Iubirea de vrajmasi
 

Am decis sa deschis acest topic cu 2 mari teme: iubirea de vrajmasi si iertarea. Asa ca va rog sa puneti fiecare conferinte, cuvinte de folos, citate, rugaciuni etc. Cred ca toti ne-am folosi, mai ales ca in ziua de azi, cand se vorbeste despre iertare sau iubirea de vrajmasi, lumea ne considera dusi :)) o sa incep eu

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ca-126878.html


http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand


http://www.librariasophia.ro/carti-I...h-so-5015.html


http://www.librariasophia.ro/carti-C...D-so-3232.html


http://www.librarie.net/carti/161416...-Antonie-Suroj


http://www.librarie.net/carti/18197/...Claude-Larchet
( este un capitol unde se vorbeste numai de iubirea de vrajmasi )


http://www.librarie.net/carti/179188...e-Daniel-Rarau

În 2008 am fost în pelerinaj şi am trecut şi pe la părintele Iustin Pârvu. O prietenă de-a mea l-a întrebat ce părere are despre iubirea vrăjmaşilor. Iar părintele a răspuns că nu există vrăjmaşi, nu trebuie să vedem pe niciunul din semenii noştri ca pe un vrăjmaş.

“ Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te! Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta! ”


„ Să nu vezi în dusmanul tău decât un prieten rătăcit.” Pitagora


„ Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă.” - La Fontaine


Sa-i ierti pe oamenii raniti de cel viclean

„ Daca intr-o zi, incepu sa-mi spuna, mergi linistit pe drumul tau si-l vezi pe un frate al tau mergand si el linistit, si deodata vezi un om rau aruncandu-se cu un cutit asupra fratelui tau, lovindu-l, tragandu-l de par, ranindu-l si aruncandu-l pe jos insangerat, tu, in fata unei asemenea privelisti, te vei arunca si tu asupra fratelui tau sau iti va fi mila de el?".
M-a uimit intrebarea Parintelui si l-am intrebat la randu-mi: "Cum este posibil sa ma manii pe fratele meu ranit, care a fost victima unui raufacator? Nici nu mi-a trecut prin minte un asemenea gand. Bineinteles ca-mi va parea rau de el si voi incerca sa-l ajut pe cat pot".
Atunci Parintele a continuat : "Ei, vezi, prin urmare, fiecare om care te jigneste, care te vatama, care te ponegreste, care te nedreptateste in orice chip, este un frate al tau, care a cazut in mainile diavolului celui viclean.
Asadar tu, cand vei vedea ca fratele tau te nedreptateste, ce trebuie sa faci? Trebuie sa-ti fie foarte mila de el, sa-ti para rau de el si sa-L rogi fierbinte si-n tacere pe Dumnezeu, sa te sprijine pe tine in acel ceas greu al incercarii si sa Se milostiveasca si de fratele tau, cel ce este victima diavolului celui pradator, iar Dumnezeu va va ajuta si pe tine si pe fratele tau. Caci, daca nu vei face aceasta, ci, dimpotriva, te vei mania impotriva fratelui tau, raspunzand agresiunii lui cu agresiune, atunci diavolul, care sta in spinarea fratelui tau, sare si in spinarea ta si va prinde pe amandoi in hora sa. „
Din cartea "Langa Parintele Porfirie" de Konstantinos Yannitsiotis, Ed. Bunavestire, Bacau, 2002



“ De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii, prietenii, rudele, apropiatii nostri, nu avem pace si liniste, traim intr-o stare de iad. Trebuie sa ne slobozim de acest rau, sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic, sa iertam totul. “
Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita


" Daca ne-am suparat cu cineva – parinti, frati, aproapele nostru – sa iertam din inima si, atunci cand vom fi iertat din inima, Domnul o va sti. Nu trebuie sa iertam numai prin cuvinte, caci este doar ceva parelnic. Domnul vrea sa iertam oricarui suflet din inima – si atunci, sufletul acela o va simti. Nu este nevoie sa-i spunem nici un cuvant, el va simti ca l-am iertat cu adevarat.
De ce simte? Cum simte? Pentru ca noi oamenii, santem o putere intelegatoare, un aparat “ganditor “. Suntem legati unii de altii prin ganduri. Cand ne gandim la o persoana, din clipa aceea ea primeste gandurile noastre, dar noi santem imprastiati in cuget, dezbinati si nu putem intelege cine ne trimite gandurile si ce anume ne trimite. Insa sufletul ce s-a unit in cuget cu Domnul si pe care Domnul l-a slobozit de risipire stie care ganduri vin de la El, care vin de la vrajmasi si care vin de la prieteni. De aceea , va zic, daca iertam din inima, sufletul pe care l-am iertat va simti de indata si i se va usura povara. “ Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita



“ Daca nu putem sa-i iubim pe vrajmasii nostrii, ne indeamna el, macar sa nu-i uram, sa nu-i blestemam, sa nu le raspundem la rau cu rau, ceea ce este un progres in iubire, si sa nu primim vreun gand de manie impotriva lor ”
Sf Siluan Athonitul


Cel care nu-i iubeste pe vrasmasii sai, ” daca moare fara sa se fi pocait si fara sa fi iertat fratelui sau, atunci sufletul lui se va pogora acolo unde salasluieste duhul cel rau care-l stapaneste ”
Sf Siluan Athonitul

Rugaciune pentru vrajmasi



Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist

Iubirea de vrajmasi
 

Din punct de vedere al dogmei crestin-ortodoxe, stiu ca trebuie sa ne iertam vrajmasii si pe cei care ne-au facut rau, insa in viata de zi cu zi situatia este un pic mai nuantata:

-pe cei care ne-au facut bine ori nu ne-au facut rau, evident ca trebuie sa-i ajutam, in masura a ceea ce este omeneste posibil. Orice om cat de cat intreg la minte normal ca in societate are o atitudine cetateneasca, de intrajutorare inter-umana si de a dezvolta relatii bazate pe respect reciproc cu ceilalti concetateni;

-pentru cei care ne-au facut un rau mai mic, ori nu foarte grav, este bine a-i ierta, dar spunandu-le motivul pentru care ne-au nemultumit;

-in cazul acelor persoane care se dovedesc a fi nesimtiti ori jigodii, fara a le face rau ori a ne razbuna, preferabil ar fi de intrerupt orice relatii cu dansii si de a-i lasa sa-i judece Dumnezeu;

-in cazuri deoasebit de grave, atunci cand o persoana ne face un rau foarte mare si ireparabil noua ori unor persoane dragi noua (crima, viol, pedofilie, proxenetism,etc), omeneste vorbind nu cred ca mai poate fi vorba de iertare, in aceste cazuri razbunarea fiind indraptatita! Nu stiu cati barbati ar rezista sa nu-l omoare pe un individ care le-ar omora ori viola sotia sau copilul!

De asemenea, mai sunt acele situatii speciale, cand prin natura meseriei, - politisti, militari, lucratori in serviciile de informatii, etc- esti pus in situatia de a lua viata altui om, ori in legitima aparare, ori pentru indeplinirea datoriilor de servici (razboi, fuga de sub escorta, etc)!
De asemenea, ca lucrator la calea ferata, mare ciuda ai pe acei nenorociti de tigani care fura cabluri de semnalizare! Pai daca este mecanic de locomotiva si te trezesti cu semnalul de bloc pe rosu (cand el trebuia sa fie verde!), ori impegat de miscare si vezi brusc sectiunea ocupata pe luminoschema, din cauza unor borati de tigani care au furat cablurile de la picheti, sa prinzi o ciora de aia, nu-ti vine s-o omori ?!

