Intre noi, parintii...
 

Stim cu totii ca arta de a fi un bun parinte se dobandeste. Cred ca ar merita sa vedem cum ne putem adapta fiecarei etape din viata copiilor nostri, ce greseli se pot face si la ce sa fim mai atenti pentru a gresi cat mai putin. Sa avem ragazul sa privim cu ochi de copil unele decizii pe care le luam sau unele cuvinte pe care le rostim.

E usor sa fim modele pentru copiii nostri?

Ideea infiintarii acestui topic mi-a fost sugerata de articolul urmator:

http://eduromania.ro/parenting/inter...-pentru-viata/

Daca nu esti parinte, ce greseli ai vrea sa eviti atunci cand vei deveni parinte?

Spune cateva aspecte constructive in relatia parinte-copil din viata ta sau din experienta altora pe care le-ai include si in educatia propriului copil.

Dacă ne incluzi şi pe noi, cei care nu suntem (încă) părinţi, iată câteva păreri:

- aş vrea să nu-l stresez pe copil să fie primul, cel mai bun etc.
- aş vrea să nu îl protejez prea mult, după sintagma e mic şi nu poate/ nu ştie, astfel încât să aibă probleme de adaptare, de discernământ, de a se descurca singur când va fi nevoie;
- în general, aş încerca să nu îl stresez cu lucruri mai puţin importante, cu atenţie, bineînţeles, să nu devină nesimţit(ă)...

Dar mai e până atunci :-) Iar teoria e una, practica - alta.

Da, e important. Uneori parintii nu constientizeaza ca acesta este un soi de egoism. Poate ca talantii daruiti de Dumnezeu nu-i permit sa fie primul si atunci trebuie sa fim multumiti cu ceea ce i s-a dat copilului, cu ritmul propriu de a studia. Una e sa-l incurajezi si sa-l ajuti sa fie un elev bun sau foarte bun si alta e sa mentii relatii tensionate cu el pentru a fi primul, mai ales daca deja are parte de o competitie foarte stransa.

Cineva imi spunea ca o mama le dadea bani celor doi copii sa-si cumpere doar o singura prajitura, pe care urmau s-o imparta frateste. Astfel i-a ferit de egoism si se afla in relatii foarte bune si la maturitate.

Mama Parintelui Paisie Aghioritul l-a invatat in copilarie sa nu mai alerge, atat de tare pentru a obtine locul intai, desi putea, pentru a se feri de trufie.

E tare greu sa fi parinte, din afara se vede simplu dar in realitate nu este asa.

Articolul pe care l-ai postat contine mai multe sugestii binevenite. Sub o alta forma am mai regasit aceste idei in scrierile Parintilor si in sfaturile marilor duhovnici.

Sa fii parinte nu este deloc usor. De multe ori am fost pusa in situatia de a fece exact invers de cum am gandit si am planuit inainte de a avea copii.

Parintele Coman spunea ca in educatia copiilor un rol decisiv il are relatia dintre parinti.

Am mai observat ca este deosebit de important ca mama sa petreaca cat mai mult timp cu cei mici. Chiar si simpla ei prezenta le da copiilor o stare de bine.

La fiecare etapa de varsta copilul gandeste si se comporta intr-un alt mod. Bine este sa discutam mult cu el pentru a observa la timp acest lucru si sa ne informam, de ce nu, pentru a sti cum putem colabora eficient cu el.

In trecut, parintii apelau la intelepciunea populara pentru a-si educa copiii:

,,Cine pe altul cinsteste pe sine se omeneste";
- "Decat un car de frumusete, mai bine un car de minte";
- "Nu e orfan cel fara de mama si fara de tata, ci cel fara invatatura";
- "Dreptatea pana la urma trebuie sa iasa, ca untdelemnul deasupra apei";
- "Gardul cu proptele bune nu cade in timp de furtuna", adica cel inconjurat de oameni face fata diferitelor neajunsuri si necazuri ale vietii;
- "Mainile cele mai multe aduc si roduri mai multe" (spiritul intrajutorarii);
- "Cum iti vei asterne asa vei dormi";
- "Fii bun ca sa traiesti mult";
- "Omul bland va fi binecuvantat, caci din painea lui da celui sarac";
- "Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care ii este drag";
- "Vorba dulce mult aduce";
- "Rabdarea-i mantuire";
- "Sau taci, sau zi ceva mai bun decat tacerea";
- "Vorba putina si mancare putina niciodata nu strica pe om";
- "Vorba multa saracia omului";
- "Cugeta bine inainte de a vorbi";
- "Cel incet la manie este bogat in intelepciune, iar cel ce se manie degraba isi da pe fata nebunia";
- "Mandria nu da prilej decat la cearta, intelepciunea se afla numai la cei ce primesc sfaturi";
- "Omenia este mai buna ca avutia";
- "Cine poate face bine si nu face, pacatuieste";
- "Binele cu bine se rasplateste";
- "Fapta buna nu moare niciodata";
- "Lasa cainii sa te latre, numai bine sa stii face";
- "Spre bine cand apuci, asa trebuie s-o duci";
- "Cand poti face vreun bine, sa nu zici: 'Du-te si vino maine', nu se stie ce ne aduce ziua de maine";
- "Arunca binele tau in dreapta si-n stanga si la nevoie ai sa-l gasesti";
- "Omul fara omenie e ca si trupul fara suflet";
- "Omul e ca un put cu apa: cu cat face mai mult bine, cu atat mai mult ii vine';
- "Fapta lauda pe om";
- "Omul inimos ca un pom frumos; el te umbreste, el te hraneste,
el te incalzeste";
- "Cui iti zvarle o piatra, zvarle-i o paine";
- "Fa bine raului"

