![]() |
Casatoria perfecta
Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.
"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase |
[quote=Ekaterina;459297]Am primit zilele trecute o carte interesanta, scrisa de Parintele Nicolae Tanase pe care il admir tare mult pentru tot ce a facut pentru mamici si copii la Valea Plopului. Cartea trateaza multe aspecte importante ce privesc viata de familie, sunt opinii de luat in seama. Ma opresc la descrierea casatoriei perfecte, parere cu care sunt intru totul de acord.
"Asadar, cum sa ajungem la casatoria perfecta? Pentru ca exista si carti scrise cu asemenea titlu. S-au aventurat la asemenea teme cand medici, cand psihologi, cand sociologi; fie au fost scrise aceste carti de un colectiv, fie de un scriitor, fie de o scriitoare, insa solutii nu am avut. De ce? Pentru ca asa-zisa casatorie perfecta nu exista decat in Hristos si atunci despre familia crestina poate sa vorbeasca numai Biserica. Ceilalti pot aduce critici. De ce nu merge sau de ce merge prietenia in casatorie la unii si de ce nu, la altii? Sigur ca se pot da raspunsuri rapide sau scurte. Iata care este motivul ascuns". Sotul ideal, sotia ideala, Parintele Nicolae Tanase[/QUOTE Tu cum l-ai cunoscut pe sotul tau, George? :) daca se poate spune, fireste... ce te-a facut sa crezi ca el este barbatul ideal pentru tine? |
Citat:
|
Citat:
Nu este neaparat casatoria in care totul merge ca pe roate si curge lapte si miere, este cea care functioneaza in ciuda (sau - cu atat mai mult) diverselor probleme, aparente si trecatoare in definitiv |
Citat:
Citat:
|
Despre casatoria perfecta (casnicia perfecta) n-am putea vorbi decat dupa ultimul drum pe care-l face ultimul dintre soti. Atunci putem spune: "Iata, aceasta a fost o casatorie perfecta". Altfel e greu de inteles si in mod fieresc fiecare dintre noi nu traieste chiar casatoria perfecta, ci o retuseaza in mintea lui, mai scoate "cele rele", mai inventeaza cate ceva din ceea ce i s-a parut numai ca a sesizat la un moment dat, si astfel definim "casatoria perfecta". In marea majoritate dintre cazuri, "casatoria perfecta" o vedem la altii, fiindca par fericiti, nu-i vedem certandu-se, au o situatie materiala confortabila, etc.. Pana intr-o zi cand in cadrul "casatoriei perfecte" apare "adulterul" sau divortul.
Casatoria perfecta este valabila "la trecut" si cel mult la timpul prezent. Ce aduce ziua de maine, e greu de anticipat. Fiindca suntem slabi si usor de manipulat. Nu de noi depinde sa ducem jugul casatoriei cu bine pana la sfarsit, ci de cat de mult se milostiveste Dumnezeu de noi, sa nu ingaduie ispite prea mari, carora din prostie sau orgoliu, sa nu le putem face fata. Pana acum, cu o mica exceptie din partea mea, pe care am regretat-o mult, consider ca am avut si am o casatorie perfecta. Dar nu e meritul meu, ci asa a oranduit Dumnezeu. Daca ne va ajuta si de-acum inainte sa ne pastram mintea treaza si sufletul in curatenie, ar fi mai mult decat meritam. Noi asa ne dorim, dar asta nu e de-ajuns. Trebuie sa ne rugam mereu si mereu, ziua si noaptea. Iar daca "obosim", ne pomenim dintr-o data inconjurati de "lucruri marunte" si... "nevinovate", care cresc si cresc pe nesimtite, pana ne coplesesc, iar din ceea ce a fost odinioara "perfect", mai ramane doar o ironie trista si un intreg razboi pierdut. Sa ne fereasca Dumnezeu de acest sentiment... de pe urma!... |
Unde să îmi caut jumătatea?
Unde să îmi caut jumătatea?
Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea! (jumatatea, sau persoana ideala, perfecta, etc. Cum ar spune par. Sofian Boghiu, "noi am vrea ca ceilalti sa fie sfinti") - De ce spun ca e o minciuna? - Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca stau mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse de Mantuitorul: "Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru". Simt pace, bucurie, mangaiere, echilibru. Abia atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine. De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg. Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala... Si mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai.... daca vrea.Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe "jumatatea". Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe. FUNDAMENTAL GRESIT !!!!Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi. Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau. Parintele Ghelasie de la Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului. Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita. Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti. Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru. Preot DAN POPOVICI |
Fara iubire nu se poate ajunge la desavarsire. Ca o casatorie sa fie reusita, e nevoie de iubire. Restul e teorie.
