Destinul. Exista sau nu?
 

As fi interesat sa stiu ce parere aveti voi despre destin. Eu am o parere care ma baga oarecum intr-o oarecare confuzie. Chiar daca noi suntem fiinte libere, Dumnezeu stie inca de la nasterea fiecaruia toata viata persoanei respective. Deci se poate spune ca eu am un destin scris nu? Dumnezeu stie deja daca o sa ajung in iad sau rai, ce o sa fac peste 2 zile,2 luni,2 ani s.a.m.d

Ştie. Pentru El, trecut, prezent şi viitor înseamnă acelaşi lucru şi le vede la fel de bine. Dar asta nu înseamnă destin. Nu înseamnă predeterminare, ci preştiinţă. Dacă ai fi un analist economic foarte bun, şi ai mai avea acces şi la toate datele unei economii şi unor firme, chiar şi la datele cele mai secrete, atunci ai putea să preştii foarte bine că firma cutare urmează să crape şi să intre în faliment, pe când cealaltă urmează să prospere. Dar această preştiinţă pe care o ai asupra soartei cele două firme nu înseamnă că le determini tu să prospere, respectiv să intre în faliment.

Acuma, desigur că această comparaţie e imperfectă, ca de obicei când comparăm realităţile lumii mari cu cele ale lumii noastre. În cazul acesta, o deosebire este că economistul perfect nu face decât să observe, pe când Dumnezeu intervine în fiecare secundă, deşi, de regulă, cu o delicateţe de care numai El e capabil, pentru ca viaţa noastră să ia un curs bun, fenomen pe care îl numim "pronie".

În concluzie, nu există destin. Există, însă, nu una, ci două destinaţii: raiul şi iadul.

Am abordat mai demult tema, pe un alt topic, unde spuneam ca in cultura noastra populara exista credinta in destin si soarta scrisa a omului, inca de la nasterea sa, nu in Ortodoxie:

“Cum se naşte un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeşte cartea sorţii, nu numai numele, ci şi tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi şi zicala: aşa mi-a fost scris, aşa mi-a fost scris în slovele ursitoare.” (Simion Florea Marian, Naşterea la români)

Asa cum spunea si domnul Dragomir, nu trebuie sa confundam prestiinta lui Dumnezeu cu predeterminarea. Prima presupune ca Dumnezeu stie din eternitate cum va actiona omul in diferite circumstante lumesti, ii cunoaste evolutia sa, a doua ca El intervine in deciziile omului, trasandu-i in mod irevocabil un drum, anulandu-i practic liberul arbitru, evolutia sa fiind una mecanica. Dumnezeu le prestie pe toate, dar nu le predetermina. Doctrina predestinarii a fost dezvoltata in sec.XVI in mediul protestant si introduce notiunea de "stare de gratie sau de damnare" hotarata de divinitate, ce nu depinde de ceea ce face omul. In Ortodoxie (si Catolicism) exista prestiinta, nu predestinare, mantuirea fiind o posibilitate deschisa oricui, Dumnezeu dorind cu totii sa ne mantuim. Fiecare dintre noi avem optiunea de a ramane orbi sau de a-L urma pe cel care ne cheama. Pana si Fecioara Maria a fost intrebata daca doreste, nu i s-a impus “planul divin al mantuirii oamenilor".


Despre "Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei" s-a scris un articol pe site aici:
http://www.crestinortodox.ro/credint...iei-69878.html

Asa este.

Dumnezeu a facut timpul! Cu alte cuvinte timpul are Dumnezeu si nu Dumnezeu are timp, sau Timpul este (exista) in Dumnezeu si nu Dumnezeu exista in timp!

Astfel, Dumnezeu prestie (vede) toate evenimentele ce au loc in univers (inclusiv in cer) in ce oridine vrea EL si cu ce "viteza" vrea EL (intocmai ca un film video care poate fi vizionat la viteze diferite, iar ordine evenimentelor din film poate varia adica pot incepe vizionarea de unde doresc).

Mintea umana poate intelege doar evenimentele care au loc in spatiu-timp de aceea au aparut numeroase erezii! Doar intru Duhul Sfant omul poate intelege "actiunile" lui Dumnezeu tatal dinainte de facerea universului (nasterea Filului, purcederea Duhului Sfant din...) precum si lucrarille (harul) si puterea necreate si infinite ale fiintei lui Dumnezeu.

Asa cum spune sfantul Pavel si toti Sfintii Parinti, doar mintea duhovniceasca (patrunsa de Duhul Sfant) poate intelege aceste lucruri, mai precis poate vedea acestea (caci este o diferenta colosala intre teologie si vederea duhovniceasca, in carea cea de a doua este net superioara primeia.)

Dumnezeu a creat fiintele rationale (ingeri si oameni) libere deci pe deplin responsabile pe actiunile lor.
"In fata omului sunt puse si viata si moartea si fiecaruia i se va da ce va alege" (pilde)
"De se va curati cineva pe sine... acela va fi vas ales si folosit de stapanul lui pentru tot lucurul bun" (Sfantul Pavel)

Libertatea de alegere a omului are un sfarsit in momentul adormirii (mortii fizice), din acel moment omul care nu L-a ales pe Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru mantuirea (mantuirea este: dorinta de a fi cu Dumnezeu pe diverse nivele, intre care cele mai inalte sunt: desavarsirea si indumnezerirea, iar intre nivele de jos intra despatimirea).


Sfantul Grigorie Palama (vezi viata Sfantului Grigorie Palama - Parintele Dumitru Staniloae) explica fara echivoc prestiinta si predeterminarea lui Dumnezeu, detaliind invatatura patristica conform careia: "Dumnezeu prestine dar nu predestineaza, caci daca nu am fi liberi nu am putea fi judecati (pentru faptele noastre), caci actiunea (fapta) care se face cu necesitate (determinata de o cauza exterioara) nu poate fi nici laudata nici blamata" (Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica).

