sau de nuni. Naşii asistă pe finii lor atât la logodnă, cât şi la cununie şi se implică sau participă activ la săvârşirea acestor două slujbe îndeplinind împreună cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, între care punerea inelelor în degetele mirilor, la logodnă, şi punerea şi luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la cununie. De asemenea, ei ţin lumânările de o parte şi de alta a mirilor. Aceste lumânări sunt un simbol al luminii sau căii celei adevărate pe care trebuie să meargă viitorii soţi, naşii angajându-se să le fie garanţi sau chezaşi ai seriozităţii şi trăiniciei vieţii de familie pe care cei doi tineri o încep.
Aşadar, naşii nu au numai un rol estetic sau întregitor al decorului care însoţeşte slujba cununiei religioase. Ei nu sunt simpli asistenţi aşa cum sunt ceilalţi nuntaşi, ci ei sunt sau devin din acel moment părinţii sufleteşti sau spirituali ai finilor. Aşa cum fiecare se naşte din părinţii trupeşti, apoi se renaşte spiritual prin Botez, asistat de părinţii sufleteşti, adică de naşi, la fel şi la cununie, când se naşte şi se formează un nou şi unic trup, care este trupul familiei, avem nevoie de părinţi spirituali care sunt naşii sau nunii.
Având în vedere această calitate deosebită a naşilor şi răspunderea lor pentru buna călăuzire a viitorilor soţi, tradiţia bisericească cere ca naşii să îndeplinească anumite calităţi sau condiţii.
În primul rând, ei trebuie să fie ortodocşi. Rânduielile canonice mai vechi şi mai noi cer cu insistenţă ca naşii să nu fie de altă confesiune şi aceasta pentru faptul că buna călăuzire a finilor trebuie făcută în spiritul tradiţiei şi credinţei ortodoxe. În Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare și de judecată din Biserica Ortodoxă Română, articolul 47, se precizează că „clericii sunt obligaţi să nu oficieze slujba cununiei decât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşi”. De aceea, asistenţa mirilor la cununie de către naşi de confesiune catolică sau protestantă nu este îngăduită. Cu atât mai mult, aceştia nu pot fi de altă religie, adică de exemplu de religie musulmană.
În al doilea rând, este bine şi recomandabil ca naşii sau nunii să fie mai în vârstă decât mirii, pentru a avea mai multă autoritate în faţa lor şi mai multă experienţă de viaţă, din care să împărtăşească şi viitorilor soţi. Naşii trebuie să fie şi din punct de vedere al vârstei ca nişte părinţi ai tinerilor soţi. Obiceiul ca mirii să fie asistaţi de naşi de aceeaşi vârstă sau chiar mai tineri, nu este recomandabil, pentru că prin aceasta se diminuează seriozitatea instituţiei năşiei, devenind o simplă formalitate. De aceea, obiceiul ca naşii de botez să fie şi de cununie, respectat încă în mediul rural, este foarte sănătos. Când naşii sunt mai în vârstă decât finii, şi respectul faţă de ei este mai mare. Cât priveşte persoanele care pot să îndeplinească calitatea de naşi, acestea pot fi şi rude apropiate: fraţi, surori, veri şi cumnaţi. Părinţii nu pot fi naşii propriilor lor copii. De asemenea, ca şi în cazul Botezului, călugării nu pot îndeplini calitatea de naşi, deoarece, trăind departe de lume, nu se pot ocupa de educaţia şi îndrumarea religioasă a finilor.
În al treilea rând, naşii trebuie să fie cununaţi şi cu viaţă morală exemplară. Nu este recomandat ca naşii să fie tineri necăsătoriţi, pentru că nu se poate angaja şi garanta seriozitatea noului cuplu, neputând fi un exemplu de urmat. De asemenea, nu este de dorit ca naşii să fie mamă şi fiu sau tată şi fiică, ci cuplu căsătorit. Cât priveşte viaţa morală exemplară a naşilor, aceasta trebuie să fie condiţia esenţială a vieţii lor. Finii trebuie să vadă în tot ceea ce fac naşii un exemplu de urmat. În privinţa aceasta, Sfântul Simeon al Tesalonicului precizează că nunii care asistă la unirea celor doi tineri ţin locul de părinţi şi învăţători. De aceea trebuie să fie ortodocşi şi iubitori de Dumnezeu. Obiceiul practicat în Moldova şi mai ales în Bucovina, ca la cununie să fie mai multe perechi de naşi, nu este recomandat.
Năşia de cununie, că şi năşia de botez creează rudenia spirituală sau religioasă care este respectată ca atare în Biserica Ortodoxă Română, în Biserica Ortodoxă Sârbă şi o parte din Biserica Bulgară. În Bisericile de limbă greacă şi celelalte de limbă slavă, rudenia spirituală a năşiei de cununie nu este socotită la fel ca şi cea de la Botez.
În legătură cu practica năşiei de cununie, aş dori să amintesc un obicei care trebuie reactualizat şi anume datoria de a săruta mâna naşilor atât în momentul săvârşirii Cununiei, cât şi în viaţa civilă. Dacă luăm în serios această instituţie a năşiei şi-i dăm greutatea pe care Biserica i-o dă din totdeauna, şi dacă socotim pe naşi ca pe părinţii spirituali, atunci semnul văzut al respectului faţă de ei este sărutarea mâinii. Dintr-un modernism exagerat şi rău înţeles s-a renunţat la un străvechi şi frumos obicei românesc, care trebuie adus în actualitate."
http://www.parohiamacin4.org/cununie.htm

