Depresia-abordare religioasa
 

Cum vedeti voi depresia, mai ales tratata dpdv religios.

Dupa cum am spus intr-un alt topic (http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=16569&page=4) am o prietena care sufera de depresie. Am fost azi la ea si pe drum discutam cu sotul meu despre depresie, el spune ca daca ai legatura stransa cu duhovnicul (asta implica spovedanie, impartasanie, post etc) nu ai cum sa faci depresie, dar prietena mea tine legatura cu pr duhovnic si cu toate astea are probleme. Eu cred ca si doctorul (psihiatrul) are rostul lui asa cum si duhovnicul are rostul lui. Sotul meu spune ca cei cu depresie se vindeca doar cu ajutorul duhovnicului, eu nu cred asa. Voi ce parere aveti?

E nevoie şi de duhovnic, dar şi de ajutor de specialiate (psiholog, psihiatru...)

Nu am trecut prin depresie dar ii voi recomanda prietenei tale cateva carti, poate o vor ajuta cumva, dar prima sa o citeasca neaparat, pe mine m-a ajutat foarte mult, m-a ajutat sa constientizez multe

http://www.peregrinul.ro/?SERVICE=PE...IE_RELATII_PER

http://www.librarie.net/carti/182262...ul-intristarii


http://www.librarie.net/carti/89910/...ntilor-Parinti

http://www.librariasophia.ro/carti-D...-dr-so-11.html

Va multumesc din suflet.

-cred ca pe langa ajutorul Bisericii si ajutorul de specialitate trebuie ajutata de prieteni,vad ca tu esti o prietena buna,conteaza si alimentatia,plimbarile in natura,practicarea unui sport,optimismul...

TRISTETEA SI AKEDIA: cauze, manifestari, terapeutica duhovniceasca
http://carteromaneasca.wordpress.com...duhovniceasca/

prostii, depresia nu tine cont de orientare religioasa.
Problema e f. complexa de multe ori.

2 articole interesante.
http://www.semneletimpului.ro/stiri/...siei-9510.html
http://www.semneletimpului.ro/stiri/...ivi-10150.html

Doamne ajută.

Depresia poate fi vindecată doar (!) în Hristos, prin, cu Hristos. Psihologii nu o vindecă, o ameliorează, căci nu Îl pot da pe Hristos. Depresia nevindecată (prin Hristos) dă naştere celor mai teribile orori, chiar deznădejdea şi sinuciderea.

2 articole interesante:
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...sau-deprimarea
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...sia-72647.html

Plus:

Filocalia volumul 1: paginile 60-62, Evagrie ponticul, despre dracul întristării. paginile 114-116 Sfîntul Iona Casian, despre întristare.
Filocalia volumul 3: paginile 266-274, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, Bucuria în întristări.
Filocalia volumul 12: paginile 104-108, Sfîntul Isaia Pustnicul, Fapta plînsului.

Bucurii.

Cunoasteti sfinti care vindeca bolile psihice(de ex depresia)? Eu am auzit de la cineva ca unul din sfintii Optinei (nu stia care anume) vindeca bolile psihice.

Toţi sfinţii, fiecare sfânt la care se poate ruga un credincios, vindecă depresia.
Dumnezeu ne lecuieşte de depresie prin tot ce face parte din Biserica Lui, prin toţi ai Lui.
Întrebarea care rămâne acum este: noi suntem cu tot sufletul, cu toată fiinţa în Biserică?
Pentru a ne vindeca de depresie şi de alte neajunsuri nu e de ajuns ca doar Hristos şi casnicii Lui să fie în Biserică. Ci să mai fim şi noi. Altminteri suntem ca bolnavul care e supărat că doctorul nu îl vindecă, deşi pacientul nu merge la cabinet (unde doctorul îl aşteaptă şi e pregătit să îl ajute) ci stă la teatru, în discotecă sau pe stadion şi se ţine de cap sau de burtă.
Depresia nu se vindecă prin contemplare şi bănuieli iscoditoare, când neîncrezătoare când exaltat de optimiste, de la distanţă. Ci prin intrarea concretă, trup şi suflet, pe Uşa Milostivirii, înlăuntrul Bisericii. Prin participare, numită împreună-lucrare.