De aceea un robot care face programat numai actiuni bune spre exemplu nu poate fi laudat ca virtuos, si nici "scaunul electric" nu poate fi blamat pentru ca omoara oameni ci cei ce programeaza (predestineaza) acestea pot fi laudati sau blamati!

Doctrina predestinarii absolute (intalnita pentru prima data in teologia Fericitului Augustin - acesta fiind unul dintre motivele pentru care Biserica Ortodoxa nu il cinsteste ca sfant pe acest mare parinte; si dusa la extrem de teologia protestanta, mai exact cea calvina) este o doctrina gresita dupa cum marturisesc Sfantii Parinti (Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Chiril al Alexadriei...)

De asemenea nu trebuie sa confundam urmarile pacatului cu predestinarea! Orice om care pacatuieste, automat provoaca suferinta (mai devreme sau mai tarziu) in primul rand lui insusi, intr-un mod sau altul, insa in aceasta situatie functioneaza mecanismul "cauza-efect".

Poate cel mai bun exemplu pentru a evidentia inexistenta presestinarii. Felicitari.

Multumesc frumos pentru raspunsurile voastre. Inca ceva.
Lucifer a fost creat sa se razvrateasca?(Ce parere aveti?) Ma gandesc ca Dumnezeu are un plan maret, incepand cu cel al creatiei, decaderea lui Lucifer si pana la sfarsitul lumii.

Se spune ca Dumnezeu I-a cerut lui Aavram sa-si jertfeasca fiul Isaac, pentru a-i testa credinta.Oricum eu cred, ca Dumnezeu stia ca el va fi dispus sa-l jertfeasca dar toate acestea fac parte din planul maret al Creatorului. Nimic nu cred ca este la intamplare(aici intra si decaderea lui Lucifer).

Deci mai intreb inca o data. Chiar daca Dumnezeu detine arta stiintei, cunoaste trecut prezent viitor, este omniscient, omnipotent,stie toate obstacolele care ne vor iesi in cale si cum vom trece sau nu peste ele, nu e echivalentul destinului?

Cauza invataturii gresite a predestinarii absolute
 

Consider ca "problema" ce a generat aceasta invatatura gresita a predestinarii absolute este urmatoarea intrebare: Cine este responsabil pentru pacatul omului?

Raspunsul diavolesc il aflam inca din primele capitole din cartea facerii, cand toata responsabilitatea este atribuita exclusiv lui Dumnezeu, ca EL ar fi cauza raului, ba ca nu a facut omul desavarsit (Adam a zis: femeia asta rea pe care Tu mi-ai dat-o m-a impins), ba ca nu a facut creatia buna (Eva a zis: sarpele asta rau care e creatia TA m-a amagit)... iar diavolului care a tras in moarte firea omeneasca i-a restrans drastic libertatea de actiune (in univers si in special pe pamant) nemaiputand intra dupa voia lui nici in animale (vezi episodul cu exorcizarea demonizatului din tinutul Gadarenilor, cand demonii nu mai pot intra in animale daca Dumnezeu nu le ingaduie) indicand (prin prestiinta nu prin predeterminare) si momentul victoriei finale a omului asupra: mortii, pacatului si a diavolului; adica activitatea lui Hristos Iisus (in special moartea si invierea si inaltarea la cer).

"Dusmanie voi pune intre specia umana si diavol... omul iti va zdrobi capul diavolule" (facerea cap 3). Adica Dumnezeu spune ca va da putere omului sa se razboiasca cu diavolii si ca nu un inger ci Iisus Hristos (Dumnezeu Cuvantul intrupat in om) va aduce la un sfarsit existenta tuturor diavolilor si a celor ce aleg sa ii urmeze. Adica Dumnezeu spune ca firea umana va fi nu doar desavarsita ci indumnezeita si ca firea umana omorata de diavol va omora pe diavoli (toata ceata lor) prin una din persoanele ei, Iisus Hristos. "Cine sapa groapa altuia pica singur in ea" (Pilde). Iata deci intelepciunea lui Dumnezeu. Slava tie Doamne! Diavolul voia sa lipseasca pe om de Deumnezeu si de desavarsire tragandu-l in moarte si tocmai ei diavolii sfarsesc prin a fi invinsi de Iisus Hristos (Dumnezeu adevarat si om adevarat), oamenii primind mai mult decat desavarsirea de care au fost lipsiti prin caderea in pacat, mai exact primid indumnezeirea, fiiliatia divina (nu prin fire asa cum e Iisus Hristos ci prin adoptie, prin har).

Bineinteles ca nu este echivalentul destinului, ci ceea ce ai descris mai sus este echivalentul prestiintei.

Pe scurt, predestinare inseamna cand cineva impune (forteaza direct sau indirect) altcuiva sa faca anumite actiuni (fapte).

Îngerii au fost creaţi din acelaşi motiv pentru care au fost creaţi oamenii: ca să îl cunoască, să îl iubească şi să îl slujească pe Dumnezeu, spre a fi fericiţi, împreună cu El, timp de o eternitate.
Deci, aşa cum oamenii nu au fost creaţi ca să se răzvrătească, tot aşa nici îngerii nu au fost creaţi ca să se răzvrătească. Şi ei, şi noi, avem însă libertate. Putem spune "Da" sau putem spune "Nu" lui Dumnezeu. Fără libertate nu am avea merit. Animalele nu Îl pot refuza pe Dumnezeu, ele sunt constrânse să asculte de comanda Lui. De aceea, nu pot fi păcătoase. Dar nici merit nu pot avea.

