Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei

Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei Mareste imaginea.


Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei

"Sfantul Apostol Pavel spune ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (I Cor. 3, 9). Deci nu lucreaza numai Dumnezeu, nu hotaraste numai Dumnezeu calea vietii noastre, ci suntem si noi chemati sa lucram alaturi de Dumnezeu pentru viata noastra. Altfel, ce rost ar mai avea ca Mantuitorul sa ne povatuiasca: "Fiti desavarsiti", daca n-ar depinde si de noi sa fim desavarsiti? Ar fi imoral sa fim facuti raspunzatori pentru ceva ce nu avem libertatea sa facem. Avem libertatea sa alegem intre bine si rau. Avem libertatea faptelor noastre. Numai asa se justifica si Judecata. Daca n-am avea libertatea faptelor, daca totul ar fi predestinat de Dumnezeu dinainte pentru fiecare, ar insemna ca n-ar mai trebui sa existe judecata sau, daca exista, ar insemna ca e nedreapta. Nu se poate fixa raspundere daca nu exista libertatea faptelor. Judecata ar fi imorala, daca s-ar face pe baza hotararilor destinului sau ale lui Dumnezeu si nu pe ale noastre." (Inalt Prea Sfintitul Antonie Plamadeala)

"Cei care au descoperit horoscopul spun ca intalnirea stelelor miscatoare, adica a planetelor, cu stelele din zodiac, dupa forma pe care o au cand se intalnesc unele cu altele, determina cutare si cutare nastere; iar alte raporturi ale acelorasi stele determina o soarta contrara. Adeseori aceia, negasind timpul in care sa dea marturie planeta cea facatoare de bine, din pricina necunostintei uneia din acele foarte mici sectiuni ale zodiacului, atunci ei asaza acel moment intr-o parte a zodiacului, in care se afla destinul cel rau. In spusele lor, insa, este multa prostie si inca mai multa necredinta, ca stelele care fac rau muta cauza rautatii lor asupra Creatorului stelelor.

Daca raul vine datorita naturii stelelor, atunci Creatorul este autorul raului; iar daca fac raul cu vointa lor cea libera urmeaza ca ele sunt fiinte care stiu sa faca alegerea intre fapte si ca folosesc miscarile lor in chip liber si cu de la sine putere. Dar este mai mult decat o nebunie sa-ti imaginezi asa ceva despre cele neinsufletite! Apoi, ce mai nesocotinta este sa nu imparti binele si raul fiecaruia dupa meritul lui, ci cutare sa fie facator de bine, pentru ca planeta s-a aflat in cutare loc, iar cutare sa fie facator de rele, pentru ca a fost vazut de cutare planeta si iarasi sa-si piarda rautatea, daca planeta isi schimba putin pozitia!

Daca in fiecare clipita de vreme stelele trec de la o pozitie la alta, iar intre aceste nenumarate schimbari, adeseori intr-o zi, figurile lor formeaza nasteri imparatesti, pentru ce nu se nasc in fiecare zi imparati? Sau, altfel vorbind, pentru ce se mai mosteneste atunci demnitatea de imparat? Ca nu se poate crede ca fiecare imparat este atat de grijuliu, incat sa puna de acord nasterea fiului sau cu pozitia stelelor care arata nastere de imparati!

In afara de asta, daca nu suntem noi autorii faptelor noastre bune si rele, ci le savarsim in chip constrangator, datorita nasterii noastre, atunci de prisos sunt legiuirile care au hotarat care fapte trebuie facute si care evitate, de prisos sunt judecatorii care lauda virtutea si osandesc rautatea! Nu-i de vina hotul ca fura, nici ucigasul ca ucide; chiar daca n-ar fi voit-o, i-ar fi fost cu neputinta sa-si stapaneasca mana, ca soarta il silea sa o faca! Cutare, spun ei, va fi cu parul cret si cu privirea stralucitoare, pentru ca s-a nascut in zodia berbecului, ca asa arata acest animal; dar va fi si mare la suflet, pentru ca berbecul are in el fire de conducator; va fi si darnic, dar si strangator, pentru ca animalul acesta leapada lana fara parere de rau si si-o dobandeste usor datorita firii sale. Cel nascut in zodia taurului va fi rabdator in nenorociri si muncitor, pentru ca taurul trage la jug. Cel nascut in zodia scorpionului va fi bataus prin asemanare cu acest animal. Cel nascut in zodia cumpanii va fi drept, din pricina egalitatii talerelor cantarelor pe care le folosim. Ce poate fi mai de ras decat acestea? Berbecele, de care tu legi nasterea omului, este a douasprezecea parte a cercului, in care soarele atinge semnele de primavara; cumpana si taurul la fel; fiecare din aceste zodii sunt cate a douasprezecea parte din asa numitul ciclu zodiac.

