Cand l-ati descoperit pe Iisus?
 

As avea o curiozitate,cand l-ati descoperit de Iisus? Ce moment v-a facut pe dumneavoastra sa va intoarceti catre El?
Ii mai intreb pe prietenii mei "Cine e Iisus?" iar raspunsurile sunt foarte diverse,de la un simplu profet,la "un alt mesia", sau chiar injurii.
V-ati nascut cu aceasta credinta sau a existant un moment determinant? Jean Pault Satre spunea (daca nu ma insel) ca existenta precede esenta.
Incep eu.Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.Nu stiam prea multe,dar era suficient incat sa am un somn linistit.Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

se sa zic, mereu am fost mai ''pe langa casa'',dpdv teologic, ca sa zic asa. Probabil de la cartile cu parintele Argatu pe care le avea mama in biblioteca(imi placea sa citesc, nu aveam televizor pe aproape in camera ca sa ma uit la altceva).

wow, naspa, dar in fine, fiecare in imprejurarile sale.
Sa ai succes in ce ti-ai propus.

Ateismul: razvratirea fata de o minciuna frumos spusa. Cand un copil intoxicat de iconolatrie si superstitii ajunge la maturitate, el observa ca basmele ridicole nu se regasesc in viata reala si se inclina spre ateism. Numai ca ateismul este cealalta extrema a ignorantei care tot nu duce la Adevar, adica la Hristos.

In ceea ce priveste "planurile" tale de a te apropia de Iisus, e suficient sa te lupti cu mandria si vei afla ceea ce cauti. Hristos este Cel care ne gaseste pe noi, oile cele ratacite, nu noi Il gasim pe El. Sunt convins ca dupa o vreme petrecuta in "intuneric", atunci cand vei primi in dar "Lumina" vei sti sa te bucuri cu smerenie.

Eu nu am avut ocazia sa folosesc droguri, dar am trecut prin alte mizerii de comportament. Am avut noroc cu niste crestini adevarati care m-au invatat sa ma feresc de popii mincinosi; adica cei care predica o alta intelegere a Evangheliei: "Toti veti pieri, doar noi ne vom mantui" . Abia dupa aceea am inceput sa inteleg, putin cate putin, mesajul crestin si jertfa de pe Golgota...

Ma regasesc in mesajul fratelui Leonte.
Ateismul insa, ingaduit de Dumnezeu, produce deseori oameni cu credinta in Dumnezeu, oricat pare de curios (iar eu desigur nu pricep cum vine asta). Am cunoscut multi oameni care se considerau atei si care, gandind pana la capat ceea ce incepusera cu tarie a cugeta si asumindu-si consecintele unui sistem nebunesc de reprezentare a lumii (adica o lume fara Dumnezeu), au ajuns la disperare mare. Iar acolo, simtindu-se pierduti cu totul, au strigat catre Domnul. Si El le-a raspuns iar ei, smeriti deja de insasi nebunia lor, au primit cu recunostinta reimprospatata "oferta".... Pocainta...

Pentru cei care au calatorit candva prin smarcurile iadului (pamantesc, o "incalzire" in vederea celui vesnicesc), cred ca lucrul cel mai pretios acum este sa redescopere relatiile de prietenie/dragoste dintre oameni.
Schimbul de afectiune cu semenii este un cuibar in care germineaza frumos credinta in Dumnezeu.
Iar unde nu-i afectiune, unde e doar ghetus si polei, consider ca nu se poate inainta spre Imparatie...

Toti cei care au experimentat abuzul de substante, candva, au mai intai nevoie (consider eu si cred aceasta cu tarie) de grupuri de suport, de comunitati omenesti unde se practica increderea in semeni, acceptarea neconditionata, intrajutorarea smerita (asadar fireasca, realista, fara fumuri si ifose). In astfel de atmosfera se refac stihiile personale, de data aceasta pe alt fagas, iar viata de credinta poate inainta cu putere. In numele Domnului, altfel e in van.
In definitiv, comunitatea euharistica este menita tocmai refacerii sufletului omenesc si indreptarii pasului pe Cararea Imparatiei.
Ca sunt unii care o confunda cu tarlaua lor si fac pe capitanii si bancherii... asta nu-i treaba celui care cauta Iubirea. Sunt multe biserici in tara, slava Domnului si, mai ales, in ciuda oricarei biserici prost pastorite, nesfarsita si buna e biserica dinlauntrul fiecaruia... Numai sa paseasca omul prin portita ei...