Echivalentul destinului era dacă Dumnezeu ne-ar fi creat pe unii pentru rai, pe alţii pentru iad. Atunci, soarta sufletului nostru ar fi fost inexorabilă. Nu am fi avut nicio libertate, altcineva, Dumnezeu, ar fi ales în locul nostru şi am fi fost asemenea sclavilor. Dar El ne-a făcut liberi. Ne-a făcut cu speranţa că vom fi cu El, în rai. Cât trăim, o cale sau alta ne e deschisă, deci nu putem vorbi de un destin pecetluit. Numai moartea îl pecetluieşte. Începând de atunci, nu vor mai fi opţiuni de făcut.

Cu placere. Sper sa iti fie de folos pentru sufletul tau in trairea ortodeoxiei.

E ca si cum ai spune: Pompierul trimite pe cineva sa dea foc casei pentru ca apoi sa vina sa stinga focul si astfel sa arate cat de puternic este el si ce lucrare mareata face. Deci daca nu ar fi acel cineva trimis sa faca raul atunci binele nu ar putea arata puterea si lucrara si bunatatea sa.
O astfel de cugetare este insa straina de ortodoxie.

Ortodoxia marturieseste ca Dumnezeu pe toate le-a creat bine (Facerea cap 1) insa unele creaturi rationale (prima fiind arhanghelui Lucifer conform invataturii ortodoxe) si libere pe actiunile lor au ales sa se impotriveasca vointei Dumnezeiesti (care este viata, dragostea, libertatea...) alegand astfel moartea. Diavolii au atras in caderea lor in neasculatre si implicit moarte, si pe om.
Diavolul si ceata lui au fost invinse definitiv de Hristos pe Cruce iar acestia asteapta acum punerea in aplicare a sentintei: iadul vesnic.

Omul in viata pamanteasca are insa posibilitatea de a alege intre a urma diavolilor (facand voia lor care este impotrivirea fata de vointa lui Dumnezeu) si a urma vointei lui Dumnezeu prezentata foarte clar de Iisus Hristos si Sfanta Sa Biserica.

Dumnezeu prestia evident ce va alege Avraam insa a vrut sa ne arate noua ce inseamna credinta adevarata in Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis lui Avraam ca din fiul sau Isaac si nu din alt fiu va ridica un neam mare si doar cu el va face un legamant vesnic, si prin cererea a fi adus Isaac ca jertfa Dumnezeu a vrut sa ii arate lui Avraam insusi si noua ca Avraam avea o credinta nestramutata in invierea mortilor si in puterea lui Dumnezeu. Caci daca Isaac ar fi murit cum altfel s-ar fi implinit promisiunea lui Dumnezeu decat prin invierea lui Isaac?!
Retinem ca Dumnezeu intai promiseste lui Avraam ca numai cu Isaac va face legamantul. Deci Dumnezeu intai da si apoi cere, asa cum se vede si din prima porunca pentru noi crestinii: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-am scos din moarte si din robia pacatului (aceasta simboliza scoaterea evreilor din robia egipteana), sa nu ai alti Dumnezeu afara de Mine".

Desigur Dumnezeu in dragostea Lui nemarginita pentru om isi trmite unicul Fiu la moarte si Iisus Hristos este acela care a murit si a inviat pentru noi, aratand implicit si credinta lui Avraam mai bine zis implinind deplin primisiunea dumnezeiasca adresata lui Avraam.

Dumnezeu stie cam cum o sa actionam intr-o anumita situatie, dar asta nu inseamna ca asa o sa si facem. De exemplu, vazand gandurile si sufletelul Maicii Domnului, El si-a dat seama ca va primi pe Iisus, dar ea putea sa refuze, sa isi schimbe sufletul intr-o clipa. Insa nu a facut-o.

La fel si la tine sau la mine, poate trimite maine un cersetor (vazand ca avem o stare de mila si iertare in suflet)... ca sa ne ajute sa facem o fapta buna. Dar intre timp poate veni aghiuta sa ne invartoseze inima, sau chiar noi din egoism sa ne schimbam si sa actionam rau, sa il ignoram sau sa il jignim pe acel om. Iar ceea ce era o sansa de fapta buna sa o transformam in pacat.

Dumnezeu ne cunoaste, asa cum noi ne cunoastem cei mai buni prieteni (si tu stii ca prietenul/mama/sora nu ar fi in stare sa fure de exemplu) sau cum ne cunoastem noi copii, dar nu ca destin, adica ca asa va face sigur. El din felul cum ne suntem stie ca facem asa sau asa, si incearca mereu sa ne dea ocazia sa ne mantuim, incearca mereu sa ne duca in situatii care in care sa facem bine.
Dar cum actionam intr-un final noi alegem.
Daca ar fi dupa Dumnezeu ne-ar duce pe toti in rai, ca asta se straduieste in fiecare zi, dar la urma noi alegem unde vrem.
Si el pana in ultima clipa tot incearca sa ne salveze chiar daca stie/vede ca noi spre iad ne indreptam. Si chiar si dupa moarte incearca cu ajutorul rugaciunilor celorlalti sa ne scoata din Iad.
Pe scurt, nu exista predestinare, ci doar atotstiinta si multa multa lupta...daca te apropii de rugaciune si de Dumnezeu o sa le traiesti si tu, si o sa vezi viata celorlalti, asa cum o vede Doamne, Doamne, si o sa te doara pentru ei, si o sa vrei sa ii ajuti, si mai ales o sa ii iubesti.

Dumnezeu prestie daca o sa ajungem in rai sau in iad?

Cred ca "predestinarea" este ca si cu... horoscopul. Te lasi sau nu te lasi "dus de val".
In legatura cu relativitatea predestinarii, nu pot sa spun decat doua exemple care combat aceasta idee: aparent, cetatea Ninive ar fi fost sortita pieirii, dar Dumnezeu mai face o incercare si il trimite pe Iona sa le prezica sfarsitul daca nu se pocaiesc. Numai ca Iona, avand o parere personala si subiectiva (ca oricaruia dintre noi pentru dusmanii lui Dumnezeu), prefera sa moara el decat sa-i salveze pe niniviteni. Cu toata ura si indaradnicia lui Iona, Dumnezeu face astfel incat el sa ajunga pe tarmul cetatii si sa le spuna oamenilor mesajul lui Dumnezeu, mai mult ca o "obligatie de serviciu", nu fiindca i-ar fi fost mila de ei, iar acestia se imbraca in sac de la cel mai mic si pana la imparat, si astfel poporul este salvat si iertat.
Un alt exemplu despre evitarea unei predestinari anticipate o gasim in pilda femeii cananience:
Si iata o femeie cananeianca (de alt neam decit cel evreiesc), din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela. (Matei 15, 21-28)
In mod firesc, femeia cananeianca nu indeplinea conditiile unui astfel de privilegiu. Si totusi, rugaciunea ei repetata si smerenia de a accepta conditia jignitoare de a fi nu fi considerata demna de lucruri sfinte, ci spurcata ca si cainii, a daramat toate legile scrise si nescrise si a ajuns la mila lui Dumnezeu.
Si-apoi de cate ori nu vedem cu ochii nostri cum persoane bolnave, aproape muribunde, a caror soarta pare pecetluita, dupa multe lacrimi si rugaciuni, a celor apropiati sau a preotilor, pe la sfinte moaste sau pe la icoane facatoare de minuni, nu se intorc de la groapa? Ce inseamna o minune, daca nu o iesire din firesc, ce nu poate fi predestinata. Destinul isi urmeaza cursul lui firesc, daca noi il acceptam asa cum el ni se desfasoara. Iar daca avem presarate capcane greu de anticipat pe care ori le ignoram, ori le privim neputinciosi si ne acceptam soarta, fara sa cerem ajutor in rugaciune, daca tot se intampla sa cadem in ele din naivitate, atunci, da, exista destin si predestinare clara... ca la horoscop!...

Sfantul Maxim Marturisitorul, aminteste in scrierile sale faptul ca trebuie sa nuantam modul in care Dumnezeu prestie si predetermina existenta noastra.

In acest sens, spunea sfantul ca Dumnezeu predetermina existenta noastra pe "coordonata fiintei". Faptul ca suntem chemati la existenta intr-un anumit timp, intr-un anumit loc, din anumiti parinti, cu anumiti "talanti" etc., nu trebuie inteles ca rod al hazardului. Se manifesta o pronie si o randuiala dumnezeiasca in toate acestea.

Dumnezeu nu predetermina insa existenta noastra pe "coordonata vointei". Desi venim la existenta fara voie proprie suntem chemati sa ne asumam in vesnicie consecintele manifestarii libere a propriei vointe.

Iar cu adevarat liberi in manifestarea vointei ramanem atunci cand viata noastra devine "faca-Se voia Ta". Din contra, cand alegem sa implinim voia noastra egoista, voia patimilor, voia diavolului, aceasta este o paruta libertate.

Va multumesc foarte frumos din nou :).

Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienţei.

În această privinţă, este o deosebire clară între preştiinţa lui Dumnezeu şi "ştiinţa preternaturală" (adică peste cea a oamenilor) pe care o au diavolii (şi îngerii). Astfel, diavolii pot cunoaşte dinainte existenţa unor fenomene precum cutremure, sau secetă, sau că la data... şi ora... o vază va cădea din sufrageria noastră şi se va sparge. Dar nu au acces la cele care ţin de libertatea noastră, adică nu preştiu alegerile noastre. Cu atât mai puţin soarta noastră ultimă.

[quote]
Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienţei.

Daca privim lucrurile din acest punct de vedere, ar insemna sa devenim indiferenti fata de mantuirea noastra, deoarece, la un moment dat facand anumite pacate, vom spune: ce rost mai are sa merg la biserica, sa fac aia, ailalta, ca oricum...tot in iad ajung...

Cred că nu s-a înţeles prea bine deosebirea dintre preştiinţă şi predeterminare.
Hai să o luăm altfel. Dacă am spune "Dumnezeu predetermină", atunci am spune că oricât de virtuoasă ar fi viaţa pe care o ducem, tot în iad ajungem, din cauză că Dumnezeu ne-a şi judecat de fapt, aplicându-ne pe frunte ştampila: "to Hell" încă de la zămislirea noastră (sau chiar înainte, pe când eram în fază de proiect al Lui). Şi invers, ar însemna că orice păcate am face, El ne va ierta dacă a prestabilit să ajungem în Rai.
Dar, când spunem "Dumnezeu preştie", atunci spunem că El cunoaşte dinainte soarta noastră în veacul vecilor, ceea ce e echivalent cu a spune că El deja ştie de pe acum dacă eu voi muri în stare de Graţie Sfinţitoare sau în stare de păcat grav.
Acuma, sesizaţi deosebirea dintre acestea ?

Destinul
 

Cristos a înviat!Vă rog să recitiți (Luca 1,26-38) ca să vedeți că Maria nu a fost întrebată, ci i s-a comunicat voia Domnului, iar ea s-a supus. Maria nu putea să refuze pentru că era neprihănită.

Am mai citit din cele se s-au scris aici(nu mai țin minte cine a scris) că Dumnezeu voiește mântuirea noastră a tuturor; asta am citit-o și în Scriptură. E logic că dacă El așa voiește, atunci așa se va întâmpla, nu? Nu e El atotputernic?

Adam era neprihanit, cunoastea voia Domnului, insa a devenit prihanit prin neascultare.

Cuvântul îngerului nu este o poruncă. Poruncile se dau în vis, aşa cum le va primi, ceva mai târziu, logodnicul Iosif. Cuvântul îngerului nu este nici vestirea unui fapt împlinit, aşa cum o avusese preotul Zaharia lângă altarul tămâierii. Buna-Vestire anunţă, deocamdată, doar faptul că Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, să devină mama Fiului Său. îngerul poartă un mesaj, dar şi o invitaţie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunţa între două alternative, între un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei să nu fie întru nimic viciată, i se pun în faţă cele două perspective: pe de-o parte, harul de a deveni Născătoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcină aparent reprobabilă. Spre a-i înlesni hotărârea, îngerul ar fi putut s’o asigure că Iosif, prin revelaţie, va lua totul asupra lui şi că, în faţa societăţii şi a legii, el va trece drept tatăl Celui ce Se va naşte dintr’însa. Dar Mariei nu i se face o astfel de făgăduială, e lăsată să cumpănească singură, în deplină libertate a cugetului. Un nu ar însemna o amânare a planului dumnezeiesc, un da, împlinirea lui imediată. îngerul aşteaptă din gura Mariei un singur cuvânt. îl aşteaptă Dumnezeu, dar în acelaşi timp îl aşteaptă toată suflarea, căci, întrebând-o pe ea, Dumnezeu ne întreabă pe noi, iar prin răspunsul ei urmează să se rostească întreaga omenire. Iată, Eu stau la uşă şi bat! E clipa când Fecioara însumează într’însa setea universală de libertate.
- Fie! Să-mi fie mie după cuvântul tău!
În acea clipă s’a petrecut întruparea.
Din acest moment îngerul nu mai are nimic de spus şi se face nevăzut.
(IPS Bartolomeu Anania, http://acvila30.wordpress.com/2012/0...a-vestire-fie/)

Bunavestire, printre multe alte bogate și minunate arătări de taine dumnezeiești, ne dezvăluie rânduiala după care dorește Domnul să lucreze cu oamenii. Preacuratei i s-a comunicat voia lui Dumnezeu, iar Maica a consimțit liber nu înainte de a cere informații suplimentare asupra modului cum avea să-L nască pe Hristos.
Și nouă ni se comunică zilnic voia Domnului cu fiecare dintre noi și toți laolaltă, dar totuși fiatul nostru e adesea ezitant, dacă nu lipsește cu desăvârșire. Noi spunem ”facă-se voia Ta” și ne așteptăm să ne teleghideze cineva din ceruri, fără osteneală, fără străduință, fără riscuri.
Oare câte bunevestiri am ratat fiecare dintre noi din pricina lipsei de discernământ și a nesimțirii duhovnicești?

Creștinismul nu folosește cuvintele soartă/destin, fiindcă moștenirea semantică a acestora duce la confuzii grave și credință strâmbă (stravodoxie), întrucât păgânul moira (destin implacabil, dar și zeitate impersonală, arhaică a panteonului grecesc ) parazitează în continuare mentalul colectiv al multor popoare, chiar și cele ortodoxe. Pentru a înlătura orice ambiguitate, Biserica propune termenul ”prooroismos” care nu înseamnă altceva decât sinergia (conlucrarea liberă) între voia lui Dumnezeu și voia omului. Sfântul Ioan Damaschin numește voia lui Dumnezeu ”înaintemergătoarea” mântuirii tuturor oamenilor și o aseamănă cu stâlpul de foc care arăta evreilor, noaptea prin pustie, direcția cea bună. Partea omului e să aleagă calea cea dreaptă și să nu se abată din drum, știind că este predestinat fericirii veșnice și comuniunii nesfârșite cu Domnul.

Da...multumesc:6:

Dumnezeu nu trece peste libertatea omului de a alege! Daca ar face aceasta am putea vorbi de predestinare.

In cazul Maicii Domnului, Sfanta Scriptura este clara: Fecioara Maria a ales de buna voie si nesilita de nimeni sa devina Maica Domnului mai exact Nascatoare de Dumnezeu:
"38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. " Luca 1,38
Prin aceste cuvinte a acceptat (de buna voie si nesilita de nimeni) sa faca voia Domnului, mai exact a acceptat propunerea lui Dumnezeu. Ea avea deplina libertate de a refuza aceasta cinste...

Desigur ca Dumnezeu prestia ce va alege Maica Domnului, dar nu a predestinat-o (adica indeferent de vointa ei sa devina Maica Domnului si Nascatoare de Dumnezeu).

Cati oameni in zilele acelea si in zilele noastre aleg sa faca voia lui Dumnezeu? Si nu ma refer aici la cazul Sfintilor Prooroci ai vechiului testament ci ma opresc doar la cele 10 porunci si la evangelie? Nu refuzam noi oare sa facem voia lui Dumnezeu? nu iubim noi mai mult intunericul pacatului decat pe Dumnezeu?

Cati oameni in zilele noastre aleg sa traiasca in castitate asemenea lui Hristos? Cati aleg sa duca o viata asemenea Sfintilor Apostoli? Cati oameni aleg sa traiasca dupa Evanghelie (atat in casatorie cat si in monahism) desi cuvintele lui Hristos rasuna peste veacuri "Adevarat va spun voua ca nu este nimeni care sa fi lasat casa, familie pentru Mine si pentru Evanghelie si sa nu primeasca mult mai mult decat atat"?
Stim cu totii cinstea promisa si totusi... foarte putini accepta, si dintre cei care accepta putin traiesc asa cum trebuie.
Doar unei fecioare i s-a propus sa fie Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu si ea a acceptat.

