Ortodoxia si Ispasirea
 

Care e invatatura Ortodoxa cu privire la caracterul Jertfei lui Hristos pe cruce.Am inteles ca nu suntem de acord cu Ispasirea Penala sau Substitutionara?Atunci?

„să descoperim că ideea de dăruire, care are la baza ei dragostea atotprisositoare §i atotdăruitoare, îşi urcă originile ei dincolo de om, în dumnezeire, în viaţa lăuntrică a Prea Sfintei Treimi, în raporturile dintre cele trei Ipostasuri ale uneia şi aceleiaşi Fiinţe şi se manifestă din plin în raporturile externe ale Dumnezeirii. Intrucît din dragoste a creat Dumnezeu lumea şi pe om, făcîndu-1 pe acesta stăpînul făpturii, tot din dragoste, după căderea omului în păcat, a trimis pe Fiul Său în lume Ťsă răscumpere pe cei de sub Lege, ca să primim înfiereať, căci Ťatît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît a dat pe Fiul Său cel Unul-Născutť.
Dragostea aceasta atotprisositoare şi atotdăruitoare a constituit esenţa Revelaţiei Fiului lui Dumnezeu întrupat şi ea a constituit şi temelia pe care s-a ridicat Crucea răstignirii şi a răscumpărării. Acesta este sensul adevărat al răscumpărării ca jertfă: dăruirea totală, necondiţionată din dragoste pentru reintegrarea lumii în dragoste. Căci Ťmai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca să-şi pună cineva viaţa sa pentru semenii săiť (loan XV, 13). Ea este măsura reală a jertfei celei adevărate. Orice idee de satisfacţie sau de expiere se estompează în faţa ideii celei mari a dăruirii totale şi necondiţionate.
Şi această dăruire, la nivelul tensiunii ei adevărate, însufleţeşte şi reglementează atît raporturile dintre Dum-nezeu şi om, cît şi pe cele dintre om şi Dumnezeu, şi dintre om şi aproapele. Porunca cea nouă dată de Mîntuitorul lisus Hristos tuturor celor ce vor fi pînă la sfîrşitul veacuŹrilor ucenici şi credincioşi ai Săi este:^ŤSă vă iubiţi unii pe alţiiť. Măsura acestei iubiri ne-a dat-o însuşi Domnul: ŤPreŹcum Eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe alŹtulť (loan Xm, 34-35). Dragostea aceasta constituie seva vieţii harice dintre viţă şi mlădiţe. Ea se revelează conştiinŹţei Ťca o lege veşnicăť (leş. XH, 14), străbătînd şi susţinînd prin autodăruire, prin jertfă, întreaga creaţie în toate în-cheieturile ei: în naştere, nuntă sau moarte, căci moartea însăşi, în înţelesul ei ultim e o jertfa, în salvarea patriei sau în actul creator uman, ca şi în fructul care cade, în orice floare pe care o rupem şi o oferim, în bobul de gnu strivit şi prefăcut în pfine şi trup al Domnului, în orice vieţuitoaŹre adusă spre a fi sacrificată (Praf. N. Chiţescu).
Ea face ca toţi să fim una. Ea realizează între oa-meni şi Părintele ceresc acea unitate indestructibilă care este între Tatăl şi Fiul şi Sfîntul Duh.
” (părintele Constantin Galeriu - Jertfă și răscumpărare)

Tot părintele explica(o să postez linkul la sfârșit) care a fost momentul când Hristos a fost cel mai unit cu Tatăl: atunci când a strigat ”Dumnezeul meu Dumnezeul meu de ce m-ai părăsit ?”. fiindcă atunci dragostea Lui pentru om(ascultarea sa de Tatăl) a asumat complet omul, iar tragedia morții(=despărțirea de Dumnezeu a omului) a fost tragedia Lui.