P.S. Refacerea stihiilor e un proces indelungat si cere din partea noastra rabdare, staruinta, linistire... Si fiecare pas drept aduce mangaiere, bucurie, sens si alte roade dulci. Dumnezeu sa ne miluiasca!

A-L descoperi pe Domnul nu sta in puterea noastra.
Nu noi Il descoperim (macar ca Domnul nu-i invaluit, acoperit - ci mintea nostra e invaluita de lant de nori ai pacatului si de alte dracovenii insusite prin vreme), ci El Se descopera noua, sfisiind mantia groasa a timpului, a norilor, a minciunii...
Nu noi am zamislit Revelatia, ci Domnul S-a revelat noua, iubindu-ne: prin Scripturi, prin Tablele lui Moise, prin Tabor, pe Drumul Damascului, spre Emaus...

Un copil, uneori, cauta ani de zile sa-si descopere tatal sau mama... Gasim adeseori in lume...
Dar chiar si acela stie ca, mai intai, parintii lui l-au zamislit si l-au descoperit pe el.
Cu atat mai mult asa stau lucrurile cat priveste relatia noastra cu Hristos.

Carnea nici nu stie nici nu cauta pe Hristos. (Ci doar alta carne...) Duhul insa, prin poarta deschisa inlauntrul lui de Insusi Domnul, are dor mare de Dumnezeu. Pai de ce? Ca a insamantat acolo, in ogorul duhului, Hristos busola/ravna cautarii Lui.

Oare oita il descopera pe pastor? Pai ce stie oaia proasta despre pastorit? Ce cunoaste ea despre ratacire, lupi si frigarui?... Cuprinde ea, cu mintea ei de oaie, rostul turmei?
De ar avea oita stiinta pastoritului, de-ar fi ea mestera in randuiala turmei, atunci ar fi berbec si caine de paza si pastor deopotriva.
Dar ea e oaie proasta, stie doar coltul ierbii, lunca verde si paraiasul zglobiu...
Ca oaia sa stie de rostul pastorului, ar trebui sa stea mai intai in doua picioare si sa aiba oarecari toiege pe masura lupilor. Dar n-are decat blana moale si behait firav...

In concluzie, ne mintim singuri in inchipuirea noastra cand credem ca L-am descoperit pe Hristos. Oare intunericul poate descoperi el lumina?
Prin ce mijloace? .... Cu ce-ndemanari?... Ce stie si ce poate el sa faca pentru aceasta? E chiar asa istet intunericul asta?

Are intunericul vreo pricepere in afara de aceea de a zabovi (cand e lasat sa zaca) peste lucruri?
Transfigureaza el ceva, roditor?
Rodeste altceva decat vise si ciuperci/mucegai?...

Numai Lumina da un inteles si-un rost. Si Se face inteleasa pe Sine
in modul de a cugeta al ierbii, al oii, al omului...
Care-si inchipuie, vai, uneori, ca a descoperit Lumina...
Cand, mai degraba, ar trebui doar sa ridice Imnuri...!

Lumina nu poate fi descoperita. Ea ni Se daruieste, ori ba.
Batindu-Si, parca, joc, de volitia noastra incrancenata (de apetitul de pronosportisti).
Ea nici nu sta, ci ne atrage la contemplare, jucaus mai abitir decat focul...
(nu au decat sa se supere cei ce cauta luminita fixa de la capatul tunelului...)

Foarte frumos ai scris frate Cezar,ca de la inima la inima !
Multumim pt cuvantul de folos.

eu l-am descoperit pe Dumnezeu prin oameni si prin carti.nu a fost suficient,dar acesta a fost inceputul.

:)
“L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu, apoi in carti, in idei si in simboluri. Dar acestea nu-mi dadeau nici pace, nici dragoste. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ca este posibil sa-L intalnesti pe Dumnezeu cu adevarat in rugaciune. Atunci, cu multa rabdare, m-am asezat pe treaba. Astfel, am inteles, putin cate putin, ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca, lasandu-ma umplut de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalti. Am inteles ca iubirea este comuniune cu Dumnezeu si cu cel de langa tine. Si ca, fara aceasta comuniune, lumea nu este decat tristete, rusine, dezolare, massacre. Numai daca va voi sa traiasca in aceasta iubire, lumea va cunoaste viata vesnica.” (Parintele Dumitru Staniloae)

In continuare puteti citi aici despre cunoasterea lui Hristos: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ii-122745.html

stiam de aceste cuvinte ale parintelui Staniloae,multumesc ca le-ai postat,tin minte si acum cand eu le-am citit pt. prima data in revista FAMILIA ORTODOXA si chiar mi-am zis:"ia te uita,da' ce mi se potrivesc" :D

Frumoase cuvinte, dar trebuie sa punem punctul pe i si sa spunem ca rugaciunea poate da rod numai in bisericile cu traditie bizantina, sub jurisdictia unei Patriarhii. Orice rugaciune care nu e din molitvelnic este inselaciune draceasca. Poti sa ai toata curatia inimii, sa iti dai trupul sa arda, poti sa ai si dragostea sf apostol Pavel, poti sa faci toata milostenia din lume, daca este fara aprobarea unui preot ortodox tot in iad voi merge. Chiar si cea mai curata pocainta din ceasul mortii, daca nu e sub epitrafirul ortodox, omul nu este dezlegat de pacatele sale. Mila lui Dumnezeu trece numai prin Patriarhiile Ortodoxe si de acolo, pe structura piramidala a sfintei ierarhii, ajunge pana la femeia de serviciu si zilierul obisnuit.

In Gradina Raiului din care a fost izgonit Adam, cea asezata intre Tigru si Eufrat, se poate intra numai daca ai dezlegare de la un preot ortodox. Numai noi ne vom mantui, toti ceilalti se vor duce in Iad.

mesaj editat

Trece pretutindeni. Vantul sufla unde voieste...
Mai abitir in Ortodoxie, iar asta nu garanteaza nimic, dimpotriva: in Ortodoxie pariul este, inca, mult mai ascutit, mai inalt.

Te temi de nebunia Ortodoxiei, Leonte?
Vrei "sanatatea" lumii, la schimb?...
Pai ce ne-a adus ea, vreodata?... Afara doar de floarea campului, vremelnic...

Uneri da, dar probabil n-ar merge la capat daca n-ar exista si o impacare cu rautatile proprii.

Ii gaseste pe toti dar unii pur si simplu zic nu - inclinand ori spre ateism ori spre falsi hristosi.

Aiurea, aia exista doar in imaginatia ta si a sectarilor care chipurile te-ar fi pus pe drumul cel bun dar de fapt, ti-au oferit o alta cale de a-ti pierde mantuirea.

molitfelnic= (În ritualul ortodox) Carte în care sunt cuprinse orânduielile și rugăciunile prescrise pentru conferirea sfintelor taine și a altor rânduieli bisericești, de sfințire și de binefacere;

Cred ca nu toti suntem preoti si chiar daca am fi, in rugaciunea personala nu slujim inaintea lui Dumnezeu sfintele taine. Pana la urma vamesul din Biblie nu s-a rugat din molitfelnic, si astazi toti ne rugam ca el. etc.

De asemenea, cred ca rugaciunea poate da rod pentru orice om credincios, care are o viata morala (ca duhovniceasca, daca nu e macar crestin, nu cred ca se prea poate spune) de indiferent ce religie e, cu conditia sa nu se roage unui zeu anume, numit si imaginat de el, ci acelei forte supreme care tine pamantul. Cum ii ziceau grecii, " dumnezeul necunoscut". Iar sf.Pavel : "pe acela am venit sa vi-l vestesc voua".

In rest , poate ca crestinii, si mai ales cei ortodocsi, sunt privilegiati, dar de la noi mai mult se va cere; nu cred ca toti vor merge in iad. Nu vreau sa smintesc, si Doamne fereste de asemnea idei..dar nu e 100% sigur nici ca toti cei care se sinucid vor merge in iad..Pentru ca Dumnezeu judeca, nu noi.

In articolul lui Radu Alexandru de pe site, espre omul caldicel..se vorbeste despre omul rece: cel care n-a primit revelatia dar face din fire cele bune.Si pe acela il primeste Dumnezeu. Adica pe japonez, pe indian, etc.

Crezi ca Dumnezeu ar fi atat de crud incat sa priveasca popoare intregi de pe Glob traind doar ca sa ajunga in iad si el nu ar face nimic?

Cat timp nu aduci citate din patristica, tin sa te anunt ca pentru mine esti ca un copil care vrea si el sa spuna ceva, iar adultii sunt obligati sa ii raspunda "Bravooo!" Nu pentru ca ar fi spus un lucru genial ci pentru inocenta sa de copil.

Sper ca si tu o mai ai, deci Bravooo!

Nu sunt de acord. Cand i-a ales pe apostoli, Iuda a fost unul dintre ei. A fost asta suficient? Nu l-a cautat Iisus si ales si pe el? Atunci de ce a cazut Iuda? Nu cumva din vina lui?

Sau in pilda fiului risipitor, a plecat tatal in cautarea fiului? Sau l-a trimis pe fratele lui sau pe vreuna dintre slugi sa-l caute? Nu. Dar atunci cand fiul risipitor s-a intors..l-a primit.Si asta e de ajuns. Sa stim ca Dumnezeu ne primeste (mai devreme, mai tarziu, mai usor, mai greu) inapoi.

Cred ca si eu ma regasesc perfect in ce spune parintele Staniloae. Si eu l-am cautat in tot felul de locuri pe Iisus, am citit carti ,am citit psalmi care mi se potriveau sau nu, am fost la biserica...dar cred ca legatura cea mai personala (si toti preotii la care am fost ..m-au intrebat in final : Te rogi?) se obtine prin rugaciune.Constant, staruitor.

Eu cred ca in cls 12 mi s-a aratat Iisus. Deci El m-a cautat. A fost de ajuns pt ca azi sa am o legatura mai speciala cu el? Nu. Deci noi trebuie sa ne straduim sa il cautam.

E drept ca uneori, acolo unde e nevoie, chiar Dumnezeu planteaza imboldul de a-l cauta."Doamne, de nu m-ai fi gasit, nu te-as fi cautat". Dar cu imbold sau fara, fara efortul nostru nu vom ajunge Niciodata la Dumnezeu.

Nu ma tem de Ortodoxia cuviosilor Siluan, Serafim, Antonie, Arsenie, Paisie si a celorlalti...

Ma tem de neo-orotodoxia care, inca din copilarie, m-a tinut in robia clevetirii si a judecarii paiului din ochii catolicilor sau musulmanilor, care m-a invatat ca Dumnezeu e un justitiar precum seful jandarmeriei, doar ca nu bate cu bastonul de cauciuc. "Cum nu-i vezi Doamne cat se lafaiesc si se destrabaleaza?! Off! Off! Oare cat o sa-i mai rabzi?".. se intrebau povatuitoarele cu viata imbunatatita, adunate la casa bunicii in vacantele de vara.

Daca m-as fi convertit ortodox, pe la la 25-30 de ani, as fi putut accepta ideea ca am inteles eu gresit. Daca as fi mers la biserica doar de Paste si de Craciun, de asemenea puteam accepta ca mi se naluceste mie, din pricina iubirii pentru cele dulci. Dar cat timp sunt sincer fata de Dumnezeu, nu ma tem sa demasc impostura popilor mincinosi. Mai ales ca nimeni nu cotizeaza la mine si nici eu nu fac parte din vreo organizatie. Ba, dimpotriva... La usa oricarei organizatii am batut, mi s-a inchis repede, vazandu-ma atat de ... idealist zic eu, nebun au zis ei.

Tu esti adult, alege singur varianta corecta.

Despre Iuda Iscarioteanul cauta sa aflii ce fel a "nimerit" el printre ucenici? Ceva pe scurt vei gasi in cap. 17 Ev. Ioan, doar ca este foarte metaforic exprimat.
Eu iti pot oferi urmatoarea explicatie:
Cu siguranta ai auzit ca multi dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul au devenit ucenici ai lui Hristos, dupa evenimentul de la Iordan. Din cunostintele mele Iuda era unul dintre ei. Motivul pentru care Iuda s-a lipit de ceata ucenicilor a fost faptul ca multime de norod se inchina lui Iisus. Era si el acolo, in miezul evenimentelor. Nesinceritatea lui Iuda fata de Hristos este vadita de evanghelist in momentul in care carteste "Mai bine s-ar fi vandut mirul acesta, iar banii sa se imparta saracilor..." Caci nu-i era lui grija la saraci ci la faptul ca el tina punga cu arginti, era cumva: contabilul "bisericii" din jurul Mantuitorului.

Cu alte cuvinte, Iisus s-a pricopsit cu el "ucenic", desi ar fi vrut ca Iuda sa se caiasca intr-un mod responsabil, macar dupa vindere. Mai exista si alta analogie cea intre numele Iuda si semintia Iudei, sau Regatul Iudeii, cei care se considerau cei mai importanti si mai aproape de Dumnezeu dintre toate semintiile lui Israil, intrucat din casa lui Iuda s-a nascut David si dinastia regala. Tradarea lui Iuda, pecetluieste de fapt intreaga lepadare a poporului, comisa in Vinerea neagra: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!"

Cat despre efortul si meritul nostru de a ajunge la Dumnezeu, cauta si citeste semnatura mea sa vezi ce s-a ales de tot efortul meu duhovnicesc! Poate luand aminte la caderea mea, te scutesti de aceeasi sorta cu mine.

Sincer, abordarea ta este putin gresita.

A.
Iisus nu prea este Iisus cu care bei o bere. Nu este din gasca ta de prieteni si nu iesi seara la o bere cu El.

X-Protestantii se trag de sireturi cu Iisus al lor, de parca ar fi prieteni de bar. Doamne iarta-ma, dar si relatia cu Dumnezeu implica un anumit tip de raportare.

Iisus Hristos este Dumnezeu, si Fiul lui Dumnezeu.
Este bun, iubitor si drept, dar nu este Iisus cu care bem bere, sau un simplu Iisus dintr-o carte. Afirmatia asta este temelia credintei.

Daca vrei sa crezi, sa crezi in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care ii iubeste pe cei care Il iubesc.

B.
Chestia asta cu "credinta in Iisus" este destul de complicata.
Este o adevarata stiinta sa "crezi in Iisus".
Sunt multe drumuri catre Hristos, multe "adevaruri si false adevaruri" spuse despre Hristos.
Sunt multi care propun tot felul de cai de apropiere de Hristos, care de care mai severe.

Intrebarea este: ce spune Hristos, despre cum sa te apropii de El?
Ca sectari si secte sunt suficiente care sa-ti spuna vino la noi.
Iar discursul tau are un miros usor sectar. Sper sa ma insel aici....


Deci, vrei sa te apropii de Hristos, si nu stii cum?

C.
Hristos este in invatatura Sa. Hristos a avut zeci de ucenici permanenti langa El, in timpul in care a predicat invatatura Sa.

Iar invatatura Sa se afla in 2 locuri:

1. In Evanghelii, in care Apostolii au incercat sa memoreze temelia invataturii Sale.
2. In cartile Apostolilor care au fost dupa Apostoli; folosesc formularea asta de "Apostol dupa Apostol" pentru ca invatatura acestora este la fel de importanta pentru Biserica, la fel ca si invatatura Apostolilor.


D.
Nu exista decat o singura cale catre Hristos: intre Ortodoxie, Catolicism si restul de (mai mult de) 4000 secte protestante si neoprotestante este o singura cale catre Hristos.

Daca vei intreba un pastor baptist, unul evanghelist, unul adventist, un preot ortodox si unul catolic unde este Adevarul fiecare va zice: "la mine".

Dar unde este Hristos cu Adevarat?

E.
Sunt cateva argumente date si de scripturi, dar pe care si Hristos le da.
Primul argument este cel al rugaciunii pe care tu trebuie sa o faci catre HRistos:
"Doamne, Iisuse Hristoase, tine-ma in toate zilele vietii mele in Adevar, si ajuta-ma sa nu fiu inselat.".

Asta este o rugaciune pe care trebuie sa o zicem zilnic in zilele acestea; nu este o rugaciune nici ortodoxa, nici catolica. Este o rugaciune a Adevarului.

Biserica lui Hristos este o Biserica a puterii, a Duhului Sfant care este in ea, care de mii de ani da putere trupului lui Hristos.

Cine spune: "Biserica a murit acum 300 de ani" este nebun.
De ce? A spune "Biserica a murit" este egal cu a spune "Duhul Sfant a murit".
Pentru ca Biserica este Duhul Sfant in credinciosi.

Hristos a venit pe pamant pentru a ne arata calea catre Imparatia Sa.
A venit pentru intregul pamant, pentru toate natiile pamantului.
A venit ca toti sa mergem in Imparatia Sa.
Daca a venit, a venit sa cucereasca pamantul si nu sa plece de el dupa 300 de ani, Dumnezeu invins de... logica protestanta ?

Dumnezeu a venit, a murit in chinuri pe cruce, pentru a disparea in nori. Si a reveni pe la anul 1500. Asta pare o telenovela, nu un lucru pe care Dumnezeu sa-l faca.

Ai mare grija pe unde umbli, pentru ca din cate vad eu, iti plimbi picioarele pe la sectari, si ai inceput sa repeti si tu textele lor.

F.
Il vrei pe Hristos. Ce trebuie sa faci mai departe?

Sa stii ca sunt si altii care "il urmeaza pe Hristos". Nu esti nici singurul si nici ultimul.
Ar fi bine sa te lipesti de o comunitate care il urmeaza pe Hristos.

Iar singura comunitate care il urmeaza cu adevarat pe Hristos este CEA ORTODOXA.
In comunitate poti sa inveti despre:

- ce vrea HRistos de la tine
- cum sa-L iubesti pe Hristos
- TOTUL despre Hristos.

Sunt foarte multi inaintea ta care L-au urmat pe Hristos si au ajuns mult mai departe decat tine. Ar fi frumos sa citesti si ce au zis acestia.
Intre ei iti recomand multimea de Sfinti ORtodocsi din secolul trecut: Sfantul Siluan, Sfantul Serafim de Sarov, Fericita Xenia, Sfantul Nectarie, si multi multi alti oameni mari, care au ajuns la sfintenie prin iubirea fata de Hristos.

G.
Sper sa nu fi aruncat postul asta din perspectiva sectara, pentru a ne ispiti pe noi ortodocsii, pentru a ne vedea "reactia si raspunsurile".

Vezi tu, minciuna si ascunderea proprie este una dintre caracteristicile principale ale sectarilor; daca HRistos a zis "vorba ta sa fie ce este da, da, iar ce este nu, nu", sectarii nu respecta asa ceva.


Poate ne spui si noua, din ce confesiune faci parte, pentru a intelege si noi mai bine abordarea ta asupra "crestinismului", si zelul tau in a-L cunoaste pe Iisus (Hristos, Fiului lui Dumnezeu).

macar dati-i omului "benefit of a doubt" cum ar spune americanii.

Nu inteleg de ce esti atat de vehement in afirmatiile tale.Tot ce'am facut a fost sa adresez o simpla intrebare,o simpla curiozitate.Nu vreau ca manifestarea credintei sa se limiteze la inchinat haotic la orice schit si pupat icoane doar pentru ca asa se face.Deci ideea era daca a fost vreun moment declansator.

Saracul Iisus nu stia cine este Iuda si de ce este capabil, si undeva va ajunge cu el, pur si simplu Iuda s-a lipit ca un scaiete, asa cum patesti cand mergi pe drumuri prafuite..

Ba știa, și încă foarte bine de ce era capabil, însă totuși l-a luat tocmai pentru a se împlini Voia Tatălui.

Dacă ai spus-o în glumă ești și de râs și de plâns; dacă nu, ceea ce ai spus mai sus confirmă că vrei sa fii un trol.

wow, pipalsi, stati un pic
 

Citind topicul asta m-am bulversat de tot.

Unii zic ca l-au descoperit pe Iisus, altu zice ca nu poate fi descoperit, unu zice ca e in inima, etc.

Ca sa ma lamuresc pun si eu niste intrebari:

1. Poate fi descoperit pana la urma Iisus ?
2. Ce inseamna de fapt sa il descoperi ?
3. Ce inseamna sa il urmezi pe Iisus ? A face fapte bune , sau a face cruce cand treci pe langa o biserica ?
4. Daca prin natura mea fac fapte bune, inseamna ca il am pe Iisus in mine ? Presupunand ca nu cred ca exista.

2. Sa nu Il acoperi.

La asa ceva nu m-am asteptat. De fapt, m-am asteptat din partea lui Cezar, citindu-i postarile, dar nu chiar atat de adanc.

Ok, sa nu-l acopar deci. Adica sa nu il reneg. Sa nu ma fac ca nu exista, nu-i asa ?

Dar daca, ipotetic vorbind, nu stiu ca exista, atunci nu am ce sa acopar. Acoperi ceva pe care vrei sa-l ascunzi, nu ceva care nu exista. Sau ma rog, o fi existand Iisus din punct de vedere istoric, dar ideea de bine, iubire, poate exista in om fara neaparat sa existe ceva sau cineva supranatural.

Care va sa zica, vrei s-o luam de la Capat....
Bine, de acord.
Numai ca eu nu sunt adeptul catehezei de urgenta. Cauta-l mai bine pe N.Priceputu (nu glumesc! Cristian are ceea ce mie imi lipseste: o bunavointa nemarginita pentru a lamuri si aprofunda chestiunile de baza ale dreptei credinte. Talantul lui, slava lui Dumnezeu!)

P.S. Hai Ilie, lasa glumele... Nu de alta dar porti nume sfant si nu pari deloc prostovan. Ci doar un pic prea distrat, te rog frumos!....:)

Nu sa o luam de la capat vroiam, ci sa aprofundam subiectul.
O sa-l caut pe nepriceputu.


P.S. Mda, ce pareai, si ce esti de fapt

Si reciproc: pari neserios dar pana si eu imi dau seama ca esti doar un pic prea distrat la ora asta.

Recunosc ca am un stil mai usuratic de a aborda subiectele, dar te asigur ca in fond problemele sunt serioase, si prefer lucrurile simple si la obiect fata de citatele interminabile si mult prea abstracte pentru sanatatea spiritului.

Pai, ce sa-i faci... Acesta e un forum.
Altminteri, exista varianta spovedaniei la duhovnic. Acolo nu merge cu citate!....:) Deci e tocmai ce-ti doresti... Zic bine, oare?

La spovedanie duhovnicul nu are timp sa-mi raspunda la intrebarile mele. De obicei eu ii raspund la intrebarile sale. Zic bine ?

Ii ... raspunzi?...
Cum indraznesti?!! ....:)


(Daca nu merge un dialog sub epitrahil, incearca, de ai cu adevarat nevoie, o cateheza interactiva, dupa Sfanta Spovedanie. Zic bine?)

Cezar, vad ca raspunsurile tale sunt din ce in ce mai irelevante si pline de umor. Nu o sa continui un dialog cu tine care nu duce la nimic constructiv.

Cum doresti.
Iti multumesc pentru dialog.
Toate cele bune,
Doamne ajuta!

1-Da, poate fi descoperit, mai ales dacă-L caut:
9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.(Lc11,9)
2-Să devin conștient de iubirea Lui pentru mine, iubire care L-a determinat să se jertfească pentru salvarea(mântuirea) mea.
3-Înseamnă să fac nu fapte bune, ci faptele Lui; faptele sunt mai mult sau mai puțin bune, dar faptele Lui sunt ideale.
4-Prin natura ta(firea ta trupească) nu poți face fapte bune fiindcă drept(bun) nu e nimeni(Rom3,10-12). Dacă L-ai avea pe Iisus cu tine atunci ai putea face fapte bune pentru că:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la care nu exista primenire sau umbra de schimbare . (IAC 1:17)
Eu îți recomand să crezi că există; vei vedea că ți-e mai de folos decât îți poți închipui.

1. Da, dar nu noi Il descoprim ci El ni se descopera.
2. Cand mergeam la biserica pentru pregatirea pentru prima Sfanta Impartasanie cu colegele si prietenele mele, ne-am pus intrebarea asta pentru prima data. O prietena era intrigata de ceea ce a spus preotul, ca la Isus mergem asa cum ne-am nascut, fara nimic- nimic, iar ea avea totusi o papusa la care tinea mult, iar papusa s-ar fi suparat daca nu ar fi dus-o si pe ea la Isus. Deci cum putea sa spuna preotul ca Isus e bun daca ea nu putea sa-si ia si papusa cand mergea la El? Aveam si eu o nelamurire : preotul ne-a spus ca vom merge in Rai sa traim vesnic impreuna cu Isus numai si numai daca nu avem nici un pacat. Pentru mine lucrul acesta era foarte greu, in primul rand ca ma bateam in permanenta cu fratii mei si in al doi-lea rand ca vecinul meu avea un visin din care eu mancam visine. Iar noi aveam tot felul de pomi in gradina, dar nici un visin. Si cum puteam sa ma abtin, ca visinile erau foarte bune?! Atunci m-am gandit ca cel mai bine e sa ma botez la batranete, ca la botez ni se iarta toate pacatele, deci as putea manca visinile vecinului. Totusi, eu deja eram botezata. Si atunci nu-mi mai ramanea decat o singura cale, cam grea, sa nu ma mai bat cu fratii mei si sa nu mai mananc visine de la vecinul meu (grea cale, ne-a spus si preotul ca e greu, dar vom avea o rasplata mare, vom trai vesnic, in ceruri, cu Isus).

Asa am inceput sa-L descoperim pe Isus, incet, incet. Imi amintesc ca ne jucam in fata portii unei vecine. Aceasta s-a apucat sa varuiasca in casa si si-a scos icoanele afara. Erau rezemate de casa, una langa alta. Noi, copiii, ne-am intrebat daca putem sa ne jucam fara sa spunem nici o prostie. Am ajuns la concluzia ca nu putem, asa ca ne-am mutat cu joaca mai incolo, ca sa nu spunem prostii in fata Lui Isus.

Acum eu cred ca Il descoperim pe Isus in toate lucrurile marunte din viata de zi cu zi. Il desoperim cand mancam micul dejun sau cina cu familia, in pace si liniste si ne gandim ca, poate, asa o fi fost si in familia Lui, la Nazaret. Il descoperim cand cineva ne injura in trafic ca-l incurcam si ne amintim ca EL, pe cruce, a suferit mult mai mult. Il descoperim cand cineva ne face un bine si ne gandim ca iata, un om este ghidat de Isus, as putea sa fiu si eu ca el. Sau...

3. Ce inseamna sa-L urmezi pe Isus? Pentru mine inseamna sa fiu un om normal. Sa incerc sa-mi fac treburile pe care le am de facut cat mai bine cu putiinta, oricare ar fi ele. Sa incerc sa ma comport cu ceilalti asa cum mi-ar place ca ceilalti sa se comporte cu mine. Sa incerc sa nu ma plang de greutati pentru a nu-i impovara pe ceilalti cu problemele mele; Il urmez pe Isus cand eu imi pierd cumpatul si tip, sau il judec pe aproapele meu si-mi amintesc ca din cauza mea dar si pentru mine a murit Isus pe cruce si iau hotararea sa nu mai fac aceste lucruri urate; plus o gramada de alte lucruri marunte si similare.

4. Daca un om e bun, bunatatea lui vine de la Dumnezeu, eu asa cred. Si in consecinta omul bun il are pe Dumnezeu in el, chiar daca nu constientizeaza acest lucru, sau chiar daca afirma ca el nu crede in Dumnezeu.

Splendid, stimata doamna! Sunt efectiv miscat. Vedeti, cu ce am subliniat eu tocmai ati dat raspunsul perfect agitatorilor secularisti anti-simboluri de credinta, si celor "exploatati in orb" de catre ei, cum se zice in spionaj, pe acest forum.

Doamna Nutucutu,

Mereu spuneti lucruri asa simple si frumoase.
Eu unul nu prea stiu ce sa zic altceva.
E absolut frumos.