O carte care merita sa fie citita: ,,Eu te-am facut, eu te omor"



http://www.coresi.net/EuTeAmFacutEuT...ook_Cadou-.pdf

,,Cresterea copiilor este un echilibru delicat intre dragoste, acceptare si fermitate, a sti sa pui limite. Cum sa ne crestem copiii bine, este o intrebare pe care si-o pun adesea parintii. Oare petrec destul timp cu copilul meu? Oare ii daruiesc suficienta iubire copilului meu ? Stiu cum sa ii arat iubirea ce i-o port? Nu cumva il rasfat prea mult? Sau dimpotriva, sunt prea sever cu acesta? Daca aleg sa il pedepsesc, cum pot face asta fara sa il ranesc?"

Sursa:

http://www.epsihoterapie.ro/articole/page/2/

La primul copil am încercat și eu să aplic reguli din cărțile de psihologia copilului sau de pedagogie. Am învățat multe, la urma urmelor astfel de studii și articole au schimbat metodele de creștere și de educare a copiilor. Practic nu prea mi-a reușit. La 22 de ani mai degrabă mă jucam eu decât să-i ofer ei clipe plăcute prin joc. Iar când era vorba de pedepse, mi-era groază să o chinui pentru o „eternitate” de 3 minute la colț. De bătut, am bătut-o când și-o pus viața în pericol. Am întrebat-o odată: „Puiul mamei, ce alegi, o palmă la fund sau să nu-ți dau voie în parc după-amiază?” Era mărișoră, știa că a greșit și a ales bătaia pentru că durează mai puțin.
La al doilea am zis că nu mai greșesc. Înarmată cu multă răbdare și cu un teanc de manuale, eram pe deplin hotărâtă să-l educ cu „dragoste și fermitate”. Dar am născut greu, am trecut pe lângă moarte amândoi și a urmat un timp de deznădejde, apoi un timp de rugăciune, apoi un timp de revoltă. Ne-am revenit amândoi, și trupește și sufletește, dar în ani. Și în anii aceștia m-am îndepărtat binișor de la a încerca să fiu o mamă aproape perfectă a unui copil aproape sfânt. M-am bucurat că trăiește și că e al meu și că pot să stau cu puii mei acasă (iar pentru ultima aceasta îi mulțumesc soțului meu). Mi-ar fi plăcut să-și dezvolte una din însușirile naturale, l-am lăsat să încerce orice i-a stârnit interesul. N-o fost să fie, cine știe pentru ce s-o fi născut el...
Nu cred că e necesar ca părinții să fie tot timpul de acord, dă impresia unei coaliții împotriva propriului copil. Noi am perpetuat ceea ce ne-am însușit de la părinții noștri: eu îi pârăsc că nu mă pot abține să-i spun lui tot, el îi ceartă pentru că au supărat-o pe mama lor, eu plâng că e prea aspru și tot așa, din scandal în scandal, ei cresc și noi îmbătrânim. Nu suntem un model de familie, nu trebuie să se ia nimeni după noi, ceea ce vreau să spun este că suntem diferiți, poate ar trebui să ne păstrăm sinceritatea și bunul simț și atât. Că această prea propovăduită blândețe însoțită de o ușoară fermitate seamană a tactică de manipulare și naște prunci care nu vor putea înțelege niciodată în viața lor anumite versuri păunesciene.
Deci pledez pentru autenticitate, datoria mea de mamă (că asta sunt, nu sunt nici educator, nici formator, nici îndrumător, mamă sunt) este de a le oferi ocazia de a-și completa zi de zi registrul de emoții cu dragostea sau cu ciuda mea, cu respectul sau cu disprețul meu, cu bucuria sau cu mâhnirea mea. Nu mă mai ascund de mult în fața lor și tot ce e în mine știu și ei. O fi bine sau nu, n-am de unde să aflu acum, dar nu vreau să se întrebe vreodată cine le-au fost părinții, că ei nu i-au cunoscut.

Și le mai citesc basme, dintr-acelea cu eroi adevărați care-și ucid trădătorii și își jertfesc viețile pe altarul cine știe căror iubiri imposibile. Consider că poveștile contemporane sunt seci, zânele lor sunt sterpe, orice pornire spre sublim e distrusă din fașă, iar echilibrul în viață a devenit sinonim cu neputința de „a muri eroic pentru o cauză” (pentru cei maturi a se citi „a trăi modest în slujba ei”); ghilimelele sunt ale lui J. D Salinger, nu mai știu din care scriere, cred că din „De veghe în lanul de secară”, asta da carte de citit de către părinți și viitori părinți.

