Sfantul Dimitrie Basarabov
 

Citind viata Sfantului Dimitrie Basarabov, m-a impresionat mai ales gingasia lui sufleteasca. Se spune ca Sfantul, calcand din greseala un cuib si strivind puisorii ce se gaseau in el, s-a intristat atat de tare, incat trei ani a mers descult. A dovedit prin asta ca are un suflet mare, delicat, plin de iubire pentru intreaga creatie!

Ma bucura mult atmosfera duhovniceasca ce cuprinde parca orasul in intregime, cu ocazia praznuirii Sfantului Dimitrie.
In aceste zile, Dimitrie Basarabov e inima Bucurestiului. Si imbraca odajdii preafrumoase, de sarbatoare. Spun asta, gandindu-ma ca miile de credinciosi care se aduna in jurul lui, il impodobesc in mod minunat, prin prezenta lor. La randul sau, Sfantul Dimitrie cel Nou, prin mijlocirea catre Dumnezeu, ii ajuta sa se impodobeasca cu virtutile lui.


"Toata adunarea crestineasca venind, sa cadem la bineplacutul lui Dumnezeu, Sfantul Dimitrie: bogatii la cel sarac cu duhul, saracii la imbogatitorul, sanatosii la pazitorul, bolnavii la doctorul cel fara de plata, dreptii la indreptatorul si pacatosii la indrumatorul si dimpreuna sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!" (Acatistul Sfantului Dimitrie din Basarabi, Condacul al 9-lea)

Cat de mult ne lipseste multora gingasia sufleteasca! Daca pentru acest fapt, sfantul s-a canonisit astfel, oare noi, care am ajuns sa "calcam in picioare" propriul suflet si sufletele altor persoane, nu ar trebui sa o facem, cu atat mai mult?

Sfinte Dimitrie, daruieste-ne tuturor din gingasia ta!

Cata gingasie are Hristos, daca in cel "intru care S-a aratat Cel dupa chip" s-a vadit intr-o asemenea masura!

Nu se stie exact cand a trait, nici nationalitatea nu e cunoscuta cu exactitate, dar canonul pe care l-a asumat dupa ce a calcat un cuib de pasari este cunoscut multora. Sa ne daruiasca Domnul putere sa ne vedem greselile si sa le marturisim.

Omul care a plecat fără cârje de la moaştele Cuviosului Dimitrie
 

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, povesteşte despre faptele minunate petrecute în viaţa creştinilor care s-au rugat la moaştele Sfântului: „În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină şi la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Şi, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaşte (dar de ce rămânea ultimul să se închine? - pentru că umbla cu cârje), şi-a aşezat cârjele, ca de obicei, ca să şi le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, şi minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt îşi uitase cârjele şi de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei şi-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând şi mulţumind cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioşi, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluţie, la pensie, la Mănăstirea Secu - şi dânsul a rămas foarte impresionat, deşi mai văzuse şi alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.“ Sursa ZiarulLumina

„Dacă nu te-aş fi văzut cu ochii mei şi nu te-aş fi consultat, nu te-aş fi crezut“
 

„O altă faptă minunată, îşi aminteşte pr. Iustin Bulimar, este cea întâmplată unei doctoriţe de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, care era fiică duhovnicească a unui părinte de la Catedrală, acum superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, părintele Ieronim Creţu. Femeia a venit spunând că nu se simte bine şi că, în urma unui examen făcut de colegii ei de la acelaşi spital, era suspectă de cancer ovarian. Bineînţeles că în urma consultării, fiind depistată pozitiv, primul drum pe care l-a făcut după rezultatul biopsiei, înainte de actul chirurgical, a fost la moaştele Sfântului Dimitrie.