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Cel mai frumos lucru!
Problema cuplurilor din ziua de azi e simpla! nu mai vrea nimeni sa se casatoreasca,nimeni nu mai vrea sa-si mai ia o responsabilitate dar,sa nu uite ca cei mai frumosi ani din viata noastra a fost copilaria,iar copilaria frumoasa nu poate traii fara familie.poate gandesc prea laic sau sunt invechit , sau poate nu ma pot adapta la mediul actual....Oameni buni,priviti ochii unui copil si atunci ne dam seama cine suntem.plange copilul din noi pentru ce am pierdut,pentru anii copilariei. cum ne putem bucura de viata daca nu avem copii,daca nu-l avem pe celalalt langa noi,suntem fara identitate pierduti in jungla oraselor.plange sufletul in mine,pentru ca nu se mai vrea o unitate in familie,o familie crestin ortodoxa!poate ca multi suntem in acelasi gand,poate ca toti tanjim dupa o familie sudata printr-o credinta nebuna in Dumnezeu,dar cu cine sa mai faci?toti suntem frustrati,visam la o viata ca la televizor,dar sunt povesti povestite...
|
Citat:
|
Casatoria si calugaria sunt cele doua cai de mantuire. Valorificata duhovniceste, casatoria nu e nici perfecta, nici imperfecta, ci este mantuitoare. Ne mantuim unii prin altii. O boala a sotului/sotiei poate deveni un prilej de rugaciune intensa; o ispita, de asemenea.
E ideal ca amandoi sotii sa fie buni crestini si sa se conduca dupa randuiala crestina in casatorie. Cunosc si cazuri cand cei doi l-au gasit pe Dumnezeu rugandu-se datorita incercarilor pe care le-au avut. Apoi au ajuns sa se inteleaga din priviri. |
Citat:
|
Citat:
,,Masura desavarsirii omului se cunoaste dupa masura smereniei sale. Ma vad cat de bolnav, gol, si ticalos sunt dar cu Dumnezeu smerindu-ma vad cat de mult ma ajuta. El imi da putere sa ma abtin de la manie, El imi da posibilitatea de a arata marinimie si de a ierta pe cel care nu l-as fi iertat in veac, vad ca Dumnezeu ma ajuta si nu eu. Cred ca pentru zilele care le traim, intelegerea acestor adevaruri este mai mult decat suficienta, atunci cand vorbim de viata duhovniceasca. Nu pot, si ma jenez sa vorbesc la anii mei despre anumite stari duhovnicesti. Cat de important este dobandirea lor o vedem la Sfintii parinti. Atunci cand Sfantul Antonie cel Mare a fost trimis la un cizmar pentru invatatura, ce a dobandit el ? - Ceva pentru care a multumit si laudat pe Dumnezeu. Sfantul Antonie l-a intrebat: Ce faci ? Cizmarul aproape lesinat de emotie a marturisit : parinte nu fac nimic eu doar una stiu si vad toti acestia se vor mantui, Doamne numai eu, nu. Sfantul Antonie s-a cutremurat de raspunsul cizmarului si a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta, desi era vazator cu duhul si facator de minuni a plecat in pustie profund invatat ce inseamna smerenia. Sfantul Macarie Egipteanul a fost trimis la doua femei maritate care i-au marturisit: Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi ? Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cincisprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catre alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra. Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: "Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca". Deci, sa ne hotaram ce viata vrem sa ducem." Sursa:http://www.crestinortodox.ro/diverse...ie-128779.html ,,În timpul vieții, Sfântul Antonie nu a fost cruțat de cel viclean. Odată, acesta i-a spus: - Antonie, altul ca tine nu există. Ești cel mai sfânt de pe pământ. Sfântul însă nu s-a lăsat înșelat și l-a gonit îndată. A auzit apoi un glas de la Dumnezeu: - Vrei să vezi cine este cel mai sfânt? Mergi jos în Alexandria și acolo îl vei afla pe omul acela. Și astfel coborî sfântul în Alexandria. Și după ce trecu de centrul cetății și de locurile mărginașe, ajunge la un subsol. - Aici, îi spuse îngerul Domnului, locuiește cel mai sfânt om din lume. Când intră, Sfântul Antonie văzu un cizmar și îl întrebă: - Tu ce faci aici? Cum viețuiești? - Mă trezesc dimineața și îmi fac cruce. Îmi chem femeia și copiii, facem rugăciune și citim Evanghelia. Apoi vin aici la cizmărie și muncesc. Din tot ce scot, dau și la unul mai sărac. Plâng pentru păcatele mele și cer mila lui Dumnezeu. - Nu faci nimic altceva? - Nimic altceva. Și Sfântul Antonie se minună tare de lucrarea acestui cizmar și mulțumi lui Dumnezeu că l-a învrednicit să vadă acestea." Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;...lexandria.html Pe aceeasi tema: http://ortodoxia.md/articole-si-publ...rde?format=pdf |