Deci, daca spui ca in ciclul zodiacal stau cauzele principale care determina viata oamenilor, pentru ce atunci caracterizezi firea oamenilor care se nasc dupa dobitoacele care traiesc printre noi? Cel nascut in zodia berbecului este darnic, nu pentru ca acea parte a cercului il face sa aiba un astfel de caracter, ci pentru ca oaia are o fire ca aceasta! Pentru ce ne faci sa punem la indoiala vrednicia de credinta a stelelor, dar incerci sa ne convingi cu behaitul oilor? Daca cerul are aceste insusiri morale, pe care le ia de la animale, atunci si cerul se supune unor principii straine si deci, cerul depinde de dobitoace. Iar daca este de ras sa spui aceasta, cu mult mai de ras este ca din lucruri care nu au nici o legatura unele cu altele sa incerci sa construiesti probabilitati." (Sfantul Vasile cel Mare, Hexaemeron)

"Cred, insa, ca desi se stia ce va face, ramane vinovat. Dumnezeu are prestiinta reactiilor si purtarilor noastre, dar nu ne sileste sa reactionam si sa ne purtam intr-un anume fel. Avem, neincetat, optiuni. Daca faci un bine unui om rau si nu te astepti sa-ti fie recunoscator, prevazuta lui urata reactie nu te va mira, dar tot odioasa ramane. Tradarea lui Iuda era de asteptat si a fost folosita; tot tradare e. S-ar zice ca aceasta asteptare (o sa vezi ca) il face si mai odios: nu si-a putut iesi din piele. A ramas in automatism. Iar porunca dintai e: cine Vrea sa fie al Meu, sa se lepede de sine." (Parintele Nicolae Steinhardt)

"Mantuitorul Iisus Hristos stia ca Iuda o sa-L tradeze. Sj pentru asta, ca era iubitor de argint, i-a dat punga, sa-l linisteasca, sa-l scape de gandul acesta de a avea. Ca bogatia nenorocita l-a facut sa-L vanda. Dar Mantuitorul cauta sa-l scape, sa-l usureze. Insa a biruit mai mult diavolul decat Mantuitorul, pe care de fapt, L-a tradat, caci au stat alaturi, au mancat impreuna." (Arhimandritul Arsenie Papacioc)

"Ma intrebi: "De ce Domnul l-a ales si l-a chemat pe Iuda, tradatorul, pentru a fi apostol? Stia foarte bine ca-L va vinde". Mintea noastra este foarte limitata, iar noi pacatosii, nu suntem in stare sa pricepem planurile lui Dumnezeu.

Cinci apostoli s-au lepadat de Domnul: Iuda Iscarioteanul, Nicolae, care a fost episcop de Samaria, Figel, episcop din Efes, Ermoghen, episcop din Magora si, in sfarsit, Demas, care era preot din Tesalonic si cinstea idolii.