Acest caz s-a petrecut sub ochii mei, ştiam deci despre ce este vorba, şi cu emoţie aşteptam toţi rezultatul - să vedem dacă e cancer sau nu. Primul drum pe care l-a făcut a fost acela de la Spitalul Fundeni la Catedrala patriarhală. Disperată, într-un fel, dar având în suflet o credinţă nemărginită, s-a rugat, a venit zile la rând, a urmat un program de cobaltoterapie, în urma căruia a mers la aceeaşi comisie care a investigat-o prima dată şi un mare medic, profesorul Pavel, care era pe vremea aceea şeful Clinicii de Oncologie de la Fundeni i-a spus: ŤDacă nu te-aş fi văzut înainte de tratament şi nu te-aş fi consultat eu cu ochii mei, şi ai fi venit acum să-mi spui că ai fost bolnavă, ţi-aş fi spus că eşti nebunăť. Deci, Sfântul Dimitrie, la fel, a făcut minune şi a vindecat-o, iar dânsa şi astăzi e o mărturie vie, lucrează în continuare şi vindecă, la rândul ei, persoane bolnave de cancer.

Şi cred că sunt şi alte multe minuni pe care Sfântul Dimitrie le-a săvârşit celor ce s-au rugat cu credinţă la racla lui de-a lungul timpului. Eu v-am spus doar două pentru că la acestea am fost martor ocular.“ Sursa ZiarulLumina

Pelerinajul, marea minune a Sfântului Dimitrie cel Nou
 

Părintele protosinghel Arsenie Muscalu, fost slujitor şi duhovnic la Catedrala patriarhală ne-a spus: „Pe lângă vindecarea sufletului şi a trupului, dobândirea liniştii şi a împăcării, primirea de ajutor în lipsuri şi nevoi, Sfântul Dimitrie cel Nou săvârşeşte an de an o minune pe care o trecem cu vederea de multe ori şi anume aceea că la ziua lui de prăznuire reuşeşte să adune atâţia oameni care, mai ales în lumea agitată şi grăbită de astăzi, găsesc cu cale să lase deoparte toate grijile şi preocupările venind să-i aducă cinstire, stând ore întregi, de multe ori pe vreme rea, cu frig sau ploaie, rămânând chiar peste noapte ca să sărute sfintele moaşte, primind în schimb ajutorul Cuviosului.“Sursa ZiarulLumina

„Roagă-te lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie şi n-o să rămâi fără răspuns!“
 

Despre minunile Sfântului Dimitrie am aflat şi de la părintele Antim David, mare eclesiarh la Catedrala patriarhală.

„Multe dintre minunile Sfântului Dimitrie, care se săvârşesc permanent la racla sfintelor sale moaşte, sunt cunoscute numai de cei asupra cărora s-au produs şi de Hristos Domnul. Foarte puţine sunt cuprinse în Vieţile Sfinţilor. Eu însumi am fost martor la câteva minuni pe care Sfântul Dimitrie le-a săvârşit aici, în Catedrala patriarhală.

Aş dori să scot în evidenţă una care pe mine m-a marcat foarte mult.

Aveam aici, la Catedrala patriarhală, o creştină, una dintre cele mai fidele, care venea zilnic şi se închina la sfintele moaşte. Avea o mare suferinţă, vorbea foarte rău, stâlcit. Venea şi se spovedea de multe ori la mine. Ar fi trebuit să golesc biserica de lume, căci vorbea foarte tare. De aceea, preferam să o spovedesc într-un loc separat, fără a înţelege mare lucru din spovedania sinceră pe care această persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu. Aveam totdeauna grijă să îi spun: ŤRoagă-te lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie şi n-o să rămâi fără răspuns!ť. Acestea erau cuvintele pe care i le strecuram în suflet totdeauna.“

„Părinte, eu vorbesc!“

„Într-o zi de vară, în urmă cu câţiva ani, era puţină lume în catedrală şi o văd pe Stela (aşa o cheamă) cum se aşează la moaştele Sfântului Dimitrie. A stat, cred, un ceas rugându-se Sfântului. Şi s-a ridicat, venind cu bucurie mare în suflet. Atâta mi-a spus: ŤPărinte, eu vorbesc!ť. Şi din acea zi sora Stela vorbeşte, o auzim cu toţii cum se exprimă clar, datorită Sfântului Dimitrie, după ce, mai înainte, nu putea să lege două vorbe“.