Important este sa nu ajungi in aceasta situatie! Daca ai credinta in Dumnezeu, esti sanatos (atat fizic cat si psihic), ai o familie fericita si faci meseria care iti place (indiferent care ar fi ea- de la tractorist la doctor) nu prea ai cum sa dai in depresie!

Nu-i vorba de mine, este vorba de prietena mea(am mai vorbit pe forum despre ea) a fost internata la Psihiatrie si este sub tratament si tot mai sunt ceva probleme si as vrea sa fac ceva pt ea sa o ajut. Stiu ca toti sfintii sunt buni dar asa cum sunt sfinti care vindeca cancerul, sfinti care ajuta la dobandirea pruncilor etc asa sunt si sfinti care ajuta oamenii cu probleme psihice.

Am gasit ceva

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ce-120813.html

dar de unde fac rost de acatistul lui....:7:

Doamne ajuta!
 

Daca dai pe Google cuvant cheie:Acatistul Sf.Gherasim din Khefalonia, vei gasi mai multe variante.
Sa va fie de folos! Am fost in Grecia, am sarutat sfintele moaste ale sfantului, am innoptat o noapte acolo la manstire, am avut trairi de nedescris.
Rugati-va cu credinta si veti reusi!!!

Daca are probleme psihiatrice de ce nu apeleaza la ajutor de specialitate,in paralel cu frecventarea bisericii?
Si cand esti bolnav trupeste apelezi la doctor pe langa faptul ca invoci ajutorul Bisericii.
Rugaciunile sunt foarte bune dar o operatie sau un tratament,in cele mai multe cazuri sunt de inevitat.
Daca am sta in sfintenie nu am avea nevoie,dar avem caci suntem nepunticiosi si necredinciosi(nu avem nici macar samanta aia de mustar).

Tristetea si Acedia
 

Colega noastra Marimira a postat de curand un material interesant si de folos :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...504#post530504

Intradevar un material foarte bun!

Poti sa-mi dai mai multe detalii? eu azi am auzit de acest sfant (spre rusinea mea), unde exact in Grecia este?

Este sub tratament de cateva luni.

Foarte bine!Pe langa sfaturile bune pe care le-ai primit,pe langa ajutorul duhovnicului si al psihiatrului,este important dupa iesirea din internare sa urmeze si sedinte de psihoterapie in paralel cu tratamentul medicamentos ce i-a fost prescris.Dumnezeu sa o ajute pe prietena ta si pe tine ca sa treceti cu bine de aceasta incercare!

Florin,ar fi bine,insa,din pacate lucrurile nu stau chiar asa...oameni care au fost asa cum ii descrii au ajuns sa sufere de afectiuni psihice,inclusiv depresie,deoarece sunt mai mult factori implicati pe langa cei de mediu,precum predispozitia genetica,istoricul familial,structura de personalitate,dezechilibre neuro-chimice sau modificari neuro-anatomice care pot aparea la un moment dat.Daca mai adaugam la acesti factori predispozanti si mediul de viata in care traim toti si care este preponderent stresant,agitat,alimentatia deficitara,lipsa activitatii fizice s.a.m.d.,este de inteles cum de atatia oameni,multi tineri,din pacate,ajung sa clacheze.
Cand sesizam instalarea anumitor simptome la noi sau la cei dragi,lucrurile este nevoie sa fie tratate cu cea mai mare seriozitate si promptitudine.
Ajutorul spiritual oferit de duhovnic,alaturi de cel al psihiatrului si psihoterapeutului,alaturi de suportul familial si al prietenilor,constituie formula care conduce catre cele mai mari sanse de vindecare,din punctul meu de vedere.

Intradevar, sunt anumite cauze, independente de vointa noastra, care pot determina aparitia depresei: cauze de natura genetica (mostenite de la parinti), stresul la servici, alimentatia nesanatoasa, etc!
Totusi cateva pot fi evitate:

-stresul la servici: de aceea am zis ca este important ca fiecare sa faca meseria care-i face placere, deoarece cand faci o munca din placere (si nu din obligatie), stresul la servici este mult mai putin prezent! De exemplul la toti ceferistii sau soferii care i-am cunoscut si care plecau "fluierand" la lucru nu am auzit pe nici unul sa se planga de depresie, iar in societate erau oameni foarte sociabili si veseli!

