Ce genereaza dusmania in relatiile dintre oameni ? Oare este corect sa consideram pe cineva dusman, numai pentru fapul ca acel cineva nu este "pe aceiasi lungime " cu noi? Cum definim dusmania si dusmanul in general ? Care trebuie sa fie atitudinea noastra , de buni crestini in fata si fata de dusmanie si dusmani?

In realitate nu exista dusmani,o sa vi se para ciudat ce spun, dar este doar BIRNA DIN OCHIUL NOSTRU[adica propriile noastre pacate] care nu ne lasa sa vedem PAIUL din ochiul aproapelui nostru,[adica pacatele mai mici ale semenilor].IISUS HRISTOS A MURIT PENTRU TOTI OAMENII RASTIGNIT chiar si pt mintuirea celor care lAU RASTIGNIT,ADICA POPORUL EVREU.Pt.ELtoto sintem copii lui unii mai buni ,unii mai rai si cind copii se cearta intre ei DUMNEZEU sufera [cum sufera si parintii care au copii care nu se inteleg sau se dusmanesc intre ei].Oamenii induhovnciti pt ca lupta impotriva propriilor pacate ii vad pe toti oamenii buni;deci sa luptam lupta cea grea cu noi insine si asa devenind mai buni ii vedem si pe altii, chiar din cei care ne vor raul mai buni,sau cel putin nu ii dusmanim cine este MILA de ei si atunci fata de cine ti-e mila te rogi pt el ,nuuuuuuuu!?

Dusman este cel care poate si vrea sa-ti piarda sufletul.

Dusmania are ceva legatura cu ceva ce nu suporti la un moment dat, datorita unui comportament necuviincios, sau datorita unei invidii personale, sau datorita unei gelozii samd.

Dusmania este rezultatul unui sentiment negativ nutrit impotriva cuiva.

Dusmanii - sint cei care ne urasc, cei care ne saboteaza din diverse motive, cei care ne stau in cale.

Sentimentul pentru un bun ortodox, este negativ, nefiresc.

Omul nu poate fi dusman al omului. Doar diavolul este dusman al omului.

Astea's cuvintele unui bun prieten, catre mahnirea mea pe anumiti oameni.
Are dreptate, omul nu poate fi dusman al omului.

Eu nu cred ca exista dusmanie si dusmani. Asa cum frumos a spus Dorin, numai dracul uraste omul. Sa ne ajute pe toti Stapana sa devenim medici chirurgi. Astel sa fac zilinc transplanturi de inima, inlocuind inima celui luptat de ura si resentimente cu propria-mi inima.

Dacă un om în mod voit, din cine ştie ce motive vrea să-mi facă rău, atunci acela nu se numeşte duşman?

Normal ca este dusman, doar si in biblie scrie de vrajmasi (nu numai cei nevazuti). Numai ca trebuie sa invatam sa-i iubim si pe ei, asa cu slabiciunile lor... ca omul care e vrajmas al omului, e vrajmas si al lui Dumnezeu, iar omul care isi iubeste dusmanul, il iubeste pe Dumnezeu.

Fie ca sunt dusmani sau nu, noi pe toti trebuie sa ii consideram prietenii nostri (desi in adancul sufletului nostru stim ca nu sunt), caci altfel ura isi face loc in sufletul nostru si ne departam de Dumnezeu.

Cel care este impotriva lui Dumnezeu este si ,,dusmanul'' nostru.

dusmani
 

si noi suntem dusmani si noi putem avea dusmani.inca nu am intalnit om fara dusmani.faptul ca avem dusmani ni se datoreaza in primul rand noua.daca am ierta mai mult si ne-am ruga mai mult pt cei care ne vor raul nu am mai avea dusmani, sau am ajunge sa nu mai vedem in ei dusmani, ci in acel care sta in spatele faptelor lor.dar e lucru foarte greu sa ii doresti binele unui om care ti-a facut rau, care te barfeste mereu.fericiti sunt cei care pot sa ierte toate, tuturor.