În Biserică a pătruns un duh catolic care ne face să înțelegem eretic jertfa Mântuitorului, și îmi vine greu să cred că acest lucru nu este legat de ceea ce spunea Rafail Noica când sublinia că deși cunoaștem învățătura de credință corectă, înțelegerea noastră este eretică, ca atare ne nevoim eretic și faptele noastre sunt și ele eretice. Nu încerc să tragedizez..Hristos a spus că „porțile iadului nu o vor birui pe dânsa”(Biserica) și sunt convins că atâta timp cât rămânem în Biserică și ne luptăm să facem voia Lui, prin mila lui Dumnezeu ne vom îmbiserici(=vom fi cu adevărat în Biserică, adică în comuniune, în Hristos).

o conferință a părintelui Galeriu pe care o recomand cu atât mai mult în lumina celor discutate până acum
http://www.youtube.com/watch?v=99_wwVWs7ZU

In Ortodoxie, Jertfa lui Hristos este o alta treapta prin care natura umana devine partasa dumnezeiestii firi (II Petru 1,4). Ea nu vorbeste doar de jertfa lui Hristos, vorbeste si de nastere si de invirea si inaltarea Sa. Toate sunt cai prin care natura umana a fost eliberata de pacat. Asa trebuie inteleasa jertfa Mantuitorului ca pe un act deplin de daruire, ca si omul, impartasindu-se de Hristos, sa devina capabil sa se daruiasca deplin lui Dumnezeu.

Se pare ca nu ati inteles ce am vrut sa intreb.Sa incerc sa o spun mai pe sleau.. De ce a murit Hristos... care e rolul mortii lui in economia mantuirii... Cum ne-a ajutat moartea Lui?Care este pozitia ortodoxa fata de Ispasirea pacatelor prin moartea lui Hristos?

După căderea lui Adam, când raiul a fost închis pentru om şi un heruvim cu sabie de foc a fost pus să-l păzească (Facerea 3, 24), mai-marele îngerilor căzuţi, satana, dimpreună cu hoardele de duhuri stăpânite de el, ”s-a sălăşluit în locul dintre pământ şi rai, şi din ceasul acela şi până la jertfa mântuitoare şi moartea de viaţă dătătoare a lui Hristos, acela nu a îngăduit nici măcar unui singur suflet, după ieşirea lui din trup, să treacă pe calea aceea. Porţile raiului au fost închise oamenilor. Atât cei drepţi cât şi cei păcătoşi coborau în iad (după moarte). Porţile veşniciei şi calea de netrecut erau deschise (numai) pentru Domnul nostru Iisus Hristos” (Episcopul Ignatie Briancianov, Opere complete, vol. III, pag. 134-135).
Biserica (Ortodoxa si nu numai) sarbatoreste in fiecare an Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. In iconografie, vedem de atatea ori cum Mantuitorul este reprezentat ca eliberator prin faramarea portilor iadului. Exista tropare si nu putem sa nu ne amintim macar de acesta: "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte, calcand, si celor din morminte (mormanturi), viata daruindu-le!"

Până la poziţia ortodoxă, fie-mi îngăduit să vă spun poziţia catolică. Dintre toate consecinţele căderii protopărinţilor noştri (îmbolnăvirea naturii umare, afectarea întregii Creaţii vizibile, etc), cea mai tristă a fost pierderea Graţiei (Harului). Oamenii erau într-o condiţie foarte asemănătoare celei a sclavilor, erau sclavi păcatului. Din sclavi se nasc alţi sclavi, încât singura speranţă pentru sclavi este să se răscumpere. Din păcate ei nu se pot răscumpăra pe ei înşişi, neputând acumula bani. Tot aşa, cineva căzut din starea de Graţie, nu se poate răscumpăra, neputând acumula merit. Postul, faptele bune, etc aduc merit numai celor în stare de Graţie Sfinţitoare. Deci, sclavii au nevoie de altcineva să-i răscumpere, cineva care nu este sclav şi care să ofere, în locul lor, preţul răscumpărării lor. Problema era că toţi oamenii, din cauza difuzării păcatului ancestral (a cărui modalitate exactă de a se transmite este mister al credinţei) împărtăşeau aceeaşi soartă. Prin urmare, singurul om care putea să-i răscumpere era un om neafectat de păcatul primordial. Fiind vorba de mulţi sclavi (nu numai toţi oamenii din lume la acea dată, dar şi cei din trecut şi cei din viitor) asemenea om trebuia să aibă capabilitatea de a oferi un preţ foarte mare pentru toţi aceştia.

E interesant de observat că Isus putea foarte bine să-i răscumpere pe oameni cu mult mai puţină suferinţă decât cea pe care a îndurat-o. Fiind Dumnezeu, cel mai mic chin al Lui ar fi avut o valoare infinită. Era suficient să I se prindă un deget în uşă, iar flagelarea din Pretoriu era arhisuficientă. De ce a făcut El mai mult decât minimul necesar, mergând până la moarte pe Cruce ? Răspunsul la această întrebare e, deja, subiect pentru alt topic.

Din ce am inteles eu, orice pacat infaptuit( de mine, de tine, stramosesc, cu gand, cu fapta, etc), are drept consecinta moartea. Iadul. Putrefactia. Viermele care nu moare, focul care nu se stinge..Cine a facut/mostenit un pacat, a intrat in aceasta vesnica inchisoare, a mortii. In Vechiul Testament ni se spune ca nu exista izbavire de pacat fara varsare de sange. Nimic, nici post, nici rugaciuni, nici penitente, nici fapte bune, nici bani dati la biserici, nimic nu ma poate scapa din inclestarea mortii, pe mine, care am pacatuit, decat varsarea sangelui meu. Prin pacat, eu m-am dat diavolului, si acesta imi cere sangele. Nimic altceva nu-l potoleste. De aceea, evreii aduceau jertfe de animale. De aceea, Abel a aduc jertfa de fiinte vii.
Ce a insemnat pentru om jertfa lui Hristos? Totul. Iesirea mea si a ta din iad, din moarte, din frica, din vinovatie, din condamnare, din neputinta, din despartirea de Dumnezeu, Singura Sursa a vietii, a binelui...Oricine crede si primeste jertfa Mantuitorului, are un nou inceput. Curat. Proaspat. Cu Dumnezeu. Oricine crede si primeste ce a facut El, Hristosul, a trecut din moarte la viata, ne spune sf.ap Ioan. Pentru pacatele mele, eu trebuia sa mor. Salvarea mea a fost ca Hristos, Mantuitorul meu, s-a interpus intre mine si unealta mortii. Si pedeapsa pe care o meritam eu, a luat-o El. Ca eu (si tu, si oricine crede in El), sa aiba o noua sansa. La viata. Adevarata viata. Si asta, pentru ca ma iubeste. Pentru ca te iubeste. Ne-a iubit destul, incat sa moara in locul nostru. Pentru ca dorea sa fie cu noi, in vesnicie, a platit pretul mortii, ca noi sa putem trai.

Crucea pe care Hristos si-a dat viata...pentru om..cred ca este o taina atat de mareata, incat cine o intelege, si o primeste, nu va mai fi niciodata acelasi...

Il rog pe El, Dumnezeu, Adevarul, Autorul vietii, Dragostea Insasi, si Tatal nostru, sa ne miluiasca, si pe tine, si pe mine, si pe oricine isi doreste cu adevarat, cu dreapta intelegere a crucii, si a jertfei Mantuitorului.

Ortodoxia nu vorbeste despre ispasire penala in cazul jertfei lui Hristos. Vorbeste in schimb despre iubirea nebuna a lui Dumnezeu pentru om, care s-a manifestat in modul cel mai vadit pe Cruce si in Pogorarea la iad. Hristos este Pastorul cel Bun, care si-a pus viata pentru oile Sale.

Nu putem pune noi limite sau stabili etape in cazul dragostei dumnezeiesti, dar intuim intensitatea ei, dupa masura chenozei Sale. Atat de mult ne-a iubit si ne iubeste, pe cat de mult S-a pogorat si Se pogoara, pentru ca pe noi sa ne inalte intru Imparatia Sa.

Te rugăm să ne spui şi nouă ce înţelegi prin ispăşire penală sau substiţionară. Nu am mai auzit de aceste concepte până acum.

Penal Atonement . Penal Substitionary Atonement in engleza... dai un google.

De ce a murit Hristos?Care e rolul mortii lui Hristos in economia mantuirii?De ce a suferit si a murit?Trebuia sa se intample asa?De ce? De ce ? De ce??????

Ca si pe topicul cu "kilogramele de aur", am trista parere ca unii tin cu tot dinadinsul sa provoace discordie si neintelegeri. Poate e mai bine sa nu dam prea mare atentie acestor provocari si sa fim mai retinuti cu cei care par sa vina din "alta lume"...

nu mai raspunde nimeni la subiectul asta?