De exemplul:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=JLT3bfDszuw

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=Ws0p-UOW2IM

-cu alimentatia: este adevarat ca in ziua de azi (spre deoasebire de situatia de dinainte de 1990) alimentele contin mult mai multe substante sintetice sau artificiale, majoritatea din ele nesanatoase. Dar asta nu inseamna sa cadem in extreme de genul "regimuri vegetariene". Un om sanatos poate manca orice fel de mancare, daca nu face abuz de ea. De exemplul sarea in canditati moderate e necesara, dar daca exageram cu ea riscam pietre la rinichi, etc.
Pe cat posibil este de dorit a cauta alimente (carne, lactate, legume. etc) crescute la tara, la curte, intr-un mod natural (cu totul alt gust are o gaina crescuta de taran in curte fata de una congelata).

-cu miscarea fizica: intradevar, dupa cele 8, 12 sau 24 de ore de servici, in timpul liber, este de dorit a face cat mai mult sport- fotbal, tenis de camp, inot, etc! Insa in momentul cand ai familie nu prea ai timp foarte mult pt activitati sportive.

Sarea din cate stiu nu da pietre la rinichi - pietrele la rinichi sunt conglomerate de saruri greu solubile sau insolubile ceea ce nu e cazul cu sarea.
Mai degraba faci pietre la rinichi din cauza apei cu continut prea mare de saruri de calciu (cea de izvor de ex).
In schimb sarea poate afecta alte mecanisme biologice.

Da, biologic vorbind, poti consuma cu moderatie carne/lapte/oua daca este din surse controlate, in care animalele sunt hranite natural, nu sunt indopate cu medicamente si concentrate.
Altfel, iti asumi nsite riscuri, industria de carne (de unde de altfel vin si ouale si in mare parte si laptele) este destul de imorala.

Animalele sunt hranite cu concentrate, unele de provenienta si cu continut dubios, sunt indopate excesiv cu antibiotice, nu doar ca si tratament sau preventiv ci pentru ca s-a observat ca ingrasa, animalele nu au loc pentru miscare, etc.

Carnea este procesata in conditii de o igiena indoielnica, desi in anumite standarde in cel mai fericit caz, injectata de multe ori cu apa+alte componente dubioase pentru conservare sau regularizarea greutatii (nu stiu cati ati observat ca sunt si pachete care au fix o anumita cantitate si nu e vorba de carne tocata), uneori reprocesata dupa expirare, in conbinatii dubioase (, exces de grasime, carne de calitate inferioara, ai nostri gasind solutii chiar mai economice - salamuri cu hartie igienica) etc.

Iar lipsa de miscare, chiar mai mult decat "jumatate de ora pe zi de mers pe jos" da, poate ucide.

Tot ce ai scris in mesaj este un adevar trist pe care din diverse surse l-am tot auzit, dar salam cu hartie igienica depaseste orice imaginatie. Nu credeam ca se merge atat de departe, de acum incolo trebuie sa suflam si in inghetata, chiar nu mai poti sa ai incredere in nimeni si in nimic. Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne ajute!

Noul slogan al Romaniei capitaliste: ''voi n-ati mancat salam cu ... hartie''. Macar inainte salamul avea soia.

:21: Da, cam asa...In ce hal am ajuns sau mai bine spus in ce hal am fost adusi. Cum sa nu faci depresie cand te uiti in jur sau cand citesti ce mananci?!

eu am 3 ani de cand nu mai mananc mezeluri de loc. Nu mananc carne de porc, de miel , de vita. Nu cumpar carne tocata. cand am nevoie tai marunt piept de pui chiar si la sarmale. Nu mai beau cafea decat ocazional, beau ceai. Nu beau nimic acidulat, sucuri naturale si apa simpla.

Sotul meu a lucrat macelar in Romania in abator asa ca stiu exact cum se proceseaza carnea.