Eram si inainte preocupat de acest gand: de ce Dumnezeu i-a ales ca apostoli? Stia totusi ca vor cadea! Dar, intr-o zi, in timpul slujbei, am inteles ca Domnul, in bunatatea Sa, cheama toti oamenii la El, fara sa ne siluiasca libertatea. Si daca cineva se intoarce de la virtuti pentru a duce de bunavoie o viata desfranata, el insusi este vinovat pentru ca, prin voia sa libera, nu a facut nici un efort pentru a fi bineplacut lui Dumnezeu. Unul a indragit banii, altul, acest veac vremelnic si altii la fel! Daca, prin voia noastra libera, incercam sa fim placuti lui Dumnezeu, harul ne va ajuta. Daca, in schimb, nu depunem nici o stradanie, harul lui Dumnezeu nu ne va ajuta. Cele doua merg impreuna!" (Staretul Ioan de la Valaam)

"Domnul nu ia vointa de la suflet, ci prin harul Sau El o indrepteaza spre bine si o atrage spre iubirea Lui. Mi-am petrecut viata in lucruri bune si in pacate, si timp de saizeci de ani am cunoscut ce putere are obisnuinta. Iar omul face ceea ce este obisnuit sa faca. Daca e obisnuit cu pacatul, va fi necontenit atras spre pacat, si demonii il vor impinge spre el; jar daca s-a obisnuit cu cele bune, Dumnezeu il va ajuta cu harul Sau. Harul lui Dumnezeu nu desfiinteaza libertatea, ci o ajuta numai sa implineasca poruncile lui Dumnezeu. Adam era in har, dar voia lui nu era desfiintata. La fel si ingerii raman in Duhul Sfant, dar voia lor libera nu este desfiintata." (Sfantul Siluan Athonitul)

"Caracterul personal al lui Dumnezeu si raportul Lui cu omul ca persoana ascunde o taina adanca si nesfarsit de complexa. Dumnezeu are tot felul de posibilitati de a raspunde omului si de a alege dintre ele in mod liber pe una sau alta, tinand seama de multiplele situatii si de multiplele moduri schimbatoare ale omului. Si Dumnezeu nu randuieste cu de la Sine putere aceste schimbari, sau nu vrea sa le piarda. Caci aceasta ar anula pe om ca persoana libera si nu l-ar mai lua in serios.

Dumnezeu vrea ca omul sa-L iubeasca liber, lasandu-i si putinta de a nu-L iubi. Dumnezeu isi lasa latitudinea sa spere ca omul il va iubi, dar nu-l sileste la iubire. Altfel totul ar fi rigid in relatiile dintre om si Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici omul n-ar fi persoane adevarate.

Dumnezeu accepta aceasta chenoza (smerire) a putintei de a spera si astepta iubirea omului, dar de a nu o sili printr-o prevedere neconditionata. In acest caz n-ar mai fi creat oameni pretuiti de El ca persoane reale, de a caror iubire libera se bucura cu adevarat, dumnezeu poate sa-si permita sa renunte cu voia la o prevedere care ar sili iubirea oamenilor fata de El, ca sa nu ramana tara bucuria ce I-o dau printr-o iubire nesilita de o astfel de Prevedere.

Aceasta nesilire a iubirii din partea oamenilor nu-I tulbura ordinea si plinatatea vietii Lui interne. Ba nici neiubirea ce I-o pot arata unii oameni nu-I tulbura fericirea ce o are in El insusi din iubirea desavarsita intre Persoanele treimice. Aceasta nesilire a libertatii omului de catre Dumnezeu printr-o prevedere neconditionata a faptelor lui e afirmata de Sfantul Ioan Damaschin. Ea ascunde o dependenta voita a prestiintei lui Dumnezeu de libertatea omului, o dependenta tainica, greu de inteles, caci e dependenta unei stiinte anterioare de fapte posterioare.

Poate ca Dumnezeu priveste la faptele omului dintr-un plan care depaseste succesiunea temporala, dar fara sa o desfiinteze. in orice caz raportul intre pre-stiinta lui Dumnezeu si libertatea omului nu poate si nu va putea fi eventual clarificata niciodata de gandirea omeneasca." (Pr. Prof. Dumitru Staniloae)

"Si inainte de a te misca tu, inainte de a gandi tu ceva bun sau rau, aceasta suflare, sufletul ca insuflare a lui Dumnezeu, il anunta pe Dumnezeu. A vazut, anticipand ce vei face, si abia dupa aceea tu vei face miscarea sufletului sau a trupului." (Gheron Iosif)

Ieromonah Benedict Stancu

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 3662

Voteaza:

Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE