|
Happyologia
Am ales sa propun acest subiect la "Generalitati", din doua motive:
1) Putini or fi aflat, deocamdata, prin forta imprejurarilor ca exista o astfel de disciplina pe pamant (eu unul, de pilda, desi sunt psiholog de vreo doua decenii, am aflat abia in urma cu 4-5 ani ca exista o astfel de ramura cu statut incert, pe care si-o revendica ba psihologia, ba filosofia futurista, ba anumite cercuri din sanul antropologilor modernisti si deconstructivisti, ba pedagogia, ba etica, ba biserica neo-protestanta s.a.m.d) Nu stiu daca topicul va avea viata, iar a fi preocupat de asta acum constituie deja o cadere/sabotare. Spun doar atat la inceput: mestesugul fericirii omului a fost, este si trebuie sa ramana o preocupare si o menire a stiintei, artei, eticii etc. ortodoxe. Intr-un cuvant, a Teologiei. Nicaieri, aceasta preocupare sfanta si sfintitoare nu isi are locul de obarsie si calea deschisa spre rodnicie ca in Biserica lui Hristos. Spre fericire, asadar, cu pasul spornic si fara de griji! 2) Fericirea si lucrarea noastra catre ea constituie o Porunca, un simtamant indestructibil, o nazuinta si o preocupare a fiecarui om, altfel spus a tuturor. (Doar ca fericirea e diferit reprezentata in mintea noastra, dupa cum caile si mijloacele sunt atat de variate, de inchipuite, spulberind ca niciunde parametrii descriptivi ai redundantei...) |
În lumea asta în care ne distrăm de murim, ar fi bine, din când în când, să mai spunem un "Bucură-te, Regină !":
Bucură-te, Regină, Maica milei, viața, mângâierea și nădejdea noastră, bucură-te! Către tine strigăm, surghiuniții fii ai Evei; către tine suspinăm, gemând și plângând în această vale de lacrimi. Așadar, Mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi milostivi și, după surghiunul acesta, arată-ni-l pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău, o, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie! http://www.youtube.com/watch?v=IiGVK...eature=related |
1. Despre Scufita Rosie, macese, scaieti, lupi si cotoroante. Putin despre licurici.
Cand era eleva la cursurile mele din tinerete (tineretea mea, nu infantilismul ei), Scufita casca uneori, plictisita si doritoare de noi aventuri, intrucat eu repetam mereu: dragii mei, scopurile (in varf fiind Idealul si Sensul vietii) pe care le alegem in viata ne constituie, ne alcatuiesc, ne ordoneaza precum magnetul asaza pilitura de fier, ne definesc destinul, personalitatea, rostul, sensul. Ne organizeaza in structuri vii cu sens: gandurile, emotiile, vointa, vorbele, in genere tot comportamentul, ne dau intuitita precisa si prompta a reactiilor la stimuli aleatori (viata nu doarme, ea stimuleaza continuu), ne sunt ghidul si judecatorul constiintei momentane, ne indreapta cu mana sigura in naveta noastra zilnica spre Rai sau iad.
Spune-mi incotro te indrepti ACUM ca sa-ti spun ce patesti, repetam eu mereu Scufitei... Dar ea nu asculta. Prinsa in povestea ei patimasa si implacabila, alerga dupa fluturi noi, dupa panselute si cordelute. Mereu cu zambetul pe buze, mimind .... fericirea. In realitate, ea plutea nonsalant in dezastru, sub pana scriitorului distrat si pus pe sotii... Uitind de scopul ei dintai (sa faca legatura dintre dorinta mamei si insanatosirea bunicutei), Scufita a zarit niscaiva macese... Tocmai isi prinsese ciorapelul in scaieti, neatenta la botanica locului. Dupa lupte inocente privind separarea scaietilor de ciorapel si pulpite, Scufita obosita, ranita, catranita, zari in sfarsit (ce miracol!) o tufa de maces: uauuuu! exclama ea in fata nemaivazutului... Ce chestie beton! Ce gust o fi avind? Si lacoma si nepravazatoare se repezi la tufa cu macese, nestiind textul din Enciclopedia maceselor si nebanuind efectele, vadindu-se, dincolo de bunicuta, o strasnica nepoata a matusalemicului Noe care s-a imbatat crita de la struguri si vin. Dar unde voiam sa ajung de fapt? - isi spuse ca prin vis, Scufita, intrucat copiii zburdalnici viseaza mai tot timpul si nu mai disting gandul constiintei de lucrarea amagitoare a narcoticelor - ce voiam cand am plecat la drum? Cine ma asteapta si de ce? Cine m-a trimis si unde? Ce am de facut pe drum si ce nu? ... auzea ca o parere, ca o soapta indepartata, ratacita faptura. Si de ce nu ma mai simt asa de happy, de ce nu imi mai pare totul roz, de ce se uita unul urat la mine de dupa pom, de ce are limba asa de rosie si de lunga, coltii asa de mari, botul asa de lung, nasul asa de rosu, ochii asa de sasii si de negri (sau verzi!), labele asa de paroase, rasuflarea atat de imputita?.... Se intreba Scufita, in loc s-o rupa la fuga. Colac peste pupaza, in vreme ce facea filosofie cu juma de gura, de constiinta si de dorinta, Scufita zari indreptindu-se spre ea o doamna cu o matura sub fusta, care nu facea nici mai mult nici mai putin decat sa ii recite versete din ... Cioran. Nu, nu din Coran... Ii spunea deci ca lacrimile sunt doar pentru sfinti, ca o scufita merge (rimeaza) cu o cruciulita si o garofita, poate si-o gropita (iar pustoaica talcuia cum c-ar fi vorba de gropita ei din obrajori, nevazind ditamai groapa sub ochi, intrucat, am uitat sa va spun, tocmai venise inserarea...) Si in acest scenariu cosmaresc, cu mult mai bland desigur decat cestalalt pe care il traim noi impreuna, de-o vreme, intrucat povestea asta este (v-ati prins) doar o poveste, pe cand noi il traim pe domnul cosmar pe bune si fara de veste, Scufita adormi epuizata de stres si de catecolamine, si visa ca era inconjurata de iepurasi, veverite, si-un pumn de licurici, intocmai ca verisoara ei din alta poveste, frumoasa si buna Alba ca Zapada (iata si oximoronul: una e rosie ca sangele varsat prin scaieti, alta e alba ca zapada...). |