Stimata doamna, aveti mare dreptate. Problema este, daca imi permiteti, nu in felul procesarii carnii de pui, ci in felul in care sunt hranite si tratate bietele pasari, pina ajung sub satir.

http://www.slabsaugras.ro/dieta-orso...-art-4238.html
http://www.sfatulmedicului.ro/Alimen...-sanatate_9908

da, asa este. si acesta este un aspect.

Asta a fost una buna :)

Reflecta intr-adevar starea noastra generala (sociala, economica) cum am mers spre "progres" prin "revolutie".

Titlul e inselator, desi vorbeste de hormonii de crestere, nu sufla un cuvintel despre ei.
Din ce stiu, sunt interzisi.
Dar cum spuneam, se folosesc in loc antibioticele, pentru ca ingrasa, favorizand un anumit tip de bacterii in colon.
S-a observat si la oameni acest efect, copiii indopati cu antibiotice in primii ani de viata au sanse mult mai mari sa devina obezi ca adulti.

Referitor la primul link, marul e unul din cele mai "stropite" fructe, se aplica si 12 tratamente anual ( cu cel putin tot atatea chimicale) pentru combaterea daunatorilor.

Foarte trist şi impresionant!
 

Este prima dată când aud că o persoană deprimată a fost internată la psihiatrie. Cunosc şi eu 3 persoane care suferă de depresie, dar merg la psiholog, se tratează cu medicamente etc şi unul dintre ei deja şi-a revenit aproape complet. La psihiatrie ştiam că ajung nebunii, sărmanii de ei... cei care pierd contactul cu realitatea obiectivă, delirează, îşi pierd conştiinţa propriei identităţi etc, dar nu depresivii, fiindcă ei au doar o problemă emoţională şi conştientizează perfect dacă sunt închişi la psihiatrie, exact la fel cum am conştientiza şi noi. :( Mi se pare foarte trist... :( :(

Dumnezeu să-i dăruiască multă sănătate şi bucurie prietenei dvs!
Cred că în primul rând prin credinţă se poate vindeca şi, de asemenea, mă gândesc că ar fi bine să caute un psiholog foarte credincios şi inteligent, care să o ajute prin psihoterapie.
M-au impresionat mesajele dvs, fiindcă observ cât îi sunteţi apropiată acelei prietene, cât de mult doriţi să vă rugaţi pentru însănătoşirea ei! Cred că vă puteţi ruga oricărui sfânt şi, în primul rând, Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Care, după cuvintele Proorocului Isaia, "a venit să-i vindece pe cei cu inima zdrobită".
Pe Sfinţi îi simt ca sprijinitori ai noştri dragi, rugători pentru noi în faţa Tatălui în orice situaţie. Mi-e greu să cred că ei ar fi, ca aici, pe pământ, specializaţi în diverse domenii: Sf. X vindecă depresia, Sf. Y se ocupă de copiii orfani, Sf. Z tămăduieşte cancerul etc. Cred că orice Sfânt al lui Dumnezeu ne poate ajuta, prin rugăciunile sale, în orice împrejurare.
Domnul cu noi toţi!

Dragă Laura,
În clinicile de psihiatrie, astăzi, vei întâlni puţini "nebuni". Aceştia, pe care doctorii îi numesc în general "psihotici" (deşi denumirea exactă a tulburărilor sună mult mai elaborat şi elegant, nonagresiv) sunt doar o mică parte din totalul persoanelor care beneficiază de "găzduire" în spital. Nu prea îi vezi pe aleile spitalului în primele zile de la internare, întrucât sunt în stare de afectare serioasă a conştiinţei şi, uneori, sunt foarte agitaţi şi chiar violenţi/periculoşi pentru semeni. Ei stau o vreme în cămăruţa lor, fiind trataţi cu medicamente adecvate, al căror efect calmant, sedativ, hipnotic, de clarificare a conştiinţei ş.a.m.d. este relativ uşor de constatat. Câteodată, ce-i drept, sunt şi legaţi de pat, întrucât au o conduită complet dezordonată şi se pot răni sau îi pot răni pe ceilalţi pacienţi ori pe cadrele medicale.
În general vei găsi oameni cu tulburări moderate, care ar putea fi tratate foarte bine şi acasă: tulburări anxioase/fobice, depresie (nu neapărat foarte severă), diverse tulburări nevrotice, consum necontrolat de alcool sau alte substanţe, precum şi oameni care vin după un episod mai serios (pe fond cronic sau cu debut recent) pentru, să zicem, un control mai elaborat, de câteva zile. Sunt şi oameni cu intoxicaţii acute la locul de muncă (avînd şi manifestări în plan psihic de pe urma intoxicaţiei) sau cei care au suferit un şoc emoţional (de pildă în urma unui accident de maşină) sau care au avut un atac de panică şi au fugit după ajutor urgent.
De asemenea, mulţi vin pur şi simplu pentru chestiuni cum ar fi pensionarea etc.

