Absenta oricarei baze patristice si/sau biblice pentru arderea "ereticilor" pe rug
 

Nu imi place sa dau referinte exacte, mai ales cind e vorba de Biblie, o carte pe care se presupune ca oricare dintre colegi o are, asa ca voi ctia din memorie: - cind Isus nu este primit de unii spre gazduire, o parte din apostoli, maniati, ii cer sa le permita sa faca sa cada "foc din Cer" (probabil o tehnica Kabbalistica secreta, cunoscuta doar initiatilor) peste acei oameni si casele lor. Isus, raspunzind, i-a certat si a zis "Nu stiti ce duh vorbeste prin voi! Caci Fiul Omului nu a venit sa piarda suflete, ci sa le mintuiasca".
Pe de alta parte, ideea de a ucide "apostati" si "eretici", in voga in Evul Mediu timpuriu si mijlociu, e in contrast vadit cu modul de a fi si actiona al Intmeietorului credintei crestine.
Eu, acum, privesc lucrurile independent, si cu detasare. Oricum, oricine ar privi astfel, fie el neopagin, fie el ateu, fie un credincios crestin dezbarat de subiectivism super-obedient (rara avis, acest din urma gen :) ) ar fi socat de incoerenta unei atitudini gen "nu conteaza ce zice Unul din Teime; lasa ca stie Biserica mai bine" .Am mai zis pe alte topice de necesitatea deprinderii deducerii limbajului fpatelor si atitudinilor. Ei bine, traducind in limbaj real faptele si atitudinile BC dinainte de Vatican II, exact aceasta e "traducerea".
Pe de alta parte, sunt absolut dezirabile si de laudat anumite regulamente procedurale ale sfintei inchizitii, mai ales in ziua de azi, cind justitia burgheza practic este biruitoare in intreaga lume: "At the beginning of the trial, defendants were invited to name those who had "mortal hatred" against them. If the accusers were among those named, the defendant was set free and the charges dismissed; the accusers would face life imprisonment. This option was meant to keep the inquisition from becoming involved in local grudges. Early legal consultations on conducting inquisition stress that it is better that the guilty go free than that the innocent be punished. Gregory IX urged Conrad of Marburg: "ut puniatur sic temeritas perversorum quod innocentiae puritas non laedatur" — i.e., "not to punish the wicked so as to hurt the innocent".[7]" Stim cu totii ca asa o grija pentru eliminarea unei eventuale uri subiective locale in cadrul proceselor din Romania neoburgheza e un vis frumos...

Ai incercat asta si pe forumul catolic?:)

Nu. :) Insa, ai sa fii surprins: pozitii gen "ce bine era cind ii ardeam pe ailalti" sunt rarisime, din cite stiu, din fericire. Cel putin in spatiul catolic rominesc. S-ar putea sa ma insel, dar asta e impresia mea de factura, sa zicem, statistica neprofesionista. :)

Pana la atitudinea aia extrema, fii sigur ca mai e loc de suficienta sminteala.
Si chiar putine fiind, dupa atata timp, faptul ca inca mai exista e nitel infricosator, nu crezi?

Apropo, avem si pe aici ceva de genul, a se vedea istoricul.

Stiu, asa e. Cind se va intoarce cineva anume din exilul auto-impus, o sa mai vedem atari pozitii reiterate.
Pe mine ma ingrozeste si ce spui tu, dar si pozitia de pune Biserica desupra...propriului Intemeietor al religiei crestine, Intemeietor de sorginte divina. Daca iei un ateu de buna cfredinta, gen Dumitru73 sau FlaviusM, si ii zici si demonstrezi ca exista "credinciosi" cu pozitia mai sus explicitata, chiar si niste oameni de treaba ca ei, pentru care insa conceptul de divinitate e cel mult filosofic, se vor indigna sincer si manifest. Insa acei "credinciosi" care vad in orice basina politica a unui Papa, y compris instigarea la crima in masa pe motive confesionale, influenta Sf. Spirit, vor pleca capu' si vor ridica curu' la rugaciune ca de, deciziile stapinului sunt intotdeauna juste. Ok, scuze de limbaj, dar, in comparatie cu a sustine oroarea exterminarii, fie si cu masca judiciara, a unor oameni pe motive de credinta/filosofie, limbajul meu e, vorba lui Frank Herbert, " o nota minora in simfonia durerii"...
P. S. Si inainte de "apostazia" mea, si acum sunt de acord cu pedeapsa capitala, inclusiv prin ardere pe rug/"descompus in factori primi" cu ajutorul patrupedelor sau rotii/invleit cu piele de capra, prospat jupuita si netabacita/etc/etc, inclusiv publica. Insa acestea pentru chestii de genul: pedofilie, viol, trafic de organe, de fiinte vii, droguri, arme, membership in asociatii politic-teroriste si/sau mafiote, propovaduirea si efectuarea asupra cuiva a avortului si/sau infanticidului, modificarea genetica a hranei in sens negativ pentru oameni si animale, distrugerea mediului, falimentari/privatizari/altele de genul ilegale/frauduloase, etc., etc. Uciderea unui om pentru motive de credinta defineste institutuia ce a propovaduit si /sau pus in aplicare acesata ca fiind nu divino-umana, ci cel mult diabolico-umana, daca nu pur diabolica. Iti amintesti ce scria Cervantes, chipurile din gura lui don Quijote, despre oamenii Bisericii de atunci si de acolo?...

Dacă te opreai aici poate erai mai credibil.

Nu vad ce nu e credibil in ce am scris. Da, sunt lucruri care efectiv ameninta specia, precum cele enumerate. Dar a condamna si ucide oameni doar pentru ca si-au schimbat credinta, sau pur si simplu au renuntat la ea este o crima politica, nimic mai mult, in nici un caz lupta duhovniceasca.
Si scriind astea tocmai ca am vrtu sa arat ca poti fi independent in credinta si gindire, si totusi sa ai un punct de vedere clar si decis intr-o astfel de problema. O problema de sanitate sociala, mai mult: de viata si moarte. Viata si moarte pentru care este un Singur Administrator complet indrituit.
Schimbarea unei credinte tine, pina la urma, de dinamica opiniilor si trairilor intime mintii si sufletului cuiva. Cine este omul, sa judece delicata uzina a gindurilor din semenul sau?
A, daca virgula credinta cuiva, nou-dobindita sau veche in istoria sa personala, implica aberatii de genul atacului asupra familiei sau vietii, sau practici urmarind supunerea vointei unui individ sau unei comunitati prin procedee de colaborare cu fortele intunecate, sau distrugerea naturii, sau lupta desantata, cu cadavre pe parcurs, pentru putere si avere, atunci da, e de "intors foaia".

Dacă cine hotărăşte că e "de întors foaia" în sensul afirmaţiilor tale este un om sau o grupare de oameni, e grav.

Poate nu stii, dar da o goagla: sunt oameni, sa le zic asa, care sustin...incriminarea conceptiei/graviditatii/sarcinii/nasterii/all the stuff... Alti posedati sustin avortul post-partum. Nu, nu e minciuna sau banc sinistru. Ti se pare ca fiintele acelea sunt normale? Eu nu zic "ardere pe rug". Zic "detentie in balamuc (pe viata daca se poate), securitate maxima, "no possibility of parole", si interzicerea oricarui drept dupa o eventuala iesire". De acord? Uite, am dat un exemplu de cum privesc eu lucrurile.
Si sa fim seriosi, cind e vorba de sanitate sociala, tot "o grupare decide". Altfel, ar fi haos. Insa nu trebuie cu nici un chip sa fie credinta o problema de stat. Altfel, Statul si institutia religioasa, (Biserica, Moschee, etc.) devin ei niste ucigasi ordinari. Cum era in vestul Europei acum citeva secole, deloc multe, si acum in unele tari din Asia.

Suntem foarte serioşi.
Dar când a fost vorba de "sanitate socială" Dumnezeu a intervenit El în mod direct.
Acum avem tot ce ne trebuie dpdv duhovnicesc astfel încât nu mai este necesară erijarea vreunui grup de demenţi în "salvatorii lumii".

Doamne ajută.

Vă pierdeți timpul. Atît de prețiosul timp pentru mîntuire.

"Vă rătăciți neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." Matei 22, 29

Bucurii.

Chiar pe site-uriel catolice (newadvent) in articolul despre inchizitie scrie ca toti sfintii au fost in primul mileniu impotriva pedepselor fizice contra ereticilor. Ereticul Pelagius a fost omorat pentru erezia sa si la omorarea sa au consimtit si doi episcopi (era tot in vest). Sfantul Ambrozie a criticat aspru omorarea lui Pelagius, spnand ca cei doi episcopi ar trebui sa fie exclusi. Dar chiar si dupa Schisma, pana la fondarea Inchizitie, cardinalii din vest se impotriveau omorarii ereticilor si evreilor, aparandu-i de multe ori.

Foarte just si corect!

Arderea pe rug e manelism teologic: "sa moara dusmanii, haoleu...".
 

Frate Ioan Cezar, ai observat oroarea? Maicile convertite de Sf. Maxim Confesorul au fost arse pe rug?! Pai, Cataline, cum era ca doar "papistasii" si calvinii au practicat sportul asta, bro? Ca tu esti cu negarea obstinata a evidentelor, doar ca sa iasa BO bine ca imagine, fie ea si imagine din trecut.
Cel putin Mihnea spune barbateste ca sustine aberatia criminala a arderii pe rug, nu o da eunuceste la intors, doar de dragul Bisericii sale.
Si da, maniheii erau si ei arsi, inclusiv in ortodoxul Rasarit.
Daca Biserica Vazuta era de origine divina, nu ar fi cazut in capcana sociologica a spiralei violentei, cind fostii oprimati mai bestializeaza, pardon rafineaza, un pic tehnicile folosite asupra lor inainte. Mi se confirma, a mia oara, suspiciunea mea ca Biserica a fost creata de societati secrete si condusa copios de ele.
Mihnea, preotii si episcopii sanctificati de voi pentru ca au fost ucisi de reformati sau de masoni, pe vremea Contrareformei, respectiv dupa 1789, ar fi trebuit sa stie ca isi asuma si ororile organizatiei in are au intrat. "Cu ce masori, ti se va masura" zice Domnul. Dupa ce omori "eretici" doar pentru ca cred altfel, secole de-a rindul, nu te mira daca adversarii tai cid te prind la cotitura isi dau drumul la "demonii" din ei. Au meritat-o sau nu, a fel cum "ereticii" au meritat-o sau nu.

Eu nu neg nimic, singura problema e ca nu stiu daca ai inteles care e Biserica si ce rol ar fi avut in aceste lucruri. Tu amintesti deseori de eretici care i-au persecutat pe ortodocsi. Si romanii i-au persecutat, cu ingaduinta lui Dumnezeu, asta nu inseamna ca Biserica era implicata. Iconoclastii i-au persecutat pe ortodocsi, ce legatura are cu Biserica?
Alti eretici erau persecutati de regimul de atunci, de multe ori din cauza politica (adunau prozeliti si se impotriveau conducerii). Biserica nu era acelasi lucru cu statul. Cezaro-papismul a fost o idee din vest. Stim acum de fapt adevarul, de multe ori chiar conducatorii Biserici erau persecutati de conducerea Imperiului. De cine a fost persecutat sfantul Maxim Marturisitorul?
Citeste te rog chiar mesajul de mai sus, in care spuneam acum un an care a fost pozitia sfintilor in cazul lui Pelagius.
P.S. Si aminteam chiar de site-ul catolic newadvent unde, la articolul despre inchizitie, se recunoaste ca toti sfintii sin Biserica din primul mileniu au fost impotriva pedepsirii ereticilor (nu doar omorarea, dar si vreo atingere fizica).

Sunteti hazliu.

Sfantul Maxim Confesorul, martir si invatator la Bisericii Catolice, a fost persecutat de patriarhul ortodox al Constantinopolului, care nu mai asculta de Sfantul Parinte Martin, Papa al Romei. Exact ca patriarhii ortodocsi de astazi ai Constantinopolului.

Cel mai hazliu lucru este ca ortodocsii de azi insisi ii considera eretici pe MAJORITATEA patriarhilor Constantinopolului de pana la 1054. In schimb, dupa schisma lui Cerularie de la 1054, nu ar mai fi existat niciun patriarh heterodox. Ca sa vezi, potriveala! Sa ne mai miram ca, dimpotriva, papii de dinainte erau dreptcredinciosi, numarand si multi martiri, marturisitori si teologi, pe cand toti papii de dupa ar fi eretici ? Acest mod de a scrie istoria, singur ar fi suficient ca sa arate falsitatea istoriografiei ortodoxe si completa ei lipsa de obiectivitate si aderenta la adevarul istoric.

He, he.
:24:
Mai sus ziceai de "hazliu". Păi 'mneatale eşti de-a dreptu' haios!
:24:

Sfântul Maxim l-a iubit mult pe Papa Martin. S-au iubit mult aceşti oameni sfinţi, în Hristos.
S-au corectat şi îmbunătăţit unul pe altul, spre lauda lui Hristos. Spre Slava Lui!

La subiect
 

Ma exaspereaza la culme, cand se deviaza de la subiect si nu se da nici un raspuns.

Domnule Mhnea, are Inchizitia baze Scripturistice/Patristice sau nu?

A fost sau o greseala si o crima a BC Inchizitia?

"Vorbirea voastra sa fie Da, Nu. Tot ce e mai mult de atat vine de la cel rau." Ceva de genul era citatul.

Va provoc sa imi raspundeti intr-o propozitie!

Doamne ajuta!

Ii astept pe toti sfetnicii mei, cei care indemnau la bunatate si admiratie fata de papistasul peste masura de obraznic, sa ia ei cuvantul si sa arate cum ar trebui pus la respect un individ care debiteaza atatea magarii la adresa ortodoxiei.

Sau v-ati obisnuit cu bataia, cu denigrarile si cu batjocurile si acum nu mai simtiti nimic?
Aveti dreptul sa taceti cand e vorba de voi. Acum astept sa vad cum reactionati!

Sunt hazliu, dar si informat, in acelasi timp. Chiar pe site catolic scrie: http://www.ercis.ro/biblioteca/micdi...t=Cezaropapism
"Termen introdus în sec. al XVIII-lea pentru a indica regimul politico-ecleziastic sau sistemul de relaţii caracterizat de dominaţia statului (care mărturiseşte deschis religia creştină) asupra Bisericii, întrucât monarhul, atribuindu-şi o misiune religioasă şi o supremaţie asupra organizării ecleziastice, pune sub controlul său funcţiile spirituale ale Bisericii de a învăţa, de a sfinţi şi de a păstori." Nu stiu daca e inventat de protestanti sau de catolici (cu scopul de a arata tarele bizantine si ortodoxe si pentru a justifica statutul Papei de sef de stat si al BC).
De fapt cezaro-papism a existat si exista doar in BC, unde papa este si conducatorul statului si conducatorul BC. Probabil cei din secolul XVIII nu aveau prea multe cunostinte si nu stiau ca imparatul nu a fost niciodata si pe post de patriarh sau in locul patriarhului, ceea ce ar presupune cezaro-papismul.
Am gasit un articol interesant, care il va ajuta si pe Theodor sa isi lamureasca neclaritatile pe care el are. Pentru ca prezinta si diferentele intre mentalitatea catolica si cea ortodoxa. http://www.crestinortodox.ro/editori...xia-70010.html
Imparatii au persecutat si au schimbat Patriarhi (sa nu uitam ca si pe sfantul Ioan Gura de Aur), au incercat sa controleze oameni din ierarhie si sa-si impuna parerile, dar nu au controlat sau condus niciodata Biserica.
Citez: "Imparatii au putut invinge, manevra si stapani, temporar, oameni; dar n-au reusit niciodata sa invinga sau sa dicteze Bisericii ori Ortodoxiei, ci de cate ori au incercat-o, ei au fost cei invinsi."
"Eroarea in teoria amintita pleaca, asemenea tuturor erorilor de judecata asupra Bizantului si Ortodoxiei, din aplicare masurilor faurite pe teritoriul occidental, asupra realitatilor rasaritene. In Occidentul Catolic, am vazut, "Biserica" se confunda cu clerul si cu Papa."
Citatul urmator e pentru Theodor, raspunde perfect intrebarilor lui:
"Catolicismul a obisnuit pe toata lumea, inclusiv pe istorici, cu ideea ca exista o "turma" docila, pe care o "educa", o "formeaza" si dispune de ea o casta preoteasca in varful careia se afla Papa de la Roma. Biserica a ajuns sa se confunde cu clerul, ca apoi sa se confunde cu un singur membru al lui: Papa. Adevarul, marturisirea, conducerea, apararea Bisericii tin de acest cler si de acest Papa.
Dar la Bizant, in cuprinsul Bisericii Ortodoxe "turma" aceasta decide, in ultima instanta, daca "oamenii" au facut binele sau nu. Fie ca aceasta "turma" este a calugarilor, a preotilor modesti, sau a episcopilor care nu adera la poruncile Patriarhului Ecumenic, cand se opune nu o face in numele ei, ci in numele a ceva care este si peste ea, si peste cei ce o conduc: in numele "Ortodoxiei".
Atunci cand, la alegerea lui Anastasie, turma se aduna in hipodrom si cere violent "Un imparat ortodox", gestul este simbolic. Nu avem de-a face cu un spirit individualist, de sicana, sau de revolta contra clerului superior, contra Patriarhului. Ci avem de-a face cu convingerea tipic ortodoxa ca atunci cand cei care au fost pusi sa apere dreapta credinta isi parasesc sarcina, "turma" nu este obligata sa-i creada infailibili si sa-i urmeze, ca pe Papa, ci trebuie sa prinda cu mainile ei steagul tradat al Ortodoxiei si sa-l apere pana la victoria finala, pana ce se vor intoarce iar, cei in drept, la dreapta credinta. Si atunci "turma" este bucuroasa sa-si vada din nou pastorii ei firesti. Caci niciodata ideea ierarhiei nu a palit in constiinta ortodoxa. Dar peste Ierarhie, spre deosebire de Romano-Catolicism, a primat Ortodoxia."

Filmul "Becket", pe care l-am recomandat de atâtea ori pe forum (şi nu am primit nici un feedback, niciodată până azi, semn că probabil nu s-a obosit nimeni să vizioneze capodopera aceasta) surprinde tocmai lupta dintre două tendinţe ale istoriei vremii:
a) cezaro-papismul
b) papa-cezarismul
Vizionaţi acest film şi veţi descoperi multe din iţele problemei şi din culisele "misterelor".

Pe de altă parte, pentru înţelegerea a ce a fost Inchiziţia, măcar pt. o înţelegere parţială, este de ajutor şi filmul (de nu e vreme pentru citirea romanului lui Umberto Eco) "Numele Trandafirului".

Cred că noi astăzi privim rupţi de realitatea acelor vremuri un eveniment sau altul. O bună hermeneutică presupune, ca un fel de călătorie în timp, intrarea în realitatea epocii respective. A pune în Patul lui Procust al cugetului nostru problemele unor societăţi apuse, nu poate duce decât la nepotrivire, neînţelegere, cu toate durerile inevitabile pe care le resimţim. Puţină imaginaţie reproductivă, aşadar! Puţin efort de a construi nişte "extrascenice" - se impun. Textul singur nu aduce nici un folos dacă mintea e trândavă iar dorinţa de a impune păreri şi preconcepţii e încă şi mai mare.
Ferestrele istoriei, de care pomeneşte Pelerinul, ne aşteaptă să le deschidem. Fie şi brutal, sfâşiind pânzele groase ale păianjenilor uitării, care le acoperă de veacuri...

https://www.google.ro/search?q=becke...EqL4ywOUqoDYAQ
https://www.google.ro/search?q=numel...evid=539451601

Ce inseamna, pentru dv, "baze Scripturistice/Patristice" ? Adica, daca scrie in Biblie sau scriu Sfintii Parinti ai Bisericii Nedespartite despre Inchizitie ? In acest caz, raspunsul evident este negativ. La fel ar fi raspunsul la intrebarea "are Scaunul de Constantinopol baze scripturistice ?"


Daca, insa, prin "baze scripturistice ale Inchizitiei" intelegeti "este Inchizitia non-contradictorie cu Biblia", atunci raspunsul este afirmativ. Nicaieri in Biblie nu am intalnit ideea ca Statul nu ar trebui sa sanctioneze lucruri teribile, precum erezia publica ori vrajitoria. Dimpotriva. Ideea ca oamenii ar fi liberi sa propage minciuna, ca manipularea fortelor raului ar fi legitima este de extractie moderna si in niciun caz biblica, patristica, catolica. Sau crestina in general. Ca dovada sta faptul ca erezia si vrajitoria au fost incriminate (si aspru reprimate) in toate statele crestine, inclusiv ortodoxe ori protestante. Despre arderile ortodoxe pe rug s-a vorbit mai sus. Insusi Constantin cel Mare, cel numit de ortodocsi "sfant" si "intocmai cu apostolii" a dat legi prin care acesti infractori sa fie condamnati. Si le-a mai si aplicat. Cel mai celebru proces legat de vrajitorie a fost cazul "vrajitoarele din Salem", care a fost protestant. Desi, desigur, ar fi putut fi catolic. Iata un lucru in care protestantii nu gresesc: in incriminarea vrajitoriei.

Ideea aceasta ca, in Cetate, adevarul are drepturi egale cu minciuna, ca binele este permis ca si raul, este orice, numai biblica ori patristica nu e. Este cum vreti dv: iluminista, enciclopedista, masonica ori altcumva, dar in niciun caz o idee catolica. Daca imi aratati un Papa sau un Sinod Ecumenic care sa sustina ca ereticii si vrajitorii ar trebui sa aiba liber pe strazi, mananc documentul si ma convertesc, imediat, la religia dv.

In niciun caz. Erori judiciare, ori politizare a justitiei prin folosirea Sfantului Oficiu contra unor inamici personali de catre persoane sus-puse vor fi fost, ca in orice sistem de drept. Cel mai trist caz este acela al Sfintei Ioana d'Arc, care era nevinovata, dupa cum s-a dovedit la revizuirea recenta a procesului (caz care, dealtfel, nu ar a face cu Inchizitia). Dar, de aici si pana la a considera ca "Inchizitia a fost o greseala si o crima" e o cale lunga.
Dimpotriva, parerea multor istorici, la care subscriu pe deplin, a fost ca Inchizitia a marcat un mare pas inainte in sistemul de drept.

Haide, Mihnea, nu stiu de ce, in ciuda excelentelor tale postari pe alte topice si a politetii tale greu de gasit pe plaiuri balcanice, devii tot mai subiectiv si agresiv. Deci, sa rezumam: "binele" e, desigur, religia proprie, care are dreptul (?) sa trimita adversarii proprii la...foc mic. Un subioectivism desantat si criminal. Citeste linkul lui Ioan Cezar, despre Sf. Maxim Confesorul: sunt inca socat de faptul ca maicile convertite de sfant au fost arse pe rug, in Rasaritul bizantin.
Cind citesc rinduri ca mai sus, desi admir barbatia sinceritatii credintei tale, mai ales pe un subiect atit de delicat, ma intristez. Cu pedepsirea vrajitoriei orice om normal e de acord. Insa cu erezia e alta poveste. Stii ce inseamna heresis? Nu crima, viol, vrajitorie, infanticid, avort, incest, pedofilie. Nu. Inseamna opinie. Si, pentru ceva atit de groaznic precum opinie+propovaduire, trebuie ucisi oameni. Mda. Daca asta e calea Invatatorului, eu sunt termita.
Mehmet Ali Agca, mai esti in viata? (Sper ca v-ati prins ca intrebarea e retorica).
Dalian, in continuare nu sunt de acord cu stilul tau de insulte gratuite, dar iti datorez niste scuze. Mihnea, pe care il apreciez mult de altfel, nu era asa, dar cam sare peste cal; s-a radicalizat in ultima vreme.
Catalin, tu ai mai multa dreptate, si decit Mihnea si decat Dalian. Asa e; invataturile BC sunt la fel de patristice precum "Mein Kampf". Si multumesc pentru citate si linkuri.
Daca stau bine sa ma gindesc, bazilica San Pietro ar fi o biserica ortodoxa, sau o moschee, sau o sinagoga frumoasa. Sau, de ce nu? un frumos muzeu al unei religii in sfarsit apuse.
P. S. Deci credinta ta spune ca un gunoi uman ca papa Borgia a fost un Papa excelent, in timp ce un tip ca Huss a meritat-o. Tot nu am gasit in Evanghelii unde scrie ca Petru a fost incestuos si criminal, ca asa-zisul sau succesor.