Binecuvintează Doamne pe duşmaii mei
 

Binecuvintează Doamne pe duşmanii mei
Că la Tine-n braţe am ajuns prin ei.
Când de păcatele făcute în taină, am roşit,
În gura mare ei la toţi le-au povestit.
Când am fugit de chinuri să scap
Ei m-au lovit şi mi-au dat pumni în cap.
Când eu credeam că fac un lucru bun
Ei m-au scuipat şi mi-au spus:"eşti nebun"!
Când să conduc pe alţii am fost pus
M-au alungat,m-au ajutat să cad de sus,
Iar când am vrut din nou să mă ridic
Au râs de mine ca de un pitic.
Binecuvintează-i Doamne pe ai mei duşmani!
Mulţumită lor nu am strâns nici bani,
Căci ei mi-au luat şi ce-am agonisit
Sărac fiind m-am umilit şi m-am smerit.
Când dup-o zi de trudă-am adormit
De zece ori pe noapte m-au trezit.
Când mi-am zidit o casă pentru-o viaţă liniştită
Au dărâmat-o şi-am rămas descoperită.

Către Tine Doamne plec genunchii mei
Binecuvinează-i,fă-i din răi mai răi,
Ca fuga mea spre Tine să fie numai dus
Să nu rămân în tină,să urc mereu mai sus.
Duşmanii m-au învăţat ce nu oricine ştie
Că omul nu are cu lumea vrăjmăşie.
Cel mai mare duşman ce îl am sunt eu
Iar prieten veşnic mi-e doar Dumnezeu.

(varianta proprie după rugăciunea"Binecuvintează Doamne pe vrăjmaşii mei)

Omul nu poate fi dusman al omului.
 

Initiam am vrut sa spun ca ai dreptate, si tare ma bucuram de cuvantul tau, insa nu e chiar asa. Daca as accepta ce spui tu, m'as simti musulman si as porni la Razboiul Sfant, care il injura pe Domnul mi'e dusman, insa nu e chiar asa. Satanistii sunt impotriva lui Dumnezeu, insa pentru aceasta nu imi sunt dusmani. Eu ii pot pomeni cu toata dragostea si ma pot ruga pentru intoarcerea lor. Diavolul ce isi face locas in ei este dusmanul, iar nu omul care il gazduieste.

Imi spunea un prieten: "Omul nu poate fi dusman al omului. Doar diavolul este dusman al omului."

Ne dusmanim unii pe altii pentru ca avem lipite de noi duhuri rele.
Duhul iubirii de stapanie, duhul mandriei, duhul concurentei, duhul invidiei, duhul egoismului.

Nu mai reţin exact textul , dar cineva din marii noştri duhovnici spunea că, dacă îl cauţi pe cineva de bine , bun îl găseşti, iar de îl cauţi de rău, rău îl găseşti . Mare adevăr !

Acelaşi lucru spune şi textul de ai sus.Noi suntem acei care generăm şi binele şi răul.Aici se potriveşte şi cugetarea despre curăţia ochiului cu care priveşti oamneii.

Exact Dorina ! În majoritatea cazurilor , noi suntem generatorii furtunii , starea noastră lăuntrică spune multe . . .

Este foarte greu să descoperi înlăuntrul tău mândria. Dar, iată câteva semne : dacă te atacă demonii, sau te chinuie gândurile rele, aceasta înseamnă că nu ai smerenie. De aceea, Sfinţii Părinţi, nu o dată , ci de sute de ori ne-au spus : "chiar dacă nu-ţi dai seama de mândria ta, smereşte-te". Dacă eşti furios, sau cum se spune nervos, aceasta este o adevărată suferinţă ! Şi dacă suferi de angoase sau fobii, " te vei vindeca prin pocăinţă, prin cuget smerit, si prin iubirea de fratele tău, chiar şi prin iubirea pentru vrăjmaşi". Cel care nu iubeşte pe vrăjmaşi, în acela nu s-a sălăşuit încă Harul lui Dumnezeu. Nu o spun eu, ci Sfinţii Părinţi. Ne place sau nu, acesta este ADEVÂRUL ! ! ! Omul cade în înşelăciune fie din lipsă de experienţă, fie din trufie. Şi dacă este din lipsă de experienţă , Domnul îl va vindeca degrabă pe cel rătăcit. Dacă este din mândrie, sufletul va suferi mult timp, până când se va învăţa smerenia, şi atunci va fi vindecat de Domnul. Am tot vorbit la Topicul Pocăinţa şi despre mândrie şi despre trufie şi despre smerenie şi despre lupta ce o dăm cu păcatele şi patimile noastre, dar să reţinem că absolut nimic nu putem fără a ajutorul Lui , fapt consemnat şi accentuat în Predica de azi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel . Este un adevăr, ce de multe ori îl uităm, îl neglijăm, tot din : MÂNDRIE şi TRUFIE ! ! !