,,Lumea este condusa din camera copiilor." (Tholuck -teolog german)
,,Cea mai nobila si mai de raspundere arta de pe pamant - arta educarii copiilor..." - Ivan Ilin - filozof si publicist rus

parere !!!
 

Din parinti buni ies copii buni !
Ce atata vaietala si ingrijire ??? Un copiul bun fa fi mereu un om cu bun simt care va prinde repede ce trebuie sa faca si ce nu !

La polul opus cunt copii structural rai, iesit ,din parinti asemenea !!!
Ce atata teorie iluminista a educatiei, educatia nu poate rezolva problema raului in lume !!!
Asta e o viziune comunistoida de tip bolsevic,pe care si democratia politicii corecte se strtaduie sa ne-o vare in cap !

Cred ca ai in vedere puterea exemplului in educatie, caci altminteri...
Uite, ia un copil din parinti buni si du-l intr-un mediu educativ infect. Apoi spune-mi ce observi. Ereditatea e importanta, dar nu decisiva. Mediul si educatia au rolul lor, totusi.

Cand intri intr-un sat cu lupi, inveti sa urli. - spune un proverb.

Imi aduc aminte ca la inceput cand copii erau mici ii spuneam sotului, de ce nu se nasc copiii cu instructiuni pe frunte la care sotul zice, dar parintii de ce nu au instructiuni pe frunte???!

:24::10:

Conceptii iluministe amplificate de cei 42 de ani de ideologie comunistoida,care a vrut sa schimbe nu numai societatea dar si omul (omul nou,de pilda) supralicitand in mod naiv puterea de schimbare a educatiei (marxism-leninismul...etc...) !!!

Nu cred ca educatia e mai tare decat caracterul nascut al omului !
Omul se naste fie mai degraba bun, fie mai degraba rau,de la inceput,ducand cu el acest bagaj, pe care educatia reuseste destul de putin, insa nu neglijabil,ca sa-l schimbe !!!
Deci, educatia e buna, are rolul ei,insa nu decisiv,parerea mea !!!
Si asa cum am mai zis, copii buni vor deveni omeni buni,iar cei rai, oameni rai !!!

Credeam ca se vorbeste despre copii din punct de vedere ortodox?!
Dumnezeu nu creaza oameni rai.

Ma bucur ca ai postat aceasta nedumerire. Cel mai important este sa-l ajutam pe copil sa devina un bun crestin. Iata o carte buna in acest sens:

http://www.librariaonline.ro/images/..._duhovnici.jpg

Cum sa educam ortodox copilul. 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici




http://www.crestinortodox.ro/carti-o...todox-copilul/

Trebuie pedepsiti copiii?

In educatia copiilor, dupa cum a afirmat intotdeauna pedagogia crestina, nu trebuie sa ne marginim intotdeauna la mangaiere si bu*natate, ci odata cu dragostea trebuie neaparat in*trebuintata, ca un mijloc folositor, si severitatea; odata cu recompensa trebuie folosita si pedeap*sa. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)


Multi parinti, avand fata de copiii lor o dragoste oarba, nu se indura sa-i pedepseasca pentru abateri, insa mai apoi, cand copiii vor creste si vor deveni imorali, acesti parinti isi vor da seama singuri cat sunt de vinovati pentru faptul ca nu i-au pedepsit pe copii atunci cand erau mici. Dumnezeu insusi ii pedepseste pe copiii Sai cei alesi, dupa cum vedem in Scriptura - si asta inseamna, oare, ca nu-i iubeste? Pe cine iubeste Domnul, cearta, si bate pe tot fiul pe care il primeste (Evr. 12, 6). Si crestinii trebuie sa urmeze Tatalui Ceresc in aceasta privinta, iubindu-si si pedepsindu-si copiii. Cei nepedepsiti la tinerete raman la varsta maturitatii ca niste cai salbatici, care nu sunt buni de nimic. De aceea, crestine, iubeste-ti copiii crestineste, ca sa devina buni si de isprava. (Sfantul Tihon din Zadonsk)


Parintii care nu se ingrijesc de buna cuviinta a copiilor sunt ucigasi de copii, si in*ca mai rai decat ucigasii de copii, fiindca aici e vorba de pieirea si moartea sufletului. Cand vezi un cal care se repede in prapastie, arunci pe el fraul, il tragi cu de-a sila, adeseori il si bati - si, ce-i drept, aceasta e o pedeapsa, insa pedeapsa e mama mantuirii: la fel sa faci si cu copiii tai cand pacatuiesc. Leaga-l pe pacatos pana cand II vei pleca pe Dumnezeu spre milostivire; nu-l lasa dezlegat, ca sa nu fie legat si mai rau de ma*nia lui Dumnezeu. Daca-l vei lega tu, nu-l va mai lega Dumnezeu; daca nu-l vei lega, il asteapta lanturi cu neputinta de rupt. (Sfantul Ioan Gura de Aur)


Copiii trebuie pedepsiti numai pentru ceea ce inaintea lui Dumnezeu este un pacat. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)
Multi spun: "Pedeapsa trebuie sa urmeze oricarei fapte rele", insa nu toti inteleg drept ce inseamna "rau". Potrivit pedagogiei crestine, rau este numai ceea ce inaintea lui Dumnezeu este un pacat. (Sfantul Ioan Gura de Aur)


Pacatul lasat nepedepsit se face pricina a altui pacat, precum si pricina a deprin*derii pacatoase, lucru care este foarte de temut. Asadar, pentru orice abatere pedepseste-ti copiii dupa masura greselii lor, ca sa-si aduca aminte pentru ce sunt pedepsiti si sa se teama pe viitor de pacatuire. (Sfantul Tihon din Zadonsk)


Pentru o inima iubitoare este placut si mai usor sa-i rasfete pe copii, dar este greu si anevoios sa ii pedepseasca. Ca atare, pedepsele sunt semnul unei iubiri profunde si active, unei iubiri care isi jertfeste linistea sufleteasca de dra*gul curatirii hainei duhovnicesti patate de pacat a copilului. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)


Parintii trebuie sa se roage mult ca sa afle calea de mijloc in educarea copiilor lor, pe de o parte fara sa le incurajeze capriciile, fa*ra sa-i creasca potrivit principiului fals ca totul este permis, iar pe de alta parte fara sa cada in*tr-o severitate exagerata, in conducerea rigida a sufletelor nemuritoare ale copiilor, determinand prin aceasta apostazia lor in momentul cand ei vor creste si vor intra in perioada initiativei creatoare, cand isi vor putea manifesta in mod liber vointa. (Protoiereul Artemie Vladimirov)


Solomon invata: pedepseste pe feciorul tau cat este nadejde de indreptare, dar nu ajunge pana acolo ca sa-l omori (Pilde 19,18). Pedepseste-l, adi*ca invata-l, da-i povete folositoare, insa si pedep*seste-l pentru abateri. Inteleptul pune insa hotar severitatii povatuirii si asprimii pedepsei. Nu fa nimic din ciuda si enervare si nu starni ciuda si enervarea. Povatuitorul enervat nu povatuieste, ci enerveaza. Zgomotul enervarii inabusa glasul adevarului. Povatuieste cu seninatate, mustra bland si pasnic, pedepseste cu masura si cu pa*rere de rau. (Sfantul Filaret al Moscovei)


Cand isi pedepsesc copiii, parintii trebuie neaparat sa fie intr-o stare de spirit cu to*tul linistita si impacata. Cand omul se enervea*za, Sfantul Duh il paraseste si se pierde unirea de iubire dintre sufletele copilului si parintilor. Ca rezultat, copilul se poate inrai la randul sau, si pedeapsa va aduce mai multa vatamare decat folos. Pe langa asta, la enervare poti pacatui cu usurinta prin nedreptate si cruzime, sub inrau*rirea duhului viclean, care il stapaneste pe omul manios. Ca atare, atunci cand simtiti ca va maniati sau va enervati pe copii, nu trebuie sa-i trageti pe loc la raspundere. Chiar discutia cu ei si observatiile trebuie amanate pana in momentul cand duhul vi se va linisti si simtamantul dragostei pentru copii nu va fi intunecat de enervare. In asemenea cazuri, Sfintii Parinti ne amintesc ca satana nu alunga pe satana (cf. Mc. 3,23) (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)


Nu putem educa un copil mic fara sa-l pe*depsim deloc. Trebuie sa va amintiti ca fac o foarte mare greseala parintii care sunt in*dragostiti de copiii lor mici, se extaziaza de ei, le iarta totul, nu ii pedepsesc niciodata. Despre acestia, inteleptul Sirah a zis: rasfata-l pe copil, si te va infricosa (Sir. 30, 9). In pedeapsa este nevoie de masura. Copiii nu trebuie pedepsiti cu iritare, cu rautate, cu ura: trebuie pedepsiti cu liniste si cu dragoste. Atunci, ei vor simti aceasta dragoste, vor simti ca merita pedeapsa, si atunci pedeapsa va fi cu folos si-i va indrepta. Multi dintre voi nu se gan*desc la un asemenea fel de pedeapsa, si lasa ne*pedepsite nu numai greselile mici, ci si pe cele grave - chiar si hotia, huliganismul, chiar si viata desfranata a tinerelor. (Sfantul Luca al Crimeii)


Apostolul Pavel ne arata primejdia de a-i inrai pe copii prin felul in care ne pur*tam cu ei sau ii pedepsim la manie: parintilor, nu-i intaratati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca, ci cresteti-i intru invatatura si cer*tarea Domnului (Efes. 6, 4; Col. 3, 21). Chiar in Evanghelie avem un model de mora*la facuta copilului cu dragoste si blandete. Dupa parerea Maicii Sale, Pruncul Iisus Se facuse vino*vat fata de ea si de Iosif: fara sa le spuna nimic, El ramasese in Ierusalim dupa praznicul Pastilor, in vreme ce ei plecasera acasa, la Nazaret. Maica Sa si Iosif L-au cautat vreme de trei zile. Sa citim in Evanghelie dojana Maicii: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu te-am cautat ingrijo*rati (Lc. 2, 48). Aici ni se arata invinuirea si mus*trarea facuta Fiului - dar ce mustrare gingasa, ce dragoste rasuna in fiecare cuvant al Maicii!