Citat:
|
Citat:
Vrei sa spui ca daca femeile acelea pe care le-a vizitat sfantul Antonie nu erau casatorite nu se aveau sansa de mantuire? Dar despre sotii lor ce spune sfantul, ca si ei fac parte din aceeasi casatorie, aceeasi "cale" spre mantuire? Iar cizmarul, daca nu era casatorit nu-si facea cruce dimineata? Am cerut sa lasam la o parte amanuntele(boli, rugaciuni, ispite, suferinte) si sa analizam caile, casatoria si calugaria, nu faptele celor amintiti in discutie. Sper ca nu sustii ca smerenia este cultivata in casatorie la fel ca in calugarie. |
Citat:
Si nu numai casatoria si calugaria sunt cai..si viata in curatie sau in feciorie in societate poate avea acelasi rezultat. |
Citat:
Nu putem analiza caile, casatoria sau calugaria fara fapte, fara lupta cu pacatul si fara agonisirea virtutilor. Nu ne garanteaza nimeni mantuirea numai pentru ca am ales o cale sau alta. Insa de invatat, putem invata cate o lectie de la cine ne asteptam mai putin. Un ascet s-a rugat sa primeasca un cuvant de folos de la primul om care-i va iesi in cale. S-a nimerit sa fie, insa, o desfranata care se uita la el insistent. Ascetul a certat-o cu asprime. Femeia, insa, i-a spus ca se uita la el pentru ca a fost facuta din coasta lui Adam. In timp ce el, ca barbat, ar trebui sa se uite in pamant, deoarece a fost facut din pamant! Ascetul i-a multumit lui Dumnezeu pentru lectia primita prin aceasta femeie. Casatoria si calugaria sunt aproape de perfectiune cand conduc sufletul spre sfintenie si sunt pe drumul cel bun atunci cand conduc sufletul spre mantuire. Perfectiunea ii apartine lui Dumnezeu. Dar, asa cum este scris, in iad exista si mireni si calugari. Sa ne fereasca Dumnezeu. Totusi, din randul calugarilor s-au ridicat mai multi sfinti decat din randul mirenilor, ceea ce inseamna ca exista oameni care in calugarie s-au desavarsit deoarece si-au dedicat intreaga viata numai lui Dumnezeu. |
Citat:
|
Casatoria perfecta
Dupa parerea mea- e posibil sa ma insel- casatorie perfecta, ca si relatie perfecta, nu exista, din simplu motiv ca pana la urma suntem oameni, supusi greselilor!
In orice casatorie sau relatie exista momente de neintelegere, de incordare, insa daca exista iubire in primul rand si doi oameni realisti, "cu capul pe umeri"", acestea pot fi depasite! Important este sa nu se ajunga la lucruri grave, iremediabile- batai, jigniri sau viloente! Bineinteles ca ar fi de preferat ca o casnicie sa dureze pana la moarte! Din aceasta cauza consider ca inainte de a se casatori doi oameni trebuie sa locuiasca un timp impreuna, pentru a vedea daca se potrivesc, daca sunt pe acceiasi "lungime de unda""! Totusi, daca dupa un anumit timp de convietuire , dupa o analiza realista, se constata ca nu mai exista acele sentimente care leaga doua persoane, este de preferat ca fiecare sa-si vada de drumul lui, neavand nici o logica si nici un sens ca doua persoana intre care nu mai exista iubire sa stea impreuna! Motivele invocate de unii- "stam impreuna pentru copii"", nu rezista- intr-o familie in care nu mai exista sentimente de iubire intre cei doi parinti, nu exista conditii favorabile pentru dezvoltarea psihica si emotionala a copiilor! |
Citat:
|
Casatoria perfecta
Intradevar, insa mai este un aspect: Dumnezeu nu cred ca ar vrea sa fim nefericiti! Ori a continuua o casnicie care (- dupa ce ce-i doi soti au facut tot ce e omeneste posibil pentru a rezolva neintelegerile dintre ei, a se impaca-) este evident ca nu mai poate functiona, si nu mai exista nici un fel de sentimente intre cei doi soti, nu poate decat sa aduca nefericire pentru ambii parteneri!
