Intrebari fara raspuns...
 

"Aruncati pistoalele! Nu cu armele astea luptam noi, ci cu armele duhului. Fie ca vreti,... fie ca nu vreti,... de suferinta nu veti scapa." (cuvant adresat unui grup de anticomunisti de Arsenie Boca)

Multe si puternice sunt cuvintele de folos ale sfintilor filocalici, dar fiind indepartati de noi prin timp si spatiu, prin oranduiala vremurilor in care au trait, dar mai ales prin faptele lor, ne vine greu sa pricepem cum de ar fi posibil sa ducem si noi o viata similara. Invatatura patristica nu este ceva strict pentru pustnici sau monahi. Cea mai pare parte din aceasta invatatura o putem pune la incercare chiar si in viata mireneasca, cea bine-cuvantata de Duhul Sfant prin cununie si fidelitate. Cate ispite nu sunt in viata de familie? Si care altul este rostul greutatilor vietii decat sa ne deprindem a nadajdui mai mult in Domnul si in purtarea lui de grija, decat in fortele si uneltele noastre?

Propun sa construim o discutie in jurul acestui fiu al neamului nostru contemporan cu multi dintre noi, sau macar cu parintii nostri: http://www.youtube.com/watch?v=hhgAAfRmYig

In nadejdea ca acest om fiind mai aproape de vremurilor noastre si de progresul tehnologic, fiind un om foarte inteligent, cu apetit in tinerete spre a deveni inginer de aviatie, a reusit sa gaseasca totusi carearea descrisa in Pateric si a demonstrat prin propriul lui mod de viata ca nu este un basm, nutresc speranta sa ne umplem si noi de ravna pentru Adevar si pentru a dobandi si noi forta si motivatia lui.

Hristos in mijlocul nostru!

Ma tot gandeam de ce Ioan Botezatorul nu s-a dus sa-si predice mesajul pocaintei si la Ierusalim ci a ales doar pustia.In afara faptului de a implini profetia din Isaia de ce nu a mers si in cetatea sfanta,de ce astepta sa vina oamenii dinspre lume spre pustie.Si de ce ii boteza tocmai in Iordan,mult timp m-am intrebat asta.Am convingerea ca toate aceste detalii,precum si altele,sunt o patrunzatoare prefigurare a modalitatii de a trai in lume precum in pustie,in sensul de strain de spiritul ei,nu de izolare de ea ci de prefigurare a spuselor Mantuitorului: ,,Nu te rog sa-i iei din lume ci sa-i pazesti de cel rau".Cred ca toata activitatea Botezatorului,privita dintr-un anumit unghi,este o talcuire a iesirii din lume prin pocainta,dintr-o lume moarta in litera si forma si de reintrare in ea,prin credinta,in scopul de a se implini destinul luminii ce trebuie sa lumineze tuturor celor din casa.Nimic intimplator in nici cel mai mic detaliu al activitatii Botezatorului,totul are un sens,arata spre o implinire,fiecare detaliu,alegerea Iordanului si nu a Ierusalimului, alese de pronia dumnezeiasca pt a se realiza intreaga imagine si intregul mesaj al
mantuirii.

Cred ca analizand toate aceste detalii,Scriptura isi deschide paginile in fata celui insetat,dupa un credincios poate incepe un drum frumos de la formal la real,de la teoretic la practic invingand prejudecata ca pustia spirituala,in sens benefic,nu se poate realiza in lume.Se poate depinde insa de cat de sincera este inima omului,de cat de mult il cauta pe Dumnezeu.Dupa cum spunea recent un cleric elen timpul vorbelor a trecut.Se cere traire care sa nu poata fi ascunsa sub obroc,nu jumatati de masura,nu caldicei,ci traitori.Altfel teoretic crestinismul ar putea degenera intr-un dogmatism sterp,o intelegere intelectuala arida si elitista si un simulacru de traire colectiva,fiecare componenta actionand decuplat de celelalte.Insa asta doar teoretic pt ca in cazul in care oamenii ar esua,dupa cum le spunea Botezatorul fariseilor,Dumnezeu va ridica din pietre pe copii credintei,samanta lui Avraam.
Nimeni nu este favorizat in fata Lui in cazul in care ratam trairea mesajului Evangheliei si privind la lumea actuala,la noi dar la mine primul,nu pot decat sa ma inchin in tacere in fata milostivirii lui Dumnezeu care inca mai asteapta.

"Faca-se voia Ta!"
 

Am tot cautat raspunsuri la intrebarea: ce inseamna Faca-se voia Ta?
De unde stiu eu care e voia lui Dumnezeu si care nu? Raspunsuri vagi s-a faci binele, nu ma multumesc pentru ca NU sunt convins ca am inteles ce este binele.
Implineste poruncile! Dar nu implinise poruncile si tanarul din evanghelie care a plecat mahnit dupa ce i s-a vadit o patima de care nu era constient? De unde stiu eu daca e voia lui Dumnezeu sa fiu politician, pustnic ori salahor la porci?

Mi-am format o parere a mea, dar nu stiu daca este intru totul corecta, de aceea astept lamurire si de la voi.

Exista doua lucrari:
1. cea exterioara, a faptelor bune indreptate spre ceilalti (care include doua aspecte: ferirea de a le gresi si a face binele)
2. cea interioara, a insusirii virtutilor prin schimbarea firii omului pamantesc in om duhovnicesc

Prima o conditioneaza pe a doua, dar a doua nu o urmeaza pe prima in mod necesar.

Tanarul cel bogat o avea pe prima insa deloc sau partial pe a doua.
Dumnezeu nu a facut decat sa-i descopere o patima ascunsa pe care el o ignora: setea de bogatie - in ciuda unei impliniri formale ale poruncilor legii V.T. atentia sa era de fapt indreptata asupra averii sale si nu spre Dumnezeu.

Tot ce a trebuit sa faca pentru a afla ce ii lipseste spiritual a fost sa intrebe pe Dumnezeu si Dumnezeu i-a raspuns.

Dumnezeu descopera la vremea potrivita fiecaruia ceea ce are de implinit, important este sa intrebe si mai ales sa nu intoarca spatele raspunsului.

"Faca-se voia Ta" inseamna ca ma supun vointei Tatalui, oricare ar fi ea, nu inseamna ca trebuie sa cunosc voia Tatalui. Ma supun si ma abandonez tuturor lucrurilor pe care Domnul va binevoi sa mi le trimita, chiar daca nu le inteleg, pentru ca stiu dinainte ca Domnul imi vrea binele.Orice as primi de la Domnul, succes, bogatie, saracie, boala sau sanatate, spun "faca-se voia Ta". Maister Eckart, un mistic, spunea ca aceasta supunere la vointa DOmnului inseamna tocmai lepadarea de noi insine, despre care ne vorbeste Domnul nostru Isus Hristos in Sfanta Evanghelie.

Atacati doua probleme diferite:

Problema nr 1: Care este sensul cuvintelor "Faca-se voia Ta".
Acest vers nu poate fi departajat de versul urmator, "Precum in Cer, asa si pe pamant". Nu sunt doua cereri diferite, ci una si aceeasi. Nu sunt doua propozitii diferite, dintre care a doua cu predicat subinteles, ci aceeasi propozitie. Cu alte cuvinte: "Sa fie voia Ta pe pamant tot asa ca in Cer". Prin aceasta cerere unica a Rugaciunii Domnesti, noi intregim cererea precedenta "Vie imparatia Ta". Am vrea ca Dumnezeu sa fie stapan pe pamant nu numai in veacul viitor, pe care il vrem apropiat, ci inca in veacul acesta. Am vrea ca inca din aceasta viata, si nu abia in cea viitoare, sa vedem cum toate si toti se inchina Domnului, respectand ordinea Lui, legea Lui. Mai multe, aici.

Problema nr 2: Cum putem recunoaste care este planul lui Dumnezeu cu noi. Cu alte cuvinte, chestiunea discernamantului vocational. Asta este, cu adevarat, o problema complexa. Raspunsul, in varianta scurta si simplificata, acesta este:
Planul lui Dumnezeu pentru noi il putem recunoaste din acestea trei elemente:
-existenta unei puternice dorinte
-abilitatile necesare spre a-l indeplini
-aparitia in viata noastra a unui exemplu personal in acea directie.