Majoritatea pacienţilor din spitale nu sunt psihotici.
Modifică aşadar imaginea despre spitalul "de nebuni" înspre zona de realism şi, cel mai bun lucru ar fi să faci o vizită acolo. Mă ofer să vizităm, după începerea şcolii, câţiva cunoscuţi de-ai mei la spitalul Obregia şi, cu această ocazie, cred că vei avea o mare surpriză: cei internaţi sunt cu mult mai plăcuţi, mai liniştiţi şi mai cumpătaţi decât majoritatea oamenilor de pe stradă, din metrou, de la facultă sau din baruri şi discoteci. Poţi sta de vorbă cu oricare dintre cei care se plimbă pe alei, stau la şuetă în jurul chioşcurilor cu alimente şi ziare etc.

Cât despre închiderea lor, zăvorârea cea înspăimântătoare, se adresează doar celor cu tulburări foarte grave ale conştiinţei şi comportamentului. Precum şi celor din clinicile unde se tratează abuzul de substanţe (deoarece aceştia tind să procure substanţele, mai ales în primele zile, cu orice preţ).

Ceilalţi părăsesc când voiesc nu doar clinica dar şi incinta spitalului, putînd merge să facă o serie de cumpărături din piaţa alăturată sau chiar se pot repezi până în oraş, dacă au o nevoie presantă, avînd de obicei un bilet de voie.

Poate mergem în vizită într-o zi! Ne vom alătura grupului de studenţi din anul 2 la psihologie, care au în medie vârsta de 20 ani. Dacă pot face vizita asta câte 100-200 de studenţi în fiecare săptămână, de ce nu am reuşi şi noi?...:)

Până atunci, permite-mi un sfat bătrânesc: ai grijă la nebunia cea de mult mai aproape, cea de zi cu zi, chiar de lângă noi (nebunia nediagnosticată, nespitalizată, netratată şi adeseori deloc conştientizată de purtător şi de semeni) şi, dacă accepţi adevărul până la capăt, la nebunia cea din noi înşine...:) Zâmbesc, dar nu glumesc!

Există însă oameni, destul de mulţi în Bucureşti, care nu se află la tratament în spital, nu beneficiază de această şansă, ci trăiesc în plină manifestare a bolilor psihice majore, trăind chiar printre noi.
Mă refer la cei pe care îi remarcăm cu uşurinţă prin oraş şi despre care ne dăm seama că sunt bolnavi în stare gravă, după vestimentaţie şi comportament. Ei sunt nebunii oraşului, formînd de obicei categoria homeless. De obicei sunt solitari, în general nonviolenţi. Unii vorbesc singuri prin autobuze, metrou etc., prin parcuri sau în mijlocul străzii. Unii ţin predici necredincioşilor... Alţii, dimpotrivă, ţin anti-predici, ca să zic aşa...
Istoria lor de viaţă e în general complicată şi destul de neclară. În cazul lor se combină problemele propriuzise de sănătate mintală cu probleme mai complexe, sociale - nu au familie, nu au serviciu, nu au un adăpost, nu sunt prinşi în sistemele sociale de protecţie etc.
Din păcate spitalele nu prea îi primesc, din varii motive. Vagabondează, mereu, uneori dintr-un oraş în altul, unii chiar dintr-o ţară în alta. Trăiesc din cerşit, mai rar din furat (au o frică a lor faţă de furt şi, în general, nu sunt infractori).
În alte ţări, aceşti oameni au parte de o echipă formată de: medic psihiatru, psiholog, asistent social, la care se mai pot adăuga şi alţii. Unii sunt recuperaţi, alţii nu. La noi, majoritatea mor în stradă, în urma unor acte de violenţă sau din pricina bolilor fizice netratate ori, din păcate, chiar de frig şi foame, pe timpul iernii. Unii ajung în aşezământul Bălăceanca. (Faţă de acesta, spitalul Obregia e hotel de 7 stele...)