Multumesc pentru raspuns.
Insa daca casatoria s.a oficiat deja in conditiile in care nasii erau tata si fiica este sau nu valida inaintea lui Dumnezeu.
Sau ar trebui sa reoficieze slujba cu nasi cununati in biserica ortodoxa.
Va rog sa nu va suparati pe mine ca va intreb insistent aceste lucruri.

E valida. Ce nu ar face valida casatoria ar fi faptul ca unul din miri sa nu fi consimitit liber la aceasta uniune.
Cel mai bine ar fi insa sa vorbiti cu un preot.

Cititi si aici -

"Pentru ca Taina Cununiei să fie validă, pe lângă condiţiile impuse de dreptul bisericesc, există condiţii şi din punct de vedere dogmatic. Întrucât adevăratul săvârşitor al Tainelor este Iisus Hristos, eficienţa acestora nu depinde de vrednicia morală a săvârşitorului (a preotului), însă intenţia şi credinţa săvârşitorului, care trebuie să se manifeste prin evlavie şi atenţie, sunt absolut necesare.
În acelaşi timp, i se cere şi primitorului credinţă şi o pregătire specială. (Prof. dr. George Remete, Dogamatica Ortodoxa) În ceea ce priveşte Taina Cununiei, este suficientă, pentru validitate, credinţa şi pregătirea doar a unuia dintre soţi, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel:
Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
„Însuşirile căsătoriei sunt unitatea şi indisolubilitatea. Unitatea constă în monogamie, iar indisolubilitatea înseamnă indestructibilitatea căsătoriei pe toată viaţa.” Cu toate acestea, cei care au mai fost căsătoriţi şi au divorţat se pot căsători din nou, dar a doua căsătorie este o simplă ierurgie şi nu o Taină. (Prof. dr. George Remete, Dogamatica Ortodoxa)
Scopul principal al Tainei Cununiei este acela de a împărtăşi harisma trăirii în comuniune deplină. (Prof. dr. George Remete, Dogamatica Ortodoxa) Acest aspect foarte important este uitat de multe ori de către potenţialii sau actualii soţi. Ei văd în căsătorie doar un angajament public, solemn, de a trăi împreună, de a-şi fi fideli, de a se ajuta reciproc până la moarte, de a creşte copii şi, eventual, că vor fi pedepsiţi de Dumnezeu la Judecata de Apoi dacă nu fac aceste lucruri. Dar această gândire face abstracţie de prezenţa permanentă a lui Hristos în mijlocul lor. În realitate, orice păcat face ca relaţia cu Dumnezeu să slăbească acum şi aici, ca şi cea dintre soţi. Ori de câte ori nu este pusă în lucrare această harismă primită în cadrul Tainei Cununiei, soţii se depărtează de la scopul Tainei."


si aici - http://www.crestinortodox.ro/drept-b...iei-69941.html

Sotul meu sustine ca nu este valida si mai ingrozitor este ca vrea sa se insoare cu asa zisa nasa,spune ca preotul le poate da dispensa anuland casatoria noastra.
Eu sunt socata si furioasa in acelasi timp!
Va multumesc ptr raspunsuri.

Casatoria nu cred ca se poate anula dar de divortat poate divorta si daca vrea se poate casatori oricand cu oricine.

Ca va da socoteala mai tarziu, e partea a doua, in orice caz o data ce vrea sa divorteze, ce mai conteaza cu cine se casatoreste?

Asa este.....ce pot sa mai spun.

Cununia s-ar putea anula dacă, cu totul improbabil, există motive temeinice și numai atunci s-ar putea cununa pentru că s-ar considera că prima nu a avut loc; în cazul că nu s-ar anula atunci o altă cunuie nu s-ar mai putea săvârși pentru că ar fi considerată adulter.
Divorțul, despărțirea, recăsătorirea(în principiu) nu pot primi binecuvântare.

În cazul de față consider că este validă cununia pentru că a fost împlinită și binecuvântată de preot așa cum a hotărât chiar el, iar dacă același preot(sau altul) o va anula atunci preotul va lua asupra sa o mare pedeapsă ori pentru că a încurajat un legământ injust, ori pentru că va fi anulat un sacrament.