Un film mult mai bun pe registrul ăsta - a câștigat și niste Oscaruri la vremea aceea 1967 - este "A Man for All Seasons" - recomandat de mine pe forum de vreo câteva ori, și tot fara feed-back, so far. :) Povestea lordului cancelar Sir Thomas More - astăzi sfânt al BC - care s-a împotrivit regelui Henric al VIII-lea, ce își dorea cu ardoare divorțul și o nouă căsătorie... fapt încheiat până la urmă precum se știe cu lichidarea opozanților, ruperea de Roma și apariția bisericii anglicane.

Politică și iar politică ! Plus ambiții personale. Sau poate e o tautologie. :)

Mai jos este prezentarea de pe wikipedia a Patriarhului Mihail I Cerularie, sub care a avut loc ruptura Bisericii de la 1054 -
să înțeleg că este perspectiva catolică? sau istorică? oare avem și una ortodoxă, mai bună ??

Obraznicul papistas crede ca Patriarhul Cerularie a intrat in Schisma in 1054. Si cu el impreuna a intrat in schisma intreaga Biserica Ortodoxa. Conform ereticului papistas ortodoxia este in schisma, este o aschie, este cerularianism si mai este si sursa necredintei.

Dumneavoastra aveti o perspectiva mai buna sau aceeasi cu a nerusinatului schismatic pneumatomah?

Dacă ne luăm strict după definiţie, da, Biserica Ortodoxă este schismatică relativ la "biserica" catolică.
Invers e mai nasol, catolicii sunt eretici din punctul nostru de vedere.

BC
 

Nu m-a preocupat niciodata diferentele dogmatice dintre catolicism si ortodoxie: Papa, filioque etc.

Doua lucruri extrem de grave le-a avut (inca le are?):
- Inchizitia
- Indulgentele

Acestea le vad mai grave, pentru ca nu ii provoaca teologii la dispute, ci violeaza orice ratiune si constiinta.

Parerea mea e ca aceste doua devieri grave sunt principalul motiv al desacralizarii occidentale: protestantism, secularizare, ateism, filosofiile anti-hriste, neo-protestantism (o reactie in lant, parerea mea)

Ne bantuie suferinta celor din trecut:
- Inchizitia a condamnat oameni nevinovati, crime in cel mai pur ritual pagan.
- Indulgentele au aruncat in deznadejde pana si sufletele celor alesi.

Domnule Mihnea, nu ati fost in stare sa imi raspundeti intr-o propozitie. Mi-ati dovedit ca intelepciunea pentru dvs. inseamna vorba multa.

Doamne ajuta!

Evident ca nu exista, am mentionat in mesajele mele ca insasi articolele catolice despre inchizitie spun ca toti sfintii au fost impotriva nu doar a omorarii ereticilor, dar si pedepsirii lor, altfel decat prin condamnarea de catre Sinod.
Mai intai au inceput cu pedepsirea paganilor, prin cruciade, apoi au trecut la eretici. Chiar si episcopii catolici pana la formarea inchizitiei erau categoric impotriva pedepsirii ereticilor si chiar ii salvau cand erau atacati. Dar daca papa a hortarat asa s-au supus.
Baza este doar legea Vechiului Testament, legea data evreilor.

Mulţumesc frumos, când o să-mi repar computerul (nu mai am sonor, nu ştiu de ce, am şters câte ceva şi cred că am afectat partea audio) îl voi viziona. Mulţumesc, Mirela!