Stela are în jur de 50 de ani. Este căsătorită şi are două fete. „Avea o viaţă mai dificilă cu soţul ei. Era o fiinţă foarte chinuită. După aceea aveam să aflu, din ceea ce mi-a relatat această creştină, că, de fapt, neputinţa aceasta îi venise din multele bătăi pe care le primise de la soţul ei“, a mai adăugat eclesiarhul Catedralei.Sursa ZiarulLumina

„Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!“
 

„Într-o altă zi, dimineaţa, îşi mai aminteşte părintele Antim, înainte de începerea Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, a venit la mine un creştin a cărui soţie era în comă la spital. Aveau 5 copilaşi, 3 dintre ei erau cu el. M-a marcat suferinţa şi lacrimile lor. Verdictul medicului era: ŤNu mai am ce să-i fac. Luaţi-o acasă!ť. Le-am spus să se roage Sfântului Dimitrie. S-au rugat cu toţii, iar Sfântul i-a mai liniştit. S-au întors la spital cu inima împăcată. Acolo, chiar pe holul din faţa salonului unde era internată soţia, au găsit o hărmălaie de nedescris.

Bolnava, fiind conectată la aparate, ca orice om în comă, îşi revenise datorită Sfântului Dimitrie şi îşi scosese toate tuburile. Striga pe holul spitalului, ţinută fiind de asistente şi medici: ŤVreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!ť. Era o zarvă nemaipomenită, avea să îmi spună soţul mai târziu. La patul ei se prezentase cineva, în vedenie, care i-a spus: ŤScoală şi du-te acasă la copii şi la soţ!ť. Era Sfântul Dimitrie cel Nou, de aceea striga în gura mare că vrea să meargă să îi mulţumească. N-au avut ce să-i facă.

Au venit la Sfântul Dimitrie, parcă şi acum văd, cu cei 5 copilaşi, cu soţul, în hohote de plâns, mulţumindu-i Sfântului pentru miraculoasa vindecare. După aceea, s-au întors la medici să confirme minunea negrăită pe care Sfântul Dimitrie a făcut-o“, ne-a spus părintele Antim o altă minune a Sfântului Dimitrie, pe care a văzut-o cu ochii săi. Sursa ZiarulLumina

„Părinte, eu vreau să mă spovedesc“
 

„Multe sunt minunile Sfântului Dimitrie, dar mai importantă decât vindecarea trupească este lucrarea tainică pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte în sufletul omului, faptul că foarte mulţi credincioşi vin şi îngenunchează la sfintele sale moaşte şi se ridică senini, luminaţi, îndreptaţi, pocăiţi şi iertaţi prin rugăciunea şi binecuvântarea sfântului. Aceasta cred că este cea mai mare vindecare pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte.

De altfel, vezi un om care n-a călcat în faţa altarului de multă vreme, care se ridică din faţa raclei şi spune: ŤPărinte, eu vreau să mă spovedescť sau ŤPărinte, am făcut cutare păcatť. ŤDar cine v-a îndemnat?ť, îi întreb. ŤPărinte, nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar când m-am pus la moaştele Sfântului Dimitrie, am simţit că trebuie să mărturisesc păcatul acesta pe care îl tăinuiesc de ani şi ani de zileť.

Cea mai mare lucrare pe care Sfântul Dimitrie cel Nou o săvârşeşte asta este, aici în mijlocul acestui oraş atât de zgomotos şi preocupat de cele materiale. De foarte multe ori, noi, creştinii, căutăm să vindecăm trupul, să ne vindecăm de cancer, de boli, dar uităm adesea de lucrarea tainică, harică, pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin aceste minuni ale sfinţilor în viaţa noastră. Şi mai mult decât atât, este importantă îndreptarea. Nu poţi să rămâi cum ai fost, după ce te-ai închinat la moaştele unui sfânt“, a conchis părintele Antim David, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale.Sursa ZiarulLumina