Si noi, cand ii vedem pe copiii nostri ca se fac vinovati in vreo privinta, cand avem nevoie sa le facem morala, sa ne amintim acest model evan*ghelic de mustrare iubitoare si sa-l urmam, fiind*ca numai dragostea poate face cuvintele noastre sa ajunga la inima copiilor nostri. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)


Oarba este dragostea parinteasca ce-i lasa pe copii nepedepsiti si neindreptati; adevarata si inteleapta este dragostea care smeres*te prin pedeapsa samavolnicia lor. (Sfantul Tihon din Zadonsk)


Sursa:http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ii-139151.html

Sfaturi duhovnicesti pentru parinti

Nu nasterea ca atare te face tata, nu purtarea in pantece te face mama, ci buna crestere pe care o dai copiilor. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
Copilul trebuie sa creasca in dragoste, dar mai intai de toate el trebuie neaparat sa vada stralucirea dragostei dintre tatal si mama sa si abia apoi sa se scalde in dragostea lor parinteasca fata de el. In familia unde au amortit sentimentele reciproce ale parintilor, inima copilului poate sa se raceasca, sa nu invete sa iubeasca oricat de tandra ar fi cu el mama si oricat de grijuliu ar fi cu el tatal. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)


Cel ce a nascut da doar viata, pe cand cel care a crescut si a invatat bine odrasla sa i-a dat o viata buna. Suntem datori fata de tatii care ne-au nascut, insa fata de tatii care ne-au crescut bine si ne-au invatat buna credinta avem o datorie cu mult mai mare, pentru ca cei ce ne-au nascut sunt parinti in viata vremelnica, pe cand tatii care ne-au crescut in buna credinta ne nasc spre Viata Vesnica. Cine va face si va invata, acela mare se va chema in Împaratia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfantul Tihon din Zadonsk)


Acum poti cumpara cartea Cum sa educam ortodox copilul de pe CrestinOrtodox.ro

Intrebari
 

As avea doua intrebari pentru cei care au copii.

1. Se intampla sa fie cineva pe aici, care sa fi avut sau sa aiba copil extrem de energic si greu de controlat? Baiatul meu de aproximativ 5 ani imediat, este foarte destept si creativ (aici chiar asta-i adevarul), insa la capitolul ascultare, ma face bucatele. Nu stiu cum sa il mai rog sa ma asculte. In plus, bombane in continuu. Imi vine sa pun joarda pe fundul lui, dar si asa, m-as racori doar eu, iar lui i-ar iesi pe cealalta ureche. Ma gandesc sa-l dau la un sport de iarna de performanta. Suntem intr-o zona montana (eu fac naveta la scoala) si ma gandeam la varianta ca poate un instructor, il poate domoli. Si el vrea sport. Oare toata nesupunerea asta vine din cauza lipsei tatalui? :( Simt ca cedez nervos.

2. Nu sunt genul care sa piarda timpul la tv, insa am nimerit din intamplare sa vad un serial corean (ura de fiica, ii spune; seo young my daughter) pe care ulterior l-am vazut tot, online, cu subtitrare in engleza. M-a ravasit total. Ma rog, revenind la idee, am ramas profund impresionata de respectul copiilor fata de parinti, despre cum tatal este capul familiei si cum acesta le asigura tot ceea ce trebuie si cum copiii nu se casatoresc fara acceptul parintilor (aici adaug aspectul social si aranjarea casatoriilor). In ce masura fata de cele mentionate, sunteti de acord ca parinti? Eu una am ramas profund uimita, dupa care am citit despre cultura lor.

In articolul prezentat exista sugestii pentru astfel de situatii date de sfinti:
http://www.razbointrucuvant.ro/2014/...or/#more-74011

1. Are si joarda rolul ei. Totul trebuie sa fie facut cu dragoste, astfel incat copilul sa priceapa ca a incalcat niste reguli, nu ca mama e suparata sau ca nu-l mai iubeste.
2. Nu e bine sa ne uitam la seriale mai ales in fata copiilor. Pentru copil, cultura ortodoxa e primordiala. Copilul trebuie impartasit, trebuie deprins sa posteasca si sa se roage. Trebuie vegheat sa nu i se inradacineze patimi sufletesti care, daca ar creste odata cu varsta, i-ar putea deranja pe altii sau chiar pe noi insine sau care i-ar pune in primejdie mantuirea.