Cineva care te vatama pentru a-si satisface o placere de natura patologica.
Un dobitoc care a facut un sport de lupta si care isi exerseaza schemele pe nestiutori sau pe cei care nu au masa lui musculara.

Sunt diavoli care arată asemenea oamenilor sau oameni care au devenit diavoli.Şi sunt din ce în ce mai mulţi...

Privirea spune multe ! Se cunosc imediat, privirea îi trădează imediat. De nu putem accepta sau iubi aşa ceva, ignoranţa e de ales în relaţia cu ei şi nu în ultimul rând încrederea în Dumnezeu. Să evităm pe cât posibil situaţile conflictuale , să ne vedem de credinţa şi de drumul nostru !

Astă-seară la ştiri m-a înspăimântat privirea acelui tânăr care şi-a ucis fica.Nu avea privirea unui om! Cred că nici nu era om.A ucide este suprema formă de ură.Dar el nu-şi ura copilul şi totuşi....

Tocmai ai accentuat foarte bine problema pe alt topic denumit "Interpretări", despre ochiul ca oglindă a sufletului !

"Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau
E silit a recunoaste ca esti bun, si dansu-i rau." (B. P. Hasdeu, Razvan si Vidra)

Aceste versuri mi-au fost reamintite de parintele meu duhovnic, la prima spovedanie adevarata, anul trecut, in prima duminica din Postul Craciunului. Ma certasem cu un coleg care ma dusmanea... cauza era eterna mandrie si slava desarta. In loc sa ii raspund cu smerenie si multa bunavointa, m-am trufit si eu mai mult decat el... Simteam cum apasa pacatul asupra mea si am cautat alinare in sfaturile unui bun prieten care mi-a dat un ultimnatum: gaseste-ti un duhovnic! Si de pe urma acelei experiente, am platit destul de mult trufia mea, insa mi-am gasit cel mai bun parinte duhovnic pe care l-as fi putut avea. Daca nu s-ar fi intamplat ca acel coleg sa ma dusmaneasca atat de tare in acel moment, eu poate ca nu as fi avut in clipa de fata un duhovnic care sa se roage pentru mine si care sa ma ajute sa lupt cu patimile si, mai ales, cu mandria mea, care sa imi ofere permanent, prin comportamnetul sau pilde de smerenie si de iubire. Cum castigi un dusman? Fiind bun. Opunand urii lui multa iubire. pe cat de mult te-ar uri, pe atat de mult ar trebui sa il iubesti... asa imi spune parintele meu si asa spune si legea noastra, crestineasca, sa ne iubim vrajmasii.. eu una nu am ajuns inca la acea masura, dar nadajduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca se va intampla si asta...Oricum, experienta aceea mi-a aratat si faptul ca nu putem indrepta pe cineva daca noi insine nu suntem drepti...

As dori sa va atrag atentia asupra unui sens al cuvantului vrajmas.. adesea, neintelegerile stau in confuza definire a cuvintelor.... VRĂJMÁȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă
Mi-a atras atentia ultimul sens... Mult prea adesea socotim ca cineva ne-ar putea fi dusman numai pentru ca ne este... nefavorabil, pentru ca nu are aceleasi idei ca noi, pentru ca nu este de partea noastra, sau pur si simplu, pentru ca nu ne place un cuvant sau o privire mai nu stiu cum... Si dusmania naste dusmanie, pentru ca este un fapt dovedit psihologic ca atunci cand, spre exemplu, cineva ridica tonul la tine, tu esti tentat sa ii raspunzi cu aceeasi moneda... Insa unui zambet ii esti tentat sa ii raspunzi tot cu un zambet :). In continuare as cita niste versete din Evanghelia de saptamana trecuta:
"De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau a trei martori sa se statorniceasca orice cuvant.
Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si ca un vames." (Mt. 15-17).
Cati dintre noi trecem prin aceste trei etape? Si vedeti ca la sfarsit nu il catalogheaza "dusman", ci "pagan si vames", care nu inseamna acelasi lucru... Sa ne dea Dumneyeu sa ne vedem pacatele noastre si sa ne dusmanim doar cu ele!

Ah, imi cer iertare, modificasem limba pentru tastatura si in loc de Dumnezeu a iesit Dumneyeu...

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "sa nu zicem: "Cutare m-a enervat" sau "Cutare m-a facut sa spun cuvinte grele". In toate cazurile, noi suntem vinovati pentru pacatele noastre. Caci daca am fi oameni smeriti, nu numai oamenii, dar nici macar diavolii nu ar putea sa ne infurie. Asa ca dusmanul omului este omul insusi locuit de pacat.

Iata ce am gasit in arhiva forumului! Cu adevarat erau ziditoare discutiile de acum 3 ani!
Enjoy!

Aceste problematici sunt la mare cautare si acum,cand forumul fierbe pe ici si colo,printre micile asociatii create pe unele dintre topice.

Cred ca mai degraba avem persoane pe care nu le agreem.Dusmani parca e cam prea mult spus. Ar trebui ca cineva sa ne faca prea constant raul,prea fara nici o urma de regret,ca sa il consideram dusman.
Poate exista si dusmani,dar cat ma chinui ,parca nu pot sa consider pe nimeni asa,cel putin in viata mea . Fiecaruia cu care sunt in conflict ,ii acord totusi o circumstanta atenuanta,sau macar prezumtia ca in viitor ne vom intelege.
Iar daca ne limitam la cei pe care nu ii agreem,si pe care noi ii consideram dusmani ,atunci,in mod sigur ,e si o problema de perceptie a noastra . Or gresi si ceilalti,dar sigur si noi avem o problema. E suficient sa patrundem in sufletul nostru,sa incercam sa ne schimbam modul in care ii vedem, macar pt scurt timp,sa nu raspundem din prima cu ura, si o sa vedem ca parca pinza aceea groasa a dusmaniei,se spulbera ca prin farmec
Toate sunt relative ,si dusmania cu atat mai mult. E doar o stare temporara, in care ne complacem, dar care cu putin dialog si toleranta ,si cu multa supraveghere de sine,am putea-o depasi .
Orgoliul insa, este cea mai sigura cale de pastrare a dusmaniei

Apropo de dusmani
 

Imi cer iertare, dar nu am unde sa postez acest mesaj. In aparenta are caracter privat, dar din motive pe care le veti intelege pe parcurs, decizia mea se justifica. Iar de nu se justifica, rog adminul sa-l stearga daca considera de cuviinta...
Am primit de la Cristiboss doua mesaje private... unul sa-i accept prietenia (ciudat, eu stiam ca era in lista mea de prieteni, dar in cursul zilei de astazi renuntase, iar acum se razgandise...) si un mesaj pe care il redau mai jos. Nu-i frumos ce fac, dar cum mi-a blocat sansa de a da replay, singura solutie sa-i raspund mesajului, este aceasta.

cristiboss56 has chosen not to receive private messages or may not be allowed to receive private messages. Therefore you may not send your message to him/her.

If you are trying to send this message to multiple recipients, remove cristiboss56 from the recipient list and send the message again.