Doamne ajută.
Iubite frate, înainte să apară cartea asta, am căutat setos să leg şi să găsesc răspunsuri la întrebări identice cu ale tale şi încă dinainte de a apărea cartea, am găsit răspunsul întro pildă din pateric. Ţi-o voi scrie, cum mi-o amintesc:
La o mănăstire nu foarte departe de lângă un oraş important comercial, s-au oprit o caravană mică a unui circ ambulant. Întro noapte, un monah îmbunătăţit al mănăstirii, a văzut o lumină puternică că se răsfrângea afară dinăuntrul Sfintei Bisericii, cea mare. A alergat curios să vadă ce să fie. Când a intrat în Sfânta Biserică în linişte, iată că vede un trubadur al circului ambulant, care oprise în noaptea aceea lângă mănăstirea lor. Trubadurul, era suit pe o bicicletă cu o roată, mergând puţin în faţă şi în spate şi în acelaşi timp aruncând în sus, şi învârtind trei bile colorate, cu care jongla zâmbind. Şi iată minune mare, că el făcea toate acestea în faţa Sfintei Icoane cu Preasfânta Născătoare şi Pruncul Hristos, de lângă Sfintele Uşi Împărăteşti ale Sfântului Iconostas, care erau de faţă, ieşiţi parcă până la bust din Sfânta Icoană, cum erau pictaţi. Şi Preasfânta Născătoare avea o batistă albă, cu care ştergea cu multă grijă, transpiraţia de pe fruntea trubadurului şi Pruncul Hristos care aplauda, răzănd cu gingaşă bucurie. Alergând apoi monahul îmbunătăţit, să aducă pe stareţ şi pe alţi fraţi, când au venit, iată că l-au găsit pe trubadur, dormind afară, lângă uşile încuiate ale Sfintei Bisericii Mari a Mănăstirii, cu toate ale lui lângă el.
De aici eu am înţeles: fă ce vrei, fi astronaut, bucătar, actor, grădinar, sau orice vrei, Hristos Dumnezeu ne-a lăsat libertate absolută, încă de când vorbeam cu El faţă în faţă şi ne-a spus: din pomul acela să nu mânânci, căci atunci când vei mânca vei muri. Fă ce doreşti, numai să rămâi ascultător lui Dumnezeu Treime, să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele tău, cât mai bine cu putinţă poţi tu ca om. Iar apoi, "...dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi." Matei 19, 21. Deci dacă vrei să fi desăvârşit, fă astfel şi urmează lui Hristos cum? În monahism, care monahism a fost practicat de Ilie Tesviteanul, şi Sfântul Ioan Botezătorul, de ei doi, pentru prima dată.
Acestea fiind spuse, iată, iubite frate, îţi recomand cartea "Iliotropionul, sau acordul dintre voia noastră şi voia lui Dumnezeu", apărută la editura Egumeniţa.
Bucurii.

Foarte lamuritoare si bune cuvinte ati spus cu totii, fiecare dupa puterile si dupa priceprea data de la Domnul, care v-a si zidit. Se vede ca toate cate ati scris, ati facut-o cu bune intentii si din dragoste pentru unul mai mic ca voi. Domnul sa va intareasca in putere si pricepe, ca sa ma puteti ajuta si mai mult, pe viitor; pe mine si pe altii ca mine.

Va multumesc, iubiti frati si surori! Mai ales tie, frate Alin, iti multumesc ca ai incercat din rasputeri sa-ti lepezi aroganta, de dragul adevarului! Sa stii ca de data asta ti-a reusit.

Pilda din pateric
 

Un tata batran pleaca sa-si mai vada o data fiul, care era pustnic, inainte de a muri. Pustnicul traia cu multa infranare si postire, dar pentru buna parere de sine, acestuia i se arata diavolul in chip de inger luminat. In ziua in care venea tatal sau la pustnic, ingerul satan graieste sihastrului asa : <<Pazeste-te caci iata, vine la tine diavolul prefacut in chipul tatalui tau, cu o secure in mana, ca se te omoare. Deci luand securea ta, iesi in intampinarea lui si omoara-l tu pe el!>> Deci pustnicul se supune poruncii ingerului prefacut in lumina si isi omoara tatal.

Intrebare: De unde putea sa cunoasca pustnicul despre cel ce se arata ca nu este inger ci drac?

Din faptul că l-a îndemnat să ucidă, măcar că gândea că ucide un drac. Dracii se scot, se alungă cu rugăciune și post, nu se omoară.
Îngerii ascultă de Hristos, care a zis să nu scoatem sabia și să nu ne temem de cei care vor să ne ucidă trupul.