Intermezzo
Adevarat, adevarat, draga Mihnea! AMIN+
|
2. Aaaasaaa...si cum spuneam...
Si cum spuneam, povestea merse mai departe, in cercuri largi de vise, pana cand...se muta intr-un cartier din Lisabona. Acolo, un cunoscut de-al meu, domn intre doua varste, care tocmai se intorcea de la Liturghie, zari pe partea dreapta a reverului camasii, la douazaci de pasi aproximativ, un birt si-o teleguta (deghizata in Nissan decapotabil ultima generatie). Tare mult il tulbura birtul, tare il provoca teleguta. Si cum in buzunar avea un pumn de hartii mototolite numite euro, mai intai adulmeca macesele din paharul cu sodda, apoi mototoli tot discursul de la Liturghie, ambala frumos toate emotiile si strapungerile inimii, se cimenta bine si, cu un simplu mail de la laptopul mini si portabil din buzunar, contacta proprietarul Nissanului (nu stiu acu - hal de autor ca nu stie totul in povestea lui! - de era chiar dracu sau vreun reprezentant al lui, ca parca reprezentante li se spune la astea cu masini din import) si inchirie jucaria pana la miezul noptii dimpreuna cu o noua vrajitoare (personajele raman mereu in scena pana la sfarsitul reprezentatiei), de data asta preschimbata in zana, si o zbughi in tromba (cu atentie desigur la poluarea fonica, intrucat de aia cu resturi de la benzina nu poate fi vorba in esapamentele Euro) spre o alta poveste, pentru care nu am nici pana, nici indrazneala sa va istorisesc. Dar mizez, umanist-foc, pe imaginatia cititorului...
|
3. Noi ceilalti
Altul avea hemoroizi si a uitat ca tocmai merge sa opereze pe unul de branci, asa incat intra la o toaleta publica, apoi alerga la o farmacie, apoi il suna nevasta si il chema acasa, apoi pleca la un match de football, apoi ajunse in gradina sa dea seminte la canar si uite-asa, pe operatul de branci nu il mai opera nimeni. Si gata. Gata cu operatiile, ca nu suntem clinica de urgente!
Alta avea copii. Brusc i s-a parut ca Dumnezeu e cu ea sau, ma rog, e copiii. Si a slujit, si barbatu si-a belit si la slujba nici c-a mai venit, ca doar avea copii si mantuirea era gata! Altul avea talent la scris si a redactat un nou Paradis, ca doar se pricepea la metafora si ghilimea. Altul era chiar sfant slujitor dar si-a cumparat tractor. Ca i s-a parut ca ducea lipsa de motor... Si intre doua prasile si-o aratura, a ramas fara Cuvant in gura. Si cu el odata si noi astilalti, prostii, enoriasii... Altul visase ca va fi episcop (in vis visase, nu asa cu ochii pe pereti) dar a zis ca nu se cuvine unui smerit sa se viseze mult prea eremit, asa ca a devenit ...emerit. Ca sa fie chit! Deci a capatat multe diplome, a copiat cu mouseul cat l-a tinut mana si punga, apoi, plin de distinctii, medalii (ultima gaselnita pe la noi, distinctii ale meritelor duhovnicesti cu medalii!!!) si alte acareturi, s-a retras din poveste cu multa veste. Altul se nevoia foc, dar uitase pentru ce... Si pentru Cine. Asa ca a batut toate recordurile in materie de post, rugaciune, retragere, in ciuda faptului ca i se batea neincetat in usi: "vezi ca te cauta lumea, intrucat are nevoie de tine, adica de Mine, dragul meu nevoitor)" Altii se grupara in obsti pentru asigurarea fericirii tuturor: la ore anuntate prin email, cu un program bine intocmit pentru rugaciune, facura cu randul o ridicare de suflet catre Cer, dar nu reusira, precum Scufita in drum printre scaieti, sa dea o raita pe la Reanimare, acolo unde se afla persoana-tinta, ca sa dea nehalitelor de asistente un pol sau doi, sa schimbe cearceafurile ude de caca si plosca sa o verse si serul fiziologic sa-l mai primeneasca prin venele primitorului... Da rugaciunea mergea bine, bine, foc!... Si camera le era plina de ingeri durdulii si rozicei. Altul, in drum spre fericire, se poticnea cam asa: de-l supara ceva racnea si urla, de-l bucura ceva racnea si urla, de nu se intampla nimic racnea si urla, de se intampla totul racnea si urla. Ce vreti? Un racnitor si-un urlator pe drum spre fericire. Iar eu, nitel obosit acum de meditatia la fericire, ma retrag o vreme. Cam nefericit ca, aidoma Scufitei, am pornit pe-un drum si am ajuns pe altele... Dar stiu ca vor veni altii care sa prinda din zbor tema si poantele si ca vor duce ei din condei happyologia pe unde am lasat-o cand rontaiam macese, ros de-un lup, calare pe o cotoroanta de gand. Doamne ajuta! |
P.S. E limpede ca ma necajea aplecarea noastra spre ridicarea in slavi a piedicilor de tot felul, spre cinstirea distragerii atentiei la tot felul de balarii s.a.m.d. Cand tinta-i clara, mijloacele abunda, sustinatori sunt peste tot, belsug de pretutindeni. Dar omu, tot sireac, saracu... Si asta tot din libertate se trage, nu-i asa?