Re: Ai lasat un gust foarte amar
Oare pentru a cata oara imi ceri... prietenia. Presupun ca iti amintesti ca ti-am dat-o de fiecare data, si de fiecare data te-ai razgandit si... te-ai dezis. Astazi te-ai dezis din nou, iar acum iar vrei sa fim prieteni... "Prietenia" mea nu-ti foloseste la nimic, Cristi. Iar daca sunt sau nu un om fara caracter, timpul o va dovedi. Eu nu ti-am cerut vreodata sa fim "prieteni", si asa cum vad eu lucrurile, noi doi nu gandim pe aceeasi lungime de unda.
De ce am procedat asa? Indiferent de ceea ce crezi tu, mie mi-a fost si inca imi este mila de Cezar. Am simtit in timp, in modificarile measjelor lui, haituiala ta care era altadata si asupra mea. Cate nopti "intoarse pe dos" am avut, datorita faptului ca-mi suflai in ceafa cu ostilitate, doar eu si bunul Dumnezeu stie. Nu ma astept sa intelegi, fiindca nu poti. Tu vrei sa treci un suflet bun, dar in scurt timp, cel ce ti-a pus sufletul pe tava are o mie de motive sa-si blesteme ziua in care te-a cunoscut. Spre deosebire de el, noi doi nu ne-am vazut niciodata. Orice impresie ti-ar fi lasat, ca un bun crestin, asa cum vrei sa treci, ar fi trebuit sa-l ierti, sa-l intelegi si sa-l ajuti.
Tu? Ce sa spun? Nu pot gasi un cuvant care sa-ti foloseasca. Tu esti doar TU si-atat. Omul ar trebui sa te ia asa cum esti si asta chiar asa se intampla in mod firesc. Pana cand tu te agati de cate cineva si nu-i mai dai drumul pana nu crapa... Sau... sau se caleste. Cezar a fost slab si a cedat nervos. Dar dintre voi doi, daca ar fi sa pornesc la un drum oarecare, il prefer de o mie de ori pe el. Iar asta tocmai pentru ca tie iti lipseste acel caracter de care ma acuzi pe mine ca nu l-as avea. Tu sacrifici orice "prieten" din preajma ta, daca nu gandeste ca tine, si mai ales daca indrazneste sa-ti atraga atentia prin ceva. Te cunosc mai bine de cum te cunosti tu insuti, in anumite trasaturi. Ii ceri oricui sa faca si sa dreaga, dar tu insuti nu pricepi ca incalci toate dogmele pe care le pretinzi celorlalti.
Imi spui ca nu te-am iertat? Ce sa iert, omule? NICIODATA nu ai dorit sa-ti ceri cu adevarat iertare si nu ai simtit culpabilitatea in sufletul tau. Ma asteptam atunci, cand ai facut din mine albie de porci, la grupul de rugaciune, si m-ai acuzat cu totul nejustificat ca as fi nu stiu ce forumist ipocrit si vulgar, sa-ti revizuiesti mesajul si sa-ti ceri scuze. Mesajul a ramas acolo muuult timp, cat despre scuze, ce sa mai vorbim? Si pentru ce? Fiindca ramasesem interzis cum in prima zi a noastra de rugaciune, tu faceai o demonstratie uimitoare de rautate (numeai pe fratii tai pe care astazi ii consideri prieteni, dar nu stii deloc si parerea lor despre tine, bolnavi pshic si schizofrenici). Au fost persoane (cu care inca mai vorbesc la telefon uneori) care au renuntat la forum NUMAI datorita tie. Cine-i lipsit de caracter, Cristi? Eu n-am vanat pe nimeni, iar daca m-am mai suparat uneori, am dovedit foarte clar ca sunt un om cu limite si cu greseli si mi-am cerut din tot sufletul iertare si eu stiu sigur ca am si convins. La tine nu stie omul la ce sa se astepte, fiindca esti imprevizibil. Eu, pentru mine, nu ma mai revolt de foarte mult timp. Iar cand ti-am zis ca poti sa ma faci canalie de cate ori vrei tu, nu era o ironie. Eu zic ca pentru mine, m-am vaccinat fiindca nimic nu ma mai atinge. Dar dupa cum stii, sunt prost de naiv si ma alatur celor care mi se par victime lipsite de aparare. Eu in tine nu-mi pot gasi un adversar pe masura. Dumnezeu mi-a dat un talant pe care doar uneori reusesc sa-l pun in valoare... ma exprim cu foarte multa usurinta. Din pacate, lumea forumului este asa cum este si fiecare multumeste lui Dumnezeu ca nu e el in locul victimei. Pana intr-o zi cand pe nesimtite intra sub tirul tau si... nu mai scapa.
Tu chiar crezi ca nu te-am iertat? Daca nu te-as fi iertat, altul ar fi fost tonul mesajelor mele, cand ma adresam tie. Dar aici era altceva... "Maine" va fi randul altuia sa ia locul celor pe care tu i-ai bombardat. Iar eu de asta voiam sa scape forumul asta. Sau poate ti-oi fi cerut scuze tuturor celor pe care i-ai jignit, si promiti sa fii cel mai de pe la inceputuri, cand erai cuminte si binevoitor cu toti... Eu nu de scuzele tale am nevoie, fiindca, repet, nu-mi pasa daca ma jignesti pe mine. Dar sar ca ars cand altcineva e pus la zid de tine si atunci nu stiu ce atitudine sa iau... Sa ma leg de tine, sau sa-l avertizez pe celalalt sa fie precaut, calm si rabdator, ca sa n-o ia razna. Dupa cum vezi, cu Cezar n-a mers...
Deci... m-am facut de ras... Fata de cine... nu prea stiu... Fata de useri? Fata de Adrian? fata de tine?... Ma rog, fie precum spui... N-ar fi pentru prima data. Dar, Cristi, tu nu trebuie sa tii cont de mine. Eu sunt un nimeni pe pamantul asta si chiar nu contez. Teme-te de Dumnezeu, omule, fiindca povara asta pe care-o aduci in sufletele oamenilor, se va intoarce impotriva ta. Si... nu ai nici o justificare. Tu insuti pui tuturora la dispozitie texte dumnezeiesti pe care ori le citesti din doi in doi, ori nu pricepi nimic din ele. Eu... ma mai gandesc ce atitudine voi lua de-acum inainte. Poate voi pleca fiindca mi-e lehamite, poate voi ramane sa-ti urmaresc evolutia, poate vrajmasul ma va insela si o sa cad in cealalta extrema prin care sa nu-mi mai pese de nimeni si de nimic... Acum ce ma retine sa va dau o lectie (tie si lui Adrian) este tocmai bunul simt, si nu lipsa de caracter. Asa cum esti tu, inclin sa cred ca... nu ai nici o vina. Dar el este un om ce "vede" bine cum stau lucrurile din exterior, si totusi se complace in acest circ cu iz de... ortodoxie!...
Dumnezeu sa ne dea rabdare si destula intelepciune cat sa-I intelegem voia. Macar daca pana ieri, suntem constienti ca am gresit, sa-I aratam ca de astazi, am consimtit sa ne schimbam, si sa profitam de aceasta sansa, care poate fi si ultima!...
Doamne-ajuta!