Dumnezeu ingaduie ispita sa te intareasca in bine, nu sa te prabuseasca in rau.
Iisus n-a ucis demoni, i-a scos. "Toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri" (Matei 16, 52)
Sabia Cuvantului invinge demonii, securea te invinge pe tine, te arunca in rau.

De unde putea cunoaste? Din insasi ceea ce i-a cerut: ucide-l cu securea. N-avea cum sa omoare demonul in mod fizic, cu securea, el omoara omul stapanit de demon, nu duhul demonic, iar daca e o aparitie, cu atat mai putin nu o poate ucide fizic, ci ea dispare prin puterea gandului indreptat spre Dumnezeu. Sihastrul s-a lasat cuprins de panica, mintea i s-a intunecat si n-a mai putut judeca coerent.

Observatia ta e buna, dar explicatia e putin incorecta. Este drept ca duhurile nu pot fi ucise, dar esenta pildei consta in indemnul la rautate, la pacat. Orice gura care ma indeamna sa defaim ori sa ucid o alta faptura nu este din Duhul lui Hristos.

Cand locuitorii samariteni I-au cerut sa plece, ucenicii I-au cerut voie sa ii ucida cu foc.

Luca 9
54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?

Dupa cum marturiste evanghelistul, simpla dorinta a inimii este suficient pentru a te fi spurcat inaintea lui Dumnezeu. Or, pustinicul acela, din pricina ca se socotea vrednic de cinste, n-a putut distinge rautatea acestui indemn.

Mai am o intrebare.

Ce este frica pentru crestini? Ce fel de frica are crestinul?

Foarte buna intrebare,este una dintre notiunile cele mai deformate de-a lungul istoriei,conceptul de teama sfanta din VT,cu materializarile lui aplicabile in mod concret in viata reala a credinciosului,fiind deformat pana la aparitia unei abordari grotesti si fara nici o legatura cu realitatea.Si mai interesant ar fi de analizat cum acesta concept apare in NT si cum era inteles in era apostolica,sau mai bine zis cum se raporta un credincios al acelor clipe de inceput la acesta notiune.Sunt de-a dreptul curios sin interesat de ce raspunsuri se vor da.Numai bine.

Frica de a nu-L supăra de Dumnezeu, de a nu ne îndepărta de El. Pentru că departe fiind, nu i-am mai putem simţi iubirea, asta fiind o pedeapsă în sine.

Părintele Nicolae Steinhardt - despre frică
 

"La onoare ne invită creştinismul, nu la onoarea de comandă şi ceremonie, ci la neînfricata asumare a calităţii de om înzestrat cu duh divin. Noblesse oblige. Frica n-are ce căuta în domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber."

Crestinismul este o religie a curajului:

De nenumarate ori indemnul christic: Indrazneste fiule, Indrazneste fiica (Mat. 9, 2, 22; Marcu 10,49; Luca 8,48), Indrazniti (Marcu 6, 50; Ioan 16,33);

Incurajarile Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8, 50), Nu va temeti (Marcu 6, 50; Luca 2, 10; 12, 7; 24, 36; Ioan 6, 20), Nu va inspaimantati (Marcu 16, 6);

Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8); si certarea: Pentru ce sunteti fricosi?” (Marcu 11, 12);

Si mai ales dezvaluirea marelui secret: “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12);

Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului.

O religie marturisita prin curajul fizic al martirilor (Filip. 1, 28-30: Fara sa va infricosati intru nimic … caci voua vi s-a daruit… nu numai sa credeti intru El, ci sa patimiti intru El, ducand aceeasi lupta…).

Ce zice Pavel? Nu ma voi teme! (Evr. 13, 6) Dar Ioan? In iubire nu este frica ci iubirea adevarata alunga frica. (Epist. I. 4, 18). [...]

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14416

cred că este un link potrivit subiectului

Sunt de acord cu tipul de relatie pe care il sugerezi, dar nu vad de ce simti nevoia sa te agati de conceptul de pedeapsa.
Pana la urma nu am inteles. Te temi de Dumnezeu pentru ca altfel o sa patesti ceva rau (lipasa Iubiri, cufundarea in iad), sau cum...?

Frica de pierdere a legaturii cu Dumnezue, a harului. Prin pacat pierdem aceasta legatura. Apoi e frica de pierdere a mantuirii, a Raiului. Acestea sunt in ortodoxie.

Frica e companionul tau pe drumul spre desavarsire, de care te eliberezi pe parcurs, prin intelegerea mesajului temerilor.