Da, trebuie facut tot ce e omeneste posibil sa mearga o casnicie, insa uneori e mai bine pentru ambii soti sa se desparta si sa-si refaca viata! Apoi mai sunt si cazuri grave- bautura, alcoolism, violenta conjugala, inselarea sotului sau a sotiei, etc cand chiar este aproape imposibil de a mai continuua casnicia! |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
In modesta mea opinie, casatorie perfecta practic nu exista.Poate perfectibila dar perfecta...n-am auzit! |
Singuratatea in doi
Daca intr-o familie (cu copii) cei doi soti nu se mai inteleg, nu mai sunt in armonie, nu mai au aceleasi principii de viata, ce este de facut?! Este imoral divortul sau nu? Daca unul dintre soti este mai impulsiv, considera ca numai el are dreptate, mai nerabdator, ii place sa "conduca", nu-l intelege pe cel de langa el, nu-i arata intelegere si nici dragoste, il critica frecvent pe cel de langa el...se mai poate merge pe acelasi drum daca intre ei este o tensiune ascunsa? Intotdeauna trebuie sa tinem cont de copii?
Casatoria inseamna jertfa, dar cand deja unul dintre ei s-a tot jertfit si nu mai are putere, si la un moment dat clacheaza nervos din pricina unor situatii, mai merita sa se mearga pe acelasi drum. mai ales cand copiii simt tensiune intre parinti?! |
Casatoria perfecta este cea in care femeia iubeste pe barbat ca pe capul ei,si barbatul pe femeie ca pe coasta sa.
Doar casniciile care intruchipeaza iubirea dintre Hristos si Biserica ajung sa cunoasca perfectiunea Aceasta e rostul acestei Taine a casatoriei , de aceea e in randul tainelor , pentru ca arata la nivel micro , taina legaturii universale dintre Hristos si Trupul Sau ,care este Biserica Taina tinuta in veac ascunsa de Dumnezeu , si aratata la implinirea vremurilor prin intruparea Lui ca om . De cand Hristos s-a intrupat,casatoria a devenit o taina ,s-a ridicat la un nivel superior celei din VT . In VT se spunea doar sa nu ravnesti la nevasta altuia, dar nu si ce sa faci in casnicia ta ,cum sa iubesti . In NT se da adevarata masura a iubirii , prin modul in care ne-a iubit Hristos pe noi ca si oameni ,mai ales pe cei care cred in El ("Cine nu este cu Mine ,este impotriva Mea! ") Iata cum ,dintre toti oamenii,Hristos isi allege doar pe unii, Biserica Sa , cei care aveau credinta in Tatal si au primit cuvintele Sale. Asa si barbatul isi alege o femeie ,dintre multe , si o iubeste ca pe aceea credincioasa lui Si ii e sufficient ,nu trebuie sa faca fericite toate femeile din lumea asta. Daca reuseste pe una singura , atunci a reusit sa urce drumul iubirii ,si ar fi reusit probabil cu oricare. Si analogiile pot continua. Familia este un adevarat urcus spiritual , doar daca recompune in realitate ,taina lui Hristos in Biserica. . |
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Cheia este la barbat ,nu la femeie asa cum se crede
Daca un barbat stie sa iubeasca, atunci si femeia,oricat ar fi de ezitanta ,se va molipsi de dragostea si credinta lui De aceea se zice ca barbatul e capul familiei. El trebuie sa stie sa calauzasca dragostea cuplului ,si femeia e cea care ii poate da farmec Daca barbatul e credincios, altruist, devotat, intelept in gandire si in simtire, si stie sa calauzeasca cuplul spre credinta ,atunci femeia va lasa toate ezitarile ei,si se va lasa calauzita de el Cat despre mai multe femei ,m-ai intles gresit ,ma refeream doar ca cele mai multe femei au principii commune si asteapta acelasi lucru, nu ca un barbat trebuie sa fie cu mai multe femei E foarte important sa o ajuti pe femeie sa se regaseasca spiritual,sa gaseasca intelepciuna impreuna cu tine,caci de aici , iti va darui intreaga ei fiinta |
Citat:
* Să își construiască armonia, smerindu-se! Măcar unul să se smerească, pentru început. * Să învețe să se iubească în ciuda unor diferențe între principiile de viață. Măcar unul să învețe, pentru început. Că doar a fi în armonie și iubire nu înseamnă a ne fi clone unul altuia. Ci mai degrabă a renunța la a-l târî pe celălalt în poftele și patimile mele, în ciuda neplăcerii și supărării pe care mi-o pot stârni nesatisfacerea nevoilor și prințipurilor (pe care le cred, ori poate că și sunt deplin justificate, uneori). Dar dacă liniștea, bucuria, puterea și împlinirea vieții mele atârnă prea mult de ceea ce face, spune, ori vrea celălalt, atunci da, e foarte greu de trăit cu aproapele iar jugul căsniciei poate deveni unul foarte greu, de nesuportat. * Am descoperit că nu putem ierta pe cel de lângă noi (și e lângă mine întrucât refuz ori nu știu să fiu așa încât să fie cu mine) întrucât voim ca el (sau ea) să se conformeze (deîndată!) credințelor, convingerilor, nevoilor, scopurilor, aspirațiilor, sensurilor noastre. Rămânem în supărare și derută pentru că Universul, viața toată, nu se conformează nouă. Nici pe Dumnezeu nu Îl putem ierta, din același motiv. Că nu voiește să Se conformeze nouă, când batem din picior ci, parcă spre a ne face în ciudă, cu atât mai mult se îndepărtează (credem noi) și ne lasă "la greu". Nu-i așa?.... Nu, nu-i deloc așa. * Pacea și îmbogățirea vieții unei familii nu pică din pom, ci se construiesc, cu migală în șlefuirea de sine și cu înțelepciune, cu răbdare și încredere, cu acceptarea faptului că iubirea este un dar iar nu o proprietate a cuiva. Să învățăm mereu să ne tăiem voia proprie, mai întâi, de vrem să avem o familie sănătoasă și frumoasă! Iar pentru aceasta, musai să ne deprindem a pune în gânduri, la început și pe parcursul lor, ca întrebare, cerere ori mirare, înălțarea prin cuvântul "Doamne!..." * "Doamne, omul ăsta iar a cheltuit banii... Doamne, eu ce mă fac acuma, că am de dat la școală banii pentru băiat... Doamne, ce-o să facem cu fetița, că e bolnavă iarăși...Ajută-mi, Doamne, nu ne lăsa!" "Doamne, nevasta mea iar a luat-o razna, precum îmi pare... Doamne, a făcut iar cutare și cutare... Doamne, iar nu avem bucurie în casă... Ce să fac, Doamne? Cum să fac? Unde greșesc, unde nu fac bine? Ajută-ne nouă, Doamne, să trecem și peste necazul ăsta! Doamne, învață-mă să fac voia Ta, Doamne smerește-mă, Doamne nu mă lăsa!" Când fiecare gând al nostru se împletește, umil și plin de nădejde cu "Doamne!", iată, noi ne îmbisericim încontinuu și le ducem pe toate, cu pace, în bucuria nădejdii învierii noastre și a împlinirii ca oameni; păcătoși cum suntem, nu-i vorbă, însă necontenit ai lui Hristos. Când am pierdut răbdarea, când ne-au năvălit dracii cu tărăboiul furiei și al poftelor smintite, când ne-a cuprins acreala ori deznădejdea, sau dimpotrivă, visarea nelegiuirii, când toate cele care ne păreau firești și bune s-au spulberat prin fapta noastră sau prin a omului în care aveam, poate, cea mai mare încredere (soțul, soția, copilul, părinții etc.), atunci să ne prindem de Cer și să spunem "Doamne!..." Că nu degeaba a înviat Hristos! |
Citat:
"Este greu a trăi cu aproapele, dacă pornim cu el un război al cugetelor. Nu ajunge să ne înfrânăm de la război deschis, prin cuvinte și fapte. Nu vă angajați cu el nici măcar într-un război cu gândul! Din această pricină (a războiului cu gândul împotriva aproapelui) se pierd pacea sufletului și dragostea față de aproapele. Să nu vă împotriviți, nici să îl convingeți pe aproapele vostru. Nu folosește la nimic! Puteți să stați și în cap înaintea lui, nu veți câștiga nimic. Pe aproapele doar să îl iubiți, pentru Domnul. Domnul este și în ei (în cei necredincioși), căci dacă n-ar fi într-înșii, ar mai putea fi ei vii?! Nu mai dați atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiți mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsați-le! Trebuie doar să fiți cuviincioși, liniștiți și buni față de toți. Nu purtați grija altora!" (Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața - Starețul Tadei) |
Citat:
Prin urmare, Eva s-a născut dintr-o "parte" a lui Adam și acelei părți ea îi aparține. "Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească" (Geneza 2:20). În ebraică, pentru cuvintele "ajutor" și "potriveasca" se folosește aceeași expresie. Cuvântul folosit este "ezer" și provine de la un cuvânt primitiv de bază care are sensul de a înconjura, a proteja, a ajuta. Eva a fost creată pentru a-i sta alături lui Adam ca și "jumătatea"care îl completează, pentru a-i fi ajutor. Un bărbat și o femeie când se căsătoresc devin un singur "trup". Noul Testament adaugă un avertisment la această "unitate". "Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Matei 19:6). Multe dintre epistolele apostolului Pavel tratează aspectele care prezintă principiile biblice cu privire la căsătorie și despre cum credincioșii născuți din nou sunt chemați să se comporte în căsnicie. Un astfel de pasaj este 1 Corinteni, capitolul 7 și altul în Efeseni 5:22-33. Studierea acestor două pasaje biblice împreună oferă credinciosului principiile biblice de bază care trebuie utilizate ca un cadru general pentru a face relația de căsătorie să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu. Pasajul din Efeseni este în mod special profund în acoperirea aspectelor practice pentru a avea o relație de căsătorie de succes din punct de vedere biblic. "Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului" (Efeseni 5:22-23). "Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea" (Efeseni 5:25). Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica" (Efeseni 5:28-29). "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup" (Efeseni 5:31). Atunci când un soț și soția lui aleg să folosească aceste principii plecând de la fundamentul faptului că sunt credincioși născuți din nou, acest lucru le aduce o căsnicie biblică. Și aceasta nu este o relație depășită, în care doar unul participă, ci este una aflată în respect față de principiul biblic prin care Hristos este Capul al soțului și soției împreună. Prin urmare, conceptual biblic privind căsătoria este cel al unității a două persoane care reflectă unitatea relației dintre Domnul Hristos și Biserica Sa. |
Citat:
Așadar, întrebarea care se pune este: ce pot face cuplurile căsătorite pentru a se asigura că relațiile lor de căsnicie vor ține “până când moartea îi va despărți"? Primul și cel mai important aspect este cel al ascultării și supunerii către Dumnezeu și către Cuvântul Său. Acesta este un principiu care trebuie să fie la lucru în viața celor două persoane înainte de momentul căsătoriei, când bărbatul și femeia încă nu se cunosc. Dumnezeu spune: " Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiți" (Amos 3:3)? Pentru credinciosul născut din nou, aceasta nu înseamnă deloc o aprobare pentru demararea unei relații cu o persoană care nu este credincioasă: "Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?" (2 Corinteni 6:14)? Dacă acest prim principiu ar fi respectat, s-ar evita multe suferințe și atacuri de cord în căsnicii. Un alt principiu care, odată aplicat, ar conduce la o longevitate a căsniciei este că soțul să fie supus lui Dumnezeu și să își iubească, cinstească și protejeze soția ca și pe propriul trup (Efeseni 5:25-31). Reversul este că soția trebuie să fie de asemenea supusă lui Dumnezeu și soțului ei ca și cum s-ar supune Domnului (Efeseni 5:22). Căsnicia dintre un bărbat și o femeie este o imagine spirituală a relației dintre Hristos și Biserică. Hristos S-a dat pe Sine pentru Biserică și El o iubește, o onorează și o protejează ca și cum ar fi “Mireasa” Sa (Apocalipsa 19:7-9). Când Dumnezeu i-a adus pe Adam și Eva împreună în prima relație de căsătorie dintre oameni, ea a fost creată din “oasele și carnea lui” (Geneza 2:23) și ei au devenit un “singur trup" (Geneza 2:23-24). Acesta este un concept aproape mort în societatea noastră modernă. A deveni un singur trup are semnificație mult dincolo de sensul fizic. Înseamnă aducerea împreună și a minții și sufletului a două persoane pentru a forma unul singur. Această relație merge cu mult dincolo de atracția senzuală și emoțională și intră în tărâmul “unității” spirituale care