Avraam a ales sa urmeze cuvantul Domnului si a iesit din casa tatalui sau... Moise a ales sa renunte la statul sau de fiu al Faraonului si a traiasca in legea poporului evreu din care provenea, David a ales sa se lupte cu Goliat... si exemplele ar putea continua.

Saul a ales sa fie rege... dar apoi s-a lepadat. Iuda a dorit sa fie Apostol nu doar simplu ucenic si a fost chemat Apostol de Hristos, dar apoi s-a lepadat.

In marea lui iubire Dumnezeu nu trece peste libertatea de alegere (si actiune) a fiintelor rationale (oameni si ingeri).
"in fata omului sunt puse si viata si moartea si fiecaruia i se va da ce va alege" spune Sfanta Scriptura.

Amin.
Foarte clare cuvintele acestui mare Sfant Parinte al Bisericii.

exista suflete pereche? intreb pentru ca acum 8 luni mi-a decedat persoana pe care am iubit-o cel mai mult pe lume... cand a decedat am simtit ca mi-a murit jumatate de suflet..ne-am iubit f. mult ...si nu ma pot obisnui cu disparitia lui prematura...

daca toata viata noastra ar fi guvernata de un asa-zis destin, atunci unde mai este liberul arbitru? doar anumiti oameni ai lui Dumnezeu, precum profetii, au fost predestinati la o anumita chemare de a sluji lui Dumnezeu.

Exista suflete pereche, dar nu pentru ca sunt predestinate irevocabil de undeva de sus unul altuia sau pentru ca s-au cunoscut cumva "intr-o viata anterioara", cum cred multi, ci pentru ca prin cresterea in iubire si prin Taina Cununiei, "in Hristos si in Biserica", cele doua persoane devin una dupa fiinta, devin un trup. Fiecare este chemat sa-l poarte in sine pe celalalt, sa participe jertfelnic la bucuriile si neajunsurile lui.

Dumnezeu ne-a lasat aceasta cale, ca descoperind neincetat acest chip al inaintarii in iubire si cunoastere in familie, sa putem creste si ramane in iubire si in afara ei, manifestand-o curat fata de toti semenii.

Destinul
 

Cristos a înviat!În orgoliu.

Destinul
 

Poate ca destin nostru tine doar de noi, dar cum se face in momentul in care oameni ce nu ar merita nici o secunda niste lucruri atat de oribile, care s au bucurat din plin de tot ce au avut, caci da exista astfel de persoane, cunosc, sunt puse in fata unor situații in care nu pot face absolut nimic sa schimbe asta, nu mai pot avea un curs al vieții firesc precum sa rămâi paralizat sau sa ti pierzi părinții de la o varsta foarte frageda. Cum se mai poate susține ca stie Dumnezeu ce e mai bun pentru tine? Cand unii au totul si nu apreciază nimic, iar altii au un suflet nobil si nici sa mai poată merge nu pot, raman doar niste simple ființe fara speranța..

O puzderie de utilizatori noi, din ce am numarat eu vreo 5-7 tot posteaza folosind acelasi limbaj, ton si formulare intrebari. Binisor puse, insa toate cu un iz usor de trolling.

Nu poate verifica adminul de unde se posteaza si conturile? De departe asta pare trolling sistematic. Cineva care arunca intrebari recitate din manuale de dogmatica si la care multi sar sa raspunda...
Am inceput sa lucram direct pe cuprinsul catehismului ortodox, posturi ca "postul", "destinul" par puse de cineva care are chef de discutii si nu de cineva nou in materie.

pentru asta e triunghiul alb cu semnul exclamarii si cadrul rosu din coltul din dreapta sus al fiecarei postari

Concluzia:"N-as schimba scaunul cu rotile pentru nimic in lume!"
 

Subiectul este unul foarte sensibil si foarte profund.
Cunosc un copil care si-a pierdut ultimul parinte, care o certa dur atunci cand traia,si erau o familie saraca si au luat-o o alta familie,dupa moartea mamei ei, si ii merge foarte bine, la scoala are rezultate foarte bune si a inceput o alta viata.
Cand unii au totul su nu apreciaza nimic, le au spre pierzarea lor nu spre binele llor.

Iar cei care nu pot merge,ca a venit si exemplul din link-ul lui crinrin:Ei au speranta,dar trebuie sa le-o arate cineva. Oare unul care ar suferii pe nedrept ,oare nu ar avea nici un scop asta? Unul care ar suferii mult timp pe nedrept, probabil ca in Cereasca Imparatie va fi Judecator.Ar fi credibil caci viata lui de aici ,este o marturie ca ar fi drept in ceea ce ar judeca, ca ar stii cat a suferit aici,ptr ca cineva a judecat stramb.Tot asa unul care aici nu ar avea picioare,probabil ca acolo ar putea fi postas. Un om dinasta ar aprecia fiecare zi fiecare pas facut cu picioarele lui,atunci cand le va avea din nou,va stii ca nu sunt ceva datorat de Dumnezeu ,ci sunt un dar de la Dumnezeu.Cand astepti in tacere sa primesti ceva ,asteptarea asta te va face sa apreciezi ceea ce primesti.