Multumesc pentru indrumari. Tin sa precizez ca nu ma uit la televizor de fel, iar in prezenta lui aproape niciodata. El asculta povesti la un mini casetofon cu cd si din cand in cand, urmareste povesti in lb engleza si romana la calculator. La biserica mergem cum putem, iar despre Dumnezeu si existenta Lui pune foarte multe intrebari.

In general, serialele acestea coreene sunt inspirate din realitati istorice din Evul Mediu - nu folosesc termenul in sens peiorativ, ci in sens istoric. Plus ca prezinta mai ales un mod de viata al paturii sociale inalte, care e destul de standardizat peste tot, dar care reprezintă vreo 0.5% din populaţie. Si in Evul Mediu european veti regasi aceleasi pattern-uri patriarhale, chiar si la noi in tara. Casatoriile din dragoste sunt o inventie recenta :).
Toate popoarele au o cultura deosebita, sunt convinsa ca veti fi impresionata si de cultura indiană - cred că mai sunt nişte seriale indiene la TV. Pe de altă parte, nici cultura europeană nu e tot ce se reflectă în serialele europene.
În calitate de femeie, de creştină şi de europeancă, mie personal nu mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea epocă, dar nu sunt părinte :)

Faptul ca baietelul dumneavoastra este sanatos este cel mai important lucru, restul problemelor au o rezolvare. Si mie mi se intampla sa traiesc aceasta stare de epuizare, iar copilasii mei parca nu obosesc niciodata. Dar ma bucur atat de mult ca sunt sanatosi si voiosi, incat nu indraznesc sa ma mai plang de nimic. Nici eu nu ma pot lauda ca ma asculta, cand ii rog ceva trebuie sa repet de mai multe ori si uneori cu un ton mai aspru ca sa ma fac auzita. Un sport este de dorit, astfel isi mai consuma din energie si isi petrece timpul intr-un mod sanatos si placut. Sa va dea Dumnezeu rabdare si putere!

La acest punct a raspuns Glykys cum nu se putea mai bine.

In ziua de azi e f greu de crescut si educat copii mai ales in familiile cu un singur parinte,trebuie multa rabdare si nervii tari. Va inteleg pe voi mamici foarte bine. Sfatul meu e sa nu folositi bataia,varguta.... cu vorba buna e cel mai bine.

Re:
 

Multumesc frumos pentru raspunsuri.

Intr-adevar, daca esti sanatos, acest lucru este cel mai important. Iar ca parinte singur, va trebui mereu sa fiu si mama si tata, din toate punctele de vedere. Cateodata simt ca ma depaseste totul. Insa, sper din tot sufletul, ca peste cativa ani, straduinta mea sa dea rezultate. In momentul de fata, nu simt decat presiunea financiara si sentimentul de neputinta, dar sper sa vina si soarele in timp in viata noastra. Mereu ma intreb, asta cum fac, dar aia cum o s-o rezolv si tot asa. Mereu apare cate ceva, uneori neprevazut si in acele momente nu-mi doresc decat sa am viitorul pentru care muncesc... sa pot sa spun da, sa pot sa am rezolvari pentru copilul meu, sa nu ma mai izbesc de faptul ca nu am un leu in buzunar...

Cu privire la serial, pur si simplu m-a uimit respectul si bunul simt al oamenilor. Anul trecut m-am lovit numai de oameni care m-au umilit si m-au batjocorit... iar cand eroina din serial bea apa de la robinet ca sa-i tina de foame, imi aduceam aminte de mine... cum fac si eu sa fac facultatea asta... Cred ca mai exista oameni cu bun simt, respect si de incredere, insa eu sunt foarte rezervata in aceasta privinta. Am ramas foarte dezamagita de cum toti prietenii mei au plecat de langa mine... chiar si persoane noi. Insa, sunt fericita ca am un copil, cu care pot sa conversez cand ma simt singura.

Exista o carte numita "Spernanny" si a aparut si in romana.
Asta vara am fost la o familie cu copii relativ mici, si care se confrunta cu aceleasi probleme, despre care se scrie mai sus. Am rasfoit cartea si am gasit un caz similar descris in carte si cu solutia pentru acel caz.
Mi se pare o carte f bine gandita, ceea ce o face un bun ajutor pentru parintii cu copii mici.
Copiii sunt cu totii f dragalasi si ei stiu ca apasand pe butonul dragalaseniei, pot obtine tot ce isi doresc; sau dand drumul la sirul de lacrimi - absolut teatrale, dupa parerea mea - parintii ii fac voia.
De aceea cred ca trebuie vorbit f serios cu copilul - el oricum se crede mare, nu?!? - privindu-l in ochi, tinandu-l aproape si acaparandu-i atentia, care cu usurinta se imprastie. In felul acesta parintele stie, ca este ascultat de copil. Apoi trebuie facute intelegeri cu copilul, pe care el trebuie sa le inteleaga si sa le respecte. Cu timpul copilul invata sa promita si sa se si tina de cuvant; invata sa isi respecte mama sau tatal, care il invata de bine. Practic copilul invata regulile jocului, caci viata nu e un joc fara reguli, cum sunt ei tentati sa creada.
Va rog, fara bataie, ci cu fermitate!