Categoria cea mai periculoasă a nebunilor şi tulburaţilor e reprezentată însă de oameni care nu urmează un tratament psi, au locuinţă şi serviciu, deseori sunt oameni de succes şi, în general, sunt consideraţi cetăţeni model. Din nenorocire ei pot fi detectaţi doar de un ochi foarte priceput, unul care descoperă ceea ce numim "simptome negative", adică extrem de fine, deloc spectaculoase dar care indică boli foarte grave.
Uneori aceşti nebuni conduc centre de educaţie, comunităţi şi chiar naţiuni.
La un moment dat însă nebunia lor se vădeşte. În general e prea târziu pentru victimele din jur şi mereu lasă pete de sânge în urma lor, deloc puţine.
Nu despre ucigaşii în serie e vorba, nu neapărat. Ci despre oamenii cei mai respectabili dintre noi, despre "impecabili", despre morali şi corecţi şi cu imaginea "brici".
Într-o zi ei vor ucide cu voluptate sau, în orice caz, vor produce mari şi multe suferinţe semenilor.
Se spune despre ei că au un mare potenţial de "imprevizibilitate". Omul cât de cât sănătos, chiar suferind de oarecare deprimare sau anxietate, de niscaiva alcoolism sau de alte patimi, e însă mai mereu previzibil, banal de previzibil şi mai deloc original ca expresie, comportament, gândire.

Domnule profesor, vă mulţumesc mult pentru explicaţii şi lămuriri.
Într-adevăr, mă impresionează profund, în mod negativ, ideea că unii dintre semenii mei sunt privaţi de libertate doar pentru că suferă de probleme psihice. De exemplu, am cunoscut recent o tânără de aprox. 30 de ani, foarte bolnavă psihic (suferă de schizofrenie, din câte ştiu... Oricum, e foarte dificil să comunici cu ea), care a fost internată la psihiatrie şi am aflat că a fost ţinută încuiată. :( M-a impresionat profund, mai ales că fata aceea, sărmana de ea, nu cred că ar fi putut reprezenta aşa, un pericol public... şi nu înţeleg de ce sunt privaţi de libertate aceşti semeni ai noştri lipsiţi de apărare... Nu-i suficient că sunt bolnavi, de ce să mai aibă parte şi de alte suferinţe?... Dvs vorbeaţi despre pacienţi periculoşi, agresivi, care i-ar ataca pe ceilalţi. Aceştia da, îmi pare justificat să fie închişi, până când îşi revin măcar parţial. În schimb, cei care nu le-ar putea face rău celorlalţi (aşa cum este bolnava pe care am cunoscut-o)?... Aceştia de ce, oare, sunt trataţi aşa?... :(
M-a surprins în mod deosebit, citind primul dvs mesaj, faptul că cei mai mulţi dintre cei internaţi la psihiatrie nu sunt "nebuni" (în sensul în care se foloseşte, în limbajul comun, acest cuvânt), ci suferă de depresii, de diverse fobii etc. Nu ştiam asta. În această privinţă, am o singură nedumerire: de ce oare aceştia nu sunt trataţi acasă?
Şi încă ceva: sunt duşi la spital cu forţa, sau se internează ei în mod liber, considerând că astfel vor fi trataţi mai bine?
Încă o dată, vă mulţumesc mult pentru mesajele pe care mi le-aţi scris; mi-aţi explicat foarte multe lucruri pe care nu le ştiam.
Hristos în mijlocul nostru!