P.S. - Intre timp vad ca te-ai dezis din nou in decurs de cateva minute si nu numai ca ti-ai retras "scrisorile de acerditare", dar mi-ai blocat si posibilitatea sa raspund pe privat, mesajului tau... Probabil avem caracter "la purtator"... As putea sa renunt, dar daca tie ti-e gustul foarte amar pentru faptul ca i-am luat apararea lui Cezar, la fel de amar mi-e si mie gandul ca inca o victima s-a alaturat celorlalte, iar de Ioan Cezar mie chiar mi-a placut, cel putin in vremea cand inca nu-l tachinai cu mesajele tale.
Ca atare, iata, postez mesajul meu pe forum, nu fiindca vreau sa dezvalui ceva cu caracter privat, ci fiindca pur si simplu mi-ai taiat optiunea de a-ti raspunde altfel...

In general vorbind,
 

despre dusmani si dusmanie, fara referinta la cineva anume:

Oameni buni, va intreb: ce s-a intamplat cu IERTAREA si iubirea de dusmani? Si cu RESPECTUL pe care ni-l datoram noua si altora?

Sunt consternata cat de mult ajunge sa ii doara pe unii participarea pe acest forum.

Si sunt consternata cu cate "gratie" se invarte cutitul in rana acestora.

Ce facem: continuam la fel, sau incepem sa ne luptam cu propriile pacate, care sunt cauza atitudinii anormale fata de aproapele?

Ma adresez la modul cel mai general, avand in vedere ca forumul este oglinda societatii de astazi.

Ne indreptam spre abis!

Cum e zicala aia cu poalele-n cap?
Are cumva cineva impresia că este gaura de la covrig?

Puteti sa-mi imbogatiti si mie cunostiintele in expresii romanesti?
La ce anume se refera aceste zicale(ma refer in contextul de fata?)
Multam.

Intre timp, vad ca a disparut topicul lui Ioan Cezar, asa ca voi "da si eu din casa", din mesageria mea privata: pe privat s-a format o coalitie secreta. :69: sau o anti-coalitie. Dorim sa cooptam noi membri.