Parintele Cleopa- PREDICA LA DUMINICA TUTUROR SFINTILOR
http://carteromaneasca.wordpress.com...ror-sfintilor/

"..Ia seamă că în porunca întâi din lege, când cere să iubim pe Dumnezeu, nu arată graniţa până unde să-l iubim, ci cere să-L iubim fără margini. Dar când a vorbit de iubirea aproapelui, în care intră şi tata şi mama, a pus o graniţă: ca însuţi pe tine. „Îmi eşti tată, îmi eşti mamă, soră, cumnată, văr, nepot, dar eu vreau să mă mântuiesc şi ca să mă mântuiesc trebuie să fac cutare faptă bună sau cutare. Dar te iubesc atât cât mă urmezi pe mine în credinţă. Iar dacă tu, tată, sau mamă, sau soră, mă tragi pe mine de la Dumnezeu, sau mă îndemni să calc o poruncă a lui Dumnezeu, sau să fac o nedreptate, eu nu te pot iubi pe tine mai mult decât pe Hristos”.

Aşadar, nu trebuie să urâm pe părinţi, sau pe fraţi, sau pe oricare om din lume, căci zice: Nu vei urî pe tot omul. Dar când acel om vrea să mă despartă de Dumnezeu, atunci trebuie să ştiu că nu-mi este prieten, căci este vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt zice că dacă el urăşte pe Domnul şi poruncile Lui, şi tu trebuie să-l urăşti pe dânsul: Pe cei ce te urăsc pe Tine, Doamne, i- am urât şi neprieteni s-au făcut mie şi cu urâciune desăvârşită i-am urât pe ei.

Ai auzit? Când cineva care îţi era ţie ochi sau mână sau picior, adică ţineai la el ca la ochiul drept şi ca la mâna dreaptă şi te foloseai de el, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi nu mai vrea să meargă după Hristos, să-l urăşti din toată inima, cu urâciune desăvârşită. Pentru ce? S-a făcut vrăjmaş al lui Dumnezeu. Iată cum se cumpăneşte iubirea. Iată cum se chiverniseşte dragostea de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele. Către Dumnezeu trebuie să fie fără margini, iar către aproapele mărginită. Numai atâta te iubesc pe tine, cât mă iubesc şi pe mine şi mai mult nu, că nu- mi dă voie porunca a doua din lege."

-aici ma gandesc ca Parintele Cleopa zice sa respingem pe cei care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu si aici ma gandesc ca intra satanistii in primul rand ,masoni,vrajitori,cei care practica magia neagra...
-voi cum ganditi?

sau cum zice parintele Adrian Făgeţeanu: Eu n-am nimic cu evreii, numai cu jidanii:

http://carteromaneasca.wordpress.com...ai-cu-jidanii/

"...Oare nu e necreştineşte să te porţi aşa?… Cum poţi să te aperi de cel care vrea să‑ţi facă rău, dar totodată să faci ce‑a spus Hristos: să întorci şi celălalt obraz?.

Da, şi eu am propovăduit aşa cum spuneţi, pentru că niciodată n‑am făcut decât ce‑a spus Hristos. El a spus: „Iubiţi-i şi pe vrăjmaşii voştri”. Şi eu niciodată nu i‑am urât pe evrei – numai pe jidani!

Care‑i diferenţa?
...Şi eu n‑am nimic cu evreii, numai cu jidanii. Pentru că evreii adevăraţi au respectat Vechiul Testament. Jidanii n‑au nimic din Vechiul Testament, ei sunt cu Talmudul, care spune: „Pe cel mai bun dintre goimi (crestini), ucide‑l!” Şi Mântuitorul spune să-l iubeşti pe vrăjmaşul tău, nu pe vrăjmaşul lui Dumnezeu. V‑am răspuns?"

-Cardinalul Henri Lacordaire.

Iubirea de vrajmasi
 

Sper sa nu se supere colegii de forum, stiu ca este crestineste a ne ierta pe cei care ne-au gresit, dar personal in cateva situatii extrem de grave, nu cred ca as putea ierta pe cineva care mi-a facut un rau extrem de grav si ireparabil mie sau mai ales celor la care tin.
Nimeni nu vrea sa ajunga in situatiile acestea, dar daca totusi se intampla nu cred ca mai este cale de impacare! Ma refer aici la cazurile deoasebite de grave, cand cineva iti omoara sau violeaza sotia, prietena sau copilul. Atunci nu stiu cati barbati ar rezista sa nu i ia viata persoanei care a facut treaba asta!

Iar in privinta boratilor de tigani care fura cabluri de semnalizare de la CFR, daca as fi ministru de interne, nu as ezita sa dau ordine politiei ori jandarmeriei de a trage cu gloante adevarate (nu de cauciuc) in asemenea indivizi, dupa consemnul "intai se someaza, primul glont in aer, iar daca hotul nu se culca imediat pe burta sau devine violent, al doilea glont in plin"! Numai asa se poate pune ordine si starpi acest fenomen, care afecteaza siguranta nationala.
Va garantez ca toti ceferistii au mare ciuda pe asemenea indivizi, iar vorba unul electromecanic SCB- "sa prind un tigan de ala care-mi fura cablurile de la picheti l-as bate sa nu-i mai trebuiasca a doua oara"!

Ca un fel de concluzie: Dumnezeu este perfect si poate ierta, insa noi suntem oameni cu slabiciunile noastre si nu putem ierta chiar orice sau trece peste orice. Pur si simplu asa e firea omeneasca.

Iubirea de vrajmasi
 

Si in legatura cu ce a zis maica Siluana: intradevar , astazi in lume se intample multe lucruri rele si nenorociri, insa nu trebuie sa privim totul dintr-o perspectiva pesimista, deoarece sunt si lucrurile bune in lume.

Ca sa le analizez pe rand:

-pornografia si masturbarea: intradevar, din pacate, in toata mass-media, la tv, in filme, in muzica, etc se propaga aceasta idee a sexualitatii excesive si denaturate. Aici poate autoritatile competente- CNA-ul de exemplu- ar trebui sa ia masuri mai ferme. In plus, indivizii care se ocupa cu proxenetismul sau "filme" pornografice ar trebui pedepsiti mai dur.

Totusi, in general, cei dependenti de pornografie sunt inca o minoritate si un barbat cu o viata normala si stabila de familie (pe toate planurile, inclusiv al relatiilor sexuale in cuplu) nu cred ca se uita la "filme" pornografice.

-drogurile: intradevar, este o plaga a zilelor noastre, impotriva careia ar trebui luptat mai ferm. Dar probabil din cauza ca aici se invart multi bani, iar unele autoritati care ar trebui sa intervina sunt corupte. In plus, situatia economica, sociala si politica din tarile care produc cele mai multe plante din care se fac drogurile (Afganistan, zona Americii de Sud sau a Asiei de sud-est) este haotica, acolo fiind zone intregi scape de sub orice control sau "controlate" de miscari de gherila.

Totusi, din fericire, sunt destui oameni care nu se drogheza iar fenomenul, chiar daca eradicat 100% nu se poate, dar poate fi (daca se vrea) drastic limitat.

-jocurile de noroc

Ideea este ca aceastea sa nu devina o obisnuinta sau o obsesie, multi oameni care nu au stiut sa-si pastreze luciditatea, pierzand la masa de joc case, mari sume de bani si in final distrugandu-si viata profesionala si personala!
Acuma oricine cred ca a mai jucat un 5-6 lei ocazional la un 6 din 49 sau inainte de 1990 nu era o problema ca mai jucai un doi lei la loz in plic sau pronosport!

Pe mine ma nedumereste ceva de mai mult timp. Poate ajunge cineva in stadiul in care cand cineva ii face rau, sa nu aiba nici macar un gand urat despre persoana care i-a facut rau? De exemplu trece cineva pe langa tine pe strada si te injura sau iti vorbeste urat, cum blochezi gandul rau care-ti trece fix atunci prin minte? Simt ca sunt plina de prejudecati in ultima vreme si nu stiu cum sa fac. Peste tot unde ma uit creierul meu parca parca ar vrea sa zica cate ceva despre x si y. Nu vreau sa fac asta, nu vreau sa judec lumea catusi de putin, nici macar in minte, cu atat mai putin sa am ganduri rele, chiar daca ei ma provoaca.

Nu vreau ca in mintea mea automat cum vad ceva iesit din comun sa gandesc "vai, cum de nu le e rusine, cum de nu se imbraca mai asa, cum de nu stiu cum". Voi cum reusiti?