VladCat costel Marius22
 

VladCat , costel si Marius22 recitind replicile voastre pot zice ca sunt la subiect.Spuneti ca moartea lui Iisus a insemnat daruire?Cum explicati sintagme precum 'fiul omului a venit sa-si dea viata rascumparare pentru multi' 'Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii' 'avem dreptatea lui Dumnezeu in Iisus Hristos' 'Pastorul isi pune viata pentru oile Sale' 'strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre prin ranile lui noi toti ne-am tamaduit' , 'fiecare umblam ca niste oi fara pastor iar Domnul a facut sa cada vina noastra asupra Lui' , 'L-a facut pe cel ce nu era pacatos, pacat pentru noi' ?

Pai, daca inima nu ne sopteste singura raspunsul (si asta se intampla frecvent, in starea de impietrire si cadere pe care o traim multi dintre noi, eu cu siguranta adeseori), atunci avem la dispozitie zeci sau sute (sau mii! sau chiar mai mult!!!) de carti de prima mana, de studii, de articole, de postari pe internet etc. Avem si slujbele din Biserica, avem si preot duhovnic.
Avem de toate.
Putina bunavointa de ar fi in noi, putin ragaz, o clipa de oprire din iuresul nebunesc al vietii de impresii, excitatii, suturi si frustrari in care ne lasam prinsi...
Cand mintea se linisteste putin, cand inima incepe sa bata mai cald, mai rar, atunci unele intrebari cad singure, precum frunzele moarte. Si ne miram cum de ne-am putut framanta, atat amar de vreme, cu lucruri care acum, in clipa de fulguranta pace sufleteasca, ni se par aburi ai inchipuirii ratacite.
Putin ragaz, o clipa de tras pe dreapta, ma rog Domnului sa ne daruiasca tuturor... O intelegere calma, izvorata din liniste si din har! AMIN+

si totusi ... rog useri VladCat, costel si Marius22 sa raspunda si sa scrie in continuare pe acest topic.

mesaj sters

Ortodoxia nu cunoaste ispasirea in sensul pe care il dam astazi.

Pacatul nu este incalcare de regula, ci boala care impiedica primirea harului.

De aceea in ortodoxie nu exista (pana cand s-a preluat lista si denumirea din Biserica Catolica) denumirea de pacate capitale, ci cea de "Duhuri ale rautatii".

Hristos prin asumarea fiintei omenesti o vindeca pe aceasta, dandu-ne posibilitatea indumnezeirii. TOT ce s-a instituit (botez, spovedanie, impartasanie, casatorie, etc) s-au constituit ca medicament, ca mediu pentru primirea harului, ca modalitate de a ne elibera. Caci Dumnezeu este eliberator ("Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, ce te-am eliberat din pamantul Egiptului").

Esenta mantuirii, a intelegerii a ce inseamna jertfa lui Hristos se afla in slujba Sf Botez, unde ni se spune ca murim impreuna cu Hristos, ca sa si inviem impreuna cu El.

Orice jertfa cere Hristos de la noi, nu este ceruta decat cu scopul eliberarii noastre de idolii care au ajuns sa puna stapanire de noi (propriul eu, banii, parerea de sine, mancarea, partile femeiesti, etc, toate ajung idoli pe care ajungem sa ii slujim, care ne dau senzatii de dumnezei, refuzand dumnezeirea cea adevarata)

S-a discutat pana la urma pe vreun topic despre acest subiect?

Nu stiu, dar eu am sa raspund: Dpdv ortodox asta e o erezie. Daca Dumnezeu a decis ca pentru a il salva pe om trebuie sa moara, atunci trebuia sa moara. Acesta era SINGURA actiune prin care ne putea ridica din robia pacatului.

Cel mai simplu raspuns (nu cuprinde toate aspectele) e ca Hristos a murit pe cruce pentru a ridica omul din robia pacatului. Pentru a sterge pentru cei ce vor accepta Legea Sa, botezandu-se, pacatul protoparintilor. Mantuirea are doua dimensiuni: una obiectiva si una subiectiva. Una valabila pentru toti oamenii si una personala, proprie fiecaruia pe care si-o asuma prin faptele savarsite. Dar ambele dimensiuni sunt datorate jertfei de pe cruce.
A murit ca prin moartea Sa sa dea viata tuturor. Acesta a fost jertfa suprema. In timp ce jertfele VT testament nu erau suficiente pentru mantuire, jertfa Sa, ultima jertfa sangeroasa a sters definitiv (ptr cei care Il accepta pe Hristos bineinteles) pacatul neascultarii omului.