In definitv, fiecare e cu adevarat liber sa isi focalizeze atentia si resursele: unii spre tinta si succes in atingerea ei, altii pe piedici si esecuri. Plangaciosii vin in lumea crestina, pe motiv ca au auzit ca aici se mai si plange, sa se ocupe cu jelitul. Jelitori de profesie, fascinati de gandirea negativa, ocupati cu ingrosarea zidurilor iar nu cu depasirea lor. Astia suntem! Apropos de locul nostru in UE si in lume, printre altele... |
Citat:
Mai mult si mai des se vorbeste despre calea ingusta a mintuirii, despre jugul lui Hristos , despre purtarea crucii , despre viata ca jerfa , nu pt. ca asa vrem noi, ci pt. ca asa si este . Nu mai departe de :" ... Fericiti veti fi , cind va vor prigoni si va vor ocari si vor zice tot cuvintul rau impotriva voastra ..." Asemenea , fericirea mucenicilor nu a constat in Hapynologie ci in suferinta pura si profunda !...etc ! Dar despre o stiinta sau despre o preocupare stintifica de a fi fericit , eu , la nivelul meu de ignorant , nu am auzit in teologie . Cred ca cel putin fortati lucrurile daca nu chiar le amestecati intr-un "carcalete siclam" ! Nu doresc sa o lungim si sa dam in discutii simandicoase , orgolioase sau chiar belicoase , ci din cauza motivatiilor pe care le dati in primnul post chiar doresc sa va intreb , ce intelegeti ca este teologia ortodoxa ! |
Citat:
Domnule Zaharia, e loc pe lumea asta pentru amandoi. Apreciez daca ajungem la un consens constructiv: eu nu ma bag peste exercitiile dvs. ortodoxe, dvs. va rog sa nu va faceti fiere neagra din pricina mea. E loc sub Soare pentru amandoi,pentru modul fiecaruia de a concepe si trai Ortodoxia si va propun sa nu ne calcam pe bataturi. In definitiv, aici pe forum fiecare isi alege topicul, opiniile, amicii. Ca nu pricepeti o iota din anumite lucruri, este evident si nu pot decat sa va depling. Ca sunteti agresiv, sarcastic si secut atunci cand nu pricepeti si ca nu aveti bunul simt minimal ca sa va abtineti de la comentarii rautacioase, iarasi pricep: sunt doctor de nesimtiti si ciudati. Asta imi e trista si dubioasa specializare. Unii trebuie sa faca si asta, dupa cum medicii si cadrele medicale in general trebuie sa ia contact cu toate scarboseniile trupului. Va rog sa ne respectam reciproc neplacerea fiecaruia de a se intalni cu celalalt, daca altceva mai bun nu suntem in stare sa facem. Happyologia, daca veti citi vreodata vreun studiu din domeniu, nu este un demers de rafinare a gadilaturilor, ragaiturilor si altor lucruri asemenea. Este o sistematizare a demersurilor oamenilor de a obtine sentimentul plenitudinii vietii. Iar acest seniment este cel mai bine trait de ortodocsi, in caz nu ati remarcat. In starea cvasipermanenta de bucurie duhovniceasca, insotitoare nelipsita a procesului indelungat al pocaintei. Ca sunteti ursuz si nesuferit ca fire, nu e neaparat o virtute. Dimpotriva! Dar sa ma iertati, totusi. Eu nu va port pica, doar ca intelegeti ca nu trebuie sa fim toti ca dvs. Unii sunt altfel, chiar opusi in privinta unor caracteristici personale. Cititi, totusi, Jurnalul Fericirii, al lui N. Steinhardt precum si orice alta carte de zidire sufleteasca. Iar de va veti bucura, sa stiti ca incepe sa adie un firicel de fericire. Nu-l strangulati! Domnul sa ne miluiasca! |
|
Citat:
|
Citat:
Ma gindesc insa ca peste 2 saptamini nu va fi nevoie sa ne lasam loviti de smerenia fatarnica cerindu-ne iertare reciproc si caindu-ne formal pt. faptele noastre in vederea unei fericite inselari de a ne marturisi , de a fi impacati cu toti cei carora le-am gresit, ca astfel sa ne putem impartasi cu foc ! Am mai trecut prin asta si am crezut ca este o scapare, o neatentie sau cel mult o gluma nelatimpul si locul ei . Pe viitor cred ca nu se va mai intimpla asa , cel putin din partea mea ! NB: Domunle doctor... va doresc bucurie si fericire indiferent cum o obtineti si de unde ! Iara pe mine va rog sa ma iertati ! |
Citat:
Iata, pe cerul albastrit de dupa ploaie, senin precum sunt ochii copiilor dupa plans, curcubeul ne reaminteste ca Cineva Acolo Sus ne iubeste. Si, iubindu-ne, fireste ca ne voieste fericiti. Toata suflarea este chemata la fericire! Nu doar in ceruri ci si pe pamant. Pentru ca Tatal nostru Fericit Este. Doar nu vi-l inchipuit pe Dumnezeu nefericit, trist, plangacios, jeluindu-se si necajindu-se ca si-a bagat dracu coada in treburile Lui... Sper ca nu asa Il vedeti, in ortodoxia pe care v-o imaginati... Ca si Scriptura, iata ce cred, nu doar ca inteleg, ca este Teologia Ortodoxa: cel mai bun leac pentru nefericire, cel mai bun indreptar pentru accesul oamenilor la Fericire, incepind cu viata aceasta de aici. V-o spune un om care este foarte fericit, inmajoritatea timpului, desi la suprafata pare ingandurat, abatut, indurerat etc. Intrucat la suprafata el lupta cu mizeriile si scarbele din viata lui, insa inlauntrul sufletului simte liniste, caldura, pace. Pe scurt, chemarea Fericirii. Unii insa, care si-au facut in mintea lor un film original privind Ortodoxia, care scotomizeaza permanent mizeriile existentei si se hranesc, adictivi nevoie mare, doar cu sentimente negative, care ii privesc suspiciosi pe semeni, care se tin la incruntare si mohoreala, acesti bolnavi sufleteste nu doar ca habar n-au ca fericirea exista, dar se screm, invidiosi si mizantropi, sa ii nefericeasca si pe ceilalti. Eu vad ortodoxia mai relaxat, mai a la lejer (adica nu crispat, schimonosit, incruntat si ortodoxist). Nu-i vorba, as voi sa traiesc precum scumpii mei Antonie, Isaac, Maxim, Paisie, Nicodim, Parascheva, Maria Egipteanca etc. Insa imi cunosc masura si locul, dupa cum am simtamantul fin ca menirea mea in lumea aceasta unde imi tarasc oasele si umbra e cu totul alta decat sa fiu morocanos si mizantrop. Iaca mie imi place sa rad, sa dansez, sa citesc si sa scriu poezii, sa imi sarut nevasta, sa imi port copiii pe umeri, sa joc sah (mai rar table), sa joc fotbal, sa glumesc, sa mai beau cate o bere sau un pahar de