Cum am apărut în casa voastră habar nu am. Uneori am impresia că vă sunt un vecin de apartament. Stau ore în şir în camera mea şi mă uit la televizor sau pe internet căci, părinţi buni cum sunteţi, mi-aţi creat condiţii.



Aş dori să mă învăţati la timp ce-i bine şi ce-i rău şi să nu vă mai certaţi în faţa mea. Unele treburi aş putea să le fac foarte bine şi eu, ca să nu am impresia că munca e pentru sclavi. Nu vreau să mă simt sclav atunci când voi fi nevoit să muncesc.


Aş vrea să staţi mai mult timp de vorbă cu mine, să-mi citiţi ceva cu drag şi să-mi spuneţi voi la ce filme pot să mă uit şi la care nu. Dacă iau o notă proastă, rămân tot copilul dumneavoastră. Nu mă abandonaţi sufleteşte, ci încurajaţi-mă, căci poate că am avut şi eu o zi proastă sau poate că mi-a fost lene să mă pregătesc. Nu e de vină neapărat doamna profesoară...



Când eram în clasa a cincea vă supăraţi pe mine când veneam acasă cu nota nouă şi nu mai vorbeaţi cu mine trei zile. Nici nu ştiţi cât sufeream. Acum sunt în clasa a şaptea şi am o colegă de clasă minunată, dar care e îndrăgostită de altcineva… Vă supăraţi pe drept cuvânt acum, că am luat un şapte şi un cinci, dar vreau să simt iubirea voastră chiar dacă mă certaţi. Anul viitor vor fi examene… Ce se va întampla dacă nu voi lua zece?


E vârsta întrebărilor. Trebuie să învăţ să pun şi să primesc întrebări care dezvoltă înţelepciunea şi să-mi asum greşelile. Până sunt minor, ştiu că pot să vă reclam în caz că-mi daţi vreo palmă, dar ce voi face fără înţelepciune atunci când viaţa îmi va da palme? Ce legi vor exista pentru a mă scuti de palmele pe care mi le poate da viaţa? Totuşi vă indemn să aveţi dreaptă judecată pentru a şti când să-mi daţi o pedeapsă şi când să-mi daţi un sfat sau chiar un ajutor.



Un copil cu condiţii

Emoţionantă postare, mulţumesc pentru mărturisire şi mă alătur şi eu pledoariei pentru autenticitate.
Tind să cred că de pe o astfel de poziţie, deşi nu e, poate, cea mai strălucitoare dintre toate (slavă Domnului!), se poate începe cu adevărat un drum frumos pe firul iubirii adevărate, pe firul vieţii şi al Vieţii. Dincolo de stereotipii şi învăţături hăpăite pe nemestecate, dincolo de mania umflării tărtăcuţei cu norme şi hipernorme, precum şi în ciuda tendinţei ca fiecare cetăţean, de-abia născut, să devină musai un exemplar reuşit în panoplia izbânzilor unei ideologii sau a alteia - mode, sloganuri, prejudecăţi fioros de înzorzonate, tradiţii de familie, idealuri măreţe (adică fumuri din coşul mândriei), ambiţii.

Firescul e o artă care se învaţă foarte greu, din păcate abia după ce sufletul a fost siluit de munţi de lucruri nefireşti.
Nicăieri nu se vede mai clar ca în educaţie că a forţa şi a dicta este reţeta de eşec garantat pentru viitor. În definitiv, ce-or avea părinţii cu copiii lor de-i maltratează la nesfârşit cu "bunele" lor intenţii? De ce-o visa toată lumea să fie "perfectă" (adică în cocoţare la vârful unui top sau al altuia...)?

"Și în anii aceștia m-am îndepărtat binișor de la a încerca să fiu o mamă aproape perfectă a unui copil aproape sfânt."
Felicitări! .....:)

Va rog frumos sa ma iertati, dar...nu pot sa inteleg o problema ( a mea) legata de copii...poate pt ca nu am, dar tot trebuie sa mai interactionez cu ei, cateodata...sau poate am eu o problema cu proprii nervi, caci ar trebui,'neavand copii proprii, sa fiu mai toleranta....insa nu pot, mi se pare extrem de agasant un anume aspect: cand intra parinti cu copii in magazin ( la fel si cand eram la cabinet), unii copii vorbesc intr-una, i timp ce parintele face cumpararturi sau iti pune intrebari la care eu trebuie sa dau explicatii, si nu ma pot concentra in timp ce ala micu turuie : da ce-i aia, da vreau si de-aia si de-ailalta, etc....e drept, unii parinti le mai zic sa taca, dar nu toti...cum e normal ???
( mai are una un copil, ea sta afara de vorba cu cineva, si copilul intra in magazin la mine, dupa tejghea, dc e inchis zice ca sa-i deschid, pune mana pe toate alea, vrea sa se uite si-n sertare, ma intreaba totce fac, ce-s toate alea, dc ii zic ca am treaba si n-am timp sa ma joc cu ea, zice ca de ce numai sunt prietena ei; acum o inteleg si pe ea, (dar nu o inteleg pe ma-sa, pe care am auzit-o spunandu-i raspicat sa taca cand vorbeste ea, insa in rest poate sa faca ce vrea????), insa nici serviciul meu nu e de baby sitter, nu consta in a ma juca cu copiii, pana la urma...resposabilitatile sunt responsabilitati, jucaul cu copiii se face acasa, in timpul liber, iar cand ai treaba, ii duci la gradinita sau ii lasi sa se joace intre ei sau angajezi pe cineva, nu ii lasi de capul lor pe strada sa intre prin magazine, si tu iti vezi de treaba....parereamea, corectati-ma dc gresesc....)