Nu mă agăţ de pedeapsă, ci de iubire.
Este frica unui copil ca ar putea pierde iubirea părintească. Nu va fi pedepsit, doar nu va mai simţi iubirea. Nu vi s-a întâmplat niciodată?

Vreau sa ma mantuiesc nu de frica iadului ci de dragul lui Dumnezeu. Raportarea ar trebui sa fie intotdeauna la Dumnezeu si atunci imi va fi frica doar de lipsa mea de desavarsire.

Ca sa ma tem de pierderea iubirii lui Dumnezeu, a Harului, trebuie ca mai intai sa le fi cunoscut. La fel este si cu pierderea Raiului.

Atat timp cat eu sunt un tanar proaspat eliberat de armata, crescut printre agricultori si ciobani, care am fost dus de bunica la biserica din sat, unde am invatat de la toate babele : "fii cuminte ca te bate Doamne Doamne", iar mai tarziu, "nu te atinge de fete ca dracu te ia! Uite-l aici cu coarne si negru, pictat in spatele bisericii, uite-l cum iti sopteste la spovedanie sa nu spui toate!"
Unde e iubirea in toata povestea asta?
Aveti idee in cate dintre bisericile parohiale se intampla in felul acesta? Asta e cateheza care se preda la Teologie?

Eu nu am vorbit (doar) din cateheză, ci din experienţă. Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu vă pot îndemna să îmbrăţişaţi păcatul, numai pentru a vedea diferenţa.

Dumnezeu să vă lumineze!

p.s. Nu se poate să nu vă fi simţit niciodată iubit: de părinţi, de rude, poate de profesori sau de prieteni. Se ştie că iubirea trebuie să fie întreţinută. Mai mult, recunosc că o dată cu trecerea timpului simţi nevoia unui "alt fel de iubire", dacă pot spune aşa. Sunteţi liber să mergeţi înainte, să căutaţi iubirea de care aveţi nevoie şi să o oferiţi în acelaşi timp. Partea proastă este dacă intervine păcatul. Aveţi un duhovnic cu care să vorbiţi?

Am avut, dar m-o alungat ca pe un caine...

Punandu-l sa -L recunoasca pe Domnul Iisus drept Dumnezeu si sa se inchine Lui.Stau foarte prost cu memoria,de aceea nu pot sa dau citate si sa spun unde am citit,dar stiu ca in foarte multe locuri am citit ca nici daca ai o vedenie cu Domnul Iisus sa nu crezi ca-i El pana nu-L pui sa recunoasca dumnezeirea Lui.Sau sa spuna"Doamne miluieste"-ca diavolul,din mandrie,nu va spune niciodata asa ceva.

Foarte frumos ai spus!
Iubirea este înălțătoare, nu frica; Referința mea este înainte, nu înapoi, Suportul meu mă cheamă, nu mă alungă.

am citit odata un cuvant tare frumos,din pacate nu stiu cui ii apartine:atunci cand ii slujim lui Dumnezeu de frica iadului suntem in starea de robi ai lui Dumnezeu,insa atunci cand ii slujim pt. ca-L iubim suntem in starea de fii ai lui Dumnezeu.

Acum depinde si de ce te-a lungat. Poate a gresit. Se mai intampla. Poate nu e un duhovnic bun. Trebuie sa te impaci cu el sau cautat altul.

Cateheza in ziua de azi cam trebuie sa ti-o faci singur. Citeste cartile Sfintilor Parinti (ortodocsi) si acolo gasesti toate raspunsurile. Daca cunosti invatatura Sfintilor ai sa stii si ce sa alegi in viata si alegerile in lucruri mici si in lucruri mari. Neaparat trebuie sa cunosti invatatura ca sa te poti ghida in viata. Altfel e foarte foarte greu. Ai sa stii de exemplu daca a gresit duhovnicul sau dumneata. Daca gasesti un duhovnic bun, ai dat lovitura. (cel mai probabil la o manastire gasesti). Un duhovnic bun te poate ajuta sa intelegi mai bine invatatura Sfintilor. Si oricum trebuie sa ai un duhovnic pentru ca trebuie sa asculti de un preot. Este porunca de la Dumnezeu.

Citind ce ai scris matalutza pe aici, nici nu e de mirare.
Sau poate vrei sa spui ca de la "alungare" ti se trage?