Pentru asemenea limbaj rasist pe un site crestin ortodox şi pe un thread despre "Iubirea de vrajmasi", primeşti deocamdată cu dragoste un report. Aşa e creştineşte.





.

Iubirea de vrajmasi
 

Imi cer scuze pentru limbaj, dar din pacate realitatea cam asta este! Si statisticile politiei arata ca cele mai multe furturi din instalatiile CFR sunt comise de tigani.
La Sarulesti de exemplul (exista reportaje in presa) pe magistrala 800 Bucuresti-Constanta au loc astfel de furturi frecvente, intreg sistemul BLA fiind scos din functiune!

Pentru unele infractiuni deosebit de grave, care pun in pericol siguranta circulatiei pe calea ferata si implicit siguranta nationala, as fi de acord cu introducerea pedepsei cu moartea!

da ,se poate ,in momentul cand ajungi sa compatimesti sau sa privesti cu intelegere astfel de oameni
Avem citirea Psaltirii ,rugaciuni ,acatiste ,mersul in sarbatori la sf.Liturghie si spovedanie deasa care ne ajuta sa devenim mai buni.
Aceste situatii de care vorbiti sunt niste incidente minore din viata noastra pe care Dumnezeu ni le trimite ca sa devenim mai buni.Ele se numesc in limbajul ortodox "ispite"

Iubirea de vrajmasi
 

Da, intradevar, poate asa ar fi perfect si ideal! Insa de cele mai multe oi viata nu este asa!

Foarte interesant si profund acest indemn!
Ma gandeam ca daca prin viata intelegem Harul, imartasania cu Hristos (care este Viata), si nu viata biologica, atunci intradevar, nu cineva exterior omului (un vrasmas) il poate desparti pe om de Hristos (o zice si Apostolul), ci omul singur se desparte de El prin pacatul propriu, prin decizia proprie de a pacatui (prin vreo rautate, prin vreun gand sau dispozitie sufleteasca proprie rea, neiertatoare) impotriva "vrasmasului" care l-a "provcat" (ispitit) - omul castigand astfel o satisfactie de moment a mandriei/parerii de sine caruia ii (isi) face singur dreptate si pierzandu-L pe Hristos - pierzind Viata (iar Hristos este viata vesnica!) prin pacatul facut - pe care apoi nu o poate redobandi decat prin pocainta si spovedanie.
Cum spunea Sfantul Siluan ca Harul se poate pierde si printr-un singur gand rau.
Cat de greu este de implinit o asemenea masura! Imposibil pt om! Si totusi cred ca solutia sta in rugaciune si recunoasterea neputiintei proprii, caci ceea ce la om este cu neputiinta, la Dumnezeu este cu putiinta. Sa il rugam pe El sa implineasca in viata noastra ceea ce noi nu putem cu toata stradania noastra!

Mi se intampla uneori sa am impresia ca Cel Rau manipuleaza oamenii pentru a iti raspunde urat sau a percepe rau/neintelegeri si unii dintre acestia nici nu isi dau seama ca sunt condusi de Rau.
Poate suna cam SF...
Cu cat facem mai multe pacate parca pierdem controlul asupra propriei constiinte...
Care este linia de limitare intre om si Rau atunci cand omul face rau?...Este in slujba Raului... a fost atat de slab/prost/necredincios incat nu a putut sa lupte cu Raul..l-a acceptat si s-a identificat cu el.
Sunt diferite grade de rau/tipuri de pacate.
Eu am observat la ce "slabiciuni" am eu...tind sa minimalizez defectul, il justific, il prezint celor din jur ca neimportant, o alternativa buna la ceva mai rau sau drept o recomandare. Cineva fara discernamant poate usor prelua defectul/slabiciunea mea mai ales daca apreciaza alte calitati ale mele.
Ieri la serviciu am spus ca as dori sa-mi iau concediu intr-o anumita perioada. Pentru ca am justificat avantajele si am gasit argumente frumoase...la nici jumatate de ora de la discutie altcineva s-a hotarat sa-si aleaga aceeasi perioada de concediu si mi-a recomandat sa mai astept si sa-mi iau perioada urmatoare zile libere. E usor de ghicit ce slabiciune avea colega?...
Orice "dusman"...chiar si cel care face cel mai mare rau familiei/prietenei/partenerului/copiilor are anumite "slabiciuni"...atat de mare e slabiciunea ca uneori nici nu gandeste ca e ceva rau sau isi apara interesele fara a se gandi la celalalt din cauza slabiciunii.