Schisma tot schismă rămâne din orice parte ai privi-o.
E foarte trist că s-au exacerbat în asemenea măsură aspirațiile politice și personale ale potentaților vremii (nn. capii bisericești).
Și tot trist este că și creștinii de rând, în vremea de azi, își aruncă cu mai mult sau mai puțină ușurința invective partizane, și uită să întoarcă obrazul, acela al virtuții supreme care se trâmbițează inclusiv pe acest forum dar se pune atât de puțin în practică : smerenia. Și asta cică pentru a-și apăra credința ! Are ea oare nevoie de asemenea apărători? Întrebare retorică, evident.

Când privești din partea corecta, a Adevărului, vezi ca papistasii sunt in Schisma si in erezie fata de Biserica.
Ceea ce vad papistasii eretici si schismatici e irelevant pentru ca si așa e o minciuna de la cel rău.
N-ai sa vezi in veci smerenie la papistas. Dacă ar avea o cat de mica doza de smerenie ar veni înapoi în Biserica.

Iar noi, cu ereticii nu trebuie sa fim smeriti ci aspri si fermi, poate, poate se vor trezi si vor părăsi minciuna in care au fost prinși pentru a face voia lui satan

Daca ne uitam in josul paginii la surse vedem ca e Enciclopedia catolica, cea britanica si alte surse din vest.
Nu a fost politica. Oricum, sa nu uitam ca nu privim istoria doar din perspectiva lumeasca. Totul se intampla cu ingaduinta lui Dumnezeu. Cei din apus s-au rupt pentru ca adoptasera erezii si din mandrie nu au putut sa revina la adevar.
Istoria pe care o stiu eu este urmatoarea. In 1014 primul papa de origine germana (franco-germana) spune Crezul cu erezia care exista de mult timp la franci. Rasaritenii rup imediat legatura cu Roma si il sterg pe papa din diptice. De fapt atunci se produce Schisma. La 1054 a fost doar o incercare de impacare, la intitativa imparatului bizantin, care dorea ajutor in lupta contra musulmanilor. Papa trimite o legatie, condusa de un franc, bineinteles aparator al Filioque. Patriarhul ii primeste si chiar incep discutii despre Filioque, primatul papal si altele. Dar legatii voiau ca ortodocsii (ca ei aveau dreapta credinta) sa accepte neconditionat Filioque si primatul papal, in virtutea primatului papal, ce spune papa e adevarat si nu se discuta. Patriarhul nu i-a respins categoric, ci a spus ca va convoca un Sinod ca sa discute aceste lucruri. Adica la fel cum se facuse intotodeauna in Biserica, prin Sinod, nu primat.
Humbert s-a suparat ca patriarhul nu vrea sa accepte automat si a depus anatema. Asta e de fapt istoria, binainteles ca catolicii au schimbat si istoria, odata cu dogmele.

Dar nefiind semnată de un Papă, care mai era valabilitatea ei? Legatii papali nu aveau mandat pentru asa ceva.
Papa Leon al IX-lea murise în aprilie 1054, iar anatema a fost depusă în luna iulie a aceluiasi an.

În fine, anatemele au fost ridicate in sec. XX, dar scindarea Bisericii a rămas.
Si între timp am găsit și varianta ortodoxă a istoriei..

Anumite anateme au fost ridicate. În nici un caz nu toate.

Cine stie să spună ce anateme au fost ridicate, si care au fost lăsate!?

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

Apropo, am fost socat vazand, duminica trecuta, la o slujba catolica (intr-o provincie franciscana din Franta) un preot ortodox, prezentat ca "parintele Simion" imbracat in reverenda si cu epitrahil de gat, impartasindu-se. Inca si mai socat am fost vazand ca se apuca sa distribuie Sfintele si credinciosi catolici se aliniaza spre a primi. Cred ca e ceva in neregula aici. E mai mult decat relativism confesional. Este necredinta. Sau, cel putin, e scapare din vedere a faptul ca "Sfanta Impartasanie" inseamna "Sfanta Comuniune" si ea nu e act premergator unirii Bisericilor, ci marcare publica si triumfala a ei. Poti ridica anateme ca masura diplomatica. Dar scopul impartasirii trebuie sa fie altul. Sau, in fine, asa vad eu lucrurile.

Eu as înclina să cred că "părintele Simion" era greco-catolic, nu ortodox.
Poate catolicii aceia franciscani nu stiu să facă diferenta. :)