Uneori suntem pusi in fata unor situatii grele sau teribile de-a dreptul ptr ca suntem incorsetati in niste idei fixe, care trebuie sa fie oprite sau schimbate cu "tone de dinamita". Sau altfel spus cu incercari grele.
Joni Eareckson Tada a avut un accident la doar 17 ani care a lasat-o paralizata, la inceput a fost deprimata ,chiar disperata si si-a pus multe intrebari fundamentale asupra vietii.Si concluzia ei dupa ani de privatiuni ,handicap sever "N-as schimba scaunul cu rotile pentru nimic in lume!"
"Nu cred ca mi-as fi pus aaceste intrebari fundamentale asupra vietii daca nu as fi trecut prin aceasta suferinta."In zecile de ani care au urmat accidentului sau,viata lui Joni a fost marcata de realizari extraordinare(in fata ei era presedintele Bush junior-min 1:50
Prin lucrarile ei de arta,muzica,prin carti,conferinte,aparitiile la radio tv,a inspirat milioane de oameni din intreaga lume. In 1979 a fondat "Joni and friends", o misiune internationala,care a adus dragostea si speranta lui Iisus persoanelor cu handicap si familiilor acestora.Prin toate acestea ,a cunoscut in mod intim atat durerea suferintei cat si prezenta lui Dumnezeu.
"Multi cred ca sunt o persoana puternica insa nu sunt sunt de fapt o persoana slaba.Ma trezesc dimineata si ma gandesc:"Doamne ,nu am putere ptr ziua aceasta,sunt atat de obosita de boala asta ,si cand ma simt coplesita spun:"Doamne ,chiar daca eu nu am putere ptr ziua aceasta,Tu ai!""
astea sunt fragmente din fimuletul: https://www.youtube.com/watch?v=onk5b62ZcF8
Urmariti pana la capat filmul merita cu siguranta.Cum am spus subiectul e extrem de profund .Intre cartile pe lista de asteptare,pe care vreau sa le citesc am si cartea asta:
http://www.liferomania.ro/carti-crestine/joni.html

Foarte adevarat si frumos mesajul, insa nu toti putem avea aceeași tărie de caracter, nu toti pot sa-si mai continue viata si aleg sa renunțe din nefericire sa mai lupte, deci cum mai e cu ideea ca "Dumnezeu iti da atat cat poti duce"...

Chiar ma intrebam: cine-o fi de vina petru toate cate mi se intampla? Dar iata ca, citind intrebarea topicului, am gasit raspunsul: destinul. Ce simplu era! Destinul, nu eu, este ticalosul!

Si uite ca poetul imi da dreptate si ma mangaie la responsabilitate cu stihurile lui:

De ma compatimesti, sa certi Fortuna,
Zacasa zana-a ticaloasei inemi
Ce mi-a ursit in viata-ntotdeauna
Doar sorti de rand, si-n rand ma pus cu nimeni.

De-aici si viata mea, pecetluita
De-un nume rau, purtat ca un stigmat:
O mana ce vopseste-i tot vopsita!
Deplange-o, si doreste-ma schimbat.

Joni -o carte care o recomand
 

Am cumparat cartea si este o poveste de viata foarte educativa. Joni a avut un accident la inot care o lasa paralizata de la clavicula in jos.La inceput este extrem de disperata, rugandu-se chiar de prietene de ale ei sa o ajute sa se sinucida. A stat mai bine de un an intr-un pat stryker (asta e un sac cu o gaura in dreptul fetei, care este pe rol de pat orizontal, dar care poate fi ridicat catre verticala ca sa ii obisnuiasca pe pacienti, caci dupa un an de stat orizoontal, corpul se acomodeaza greu cu statul in sezut). La fiecare doua ore o asistenta medicala o intorcea ,ca sa nu faca escare. La un moment dat ,dupa ani de zile spune, ca un an in patul stryker, a fost lung cat 100 de ani. Attunci in primele luni au mai fost pacienti cu probleme ca ale ei ,care stateau in pat stryker, dar nefiind atat de puternici ca si ea au murit ,lucru care o afecteaza profund. Este descris in carte de doi despre ei. . La un moment dat sunt niste descrieri extrem de dure dar realiste cand unele foste colege de ale ei vin sa o viziteze in spital unele raman de-a dreptul socate una a inceput sa vomite, celalalta sa planga.
https://medical-dictionary.thefreedi...tryker%2Bframe

In primii doi ani nu gasea nici un rost al acestei vieti ,nici un sens, se tot ruga impreuna cu familia si prietenii, si astepta o minune. Joni a avut o tarie mare fizica si de caracter,a avut sprijinul familiei si al unor prieteni apropiati. Parintii mi se par niste oameni extraordinari. Dupa doi ani de totala dezorientare, si nevazand nici un sens al vietii ei, are sansa sa intalneasca un viitor pastor -Steve Estes (cu care mai tarziu scrie cateva carti) care o indruma desi foarte tanar, el 16 ani si Joni avea vreo 19-20 , dar el extrem de intelept ptr varsta lui, incet incet o indruma si ea incepe sa gaseasca treptat un sens in toate acestea. Marile adevaruri spirituale descoperite de ea le compara cu niste rubine extrem de pretioase,dar dobandite cu multa durere,lacrimi, dezorientare. In ciuda a ceea ce i s a intamplat,Joni il iubeste pe Dumnezeu si ii multumeste ptr tot,ceea ce ne arata cat de nemultumitori suntem pt ceea ce avem, si cum de multe ori cartim si ne plangem pt nimicuri...
Un terapeut o indruma sa deseneze cu gura.La inceput i se parea ca e ceva josnic. Treptat invata sa deseneze din postura aceasta,face niste desene foarte frumoase si la un moment dat este ajutata sa deschida o expozitie. A fost un moment extrem de important,de cotitura, atunci cand ea incepe sa se poata partial intretine din bani obtinuti din vanzarea tablourilor. Semnatura ei pe tablouri este PTL,initialele de la Praise The LORD,Slava lui Dumnezeu.