Tomita, si in acel moment ai gandit ceva urat/rau despre ea? Aceasta era nedumerirea mea. Mintea noastra uneori judeca, spune una alta si apoi regretam... intrebarea e: ne putem controla gandurile in orice moment?

@Marcel_Ionut



Dvs. spuneti:
<<Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist>>



Episcopul (acum Sfantul) Nicolae Velimirovici nu avea cum sa fie un martir al comunismului ateist. Victima a nazismului, da.

Episcopul Nicolae a fost arestat de nazisti in anul 1941 si in anul 1945 a fost inchis in lagarul de la Dachau; in anul 1946 a imigrat in Statele Unite. Deci nu putea sa fie martir al comunismului ateist.

<<In anul 1941, tot in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Episcopul Nicolae este arestat de catre nazisti pe cand se afla in Manastirea Jicia, care a fost la scurta vreme jefuita si daramata, fiind apoi inchis in Manastirea Liubostinia, unde, dupa o executie in masa, a replicat spunand urmatoarele: "Aceasta este cultura germana, sa ucizi sute de sarbi nevinovati, din pricina mortii unui soldat german?! Si turcii erau mai drepti.".>>
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ici-73101.html


<<La 14 decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturat.[1]
După război, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 martie 1956. >>
http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici


<<Republica Socialistă Federativă Iugoslavia a fost o entitate iugoslavă care a existat din a doua jumătate a celui de-Al Doilea Război Mondial (1943) până la dizolvarea acesteia în 1992 (de facto dizolvat în 1991 cu niciun lider reprezentând-o), în perioada Războaielor iugoslave. A fost un stat socialist și o federație alcătuită din Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Republi...%83_Iugoslavia

"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu." Luca 14:26

" Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?"

Cum adica te foloseai de el? Iar in context este asociat cu mana si picior... Doamne fereste

"Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."

Si cam cum se masoara iubirea asta ca nu prea pricep. Probabil dupa fapte, iar daca ar fi asa inseamna ca ne uram rau de tot pe noi insine. Eu zic sa nu-L mai bagam pe Dumnezeu in ecuatie cand ne limitam la legea carnala care se supune legii scrise. Legea spirituala a harului este mult superioara mintii carnale.

Niciuna. astea sunt doar scuze pentru ura care se afla in noi.

Evreii adevarati l-au rastignit pe Hristos! Dar asta nu iti da dreptul sa urasti pe nimeni, tocmai efectul pe care Isus L-a vrut prin jertfa sa a fost iubirea NECONDITIONATA

Cu ajutorul Lui Dumnezeu, da. Sfintii au ajuns sa nu mai aiba nici un gand rau (ca sa nu mai piarda Harul). Spre asta trebuie sa ne straduim si noi. Iar modalitatea de a lupta cu gandurile rele, este exact ceea ce ne invata Sfintii Parinti (Filocaliile), sau, pentru o lectura mai usoara, intr-un limbaj mai apropiat zilelor noastre, ca sa intelegem termenii duhovnicesti pe care ii foloseau Sfintii Parinti in scrierile lor, puteti citi seria de carti intitulata "Talcuiri la Filocalie" (este si mai scurta, are doar 4 volume si sint mult mai subtiri decat cele ale Filocaliilor)

Puteti citi de exemplu carrtea aceasta (prima din seria de care va vorbeam) :

http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/...--p374153.html

pentru ca in ea trateaza intr-o maniera practica, exact subiectul care va intereseaza

@ Nastya

Informatia aia nu este scrisa de mine, eu am dat doar un copy paste de pe site-ul maicii Siluana :)