Userii care nu tin partea nimanui si ii indragesc in egala masura pe Cristiboss si pe Ioan Cezar, pe Mosneagul OmBun si pe Florin Ionut si pe alti incriminati) sunt invitati sa coalizeze in rugaciune pentru impacarea forumistilor certati, care trec prin ispite. Ii pot pomeni zilnic la paraclisul Maicii Domnului. Cineva sugera ca ar fi mai bine sa facem acatistul Maicii Domnului, impacarea celor invrajbiti: http://www.crestinortodox.ro/acatist...iti-67102.html. Si pe mine personal m-a ajutat mult candva acest acatist. Ne rugam sa ii lumineze Domnul pe toti, sa le dea gandul bun, iertare si impacare!
Nu doresc niciun raspuns pe forum la acest mesaj, e un simplu indemn la rugaciune.

Trebuie sa recunosc ca este o strategie foarte buna.
Cum de nu mi-a trecut asta prin minte?

Mulţumiri aduc şi eu domnului Adrian deoarece a dat curs propunerii de a fi şters topicul care era o mizerie.
Eu personal îi iubesc pe toţi şi sufăr pentru fiecare user ale cărui postări le-am citit şi m-am folosit şi care a hotărât să plece. Îmi plac însă plecările discrete, fără topice deschise special pentru a face "jertfelnicie".

Nu te necaji si nu intra si tu in acest joc, fiindca nu-i pentru doamne... Cu "poalele-n cap", nu e greu de inteles la ce se refera, iar cu "gaura de la covrig", probabil s-a referit la faptul ca nu se pune nimeni pe bocit, daca plec si eu, ceea ce-i foarte adevarat. Doar ca eu nu la o astfel de "lectie" ma refeream ci la una dupa gustul meu, amar... un pic de poezie, un pic de bascalie, un pic de parodie... Si poate s-ar fi meritat, daca nu m-as gandi ca prin asta, multa sminteala as putea aduce, iar eu atat timp cat sunt constient, nu-mi perimit sa merg mai departe cu gandul meu...

Multumesc din suflet celor ce s-au gandit la o astfel de solutie, dar nu sunt eu vrednic sa-si bata altii capu' pentru mine. Pentru pace si intelepciune intre noi, da, dar mai mult, deja ma simt indatorat si nu stiu cum voi reusi sa ma achit vreodata. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul ca pe Cezar si ceilalti nu-i mai aduce nimeni inapoi. Si chiar sa presupunem ca Cezar va reveni intr-un fel sau altul, momentele de haituiala si neputinta n-or sa i se stearga niciodata din minte, oricate rugaciuni s-ar face, din partea celorlalti. Eu tot vorbesc intr-o parere fiindca STIU CUM E! Voi credeti doar ca intelegeti, dar sunteti departe. Singurul lucru care ar putea sterge intr-o clipa aceasta povara de pe sufletul tuturor celor care au fost candva in tirul lui Cristi, este simpla lui smerenie, si gestul omenesc si SINCER de a-si cere iertare. Dar... la omul mandru, si cand isi cere iertare este o ofensa...

Eu nu am nimic cu nimeni,si imi doresc ca toti cei implicati in acest"accident"sa ramana pe forum ca si pana acum.
Fiecare va lipsi in felul lui.

Nu-mi doresc sa ma amestec cu nimic,chiar am avut o curiozitate sincera vizavi de acele fraze(habar nu am ce inseamna sa fii gaura de la covrig...???)

Adica a ne considera mai importanti decat suntem!

Îmi cer scuze că mă bag unde nu-mi fierbe absolut, dar absolut deloc oala.
Consider însă o maaaare măgărie (şi-mi mai cer odată scuze pentru asta) publicarea unui mesaj privat fără consimţământul a(n)drisantului. Indiferent cine este acela şi indiferent ce conţine. Dumnezeu oricum ştie. Vrem să ştie şi restul lumii? De ce? Şi aici intervine partea cu gaura...

Iertată să-mi fie intervenţia: nu am nimic de împărţit cu nimeni, fiecare în parte probabil că aveţi cei 50% ai voştri de dreptate şi cam atât!

Ce nu e posibil la oameni, e posibil la Dumnezeu, Ombun. Sa nu te indoiesti de asta! Cu ajutorul Domnului, in timp, va trece supararea tuturor. Numai sa Ii dam voie sa ne ajute, sa Ii cerem asta.


Sa nu transformam si acest topic intr-unul aseamanator celui tocmai sters de admin!