„Antihristul“ pocăit
 

Părintele protosinghel Dimitrie Irimia, slujitor al Catedralei patriarhale, dă şi el mărturie despre vindecările de boli săvârşite prin mila Sfântului Dimitrie cel Nou: „De obicei, în Biserica Ortodoxă, noi nu contorizăm cazuri de minuni, pentru că aşa Mântuitorul a spus: ŤFericit eşti, Toma, că ai văzut şi ai crezut, dar mai fericiţi sunt cei care n-au văzut şi au crezutť. Deci, pe acest principiu ne orientăm şi noi în Biserica Ortodoxă şi, aşa cum am spus, nu căutăm să scoatem în evidenţă aceste minuni, pentru că foarte uşor s-ar putea cădea în acest extremism, adică să se creeze la Catedrală un fel de Ťfenomen Maglavitť.

Minunea se produce în sufletul omului, nu trebuie ca, după ce s-a produs minunea, omul să fie interesat, adică accentul se pune pe credinţă, pe relaţia omului cu Dumnezeu, aşa cum avem şi exemplul Sfântului Dimitrie care s-a rugat şi a fost atât de discret toată viaţa, încât cei din timpul său n-au ştiut că el este un sfânt. De unde vine discreţia aceasta? - din faptul că el a înţeles că rugăciunea îl face pe om să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, îl face pe om nu numai să practice rugăciunea, ci să o trăiască şi să trăiască în şi pentru Dumnezeu. Vă voi povesti şi eu două cazuri pe care le consider minuni ale Sfântului Dimitrie.

Unul, petrecut în anul 2004 - a venit la mine cineva în jur de 30-35 de ani şi mi-a spus că doreşte să i se facă special, numai dânsului, dezlegări, pentru că are păcate foarte grave. Sigur, am întrebat despre ce păcate este vorba. Mi-a spus că în timpul regimului comunist a scris o carte care avea subiect anticreştin, împotriva lui Hristos.

Când a ajuns la mine, omul era bolnav, avea o semiparalizie. I-am spus să scrie de-acum şi să îndrepte ce a făcut rău, tot prin scris. Sigur că i-a fost foarte greu, adică nu mai avea aceleaşi pârghii pe care le avusese înainte. Cert este că el a venit tot timpul la Catedrală, a venit în special la moaştele Sfântului Dimitrie, s-a rugat şi, după multă vreme, a ajuns să se îndrepte. El era adus cu maşina, altfel nu se putea deplasa; era în cărucior, paralizat. Numai că, după câţiva ani, şi-a revenit şi el însuşi a mărturisit că, deşi doctorii nu i-au dat nici cea mai mică şansă de vindecare, credinţa în ajutorul Sfântului Dimitrie l-a făcut sănătos.“Sursa ZiarulLumina

„Eu numai cu o mână am zgâriat, dar îmi curge sânge din amândouă“
 

„Un alt caz care m-a impresionat, îşi aminteşte părintele Dimitrie Irimia, a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau şi stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în şir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaş la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înţelege, şi a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului şi cu o mână a zgâriat cu unghiile moaştele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioşi.

Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: ŤPărinte, am fost la toţi doctorii; am o boală foarte rară - îmi curge sânge din buricele degetelorť. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniştit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să ţină post, şi atunci mi-a spus: ŤEu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinileť. Apoi, a venit cineva din familie şi mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut şi auzit.“ Sursa ZiarulLumina

Sfantul Dimitrie Basarabov, grabnic ajutator in vremuri grele
 

In vremuri grele, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou s-a aratat grabnic ajutator. Astfel, racla cu moastele sale a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat, prin rugaciunile Sfantului, epidemiei de ciuma. In 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, s-a intamplat acelasi lucru, in speranta opririi epidemiei de holera. In 1827, in timpul lui Grigore Ghica, fiind seceta, s-a organizat o procesiune pentru ploaie.