nu poate fi împlinite decât atunci când ambii parteneri sunt supuși lui Dumnezeu și unul față de altul. Aceasta este o relație care nu este constituită din “mine sau al meu” ci de “noi și al nostru”. Acesta este unul dintre secretele unei căsnicii de durată. Ambii parteneri trebuie să acorde prioritate în a face totul pentru ca relația lor de căsnicie să fie trainincă până la moarte. Solidificarea relației verticale cu Dumnezeu este aspectul care afectează în mod direct relația orizontală dintre soț și soție și determină cât de durabilă este relația dintre ei și cât de mult Îl glorifică ei pe Dumnezeu în căsnicia lor. |
In prima faza ,cand am vazut acest topic,aveam impresia ca nu poate exista asa ceva,sau e prea idealist asa ceva, o casatorie perfecta.Apoi mi-au venit in cap cateva puncte care ar trebui sa caracaterizeze o astfel de casnicie.Dar sper ca o sa ma suferiti cu aceste 5 puncte scrise de mine.:-)
1.Tot timpul sa considere ca celalalt este “darul lui Dumnezeu in viata lui”.O spun asta ptr ca totdeauna o privesc pe sotia mea cum am spus mai sus: “ca pe darul lui Dumnezeu in viata mea.” 2.Ideal ar fi ca cei doi sa fie virgini inainte de casatorie, dar in cazul in care unul nu e, sa stie sa aprecieze asta la celalalt .Deci sa stie sa ii spuna,si sa o simta cu adevarat, nu numai sa ii spuna: “Esti speciala(sau special) te-ai pastrat ptr mine!”Si asta sa o spuna nu numai in primii ani. 3.In cazul in care unul sau amandoi au o patima oarecare(alcool,pornografie,mandrie etc)sa ACCEPTE sa lupte impreuna.Unii nici macar nu pot accepta o realitate . Aici intra si spovedania si discutia cu un duhovnic,ACCEPTAREA lui in viata comuna, ptr schimbarea anumitor probleme sau situatii conflictuale.Deci familia sa nu fie “inchisa” la schimbare.Ce benefica poate fi o buna legatura cu nasii sau parintii.Uneori, nu e potrivit sa te duci ptr orice lucru neimportant la sfat la duhovnic. 4.Legatura trupeasca.In toate sa fie O APROPIERE, adica daca unul e foarte zburdalnic trupeste, iar celalalt nu, familia va fi sfintita prin postul marit (deci chiar si mai mult de doua zile pe saptamana)al celui care trebuie sa se infraneze(cel zburdalnic), ca sa tina ritmul cu celalalt. Am vazut familii care unul era foarte credincios, dar nu a tinut cont de parerea celuilalt.Celalalt avea nevoie de el trupeste,ar fi tinut cu drag si ptr el post, dar el sa aiba grija de ea trupeste.Oare “postul” unui aemenea om este bine primit, daca nu are grija de cea mai slaba in credinta de langa el???? Aceleasi situatii la altii au dus la divort.Iar cel care trupeste este mai moale, sa ceara daca e cazul voie de la duhovnic sa mai manance cate un gratar zdravan sau un pahar de vin chiar daca e post, nu ptr el ,(cu siguranta ca poate tinea postul) ci ptr ca sa aiba grija de celalalt.Ca trupul lui sa poata tine ritmul cu celalalt…ptr familia lui. Dreapta socoteala tinand cont si de celalalt, eu cred ca e cea mai buna treaba!!!Cazul care l-am spus mai sus, e un caz in care sotul o amana destul de mult ,de ea se mai scapa cateodata in public de te apuca jena.El nu mergea pe principiul dreptei socoteli,el stia ca era post si gata ,si in plus au mai aparut niste situatii conflictuale pe care nu le-au "manageriat" cel mai bine??! Dar ca sa nu sustin doar una dintre parti mai adaug ceva: la un moment dat am auzit o vorba frumoasa, spusa de un doctor rus, care spunea ca un sot i-a spus unei femei care era foarte activa trupeste si care (ea )era acum la a doua casatorie ”Considera unirea trupeasca ca pe o sarbatoare,deci nu e o treaba care o vom face in fiecare zi!” 5.O buna comunicare intre ei doi ,caci chiar daca sunt probleme, impreuna si cu ajutorul lui Dumnezeu se pot rezolva.E nevoie de o simtire,empatie comuna in toate. Aici se mai pot adauga, nu am pretentia de a fi perfecta definitia, ci mai curand poate fi imbunatatita |
As fi vrut sa vorbim mai pe larg si despre rezolvarea efectiva a situatiilor conflictuale in casnicie?