vin bun (fie si o data pe luna sau pe an), iar astea toate nu sunt miezul fericirii mele, insa au rostul lor in chivernisirea Fericirii. Ortodoxia este cea mai virila forma de exprimare a urcusului spre Fericire, tocmai prin "reteta" oferita de Biserica. Insa aceasta reteta e atat de prost inteleasa de unii, care au ramas cu convingerea ca a fi mohorat, sectar si adeseori rautacios inseamna a fi un bun crestin. Cu totul dimpotriva stau, de fapt, lucrurile! In definitiv, ce este happyologia? O preocupare veche, o stiinta noua, de fapt o sinteza din stiinte, filosofii, teologii. Nu aduce nimic nou, nu inventeaza America, ci strange laolalta diverse contributii ale omenirii si ale Bisericii pentru a sprijini efortul fiecarui om spre Fericire. Intrucat oamenii sunt multi, sunt variati, si chiar intre sfintititii slujitori sunt o droaie de diferente personale (desi toti marturisesc acelasi Crez si se straduiesc sa urmeze aceeasi randuiala sfanta). E firesc ca noi care traim in lume, iar nu in manastire, sa avem si unele preocupari lumesti. Asta nu inseamna automat ca nu suntem buni crestini daca nu ne purtam cu acrivie mare asemenea celor din manastiri. E lucru stiut: noi avem o randuiala, ei au alta. Cine amesteca randuielile (ca mai sunt unii prin manastiri care isi permit elemente de randuiala lumeasca, precum sunt unii prin lume care se falesc isteric si fatarnic cu randuieli manastiresti) e vadit in inselare. E doar rebel, in fond, se impotriveste, fiind sub ispita de dreapta (pentru cei din lume) sau de stanga (pentr cei din manastire). Sau e doar un nefericit care isi inchipuie ca si-a asigurat de-a moaca o mie de sedinte de psihanaliza. Regret sa dau iar vestea proasta: cine nu si-a facut psihoterapia, mai mult incurca treburile prin Biserica decat face vreo branza. Degeaba subestimati locul si rolul (modeste dar semnificative) ale psihoterapiilor si consilierii. Prin aceasta nu faceti decat sa va intariti statutul de pacient cronic si necompliant la terapie, adica va sapati sigur groapa, din pacate. Eu nu pot decat sa ma mahnesc mult, vazind cum isi croieste drum boala prin semeni (desigur si prin mine, dar sunt cu ochii larg deschisi si mai rog si pe altii sa ma atentioneze acolo unde am zone de orbire) si cum acestia se tin tare in sindromul Stockholm de care vorbeam in alt topic. Dar ce pot face?... Iaca fac ce se vede si inca ceva care nu se vede (dar poate se aude)... Sutem haraziti la Fericire. Evident ca drumul cel mai drept, calea cea mai grea si mai directa, ingusta si plina de pericole, este cea pe care ne-o arata Mantuitorul si Biserica. Departe de mine sa contest acest lucru, vai de fesul si palariile mele. Insa bulibaseala e atat de mare cand se apuca lumea de urcus, dupa cum se vede si aici pe forum, incat nu strica niciodata sa ne amintim ca: 1) Stiintele (inclusiv psihologia) nu sunt adversarii Teologiei, ci instrumente colaterale, cu rol secundar, puse la indemana omului pentru o viata implinita. Marele merit al stiintei cred ca este seriozitatea cu care inainteaza si testeaza ipoteze in diverse campuri ale existentei. Ipoteze care, in ultima instanta, nu sunt altceva decat moduri ale omului de a desfasura aventura cunoasterii si de a se folosi de o parte din dumnezeiasca Creatie. 2) Filosofia nu este dusmana stiintelor si a Teologiei. Dimpotriva, cu eforturi adeseori colosale, ganditorii ordoneaza si reordoneaza datele obtinute in cunoastere de catre oameni, rezuma, reflecteaza critic si evalueaza etc. Despre Teologie nu mai spun nimic, ca doar am spus destul in aste peste 1000 de postari de aici de pe forum. De voieste careva sa vada cum vad teologia, nu are decat sa rasfoieasca postarile mele. Desi nu cred ca are nimic nou de aflat, atata doar ca ar putea sa sesizeze, asa incat sa nu mai intrebe iar si iar acelasi lucru, cum vad eu Teologia. Ca tot teologul, cum altfel, ca tot rugatorul ortodox, ca toata lumea de pe la noi, romaneste. Cu nuante si tuse personale, caracteristice mie, ca sunt si ma cheama ioan cezar iar nu Petru Valentin sau Maria Ploaie. |
Citat:
Pai bine, daca s-a deschis, precum vad, o carciuma sau un fast-food aici pe forum, tocmai pe mine ati omis sa ma anuntati? Va iert, daca imi pastrati un rand de pufuleti cu sare si-un pahar de vin ros, fie si la toamna cand or fi gata nucile (pe astea le dau eu, din nucul de la tara). |
Fericirea poate fi privita din unghiuri diferite: lumesc si duhovnicesc.
Una este fericirea omului care cauta stiinta care sa-i procure niste retete ale fericirii si alta este fericirea cea adevarata a despatimitului care se bucura din plin de darurile Sfantului Duh. Fericirile |
Citat:
Sper sa ma ierti ca sunt offtopic(ca mai intotdeauna :) Iconul pe care l-a postat Dl. Mihai Dragomir semnifica ca se aseaza cu floricele de porumb sa vizioneze schimbul de pareri dintre dvs si Dl.Zaharia2009,exact cum te pregatesti pt un film... Acum nu stiu ce simboliza tapul de bere...probabil ca unii prefera berea la film in locul floricelelor?Tot ce se poate :) |
Fapt divers
Citat:
( ma refer strict la persoana mea ) : 1- nu ma ma uit la filme de prin anul 1994 , iar bautura preferata este :a) cafeaua b) sunatoarea ; c)pelinul ; d)rostopasca ; e) Pepsi -Cola ( ceva mai rar ) Sa fi fericita precum Ioan zice , inteleapta precum Zaharia prooroceste ! Sa fi iubita si mai ales sa iubesti mult , curat si sincer !:5: N.B. : "berea " virtuala era pentru Mihnea , pentru a-i aluneca usor si lin floricelele , caci tare rau e cand si mananci si ai complet alte si alte preocupari ! Deci , mare atentie la internet , la toate cele ce te inconjoara . . . ! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Aplicabil la tentativa de a obține fericirea din pahar (o spune un alcoolic) și la tentativa de a obține fericirea prin harul lui Dumnezeu (o spune un ateu convertit). |
Citat:
Doamne ajuta ! |
Pentru Ioan ( maine de poti la ora 18:00 ne vedem la Bis. Mercurie ! Vin mai multi .