Pentru multele sale binefaceri, Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost declarat Ocrotitorul Bucurestiului si al Tarii Romanesti. In sedintele dintre anii 1950-1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat generalizarea cultului sau in toata tara. Sute de mii de pelerini trec anual pe la racla lui pentru a-i saruta mana si a-i cere mijlocirea in fata lui Dumnezeu.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...lor-73098.html

O tentativa nereusita de furt a moastelor
 

In februarie 1917, in timpul ocupatiei capitalei din timpul primului razboi mondial, bulgarii au spart usile Catedralei si au luat racla cu moastele Sfantului. S-au indreptat apoi in graba spre Giurgiu, pentru a le trece peste Dunare. Nu au ajuns insa prea departe pentu ca asupra Capitalei s-a lasat in noaptea si in dimineata care a urmat o ceata groasa, din cauza careia multa vreme bulgarii au ratacit prin Bucuresti, neafland drumul care ii scotea afara din oras. Alertate, autoritatile romane s-au plans generalului german Zack, care a ordonat oprirea si intoarcerea convoiului bulgar. In seara zilei urmatoare, racla cu moastele Sfantului Dimitrie cel Nou a fost readusa in Bucuresti.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...lor-73098.html

La Bucuresti, Sfantul Dimitrie este lipsit de mana dreapta
 

Parintele Antim, Marele Ecleziarh al Catedralei Patriarhale din Bucuresti, a declarat pentru "Gardianul" ca Sfantul Dimitrie Basarabov din racla de argint la care ne inchinam in aceste zile, nu are mana dreapta.

In retragerea spre Rusia, din lupta cu turcii din regiunea unde se afla racla cu sfintele moaste ale Sfantului Dimitrie, generalul Salticov a luat moastele cu el cu el mana dreapta a sfantului pe care a dus-o la Lavra Pecerska, unde se afla si astazi. A fost o vreme cand mana stanga a sfantului era neacoperita. Din cauza furtului unui deget, s-a luat hotararea ca moastele sa nu mai fie expuse descoperite.
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...lor-73098.html

Sfantul Dimitrie nu vrea sa plece din Bucuresti
 

Moastele Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, numit si Basarabov, au fost asezate mai intai in biserica satului Basarabi. Acestea au ramas in Basarabi pana in timpul razboiului ruso-turc (1768-1774), cand generalul rus Petru Salticov a luat cinstitele Moaste, spre a le duce in Rusia. Pe drum, insa, la rugamintea negustorului Hagi Dimitrie, precum si a mitropolitului Grigorie al II-lea al Tarii Romanesti, acesta le-a daruit poporului roman. Astfel, in vara anului 1774, cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie a fost asezat in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

In anul 1918, cand orasul Bucuresti era ocupat de trupele germane, mai multi soldati bulgari au patruns pe furis in catedrala, au luat racla cu Sfintele Moaste si, urcandu-le intr-o masina, au pornit spre Dunare, spre a le duce in Bulgaria. Sfantul nu a vrut insa sa plece din Bucuresti, deoarece, in noaptea cu pricina si a doua zi, tot orasul a fost cuprins de o ceata deasa si nefireasca. Nemaigasind drumul, soldatii bulgari s-au chinuit ore intregi sa iasa din oras, iar masina s-a defectat. Iesind din oras foarte tarziu, acestia au fost prinsi din urma, in dreptul localitatii Calugareni. Pelerinajul care a urmat intoarcerii Sfintelor Moaste a durat aproape o luna.

Un articol despre minunile Sfantului Dimitrie Basarabov gasiti aici
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ov-137849.html

Am avut bucuria sa descopar pe acest site imagini de la Pelerinajul de pe Dealul Patriarhiei, la moastele Sfintilor Constantin si Elena, Cuviosului Dimitrie cel Nou si Nectarie din Eghina. Ele au menirea sa ii bucure pe cei pe care distanta, ori felurite neputinte sufletesti si trupesti, ii tin departe de acest loc binecuvantat.

Imagini de la Pelerinajul de Sfantul Dimitrie