Pe 27 octombrie il praznuim pe Cuviosul Dimitrie cel Nou-Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor. Nu se cunoaste cu exactitate cand a trait Sfantul Dimitrie din Basarabi. Ipoteza cea mai vehiculata este aceea ca a trait in sec. al XIII-lea, in timpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan. Dincolo de controversele istorice, ramane viata lui. Iubind viata monahala, se va retrage intr-o pestera, dedicandu-se postului, rugaciunilor si privegherilor, izolat cu totul de lume. Nu se stie cati ani s-a nevoit in aceasta pestera, nici cand a trecut la cele ceresti. Insa, inzestrat inca din timpul vietii cu darul facerii de minuni, si-a cunoscut dinainte ceasul mortii. Traditia spune ca s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului.
Moastele sfantului au ramas multa vreme ascunse sub ape, pana cand o copila care patimea de duh necurat a avut o revelatie, i s-a aratat Prea Cuviosul Parinte Dimitrie care i-ar fi zis: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui". Parintii merg la raul Lom si gasesc intre doua pietre trupul neputrezit al sfantului. Este momentul in care moastele Cuviosului Dimitrie sunt luate si asezate in satul Basarabov.
Moastele Sfantului Dimitrie, de la Basarabov in Bucuresti
Intre anii 1769 si 1774, in contextul razboiului dintre Rusia si Poarta Otomana, moastele au ajuns in tara noastra. Generalul rus Petru Salticov, trecand prin satul Basarabov, a luat moastele cu intentia de a le trimite in Rusia, insa, la rugamintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromana, precum si a mitropolitului Grigorie II al tarii Romanesti, le-a daruit poporului roman. Moastele au fot asezate cu cinste, in iunie 1774, in actuala catedrala patriarhala din Bucuresti.
Sfantul Dimitrie Basarabov, grabnic ajutator in vremuri grele
In vremuri grele, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou s-a aratat grabnic ajutator. Astfel, racla cu moastele sale a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat, prin rugaciunile Sfantului, epidemiei de ciuma. In 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, s-a intamplat acelasi lucru, in speranta opririi epidemiei de holera. In 1827, in timpul lui Grigore Ghica, fiind seceta, s-a organizat o procesiune pentru ploaie.
Pentru multele sale binefaceri, Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost declarat Ocrotitorul Bucurestiului si al Tarii Romanesti. In sedintele dintre anii 1950-1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat generalizarea cultului sau in toata tara. Sute de mii de pelerini trec anual pe la racla lui pentru a-i saruta mana si a-i cere mijlocirea in fata lui Dumnezeu.
O tentativa nereusita de furt a moastelor
In februarie 1917, in timpul ocupatiei capitalei din timpul primului razboi mondial, bulgarii au spart usile Catedralei si au luat racla cu moastele Sfantului. S-au indreptat apoi in graba spre Giurgiu, pentru a le trece peste Dunare. Nu au ajuns insa prea departe pentu ca asupra Capitalei s-a lasat in noaptea si in dimineata care a urmat o ceata groasa, din cauza careia multa vreme bulgarii au ratacit prin Bucuresti, neafland drumul care ii scotea afara din oras. Alertate, autoritatile romane s-au plans generalului german Zack, care a ordonat oprirea si intoarcerea convoiului bulgar. In seara zilei urmatoare, racla cu moastele Sfantului Dimitrie cel Nou a fost readusa in Bucuresti.
La Bucuresti, Sfantul Dimitrie este lipsit de mana dreapta
Sfantul Dimitrie Basarabov din racla de argint la care ne inchinam in aceste zile nu are mana dreapta. In retragerea spre Rusia, din lupta cu turcii din regiunea unde se afla racla cu sfintele moaste ale Sfantului Dimitrie, generalul Salticov a luat moastele cu el cu el mana dreapta a sfantului pe care a dus-o la Lavra Pecerska, unde se afla si astazi. A fost o vreme cand mana stanga a sfantului era neacoperita. Din cauza furtului unui deget, s-a luat hotararea ca moastele sa nu mai fie expuse descoperite.
Anul acesta, cu ocazia praznuirii Sfantului Dimitrie cel Nou, va fi pus spre inchinare un fragment din moastele Sfantului Ioan Iacob, daruit Patriarhului Romaniei de Preafericitul Parinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, in timpul prezentei sale in Bucuresti, in urma cu trei ani.
Obiceiuri de Sfantul Dimitrie Basarabov
Romanii au unit, cu incetul, sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, cu ajunul ei si cu cea a Sfantului Dimitrie Basarabov, facand una singura: Sumedrul, o sarbatoare care tine trei zile.
Samedrul este, pentru spiritualitatea populara bucovineana, patronul iernii pastorale, al anotimpului pastoral fertil.
Samedrul, "placut lui Dumnezeu pentru batranetea sa", este socotit a fi si patronul caselor si paznicul care-i apara pe oameni de fiarele salbatice. El a preluat numele si data de celebrare (26 octombrie) a Sfantului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic, din calendarul crestin ortodox.
Impreuna cu San-George, Samedru imparte anul pastoral in doua anotimpuri simetrice: vara pastorala (23 aprilie-26 octombrie), ce are ca miez al timpului sarbatoarea de Sant-Ilie ( 20 iulie), si iarna pastorala (26 octombrie si 23 aprilie), cu miezul timpului la 16 ianuarie (San-Petrul de iarna).
Aceasta divinitate populara este in opozitie cu San-George: daca prima incuie iarna si inverzeste intreaga natura, Samedru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele de pe camp.
Credintele si legendele populare il infatiseaza pe Samedru ca pe un batran obisnuit, pastor sau crescator de vite. Acum, in plina toamna, intr-o perioada de imbatranire simbolica a timpului, se considera ca zeitatea populara murea si invia simbolic in cadrul unui ceremonial nocturn asemanator revelionului, numit "focul lui Samedru", la care participa intreaga comunitate.
Tinerii adunau din timp, pe inaltimile din jurul satelor, gramezi de lemne si de cetina uscata, in mijlocul carora infigeau un brad verde, reprezentare fitomorfa a lui Samedru. Focul era aprins in noaptea ce premergea sarbatorii si era intretinut cu lemne uscate si paie. In jurul lui se mancau ofrandele aduse de femeile vaduve si se petrecea toata noaptea. Dimineata, la plecarea spre sat, flacaii luau cativa taciuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau gospodaria si pomii din livada.
Fiind un important stalp calendaristic, sarbatoarea concentra numeroase acte ritualice cu caracter apotropaic, de purificare si de divinatie precum si practici de pomenire a mortilor si de pronosticare meteorologica. Ciobanii isi aruncau cojoacele in mijlocul tarlei pentru a proba cum va fi iarna. Daca pe cojoc se aseza o oaie alba se considera ca iama va fi lunga si aspra iar daca se aseza o oaie neagra se preconiza ca iarna va fi blanda.
Samedru era socotita si ca o zi a soroacelor, cand se terminau invoielile incheiate intre stapanii oilor si ciobani la San-George, de unde si zicerea ca "la San-George se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii".
A.C.
-
Obiceiuri si traditii de Sfantul Dumitru
Publicat in : Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov -
Obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir -
Traditii si obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Manastirea Cosoteni - Biserica Sfantul Dumitru
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.