Cu deosebită preţuire,
Laura Stifter

Ioane foarte interesant ce ai postat,deseori am sentimentul ca acest gen de discutii sunt cumva,culpabil,marginalizate,oamenii se cam feresc de aceste realitati mai putin stiute.Oricum rugaminte:exista un film numit ,,Shutter Island"care ar avea o legatura cu analiza ta,poate il poti vedea si sa-i faci o mica caracterizare,cum vezi tu profesional situatia din film si mai ales replica din final.Multumesc,numai bine.

Încă o întrebare pentru domnul profesor
 

În ultimul dvs mesaj, aţi menţionat încă o categorie de bolnavi psihic, pe care-i socotiţi, pe bună dreptate, drept cei mai preiculoşi nebuni şi despre care aţi scris: "Uneori aceşti nebuni conduc centre de educaţie, comunităţi şi chiar naţiuni".
Întrebarea mea, pentru atunci când veţi avea suficient timp la dispoziţie de a răspunde, ar fi următoarea: cum îi putem recunoaşte? Pentru că dvs, ca specialist în psihologie, le-aţi detecta imediat maladia, dar noi, cei neavizaţi în domeniul psihologiei sau în cel al psihiatriei, ne-am putea lăsa mai uşor manipulaţi, având în vedere faptul că aceste persoane pot fi şi extrem de intelgente, cu un dar oratoric greu de egalat şi cu o uimitoare capacitate de a-şi disimula nebunia. Hitler a fost ales, iniţial, în mod cât se poate de democratic şi... ştim prea bine ce-a urmat.
Desigur, atunci când suntem în situaţia de a oferi unei persoane o responsabilitate asupra altora (de exemplu, o funcţie politică), este necesar, absolut necesar să fim toţi "psihologi" într-un anumit sens, să-i detectăm în mod intuitiv pe cei care se încadrează în categoria pe care aţi menţionat-o. Totuşi, cunoaşterea clară a câtorva criterii de analiză, a câtorva semne distinctive ale acestor persoane cred că ne-ar fi de mare ajutor în luarea deciziilor.
Aşadar, prin ce anume se caracterizează nebunii aceştia? Care sunt acele simptome negative despre care vorbeaţi?
Ştiu că dvs, având un program atât de încărcat (familie, carieră, studii ş. a. m. d.), nu veţi putea răspunde imediat unei astfel de întrebări. Totuşi, am postat-o, nădăjduind că veţi dori să-mi oferiţi câteva explicaţii în acest sens, DOAR ATUNCI CÂND VEŢI AVEA TIMP. :)
Hristos în mijlocul nostru!

Intrebarea este o gluma?
Pari totusi o persoana inteligenta si cu un sistem moral, intrebarea pusa n-ar trebui sa fie o sarada dificila.

Sau ar trebui reformulata la modul: cum ar putea omul mediocru sa aiba acest discernamant?
Ei bine, raspunsul e simplu: nu poate.

Sunt mai multe variante de raspuns, la mintea cocosului:
1. Nu e atata de linistita cat pare in momentul in care nu are crize profunde (sau se afla sub medicamentatie)
2. Nu neaparat poate face rau altora, isi poate face siesi rau, nu doar prin tentative de sinucidere ci chiar si prin simplul, derizoriul gest de a pleca de sub supraveghere.
3. Abuzul personalului medical? Greu de facut o afirmatie certa in acest sens.

Pentru ca depasesc capacitatea celor din jur de a acorda asistenta.
Schizofrenicul in perioadele de criza majora, rezista de cele mai multe ori la tratament, invocand nu de putine ori scenarii paranoice (este o persoana importanta, incearca sa fie controlat, otravit, etc)

Ar fi primul spital de psihiatrie de care am auzit, unde oamenii ajung din proprie initiativa, eventual dintr-o necesitate pe care o admit personal.
Ce diagnostic au mai exact?

Schizofrenicii de ex. se incadreaza in tabloul de mai sus, doar daca sunt sub tratament, in fazele de paroxism, boala tinzand sa capate si accente violente - de obicei cam atunci si capata statutul de institutionalizati medical.