Aveam o discutie cu un coleg, despre faptul ca uneori se simte ca nu da inainte cu unele probleme,ca de multe ori faptul ca nu gaseste cele mai bune rezolvari, sotia lui este sensibila si uneori ca sa nu o supere, prefera sa lase de la el.Dar nu e impacat in multe situatii. |
Citat:
comun acord:cine,cum, in ce fel si cat va duce o parte a crucii casniciei si cine o va duce pe celalalta.Atunci cand lucrurile sunt stabilite si fiecare stie ce trebuie sa faca, succesul este garantat.In acest caz succesul este mantuirea prin taina Casniciei. PS:de altfel titulul subiectului(Casatoria perfecta) contine o mare eroare dpdv dogmatic: Perfectiunea nu are nevoie de manutuire.Daca esti perfect atunci nu mai ai nevoie sa te mantuiesti. Daca esti perfect nu mai ai nevoie de Hristos.Daca ai fi perfect, asta ar inseamna ca esti chinuit de mandrie de insusi stapanul intunericului. Prin urmare mantuirea este pt oricine care nu este perfect, adica imperfect. Ori casnicia este o cruce care se da spre pocainta si mantuire. Ori se mantuiesc cei care sunt imperfecti. Deci prin definitia casatoria este imperfecta, pt ca asa trebuie sa fie, pt ca trebuie sa fie o cruce. Pt ca tebuie sa cari o cruce daca vrei sa te mantuiesti.Pt ca mantuirea fara jertfa personala nu exista. Iar jertfa consta in renuntarea la pacat, lupta cu el si luarea de virtuti.Si aici intervine o mare taina:taina durerii Ce este durerea si care este rolul ei in crestinism(ortodox) ? |
Citat:
Impacat nu poti fi mereu, indiferent de contextul in care a aparut problema, pentru ca nici tu insuti nu esti perfect. Poate asta e ceal mai mare avantaj al casatoriei, ca te obliga sa te confruti cu niste probleme personale care altfel ar ramane ascunse., |
Atentie la cum dam marturie,faptele vorbesc mai mult ca vorbele
AlinB si Oaie cugetatoare@
Imi pun intrebarea ,daca vine un om care este de putina vreme la credinta, si vine aici, si vede ca ne certam la fel ca pe orice alt Forum necrestin(ex. In topicul Să nu fii o povară pentru viitorul tau sot sau sotie-pag 8.9.10 parca) ,oare il va ajuta cu ceva asta, sau mai curand il va duce la neincredere???Oare un Forum Crestin nu trebuie el insusi, sa fie un pic altfel!... fata de un alt Forum?Daca nu, cu ce dam marturie??? Ortodoxia nu este un nume ,este o stare de spirit!!! Sa zic, vine omul, ii spunem multe lucruri bune,frumoase, dar noi prin faptele noastre nu dam marturie! Oare ar asculta vorbele noastre (voastre) frumoase despre rezolvarea conflictelor cand ei vad ca noi facem altceva????...???Faptele noastre vorbesc o "alta melodie"!!! Citat:
Citat:
Ea e pe principiul vreau de toate, si daca se poate acuma...Si au ajuns de ani buni sa fie tot la limita de jos a descoperitului de card.Oare cum era cu "lucrurile stabilite"??? Citat:
|
In mod normal, femeia ar trebui sa asculte de barbat. Daca barbatul e credincios si chibzuit. Si binenteles si femeia cat de cat credincioasa ca sa inteleaga conceptul.
Daca nu se poate asa, atunci se procedeaza la impartirea banilor: Astea sunt cheltuielile lunare, punem fiecare jumatate. Din restul banilor care ii raman fiecaruia, fiecare face ce investitii suplimentare vrea. Poate el vrea roti noi la masina si ea gresie in bucatarie. El isi cumpara rotile, ea isi cumpara gresia. Cu "descoperirile" la fel - fiecare pe barba lui. Desi e mai bine poate sa nu ai ce descoperi, ca tentatia e prea mare. De altfel e o idee proasta sa cheltui mult de pe cardul de credit, pentru ca dobanzile sunt foarte mari. La unele carduri - hotie la drumul mare chiar. Chiar daca dobanzile in sine nu sunt foarte mari (desi pe la 30%/an cel putin tot ajung si nu e putin) esti penalizat cu sume gen 50RON mai pentru orice. Ca ai depus banii prea devreme. Orea tarziu. Prea putini. etc. Mai bine faci un imprumut pe termen scurt, gen 1-2 ani si rezolvi problema. Daca vine o alta cheltuiala care chiar e necesara - refinantare. Simplu. Citat:
Oricat ar parea de paradoxal, casatorie perfecta nu inseamna "oameni perfecti". Ca sa nu mai vorbi ca teoria "Daca ai fi perfect, asta ar inseamna ca esti chinuit de mandrie de insusi stapanul intunericului.." e de-a dreptul hilara. Poate a vrut sa zica "daca te-ai considera perfect" ceea ce e cu totul altceva. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 16:11:56. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.