Durerea Andreei este în toate cazurile generată de soț, nu de preot; cauza nu-i preotul, ci soțul.

Am pus aceste intrebari ca sa incerc sa ma lamuresc cu anumite aspecte legate de ceea ce s.a intamplat.
Iar durerea este ca la momentul acela am gresit pentru ca nu am intrebat mai multi preoti daca ceea ce fac este primit sau nu in fata lui Dumnezeu,drept urmare se pare ca nu a fost primit Taina Cununiei savarsindu.se asa cum am relatat mai sus....practic fara nasi.

Sunt perfect constienta ca nimeni nu este vinovat si nu caut vina nici preotului nici sotului.

Cum as putea eu sa trag la raspundere un preot ca a oficiat o astfel de casatorie?Sau cum ar putea un preot sa recunoasca ca da a gresit nerespectand anumite lucruri.
E imposibil....
Va multumesc tare mult ptr raspunsuri si intelegere.

Ba da, Andreea, Taina Cununiei e valida si el face mare pacat daca se va recasatori cu nasa, care ii devine rudenie spirituala.
Trebuie sa intelegi ca este doar un pretext de-al lui, cum ca Taina nu ar fi fost valida, fiindca nu ati avut nasi casatoriti si ca, vezi, Doamne, astfel se poate casatori cu nasa! Si te face si pe tine sa te simti prost, sa consideri ca e vina ta ca nu merge casatoria voastra si ca vrea sa isi refaca viata cu nasa, e un santaj sentimental strigator la cer!
Sa il lumineze Domnul! Mergeti impreuna la un preot sa ii explice ca e si mai mare pacat ce vrea el sa faca....

El considera ca aceea persoana nu este nasa lui atata vreme cat ea nu era cununata in biserica si ca nu sunt nici un fel de ruda.
La fel cum considera ca nici cununia noastra nu este valida atata vreme cat nu am avut nasi,ma repet nasa si nasul au fost tata si fiica ea nefiind cununata.
Am mers la un preot calugar din zona Bucovinei si m.a sfatuit sa imi refac viata si sa.i las in pace.
Parerea acelui preot a fost ca intradevar preotul care ne.a casatorit nu si.a facut intocmai datoria .
La fel si aici am citit ca o cununie nu se poate oficia fara nasi iar nasi obligatoriu trebuie sa fie ortodoxsi si mai ales cununati.
Dar asta este viata ce pot sa mai fac acum ,asa a fost sa fie.

Imi cer scuze ca, in ciuda nestiintei mele, ma bag si eu in vorba. Am citit si eu ce inseamna nasii de cununie si rolul lor ... care odata era important. Trebuie sa iti spun, Andreea, ca nu vad cum lipsa nasilor l-ar indreptatii pe sotul tau sa ceara anularea casatoriei. Iata cum vad eu lucrurile:
- Validitatea nuntii este data de consimtamantul celor doi, dat in fata lui Dumnezeu, de a-si asuma responsabilitatile casatoriei
- Rolul nasilor este acela de a le fi alaturi finilor, si de a le da sfaturi in conformitate cu ceea ce inseamna o casatorie crestin-ortodoxa (in cazul de fata). Un cuplu de nasi mai in varsta, casatoriti si buni crestini vor avea intr-adevar mai multe sanse sa indeplineasca acest rol asa cum se cuvine. Totusi, nu ei (nasii) sunt cei care decid daca o unire are sau nu loc, ei nu au nici macar rolul de a binecuvanta acea unire (lucru pe care il face Dumnezeu, atunci cand preotul care oficiaza slujba cere acest lucru pentru cei 2 logodnici). Rolul nasilor este strict educativ si, ideal ar fi sa fie si de a da un exemplu prin propriul mariaj.
- E adevarat ca in cazul tau cei doi nasi nu puteau da un exemplu (caci nu erau casatoriti si nici nu ar fi putut fi), insa sunt atatea cazuri in care se porneste de la premisa ca cei doi nasi ar putea da un exemplu si ar putea sfatui (nasi casatoriti de mult timp, etc.) dar nu o fac (din diverse motive). Daca cineva considera ca ar trebui anulata casatoria ta, atunci ar trebui anulate toate casatoriile asemenea ei (in care nasii nu si-au indeplinit datoria).
- In plus, asa cum stii, orice regula are exceptii si in acest sens ti-as da ca exemplu casatoria dintre Adam si Eva, care nu a avut parte de nici un nas. Daca ei au fost casatoriti legitim in fata lui Dumnezeu, atunci si voi sunteti. Voi ati avut nasi. Faptul ca nu au fost alesi chiar ok a fost o greseala din nestiinta care nu anuleaza faptul ca voi amandoi ati consimtit sa va uniti destinele, iar preotul a binecuvantat aceasta unire. Dumnezeu nu isi retrage binecuvantarea.
.... asa vad eu lucrurile.