Daca nici ei nu sunt educati , cum sa ii educe pe copii? Sau poate ca intentionat i-au trimis pe capul d-voastra ca sa fie linistiti o vreme, sa mai scape de ei ca s-au saturat si voiau sa piarda vremea la o barfa mica... Ca doar mai au si ei nevoie de o pauza, doar nu toti au vocatie de parinti, mai cunosc cazuri de parinti care abia asteapta sa lase odraslele pe capul altora ca sa poata sa mai fie singuri, de exemplu in vacante, iesiri etc.

Aici cred ca sunt de vina in primul rand parintii, deoarece asa cum isi educa copii asa i au!
Este adevarat ca si tentatiile si situatia sociala si economica sunt astazi mult mai rele decat in 1990, insa daca un copil primeste o educatie adecvata in familie se va comporta frumos in societate.

Din pacate probabil unele persoane pur si simplu nu au inclinatiile si calitatile necesare pentru a fi parinti.

Editat, duplicat

Credeti ca e posibil ca unele persoane, fara da realizeze pe moment pacatul pe care-l fac, s se foloseasca de alte persoane doar pt a avea copii? De ex, dc o femeie se simte singura si neiubita, se poate folosi de un barbat pe care poate nici nu-l iubeste asa mult, poate nici el pe ea, sperand ca daca va avea un copil macar il va putea iubi pe acesta, si va fi iubita la randul ei? Posibil sa existe si situatia inversa: un barbat sa-si ia o femeie pe care sa nu o iubeasca prea mult ( sau deloc) doar pt a-i face si a-i creste un copil sau mai multi? ( aici zic io ca cam poate sa-si ia putina tzeapa, pt ca copiii s-ar putea sa iubeasca mai mult pe ma-sa, indiferent de ce le spune sau ii invata tatal...poate doar daca mama chiar se simte folosita si nu-i mai iubeste ea, dar asta de obicei se intampla mai rar...)

Eu personal cunosc un astfel de caz, un barbat si-a cautat o nevasta numai pentru a=i face copii si a declarat asta in public, ca nu il intereseaza sa ii fie sotie ci doar mama de copii, cat mai multi, acum nu se mai opreste din facut copii. Acea femeie incepe sa se sature dar nu are ce face, a intrat in hora trebuie sa joace sau mai bine zis sa procreeze.

Cred ca parintii crestini ar trebui sa inteleaga ca e deja periculos sa-si trimita fetita sa fie prezentatoare de moda. Imaginea de mai jos m-a scarbit de-a dreptul.
http://www.voceatransilvaniei.ro/mod...atu-mare-foto/
Cum sa-si bata joc de fete in acest hal un creator de moda? Cum sa accepte parintii sa-si vada fetele filmate in asemenea roluri?

Pai aici este vorba de bani.Fetele acele sunt platite sa faca ceea ce fac.
Iar unii din parintii lor sunt multumiti ca fata lor se intretine singura si nu
le mai cere lor (parintilor) bani, si nu-i intereseaza sursele de venit ale
fiicei lor atat timp cat are bani si nu-i mai bate pe ei la cap.

Alti parinti ai fetelor lor se intretin din banii castigati de fetele lor.

Probabil ca unele din aceste fete isi intretin familia(adica si pe parinti).
Altele o fac ca sa aiba bani sa-si cumpere urmatorul iphone6, genti cu
insertii de diamant, sa traiasca in lux si mai tarziu sa-si gaseasca un finantator care sa le plimbe(sau sa le cumpere) un bugatti veyron/bmw/audi/porshe, ele prestand in schimb servicii sexuale.

Majoritatea lor, insa vor urma calea prostitutiei de lux/escorte/dame de companie.Psihicul lor le este influentat si modelat de catre modele pe care le vad la televizor in urma emisiunilor de scandal, care incep fix de la ora 17.00
adica numai bine cand aceste fete termina orele de la liceu.
(adica ora nu este aleasa intamplator).

Aceste emisiuni de scandal sunt difuzate pe posturile ce au adienta generala mare(top 3 la rating in acel interval orar).

Vin de la scoala , si apoi li se serveste anti-moralitate, sub forma emsiunilor
de divertisment.

Acestei chestii i se spune Kapitalism.