PSALMUL 23
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mîngîie. Tu îmi întinzi masa în fața protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrșitul zilelor mele. • UN ZÂMBET ESTE O LUMINĂ ÎN FEREASTRA SUFLETULUI, SEMN CĂ INIMA E ACASĂ. • Surâsul este lumina feței și căldura inimii. • Dacă nu-ți folosești zâmbetul, ești ca și omul cu 1 milion în bancă,dar fără carnet de cec. • Aproape orice surâs este produsul altui surâs. • Când zâmbim cuiva, mai mult ca sigur ne întoarcem zâmbetul; în definitiv, sunt 2 persoane cărora le comunicăm bucuria. • Surâsul vorbește tuturor limbilor de pe această planetă. • Un zâmbet valorează o mie de cuvinte. • Zămbiți-vă unii altora. Zâmbiți-le soțiilor,soților,copiilor,oricui. • Zâmbetul ajută să îi iubim pe ceilalți. • Nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât acela care nu poate oferi unul. • Arată o față fericită. Este vitrina sufletului,cea mai bună publicitate a ta. • Ridurile ar trebui să fie,numai și numai amprentele zâmbetelor. • Ceea ce cu adevărat contribuie la a da un sens vieții, ceea ce e costa cel mai puțin și valoreaza cel mai mult ...este un zâmbet sincer și frumos. Conține bunătate și politețe amestecate cu dragoste. Este neprețuit...și nu costă nimic. ZÂMBEȘTE!!!!! E O TERAPIE GRATUITĂ. Link permanent catre articolul complet http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...--b1-p1542.htm |
Citat:
In rest,imi place atitudinea si raspunsul tau,te salut virtual cu respect si consideratie :6: |
Imi place ca topicul curge aici cu niscaiva veselie, chit ca treaba cu fericirea e destul de serioasa (adica e cea mai serioasa).
Cum bine aminteste Antonia, acceptiunile asupra fericirii sunt cel putin doua: lumeasca si duhovniceasca fiind impartirea cea mai radicala si mai cuprinzatoare. Altminteri, cate palarii atatea acceptiuni ale fericirii (partea subiectiva, cum simte si resimte fiecare in felul lui fericirea). Motivul pentru care am initiat topicul l-am camuflat in povestea cu Scufita (si in filmul cu purcelusii de pe alt topic): sunt dezamagit ca atat eu cat si multi dintre semenii mei avem tendinta sa dam prea mare atentie (timp, energie, procupari) buruienilor si parca uitam sa ne centram pe scop. Fix ca Scufita rosie. Distractori de tot felul, dar pe mine ma irita foarte tare ca e aproape o moda in Biserica (si acum ma refer la Biserica pe care o cunosc eu, la oamenii concreti pe care ii intalnesc la slujbe si in afara lor) sa ne vaicarim, sa ne cufundam in depresii de tot felul crezind ca astfel suntem evlaviosi. Ma scot din sarite fetele posomorate si "evlavioase" ale fatarnicilor si mironositelor de tot felul (ma refer la cei carora le cunosc din experienta directa si caracterul adevarat si mastile). Se face, cred, o mare pacaleala printre noi cand ne lasam luati de valul atmosferei de amaraciune si oftaturi care acopera mesajul Evangheliei. Vreau sa fiu inteles bine: sunt crestin ortodox si nu am luat-o pe urmele (firului) Adriannei, care ne invata cat de usor, zicea ea, e jugul lui Hristos. Fata batea campii, dupa opinia mea si banuiesc, din cate a postat, ce tip de credinta are ea in Hristos: e limpede ca vorbea din cap, din auzite, din pareri si impresii. (Poate ca a lecturat prea mult in ultima vreme, e inca in perioada de debut a studiilor si e firesc pe undeva sa fie livresca, scolastica si abramburita. Dar timpul va decela valorile si credinta ei, cred.) O varianta de NewAge si alte amestecari pe acolo, care nu au nimic comun cu Biserica asa cum o cunosc si cum cred ca o cunoastem impreuna. Valabil aici si pentru fratii catolici de care cred ca suntem foarte apropiati, noi ortodocsii, in multe puncte importante ale credintei si ale cultului, precum si in stilul general de viata. In Biserica aud deseori: formulari ale superstitiilor, vaitaturi de tot felul (boli, lipsuri, barfe), cautare de talismane si magie etc. Lumea vine la Biserica mai ceva ca la pravalie, ca la papagalul cu biletu-n cioc, vorba lui N. Steinhardt. Asta ma supara de iau foc, imi vine sa dau cu fesu-n asfalt, intrucat acest morbid mod de a vietui in Biserica m-a facut sa fug de Biserica o viata intreaga. Simteam ca e minciuna si boala acolo iar acum cu atat mai mult cred ca nu ma inselam. Partea ingrozitoare nu e ca Biserica este si bolnita, ci ca oamenii ... nu vor sa se vindece! Cel mai des eu vad (inclusiv la mine) ca oameniii vin acolo dupa alifie, dupa margele de sticla magica (unii iau aghiasma exact cu aceeasi atitudine cu care un cunoscut de-al meu isi face ritualul de barbierit cu piramida...) iar nu ca sa arunce boala, sa se lepede de patimi. Adica, ma credeti ori ba, eu am constatat de suficient de multe ori ca bolnavul cere de fapt: Doamne, fa ceva minune ca sa ma simt bine cu boala mea, care ma tot sacaie, da sa nu cumva sa o pierd ca tare mi-i draga. Dar nu cere: Doamne, lecuieste-ma de mandrie! De prostie! De invidie! De argintii multi! De placerea sexului desucheat si a betiei etc. Nu, omu zice: Doamne, daca beau ajuta-ma sa beau mai mult, mai bine si mai frumos, sa nu mai iasa scandal etc. Dar sa beau, Doamne, ca tare imi place vinul/vodca/berea/secarica etc. Mai subtil, iar asta ma irita aici pe forum, este ca ne luam fete morcovite si moraliste si stam cu nasu prin batiste. Mi-e asa de sila de mastile astea incat despre asta nu mai comentez nimic. In fine... Ma gandesc deseori la Fericire si anume de cate ori gandul si inima imi sunt la Domnul, la sfinti etc. Sunt cu adevarat clipe rare de fericire. Ca se intampla sa simt o emotie aparte, ca plang deseori, asta e adevarat. Insa plang de recunostinta (ca in ciuda marilor incercari de tot felul inca nu mi-am pierdut credinta, cum ma avertizau binevoitorii...) si de fericire, sau pur si simplu imi plang pacatele, ca tot crestinul. Nu plang ca sa ma dau mare in fata mea, nici ca sa vada altii ca vai, Doamne, ce lovit de cainta sunt eu, nici din pricina ca nu mi-am luat medicamentele recomandate de doctor (ca io sunt smecher si nu merg la doctor, mai bine tin depresia pe mine pana ma omoara, ca io sunt credincios si pe mine ma ajuta nu stiu care sfant direct sau Hristos in Persoana... Valeu valeleu, cata mandrie si prostie avem noi oamenii, uneori.) Sunt absolut convins ca preotii care isi trimit pe unii dintre fiii si fiicele duhovnicesti la psiholog sau la psihiatru, precum si la alte servicii de educatie si sanatate, fac un lucru bineplacut Domnului. Fericirea duhovniceasca se castiga prin multe actiuni si instrumente, cred eu, in functie de prioritatile fiecarei situatii in parte. E o chestiune de discernamant, de cunoastere de sine si de oameni, de realism in raport cu epoca si tendintele lumii concrete in care traim. daca repetam ca papagalii Fericirile, stiindu-le pe de rost, precum Crezul, s-ar putea sa fim cu mult in urma unia care nu cunoaste Fericirile iar la Crez se mai incurca, insa a capatat, cu voia Cerului, din multe alte surse binecuvintate (o anumita educatie morala, o inima buna, sau poate chiar cunostinte precise si bogate in diverse domenii, apoi desigur participare evlavioasa la slujbe, milostenie, exercitiul constant al rugaciunii, posturile si sarbatorile etc.) competentele si abilitatile, ca sa ma exprim in termeni de didactica, ale unui bun crestin. Putin importa ca n-a scris si nici nu a citit vreun rand pe forumul asta, putin conteaza ca are 2 clase ori 3 masterate si un doctorat, ca e femeie de serviciu platita cu 5 milioane sau ca e Bill Gates: omu sigur e cu muuuult inaintea mea pe drumul spre Fericire. Cu o conditie: sa nu fie morocanos, mizantrop, si altele asemenea. |
Citat:
Doamne ajuta Ioane! |
Citat:
Poate ai citit cartea (recomandata mie de Glykys) "Bucuriile credintei", un sir de conferinte, sa zic asa, tinute de Parintele Teofil Paraianu. Sa vezi acolo Happyologie!...:) O desfatare a sufletului... Daca nu ai citit, iti recomand cu tarie. Evaluarea mea: 100 la suta Ortodoxa, de cel mai minunat nivel la care eu unul am accesul deocamdata... (nu e chiar Filocalia, dar e plina de Duhul ei, fireste.) |
Citat:
Citat:
Citat:
Fericire, fiindcă dacă ne-ar fi invitat capuchehaia Americii la București de 4 iulie la recepția oferită de ambasadă am fi fost foarte fericiți. Dacă am fi ajuns până acolo încât, ne-ar fi chemat, după nume, însuși Padișahul Obama, am fi fost în culmea fericirii și ne-am fi gândit că noi, ființe insignifiante, nu merităm asemenea invitație la ospețe înalte. Dar, cel Care ne cheamă acum este Împăratul Împăraților, în mâinile Căruia sunt popoarele și conducătorii lor. Recunoștință, fiindcă Sf Liturghie este mai mult decât un ospăț împărătesc. Este jertfă actuală. Și astăzi, la aproape 2000 de ani de la urcarea pe Muntele Calvar, Domnul nostru șade în Sfânta Sfintelor cea cerească și mijlocește, ca Mare Arhiereu, în fața Tatălui Ceresc. Pentru noi o face, pentru ca să ni se șteargă nouă nenorocitele alea de păcate, că El nu are nevoie. Uniți cu El prin Liturghie, suntem poporul Lui adunat în curtea Templului, în Ierusalim. Cum să nu plângem, atunci ? Dar nu e plânsul amar al lui Petru care se dezice de Domnul, nici nu sunt lacrimile care se vor fi scurs pe obrajii lui Adam izgonit, ci este plânsul speranței, sunt lacrimile fericirii regăsite. |
Multumesc mult,voi face tot posibilul sa mi-o procur cat mai repede cu putiinta.Inainte de plecare:eu mereu am crezut si cred ca unul dintre oamenii care au simtit o mare bucurie,o uriasa bucurie,a fost Simeon din Luca 2,25-32.Mereu am incercat sa-mi imaginez ce a simtit atunci,in acele clipe.Linistea cu care a spus apoi ,,Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace"este semnul unei mari bucurii,atat de mare incat poti sa mori in pace,in aceea pace a bucuriei mantuirii venita prin Hristos.
O seara minunata in continuare.Doamne ajuta! |
Din pricina unei erori de tastare, am fost nevoit sa mut postarea de aici la numarul 31, apoi am scris postarea numarul 30, dar nu stiu cum s-au amestecat postarile iarasi...
O fi din pricina temei? Sau poate razbunarea duhului gonit (razbunare care se numeste, in jargonul AA, cu termenul de "betie uscata", adica esti beat fara sa bei, doar din ...amintiri, uneori dupa ani de zile...:)) |
O observatie personala: spre deosebire de betivi si de marii moralisti ai pamantului, care atunci cand vad un om cazut in sant si duhnind a bautura se poarta precum fariseul din pilda,
toti alcoolicii pe care ii cunosc (si cunosc bine peste 100 de oameni recuperati), de intalnesc vreo victima a alcoolului prabusit pe-o banca, intr-un sant etc., procedeaza cam asa: 1) se roaga fierbinte la Dumnezeu ca sa il miluiasca pe cel cazut; 2) se opresc din drum si incearca sa dea o mana de ajutor, cu mare atentie si mila autentica, de cunoscator...; 3) adeseori isi sacrifica timpul, energia, banii si alte interese personale pentru a consilia un suferind de pe urma alcoolului, pentru a-l indruma spre Biserica, spital si AA, pentru a-l ajuta cu toate mijloacele sa depaseasca nenorocirea... Si nu rareori primeste la schimb injurii, dispret, uneori chiar cafteli, deh! Asadar putem spune ca alcoolicii recuperati prin mila lui Dumnezeu si prin bunavointa celorlalti alcoolici, traiesc in lumea unor alte pilde: Bunul samarinean fiind doar un exemplu... |
Alcoolismul si ... betivii
Draga Cristian, am sesizat, nu fara sa ma gandesc la umorul involuntar, asadar nevinovat, ca Mihai vorbea despre cal, iar fratia voastra i-a raspuns despre magar!...:)
Nu-i bai, cred ca Mihai a suras cu intelegere, stiind la fel de bine ca mine cam despre ce e vorba in problema consumului de alcool, stiind cata confuzie domneste in lume cu privire la conditia alcoolicului. Voi incerca eu sa fac un strop de lumina, cata vreme sesizez discretia vrednica de admiratie a lui Mihai (pe care mi-ar placea sa il cunosc, eventual la urmatoarea intalnire cu forumistii). Frate Cristian, am descoperit ca in Biserica a patruns sub forma tiparita un document de mare importanta in tratamentul alcoolicilor, anume Programul in 12 pasi al Alcoolicilor Anonimi. Acest program, sub forma unei cartulii/brosuri, a fost pus la vanzare inclusiv in Biserica Sf. Mercurie (draga tie, fireste, precum si familiei mele deoarece se afla langa gradinita si scoala copiilor; adeseori, in drumul spre si de la gradi, ne oprim cu copiii la biserica, macar un minut...) Programul in 12 pasi este un document de mare importanta intrucat in baza lui au fost salvati de la boala si moarte milioane de oameni care, atentie mare, nu reusisera sa scape de alcoolism cu nici un tratament. Absolut cu nici unul, in ciuda unor tratamente de ani de zile. Cine va citi macar o carte de marturisiri a celor care au patimit de pe urma alcoolului, va intelege cat au luptat acesti condamnati la suferinta cu boala lor. Nu mai amintesc de familiile distruse si chinuite, de alte victime colaterale etc. Programul AA este insa adus in Romania de ceea ce noi numim in Biserica drept secta. Ne-a ajutat si ne ajuta sa luptam cu alcoolismul, o secta cu sediul in America. Teologia dinlauntrul Programului si din aplicarea lui, nu este tocmai ce noi intelegem prin ortodox... Lumea o fi stiind sau nu aceasta, cert e ca in Bucuresti (spre deosebire de Budapesta unde sunt peste 2000 de centre AA si de Polonia unde fiecare comunitate umana are la dispozitie, prin lege de stat, o camera in care sa se poata desfasura intrunirile AA) avem o retea foarte mica de centre AA, aproape toate avind sediul in ... biserici! Sunt 5-6 centre, doar, din pacate, intrucat numarul celor care sufera de alcoolism este cu mult, cu mult mai mare. Si 4 sau 5 centre sunt gazduite de Biserica. Vestea pe care voiam sa ti-o dau si in acelasi timp informatia deosebit de pretioasa este urmatoarea: cea mai nenorocita confuzie (pe care doar dracu cred ca o alimenteaza, spre nenorocirea oamenilor) este ca alcoolicul ar fi acelasi om cu betivul! NIMIC MAI MINCINOS! Spre deosebire de betiv, alcoolicul ... nu consuma alcool!!! (unul din motive este ca alcoolicul, par sa arate cercetarile din ultimii ani, are o deficienta EREDITARA, la nivelul nu stiu caror cromozomi si gene, care se exprima in incapacitatea ficatului si a creierului de a metaboliza satisfacator substanta alcool, de aici o serie de tulburari specifice, in toate planurile fiintei, inclusiv un tip ciudat de alergie la ingurgitarea unor cantitati minime de substanta!) De ce? Pentru ca alcoolismul propriuzis se manifesta in toata puterea sa maladiva cateva luni cel mult, timp in care omul se prabuseste vazind cu ochii si, daca nu este salvat la timp, innebuneste complet si/sau moare. In vreme ce betivii, stim bine, o duc bine toata viata, uneori pana la varste matusalemice... Din pacate, ca sa zic asa (pentru cei din jur, mai intai)... Asadar, alcoolicul devine constient, daca are bafta sa nimereasca un om care sa ii explice natura bolii sale (care consta, intre altele, prin obsesia de a bea controlat, cu masura, ca tot omul serios), ca la el alcoolul este mortal, ca trebuie sa intre in abstinenta completa daca doreste sa supravietuiasca, odata boala manifestata deplin (ultimele luni ale evolutiei). Din acest moment al iluminarii, alcoolicul are de ales: bea sau moare. Istoria AA consemneaza milioane de cazuri cand bolnavul a ales sa se trateze si sa se recupereze cu mari succese in viata privata si publica, precum si cazuri la fel de numeroase cand alcoolicul a neglijat realitatea conditiei sale si a murit sau a devenit client incurabil de Balaceanca. Din pacate, medicii, psihologii si psihiatrii, precum si preotii, nu cunosc in prezent (conform statisticilor mondiale) conditia alcoolicului. Lumea crede ca