Joni si prietenii
 

De la mesajul care l-am avut aici in iunie sau tradus si niste filmulete extraordinare(incepand din luna iulie) intr-o serie "Joni si prietenii".Extrem de impresionant, AUR suta la suta. Cum spune ea crestinism in esenta.Am vazut primele 6 episoade extrem de valoroase.Femeia aceasta ma impresioneaza foarte mult.
https://www.youtube.com/watch?v=EjDCVSSs8O0

"Aceasta emisiune ridica intrebari.Aceasta emisiune se adreseaza oamenilor carora le este greu sa se increada in Dumnezeu. Cele mai bune raspunsuri sunt invelite in carne si oase, in prietenii mei oameni care indura tragedii in fiecare zii din viata lor. Tetraplegii,distrofie musculara,accidente vasculare, faliment,izolare,singuratate. Vom sta de vorba cu acesti oameni care mi-au atins viata!"
"Mai bine intr-un carucior cu rotile si sa il cunosc pe El."
12:08"Cand am filmat filmul Joni am realizat ce mult a insemnat sprijinul familiei si al prietenilor mei si mai ales al parintilor mei.
"Scumpa mea, podeaua este a doua mea casa. A fost asa de multa vreme."Spune tatal ei aplecandu-se sub patul Stryker.
13:30" Mama si tatal meu n-ar fi visat niciodata ,ca rugaciunile lor ,dar nu numai rugaciunile, ci si dragostea pe care au turnat-o in viata mea,vor avea un impact asa de mare asupra atator oameni cu dizabilitati, din lumea intreaga.
25:00 Insa cred ca El ingaduie durerea si suferinta, ca sa-i puna pe oameni pe ganduri.Este ca un apel de desteptare,ca un steag galben de avertizare, ca luminile rosii intermitente, ce spun :"Trezeste-te,trezeste-te!" Ce ai facut cu vesnicia ta? Ce se va intampla cu tine de partea cealalta a mormantului? L-ai luat pe Dumnezeu in serios? Cred ca necazurile fac acest lucru. Suferinta,inima zdrobita,durerea de cap fac acest lucru. De aceea ele capata un sens,devin bune si au un scop. Daca ii fac pe oameni sa se gandeasca la Dumnezeu cu seriozitate, la Cine este El,daca El ma poate ajuta cu adevarat, atunci lumea noastra nu se mai invarte in afara controlului. Suferinta poate fi o julitura a binecuvantarii, daca ne impinge cu adevarat in bratele lui Hristos."
Am spicuit putin din primul film dar merita vazut,recomand din toata inima sa il vedeti.Nu ve-ti regreta.

Este unul din multele subiecte foarte delicate si la care toti cautam raspunsuri.
Ma deranjeaza gandirea si raspunsurile unora...(ca numai la noi e vina, sau cu exemple de tot felul)

1. Sunt lucruri care se intampla fara voia si puterea noastra: nastere, moarte, multe boli si situatii, dar si vindecari si reusite si minuni.

2. Marius a dat un citat foarte bun si interesant mai sus.

3. Spun si preotii ca Dumnezeu ne stie pe toti si viata noastra.
Mai spun si ca Dumnezeu ne da incercari, sau ca este cu noi mereu.

4. Oamenii care sufera in diverse situatii: boli, handicapuri, etc. nu sunt fericiti.
Tot veniti cu exemple din astea. Nu se cheama ca sunt fericiti. Sunt doar impacati cu situatia lor. Punct. Traiesc asa cum pot. Cealalta cale nu o numesc. Sunt unii care o aleg. Mai ales daca nu au sprijin (Oameni).
Preotul nostru ne-a vorbit despre Parintele Teofil Paraian, care este nevazator. Undeva (si am vazut citatul si aici pe site si l-am mai pus pe un alt fir), spune despre faptul ca este nevazator. Nu este fericit, dimpotriva. Dar s-a obisnuit cu asta si isi face viata. Cu ajutorul lui Dumnezeu.

Exista Dumnezeu care este mereu cu noi. Nu ne creem, nu functionam si nici nu murim din vointa sau decizia noastra.
Fiecare denumeste asta in alt fel. In citatul lui Marius se vorbeste de pronie, predefinire si etc. Este voia si decizia lui Dumnezeu.
In lumea laica se numeste destin.

Sunt lucruri pe care noi nu le putem intelege si/sau explica. La fel ca si liberul arbitru.
De unde au unii atata siguranta si cunoastere?

De la Dumnezeu, e simplu.

Just.
Ah, era sa uit: destinul nu exista. Ce isi face umanoidul sapient cu labuta lui se cheama determinism aplicat.

Extrem de dezamagitoare raspunsurile voastre Sophia,DragosP si Suslik. Nici unul nu mi-ati dat de inteles, ca ati fi vazut macar primul episod din "Joni si prietenii". Mie mi s-a parut ceva teribil, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul mentionat. Adica eu un om foarte atent la detalii, sa scriu cat mai atent si detaliat, si voi nici macar nu cred ca ati vazut filmul.

Eu aveam un alt topic in care se potrivea foarte bine, dar am scris aici ptr ca in urma cu cateva luni am scris despre povestea lui Joni Earecson Tada si mi s-a parut ceva deosebit,si am zis sa scriu tot aici ca o continuitate.
Ce este remarcabil, unirea tuturor membrilor familiei, ca sa aiba grija de Joni dupa accident.Ce am vazut eu ca o chestie comuna in cadrul oamenilor cu infirmitati care au trecut cu bine peste,deci si la Nick Vujicick nu numai la Joni ,sunt relatiile foarte calde si apropiate in interiorul familiei.