alcoolicul e betiv, adica ii place sa bea cam multisor si ca daca ar avea vointa si s-a face om serios nu ar mai bea asa mult. Ca urmare, tratamentul merge din start pe o cale gresita, fara rezultat. Alcoolicul, care e un bolnav asemanator cu cel de diabet (diabeticul traieste bine merci daca isi ia insulina zilnic, iar daca nu o ia, moare. Alcoolicul traieste bine merci daca nu ingereaza nici un strop de alcool, iar daca bea fie si un pahar, moare, mai repede sau in curind...), este a) criticat si rejectat b) etichetat si injosit c) tratat cu psihoterapii si alte metode d) rugat de binevoitori sa aiba vointa etc. etc. Daca exista oameni care isi deplang soarta de consumatori de alcool dar care ar face orice sa se lase de baut, daca exista oameni care plang luni in sir la icoane in Biserica implorind pe Dumnezeu sa ii ajute sa renunte la alcool dar rugaciunea pare a nu fi ascultata, atunci sa se stie: acestia nu pot sa se lase, au nevoie de ajutor specializat, sufera de o boala crunta si ff inselatoare si se numesc alcoolici, nu betivi. Am participat la peste 1200 de sedinte AA in calitate de alcoolic. Dumnezeu a voit sa ma faca mai constient de El pe aceasta cale dureroasa. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa ma consider alcoolic, timp de 3 ani (cat am fost complet abstinent), si astfel sa devin membru AA, prilej cu care am inteles multe despre persoana mea si despre suferinta si intrajutorare. Am inteles si conditia alcoolismului. Asadar, fratilor, daca pentru betivi aveti retineri sa va rugati, pentru alcoolici (barbati si femei) ganditi-va doar ca sunt bolnavi ca orice alt om bolnav, si inca de o maladie progresiva, cu complicatii adeseori fatale, maladie care avanseaza pe ascuns, ca un sarpe, insidios, iar alcoolicii sunt de obicei oameni carora noi le datoram foarte multe, deoarece in istoria omenirii s-a trait si se traieste la greu de pe urma muncii si creatiei lor concretizate in realizari de exceptie (exemple sunt cu duiumul, de la scriiitori si artisti celebri, la medici, ingineri, avocati, diversi profesionisti de geniu, oameni ai sportului, terapeuti, inclusiv preoti care au avut de infruntat la un moment dat al vietii aceasta cumplita maladie). Asadar sa ne rugam si pentru alcoolici, sa ii ajute Dumnezeu sa faca tratamentul corect si sa isi salveze viata si familia! |
.................
|
Buna dimineata,Cezar!Am citit postarea ta referitoare la alcoolism si dependenta de alcool.
Cred ca prea putina importanta are cine a adus acest program,atata vreme cat el isi dovedeste eficienta.Insa,recunosc,ca ofera o perspectiva interesanta asupra acestui aspect sau poate,mai curand,vine sa le completeze altele deja cunoscute. Imi poti spune,te rog,unde as putea citi mai multe despre acest program?In Brasov cunosti sa aiba loc desfasurarea unei astfel de terapii si daca da,unde?Iti multumesc frumos! |
Citat:
1. alcoolicii anonimi brasov 2. alcoolicii anonimi bucuresti Am adaugat si Bucurestiul nu numai pentru ca am facut parte din grup ci si pentru ca vei gasi pe siteul nostru informatii ff pretioase. Mult succes pentru cel sau cea care VREA sa scape de nenorocitul de alcool...! Dumnezeu sa il ocroteasca si sa ii lumineze calea! |
Repet, programul in 12 pasi este deja in pangarele bisericilor noastre!
|
Din partea mea,multa sanatate si zile bune pe calea cea dreapta tuturor betivilor,alcoolicilor,prostituatelor si celor cu tentative de sinucidere!
Ii iubesc mai mult pe oamenii cu probleme decat pe dreptii care pazesc legea,deoarece stiu ca se afla in suferinta si echilibru instabil! Domnul sa se milostiveasca si de ei ,sa se salveze chiar si un ultimul ceas! |
Citat:
Nu am pe cineva anume cu o astfel de problema,pur si simplu imi place sa ma informez,nu vreau sa raman doar la nivelul cunostintelor oferite de scoala,carti,internet sau formarile pe care le urmez.Iti multumesc inca o data si o sa caut si brosurica la pangare! |
Nu reusesc sa vad legatura intre "fericirea" descrisa de psihologie si "fericirile" din Scripturi.
Cele noua fericiri sunt virtuti crestine pe care suntem indemnati sa le obtinem.. Nu au nimic in comun cu sentimentul de implinire al fericirii lumesti. |
In plus, cred ca fiecare trebuie sa fie foarte foarte atent ce-si doreste de la viata.
Eu am exemple a unor oameni apropiati care si-au distrus viata (si echilibrul psihic?) urmarind cu toata puterea sa fie fericiti. Fericiti cu orice pret (adica au pus fericirea lor inaintea fericirii altora). Dezastru total. Eu ma indoiesc ca fericirea este un ideal sau un scop.. (cred ca este un produs media, o oferta de consum etc.. Se vinde bine) |
Vorbind de fericire, am o prietena care si-a rupt un tendon cu o saptamana in urma, sufera, nu poate merge, maine va fi operata, e singura (divortata in modul cel mai urat), fara sprijin, in alt oras (nu o pot ajuta) si firesc, este la limita puterilor.
M-am gandit ore intregi ce sa-i spun (da, am intrat pe situri de well being si psihologie pozitiva.. mi se pare foarte ipocrit sa-i spun cum sa "reframe" perceptia realitatii si alte bazaconii. Parerea mea este ca suferinta are un scop, trebuie asumata si traita pentru ca nu este intamplatoare, intotdeauna vine cu o lectie. Pana la urma nu am gasit modalitatea cea mai potrivita sa exprim asta (ceva de genul: stiu ca suferi, dar eu sunt alaturi de tine.. ). Dar am convingerea ca dupa ce aceasta perioada va trece, ea va fi schimbata, poate mai puternica, mai inteleapta, mai recunoscatoare pentru ce are, mai multumita, mai sensibila la suferinta altora etc.. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:33:31. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.